Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin decizia nr. 180 din data de 3 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Împotriva deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei formulate şi desfiinţarea hotărârii atacate.
Prin decizia penală nr. 285 din data de 2 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.
Totodată, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, aşadar ulterior etapei admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte, secţia penală a constatat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este şi cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.
În acest context, s-a apreciat şi faptul că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.
În cauză, instanţa supremă a constatat că a fost sesizată cu contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021, pronunţate de a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, decizie definitivă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de aceiaşi contestatori împotriva sentinţei penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Astfel, s-a apreciat că, în cauză, contestatorii au exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspect ce încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
II. Împotriva deciziei penale nr. 285 din data de 2 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatori, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că A. şi B. au exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 285 din data de 2 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În acest context, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
De asemenea, se reţine că în conformitate cu art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."
Prin urmare, analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea I a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispoziţiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinţei date în contestaţie în anulare, ca urmare a soluţionării pe fond a acesteia, însă împotriva hotărârii pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.
În aceste condiţii, se constată că, în cauză, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 285 din data de 02 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 285 din data de 02 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contetatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.