Pretenții derivând din nerespectarea clauzelor unui contract de asistență tehnică. Răspunderea dirigintelui de șantier. Raportul dintre răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală
Cuprins pe materii: Drept civil. Obligații. Răspunderea civilă
Index alfabetic: contract de asistență tehnică
- prejudiciu
- răspundere contractuală
- răspundere delictuală
- inadmisibilitate
C.civ., art. 1349, art. 1350
Ordinul nr. 1496/2011pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, art. 44
Raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală este cel de la general la special, în sensul că răspunderea civilă delictuală este răspunderea de drept comun în materie civilă, iar cea contractuală este răspunderea specială.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, în cazul răspunderii civile delictuale, obligația nu se naște în urma unui contract, ci în baza legii, în urma comiterii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi doar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale. Astfel, în cazul când prejudiciul este cauzat ca urmare a neexecutării obligaṭiilor contractuale, creditorul păgubit nu are dreptul de a opta între acṭiunea contractuală și acṭiunea delictuală, deoarece s-ar încălca domeniul de aplicare al răspunderii contractuale, care este o răspundere specială.
Legea reglementează în mod diferit regimul celor două feluri de răspundere, răspunderea delictuală fiind mai severă decât cea contractuală, astfel încât, dacă s-ar admite un drept de opṭiune al creditorului contractual, i s-ar oferi posibilitatea acestuia de a introduce acṭiunea pe temei delictual și atunci când dreptul la acṭiune pe temei contractual s-a stins sau de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, cu toate că debitorul contractual răspunde numai pentru prejudiciul direct si previzibil.
Astfel, câtă vreme despăgubirile solicitate cu titlu de prejudiciu decurg din nerespectarea clauzelor contractului de asistență tehnică, încheiat între părțile litigante, reclamantul nu are un drept de opţiune între cele două instituţii de drept civil, încheierea unui contract obligându-l să îşi întemeieze toate pretenţiile pe răspundere civilă contractuală, caracterul special al acestui tip de răspundere fiind imperativ.
În ceea ce privește îndeplinirea obligaţiilor generale de la art. 44 din Ordinul nr.1496/2011, a căror nerespectare a fost invocată pentru a se pretinde angajarea răspunderii delictuale a dirigintelui de șantier, aceasta ţine de exercitarea profesiei pe care pârâtul persoană fizică o avea, în contextul unor raporturi juridice specifice unor relaţii de muncă, cu persoana juridică prestatoare. Astfel, neîndeplinirea unor asemenea atribuţii ţine de raporturile juridice dintre angajator şi angajatul său şi nicidecum nu pot genera atragerea răspunderii civile delictuale direct către beneficiar. Prin urmare, cum pârâtului, în calitatea sa de diriginte de șantier, nu i se impută o faptă ilicită care excedează obligaţiilor asumate prin contractul de asistenṭă tehnică, ci neîndeplinirea unor atribuţii menţionate în mod expres în cuprinsul acestuia, răspunderea sa poate fi antrenată doar în temeiul răspunderii civile contractuale, acțiunea în atragerea răspunderii civile delictuale fiind inadmisibilă.
I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2398 din 11 noiembrie 2021
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dudeștii Vechi, în contradictoriu cu pârâţii Societatea A. S.R.L şi B. - în calitate de Diriginte de Şantier la obiectivul de investiţii "Reţea de canalizare sub presiune şi staţie de epurare" şi reprezentant al pârâtei A. S.R.L, a solicitat instanţei de judecată: obligarea societăţii A. S.R.L., în solidar cu reprezentantul său legal, dirigintele de şantier B., la plata sumei de 1.075.263 lei (882,164 lei + TVA 24%), reprezentând prejudiciu cauzat Primăriei ca urmare a derulării defectuoase a proiectului de implementare a obiectivului de investiţii "Reţea de canalizare sub presiune şi staţie de epurare a apelor uzate menajere" a localităţii Dudeștii Vechi, prin încălcarea art.44 din Ordinul nr.1496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului, în temeiul art.453 C.proc.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1349 C.civ., art.194, art.223 şi art.453 C.proc.civ.
