Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.09.2016, sub numărul de dosar menţionat, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând obligarea acestuia la declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 şi publicarea acestuia, pe cheltuiala proprie, în Monitorul Oficial în conformitate cu CEDO şi art. 11 din alin. (1), art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000; obligarea pârâtului să-i comunice documentele prevăzute la pct. 2 pe care le-a solicitat în data de 23.07.2016, orele 23:19; obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 RON pentru îngrădirea dreptului său la libertatea de exprimare şi a dreptului său de a desfăşura activităţi sindicale în condiţiile legii, drepturi protejate de CEDO; obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central şi pe pagina de internet a pârâtului, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului său la informaţie. A solicitat şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 414/26.01.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3143 din 13 septembrie 201 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de reclamant ca neîntemeiată.
Au fost respinse excepţiile de nelegalitate ca inadmisibile.
S-a admis excepţia lipsei de interes a capătului 1 de cerere privind declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011, excepţie invocată de pârât.
S-a respins capătul 1 de cerere ca lipsit de interes.
S-a respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-8 din C. proc. civ.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei cu consecinţa admiterii cererii introductive.
4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate excepţia netimbrării invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Recurentului - reclamant i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON conform O.U.G. nr. 80/2013, adresele instanţei fiind comunicate acestuia la data de 16 ianuarie 2018 şi ulterior, la data de 14 septembrie 2020, conform proceselor-verbale aflate la dosar.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru s-a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 2 februarie 2018.
Recurentul - reclamant nu a înţeles să acopere lipsa taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în cauză la data de 13 octombrie 2020.
Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Astfel, în raport de motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, deşi i s-a adus la cunoştinţa, prin citaţie, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru in cuantumul minim de 100 de RON, conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării recursului, recurentul- reclamant nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat iar, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3143 din 13 septembrie 201 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.