Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 384 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 54 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, în cauză, prin încheierea penală atacată, în baza art. 4885 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., hotărâre ce nu poate fi supusă niciunei căi de atac (oricare ar fi felul acesteia).
Împrejurarea că în cuprinsul cererii contestatorul a precizat că formulează "plângere" împotriva "tuturor soluţiilor pronunţate în cauză", ceea ce înseamnă că inclusiv a dispoziţiei de obligare la cheltuieli judiciare către stat, nu este de natură a modifica această concluzie, în condiţiile în care textul de lege mai sus menţionat prevede expres că împotriva încheierii pronunţată în procedura contestaţiei privind durata procesului penal nu poate fi promovată nicio cale de atac.
Or, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie sub acest aspect, respectiv în funcţie de dispoziţiile cuprinse în minuta/dispozitivul hotărârii, nici instanţa nu poate să o facă. De altfel, aşa cum rezultă din prevederile art. 272 şi următoarele din C. proc. pen., dispoziţia privind cheltuielile judiciare ocazionate de rezolvarea unei cereri adresate organelor judiciare în procesul penal este subsecventă soluţiei pronunţate asupra cererii formulate şi dependentă de aceasta, neavând o existenţă de sine stătătoare care să reclame reglementarea distinctă a unei căi de atac.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., s-a constatat că numitul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
II. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 384 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 384 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 384 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.