2. Hotărârea Tribunalului Timiş, Secţia I civilă
Prin sentinţa nr.461 din 16.06.2020, Tribunalul Timiş, Secţia I civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC A. SRL; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dudeștii Vechi împotriva pârâtului B.; a respins acţiunea împotriva pârâţilor SC A. SRL şi B.
3. Hotărârea Curții de Apel Timişoara, Secţia I civilă
Prin decizia nr.41 din 18.03.2021, Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dudeștii Vechi împotriva sentinţei civile nr.461/2020, pronunţată de Tribunalul Timiş.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr.41/2021 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia I civilă a declarat recurs reclamanta.
În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., ulterior expunerii situaţiei de fapt, recurenta susţine că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile art.1349 C.civ. privind atragerea răspunderii civile delictuale a societăţii care asigura asistenţa tehnică, A. SRL, şi a dirigintelui de şatier, B., căruia îi revenea obligaţia de a verifica realizarea corectă a executării lucrărilor de construcţii.
Învederează că Societatea A. SRL, în solidar cu reprezentantul său legal, B., în calitate de diriginte de şantier, au încălcat dispoziţiile art.44 din Ordinul nr.1496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, săvârşind o serie de fapte ilicite; prejudiciul astfel cauzat beneficiarului UAT Comuna Dudeştii Vechi este în cuantum de cel puţin 3.304.864,54 lei; există legătură de cauzalitate între încălcarea Ordinului nr.1496/2011 şi prejudiciul cauzat Primăriei Dudeştii Vechi; faptele ilicite au fost săvârşite cu vinovăţie de către persoanele care asigurau asistenţa tehnică în realizarea proiectului de investiţii.
Arată că instanţa de apel, în mod eronat, a apreciat că nu poate fi reţinută răspunderea civilă delictuală în sarcina intimatului B. deşi menţionează că acest tip de răspundere apare ca o sancţiune de drept civil, având în vedere, astfel, patrimoniul persoanei răspunzătoare de fapta ilicită şi prejudiciabilă.
Recurenta învederează că, în speţă, răspunderea civilă delictuală a dirigintelui de şantier izvorăşte dintr-o încălcare a unei norme de drept civil, respectiv Ordinul nr.1496/2011 pentru aprobarea procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier. Invocă textul legal care prevede obligaţiile şi răspunderea dirigintelui de şantier în perioada executării lucrărilor şi arată că instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că răspunderea inginerului de şantier B. este o răspundere contractuală şi nu delictuală, cu atât mai mult cu cât între recurentă şi intimatul persoană fizică, în calitate de diriginte de şantier, nu a existat un contract.
Având în vedere faptul că atribuţiile dirigintelui sunt prevăzute în acte normative care reglementează această profesie, consideră că răspunderea civilă în temeiul căreia intimatul poate fi tras la răspundere şi în virtutea căreia i se poate imputa vreo sumă cu titlu de prejudiciu suferit de UAT Dudeştii Vechi este răspunderea civilă delictuală.
Sub un ultim aspect, subliniază recurenta că nu a optat între cele două instituţii de drept, răspunderea civilă contractuală şi cea delictuală.
- Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul B. solicită respingerea recursului, ca nefondat. Arată că prestarea serviciilor de asistenţă tehnică s-a realizat în baza contractului nr.6371/2011, încheiat între Comuna Dudeştii Vechi şi SC A. SRL şi nu în baza Ordinului nr.1496/2011 prin care sunt reglementate atribuţiile dirigintelui de şantier, astfel cum susţine recurenta.
Referitor la criticile din recurs, potrivit cărora dirigintele de şantier a manifestat lipsă de diligenţă faţă de verificarea lucrărilor, arată că au fost întocmite cel puţin 18 procese verbale de lucrări, astfel cum se solicită în Programul de control vizat de Inspectoratul de Stat în construcţii, nu doar două, cum susţine recurenta.
