Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 octombrie 2016, sub numărul x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România, a solicitat:
- anularea Notei înregistrate la Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate sub nr. x/19.02.2016, referitoare la Contractul de finanţare nr. x/30.03.2015 privind proiectul "Creşterea competitivităţii prin achiziţia de utilaje la societatea A. S.R.L.", Cod SMIS: 56568;
- obligarea pârâţilor la plata sumei de 164.344,11 RON, datorată în conformitate cu art. 7 alin. (12) din Contractul de finanţare nr. x/30.03.2015.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4562 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ADR - Regiunea Vest România;
- a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii;
- a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România, ca rămasă fără obiect;
- a respins cererile reclamantei şi a pârâtei ADR - Regiunea Vest România, de acordare a cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4562 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor.
Recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 454 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 1523 alin. (2) din C. civ.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2018, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea recurată că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât a solicitat ca, în ipoteza în care va fi admisă cererea de recurs, cuantumul cheltuielilor de judecată să fie stabilit cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea redusă a cauzei.
4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2018, intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea recurată că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a solicitat ca, în ipoteza în care va fi admisă cererea de recurs, să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată doar Ministerul Fondurilor Europene, având în vedere că nu are nicio culpă în soluţionarea cu întârziere a contestaţiei reclamantei.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parţială a acesteia, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
La data de 30 martie 2015, între Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management a Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, şi reclamantă, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/30.03.2015, pentru proiectul "Creşterea competitivităţii economice prin achiziţia de utilaje la societatea A. S.R.L."
Împotriva Notei înregistrate la Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate sub nr. x/19.02.2016, referitoare la Contractul de finanţare nr. x/30.03.2015, reclamanta a formulat contestaţie la data de 21 martie 2016, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat autoritatii emitente admiterea plângerii prealabile, revocarea în tot a Notei şi executarea Contractului de finanţare nr. x/30.03.2015.
Prin Decizia nr. DGPEC/14285/15.03.2017, autoritatea administrativă a soluţionat contestaţia administrativă formulată de către reclamantă şi a anulat Nota nr. x/19.02.2016, efectuându-se, de asemenea, şi plata sumei de 164.344,11 RON.
Criticile de nelegalitate ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de recurenta-reclamantă privesc chestiunea litigioasă a interpretării şi aplicării de către instanţa de fond a prevederilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 454 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 1523 alin. (2) din C. civ., sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispoziţiilor art. 454 din acelaşi act normativ, "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau de afla de drept în întârziere (…)".
Totodată, art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, instituie obligaţia autorităţii publice de a se pronunţa prin decizie asupra contestaţiei formulate de debitor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Având în vedere că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Notei nr. x/19.02.2016 încă din data de 21 martie 2016, iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 18 octombrie 2016, dată la care contestaţia administrativă nu era soluţionată, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, reţine că pârâţii erau de drept în întârziere la data formulării cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că pe parcursul procesului, contestaţia administrativă formulată de către reclamantă a fost soluţionată, procedându-se la executarea contractului de finanţare, conform obligaţiilor contractuale asumate de pârâţii din cauză, dar, relevant în speţă, raportat la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, este faptul că la momentul sesizării instanţei de judecată, actul administrativ atacat era în fiinţă, iar soluţionarea contestaţiei şi admiterea acesteia ulterior introducerii acţiunii, a determinat, din partea reclamantei, un efort procesual constând în efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocaţial şi taxa judiciară de timbru.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că este indiscutabilă culpa procesuală a ambelor autorităţi pârâte care au determinat, prin pasivitatea lor, introducerea cererii de chemare în judecată, constatându-se că punerea în întârziere a pârâţilor a operat de drept prin promovarea contestaţiei administrative.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluţia atacată, prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor 453 alin. (1) şi ale art. 454 din C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinţei sub acest aspect.
Prin urmare, în condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâţii la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 5350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă la fond, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 350 RON achitată în dosarul instanţei de fond şi onorariu avocaţial, în cuantum de 5000 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. .
Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite cererea reclamantei A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România la achitarea către reclamantă a sumei de să îi achite suma de 5350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate la instanţa de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte onorariul avocaţial, urmând a fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4562 din 24 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite cererea reclamantei A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată şi obligă pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România să îi achite suma de 5350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei de fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.