Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 160 din data de 5 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr. 160 din data de 5 octombrie 2020, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 12 decembrie 2019, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a constatat că a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 35/C din 12 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 şi următoarele din C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A..
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., sunt supuse contestaţiei în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluţionată acţiunea penală şi/sau acţiunea civilă exercitată într-o cauză penală.
Cum în prezenta cauză s-a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, căile de atac formulate de acelaşi contestator în nume propriu şi pentru numiţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., împotriva încheierii penale nr. 226/RC din data de 7 iunie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători, a constatat că prin hotărârea atacată nu a fost soluţionată acţiunea penală şi/sau acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât nu are natura şi aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.
În acelaşi sens s-a reţinut a fi şi doctrina în materie care a statuat că hotărârile prin care instanţa nu se pronunţă asupra acţiunii penale sau acţiunii civile exercitate într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare (C. proc. pen. - comentariu pe articole - Editura C.H.Beck - M. Udroiu, I. Tocan comentariu art. 426 "Deoarece nu sunt hotărâri prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare: (i) încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care se pronunţă cu privire la plângerea formulată împotriva unei soluţii de clasare ori cu privire la legalitatea şi temeiniciei redeschiderii procesului penal; (ii) încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la măsurile preventive; (iii) deciziile prin care instanţa de control judiciar a respins o altă contestaţie în anulare exercitată anterior în aceeaşi cauză; (iv) sentinţa prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal.")
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., precum şi jurisprudenţa şi doctrina cu privire la natura hotărârilor care pot fi atacate prin contestaţie în anulare, s-a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul împotriva încheierii nr. 35/C din data de 12 decembrie 2019, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o contestaţie în anulare.
II. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat calea de atac intitulată "plângere", reiterând motivele invocate în calea de atac iniţial formulată, solicitând, în esenţă admitere plângerii astfel cum a fost formulată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, termen la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Cum în prezenta cauză petentul a formulat plângere împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi petent, cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care, de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulată de acelaşi petent împotriva unei hotărâri definitive, Completul de 5 Judecători constată că hotărârea atacată nu are natura şi aptitudinea de a fi atacată pe calea plângerii. Decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În raport cu considerentele anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.