Sub un alt aspect, arată că a refuzat să semneze atât procesul verbal întocmit de executant cu privire la predarea amplasamentului întrucât terenul nu era liber, cât şi procesul verbal de trasare având în vedere că a fost mutată amplasarea Uzinei de apă care nu mai corespundea cu proiectul. Susţine că nu a semnat înscrisurile natura teren de fundare şi cota de fundare deoarece construcţia s-a realizat pe un alt amplasament decât cel prevăzut în proiect şi nici cofrare şi armare radier uzina de apă, solicitând Inspectoratului de Stat în Construcţii Timiş un control tematic. Învederează că la finalul procesului-verbal de control nr.19194/2012 se face o menţiune extrem de importantă şi anume că, la data controlului pe şantier, s-a constatat că pentru modificarea soluţiei la uzina de apă nu a fost prezentată dispoziţia de şantier.
Susţine că modificarea proiectului şi, implicit, a uzinei de apă, aparţine recurentei şi nu dirigintelui de şantier, acesta din urmă a adus la cunoştinţa organelor de control şi beneficiarului neregulile depistate şi a solicitat o expertiză tehnică a noului amplasament.
Arată că SC A. SRL prin B. nu a săvârşit nicio faptă ilicită, îndeplinind toate obligaţiile stabilite prin contractul de asistenţă tehnică nr.6371/2011, sistarea lucrărilor şi producerea întârzierilor nefiindu-le imputabile.
II. Soluția şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Pe calea prezentului demers judiciar reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dudeștii Vechi a solicitat instanței obligarea în solidar a pârâților A. S.R.L. și B., la plata sumei de 1.075.263 lei (882,164 lei + TVA 24%), reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a derulării defectuoase a proiectului de implementare a obiectivului de Investiţii "Reţea de canalizare sub presiune şi staţie de epurare a apelor uzate menajere" a localităţii Dudeștii Vechi, prin încălcarea art. 44 din Ordinul nr. 1496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 și următoarele din Codul Civil, privind răspunderea civilă delictuală.
Constatând că pârâta SC A. SRL a fost radiată din Registrul Comerţului la data de 19.08.2019, conform extrasului emis de Oficiul Registrului Comerţului, instanța de fond a admis excepția lipsei capacităţii procesuale de folosință a acestei pârâte şi în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la acţiunea rămasă de soluţionat, respectiv cea de atragere a răspunderii civile delictuale a pârâtului B., instanţa, având în vedere că în speță, reclamanta invocă nerespectarea de către pârât a unor obligații asumate printr-un contract preexistent, respectiv obligațiile dirigintelui de șantier stabilite potrivit Contractului de asistenţă tehnică nr.7493/2013 pentru verificarea realizării corecte a executării lucrării de construcţie „Reţea de canalizare sub presiune și staţie de epurare a apelor uzate menajere în comuna Dudeștii Vechi”, a constatat că răspunderea ce poate fi declanșată este cea contractuală, reclamanta neavând opțiunea între acţiunea contractuală şi cea delictuală.
Astfel fiind, instanța a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. C.civ., privind răspunderea civilă delictuală şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată împotriva pârâtului B.
Apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Dudeştii Vechi a fost respins ca nefondat prin decizia nr.41 din 18.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă, astfel încât obiectul prezentului dosar îl constituie calea extraordinară de atac a recursului declarat de aceeaşi parte împotriva acestei decizii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, fie prin nesocotirea unei asemenea norme, fie prin interpretarea ei eronată.
Acest caz de casare priveşte în mod exclusiv aplicarea greşită a normelor de drept material şi are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.
În speţă, recurenta a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art.1349 C.civ. privind atragerea răspunderii civile delictuale a societăţii care asigura asistenţa tehnică în realizarea proiectului de investiţii, A. SRL şi a dirigintelui de şatier, B., căruia îi revenea obligaţia de a verifica realizarea corectă a executării lucrărilor de construcţii, deoarece aceştia, în solidar, au încălcat dispoziţiile art.44 din Ordinul nr.1496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, săvârşind o serie de fapte ilicite, cu vinovăţie, care au legătură de cauzalitate cu prejudiciul cauzat beneficiarului UAT Comuna Dudeştii Vechi în cuantum de cel puţin 3.304.864,54 lei.
