Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus anularea cererii formulate de petentul A. având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, reţinându-se că, nefiind semnată, aceasta încalcă dispoziţiile art. 4883 lit. f) din C. proc. pen., astfel că instanţa nu este legal sesizată.
Împotriva încheierii penale nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie.
Prin decizia penală nr. 33 din data de 22 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020.
La data de data de 15 martie 2021 (prin e-mail), contestatorul A. a formulat cale de atac intitulată "Plângere - odată cu fondul cauzei (dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei) împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020".
Prin decizia nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 22 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că decizia penală atacată, fiind pronunţată în calea de atac a contestaţiei prevăzute de art. 4251 din C. proc. pen. este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă contestaţiei.
În acest context, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin urmare, instanţa supremă a constatat că a fost învestită cu soluţionarea căii de atac formulate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 22 februarie 2021, prin care, în procedura prevăzută de art. 4251 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de aceeaşi parte împotriva încheierii nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că, în speţă, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac.
Împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 septembrie 2021.