Înalta Curte, constată că, pe de o parte, cu privire la atragerea răspunderii civile delictuale a SC A. SRL ce a fost radiată din Registrul Comerţului la data de 19.08.2019, conform extrasului emis de Oficiul Registrului Comerţului, instanța de fond a admis excepția lipsei capacităţii procesuale de folosință a acestei pârâte, soluţie care este în concordanţă cu dispoziţiile art. 244 C.civ. conform cărora: "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege" şi art. 251 alin.1 C.civ. potrivit căruia: "Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."
Pe de altă parte, recurenta nu a adus critici de nelegalitate în calea de atac a recursului modalităţii de rezolvare pe cale de excepţie a acţiunii sale îndreptată împotriva persoanei juridice radiată, astfel încât, criticile pe fondul cauzei, privind atragerea răspunderii civile delictuale a acesteia nu pot fi primite.
Cu privire la pârâtul B., recurenta susţine că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că nu poate fi reţinută răspunderea civilă delictuală în sarcina intimatului B., deşi aceasta izvorăşte dintr-o încălcare a unei norme de drept civil, respectiv Ordinul nr.1496/2011 pentru aprobarea procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, ce prevede obligaţiile şi răspunderea dirigintelui de şantier în perioada executării lucrărilor, precum şi că răspunderea acestuia este o răspundere contractuală şi nu delictuală, deşi între recurentă şi intimatul persoană fizică, în calitate de diriginte de şantier, nu a existat un contract.
Pentru a analiza aceste critici, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte situaţia de fapt dedusă judecăţii şi care a fost deja stabilită de către instanţele anterioare.
Astfel, între reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna Dudeștii Vechi şi SC C. SRL s-a încheiat Contractul de lucrări nr. 6640/2012, având ca obiect executarea lucrărilor de construcţie constând în „Reţea de canalizare sub presiune și staţie de epurare a apelor uzate menajere în comuna Dudeștii Vechi”, valoarea acestor lucrări fiind stabilită la preţul de 4.712.000 lei + TVA ( 24%), la acest contract find încheiate 4 acte adiţionale.
Totodată, între Comuna Dudeştii Vechi, în calitate de achizitor şi pârâta SC A. SRL, reprezentată de B., în calitate de prestator, a fost încheiat Contractul de Asistenţă tehnică nr. 7493/2013, având ca obiect asigurarea asistenţei tehnice de specialitate prin diriginţi de şantier pentru obiectivul de investiţii „Reţea de canalizare sub presiune și staţie de epurare a apelor uzate menajere în comuna Dudeștii Vechi”, la art.9 din contract fiind stabilite următoarele obligaţii în sarcina prestatorului: 1.Studiază proiectul, caietele de sarcini, tehnologiile şi procedurile prevăzute pentru realizarea construcţiilor; 2.Verifică existenţa tuturor pieselor scrise si desenate si corelarea acestora; 3.Controlează respectarea prevederilor cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori atestaţi pentru cerinţele stabilite prin Legea 10/1995; 4.Verifică existenţa în proiect a prevederilor fazelor determinante şi a programului de control al proiectantului (dacă este cazul); 5.După caz, participă la pregătirea licitaţiilor pentru executarea lucrărilor; 6.Participă la elaborarea contractelor si răspunde de introducerea în acestea a prevederilor referitoare la calitate; 7.Predă executantului amplasamentul liber de orice sarcină; 8.Participă împreună cu proiectantul si executantul la trasarea generală a construcţiei.
Pentru perioada de executare a lucrărilor, în sarcina prestatorului SC A. SRL, prin diriginţi de şantier, au fost stabilite următoarele obligaţii: 1.Urmăreşte realizarea construcţiei în conformitate cu prevederile contractului, a proiectelor, a caietelor de sarcini şi a reglementărilor tehnice în vigoare; 2.Verifică respectarea tehnologiilor de execuţie, în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut in documentaţia tehnică, în contract şi în normele tehnice in vigoare; 3.Interzice utilizarea de lucrători neautorizaţi pentru lucrările la care reglementările tehnice au prevederi în acest sens; 4.Efectuează verificările prevăzute în normele tehnice și semnează documentele întocmite ca urmare a verificărilor; 5.Participă la verificarea în fazele determinante şi la întocmirea proceselor verbale de lucrări ascunse; 6.Verifică respectarea legislaţiei cu privire la materialele utilizate; 7.Interzice utilizarea de materiale, semifabricate si prefabricate necorespunzătoare sau fără certificate de calitate, fără agrement tehnic pentru materiale netradiționale sau din import sau fără declaraţie de conformitate a calităţii; 8.Interzice utilizarea de tehnologii noi, fără agrement tehnic; 9.Asistă la prelevarea probelor de la locul de punere în operă, conform caietelor de sarcini şi normativelor in vigoare precum şi a clauzelor contractuale speciale; 10.Urmăreşte executarea lucrărilor pe tot parcursul lor, admiţând la plată numai lucrările corespunzătoare din punct de vedere calitativ; 11.Cere executantului, după caz, sistarea execuţiei, demolarea lucrărilor executate necorespunzător şi refacerea lor numai in baza soluţiilor elaborate de proiectant sau de persoane abilitate prin lege; 12.Transmite proiectantului pentru soluţionare sesizările proprii, ale organelor abilitate precum si ale altor participanţi la realizarea construcţiei privind neconformitățile si neconcordanțele apărute pe parcursul execuţiei; 13.Verifică respectarea cerinţelor stabilite de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii in cazul efectuării de modificări ale documentaţiei sau adoptării de noi soluţii care schimbă soluţiile iniţiale; 14.Efectuează, în numele investitorului, activitatea de verificare valorică si decontare a lucrărilor executate; 15.Urmăreşte respectarea programului de asigurare a calităţii la executant; 16.Preia documentele de la executant si proiectant si completează cartea tehnică a construcţiei cu toate documentele prevăzute de reglementările legale.
În cauză reclamanta invocă nerespectarea de către pârât a unor obligații asumate printr-un contract preexistent, respectiv obligațiile dirigintelui de șantier stabilite potrivit Contractului de asistenţă tehnică nr.7493/2013 pentru verificarea realizării corecte a executării lucrării de construcţie „Reţea de canalizare sub presiune și staţie de epurare a apelor uzate menajere în comuna Dudeștii Vechi”, invocând o răspundere civilă delictuală ce ar deriva din Ordinul nr.1496/2011, pentru aprobarea procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier.
Art. 44 din acest act normativ stabileşte în sarcina diriginţilor de şantier, în exercitarea verificării realizării corecte a executării lucrărilor de construcţii, o serie de obligaţii şi răspunderi, enumerate atât pentru perioada de pregătire a investiţiei, cât şi pentru perioada execuţiei lucrărilor.
Recurenta pretinde că fapta ilicită a pârâtului îşi are sorgintea în dispoziţiile art. 1349 C.civ., ce reglementează înstituţia răspunderii civile delictuale, potrivit cărora (1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
În schimb, răspunderea contractuală, asupra căreia instanţele anterioare au apreciat că ar fi incidentă raportului juridic dintre reclamantă şi pârât, are ca reglementare generală dispoziţiile art. 1350 C.civ., conform cărora, (1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Înterpretând aceste dispoziţii legale, doctrina şi practica judiciară au statuat că raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală este cel de la general la special, în sensul că răspunderea civilă delictuală este răspunderea de drept comun în materie civilă, iar cea contractuală este răspunderea specială. Așadar, răspunderea delictuală poate fi angajată doar în condiṭiile în care aceasta nu derivă din nerespectarea vreunor clauze contractuale de către părṭi, deoarece, în acest ultim caz, spaṭiul aparṭine exclusiv răspunderii contractuale.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, în cazul răspunderii civile delictuale, obligația nu se mai naște în urma unui contract, ci în baza legii, în urma comiterii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi doar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale.
Astfel, în cazul când prejudiciul este cauzat ca urmare a neexecutării obligaṭiilor contractuale, creditorul păgubit nu are dreptul de a opta între acṭiunea contractuală și acṭiunea delictuală, deoarece s-ar încălca domeniul de aplicare al răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, așa cum s-a reṭinut anterior.
Legea reglementează în mod diferit regimul celor două feluri de răspundere, răspunderea delictuală fiind mai severă decât cea contractuală, astfel încât, dacă s-ar admite un drept de opṭiune al creditorului contractual, i s-ar oferi posibilitatea acestuia de a introduce acṭiunea pe temei delictual și atunci când dreptul la acṭiune pe temei contractual s-a stins sau de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, cu toate că debitorul contractual răspunde numai pentru prejudiciul direct si previzibil.
Ca atare, în mod corect instanţa de apel a concluzionat că reclamanta nu are un drept de opţiune între cele două instituţii de drept civil, încheierea unui contract obligând-o să îşi întemeieze toate pretenţiile derivând din nerespectarea clauzelor acestuia, pe răspundere civilă contractuală, caracterul special al răspunderii contractuale fiind imperativ.
Or, în speţa de faţă, obligaţiile de urmărire a lucrărilor pe perioada de pregătire a investiţiei, cât şi pentru perioada execuţiei lucrărilor au fost stabilite în sarcina SC A. SRL, conform contractului de asistenṭă tehnică nr. 2873/2015.
Este adevărat că pârâtul B. a semnat contractul în discuţie în calitate de reprezentant al societăţii prestatoare de servicii, dar activitatea desfăşurată de acesta ca diriginte de şantier a fost exercitată în baza unui contract cu persoana juridică angajatoare.
Îndeplinirea obligaţiilor generale de la art. 44 din Ordinul nr.1496/2011, pentru aprobarea procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, pe care recurenta le invocă pentru a pretinde angajarea răspunderii delictuale, ţine de exercitarea profesiei de diriginte de şantier pe care pârâtul persoană fizică- B. o avea, în contextul unor raporturi juridice specifice unor relaţii de muncă, cu pârâta persoană juridică - SC A. SRL.
Neîndeplinirea unor asemenea atribuţii, în cazul în care instanţele anterioare ar fi constatat veridicitatea unor asemenea afirmaţii, ţine de raporturile juridice dintre persoana juridică prestatoare şi angajatul său şi nicidecum nu pot genera atragerea răspunderii civile delictuale direct către beneficiar- reclamanta din prezenta cauză.
De la principiul neadmiterii opṭiunii între cele două actiuni, delictuală sau contractuală, există o singură excepṭie, opṭiunea fiind permisă în situaṭia în care neexecutarea contractului constituie, în același timp o infracṭiune prevăzută de legea penală.
Or, pârâtului B. nu i se impută o faptă ilicită care excedează obligaţiilor asumate prin contractul încheiat între beneficiarul Unitatea Administrativ Teritorială comuna Dudeştii Vechi şi prestatorul de servicii SC A. SRL, ci neîndeplinirea unor atribuţii dintre cele menţionate în mod expres în contractul încheiat.
În concluzie, cum obligaṭia a cărei nerespectare i se impută pârâtului intimat se circumscrie obiectului contractului de asistenṭă tehnică nr.2873/2015, în mod just instanţele anterioare au apreciat că răspunderea acestuia poate fi antrenată doar în temeiul răspunderii civile contractuale, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 1350 alin. 3 C.civ., se constată că este corectă soluţia de inadmisibilitate a acţiunii în atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului B.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare în sensul art.488 alin.(1) pct. 8 C.proc.civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C.proc.civ., recursul a fost respins, ca nefondat.