Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 august 2017, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic), a solicitat anularea Deciziei nr. x/03.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei depusă de către Ministerul Educaţiei Naţionale, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. x/14.03.2017 privind proiectul x, cu titlul "îmbunătăţirea calităţii sistemului naţional de învăţământ superior în conformitate cu schimbările societăţii bazate pe cunoaştere şi dinamica pieţei muncii" cod SMIS-52868, şi exonerarea de la plata sumei de 26.533,56 RON, reprezentând cuantumul creanţei stabilită prin procesul-verbal de constatare nr. x/09.02.2017.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1865 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic), ca fiind neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Printr-un prim set de critici, recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 287 alin. (10) lit. a) din Legea nr. 1/2011, din care rezultă că unui profesor universitar îi revin în cadrul normei didactice săptămânale 7 ore convenţionale/săptămână, conform statelor de funcţii aprobate de senatul universităţii, dintre care 5 ore fizice de activităţi de predare, două ore de curs şi trei ore de lucrări practice.
Totodată, arată că potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 284/2010 pentru persoanele salarizate prin plata cu ora sau prin cumul de funcţii nu se aplică prevederile legale privind munca suplimentară.
Recurentul-reclamant a învederat că, în cazul domnului profesor universitar A., art. 17 alin. (2) din cap. III al contractului colectiv de muncă nr. 1482/13.11.2014 prevede că norma didactică a personalului didactic din învăţământul superior cuprinde activităţi menţionate în art. 287 din Legea nr. 1/2011, adică doar 5 ore fizice de predare efectivă pe săptămână.
Printr-un ultim set de critici, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele depuse la dosarul cauzei referitoare la modul de calcul al orelor şi că, în fapt, domnul A. nu a depăşit limita maximă admisă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână, conform Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, cap. 3.1.3, reprezentând ore lucrate în proiecte finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate în perioada 01 iulie 2014 - 01 iulie 2015.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2018, intimata - pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect a reţinut instanţa de fond modul de calcul al orelor neeligibile, având în vedere informaţiile transmise oficial de către recurenta-reclamantă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă acest motiv de casare nu este incident, soluţia primei instanţe fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, s-a constatat că suma de 34.459,16 RON, reprezentând cheltuieli salariale pentru profesorul universitar doctor A., nu este eligibilă. Pentru a se stabili astfel, s-a constatat că profesorul universitar doctor A. a desfăşurat un număr de ore lucrate în proiectele finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, mai mare decât limita maximă admisă de 12 ore/zi, acesta totalizând un număr de 40 de ore neeligibile aferente proiectului x.
Prin Decizia nr. x/03.04.2017, emisă de pârâtă, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale înregistrată sub nr. x/14.03.2017, împotriva titlului de creanţă nr. x/09.02.2017.
Criticile recurentului-reclamant vizează, în esenţă, greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept stabilite de Legea nr. 1/2011 care reglementează norma didactică universitară, cu consecinţa reţinerii eronate a neregulii constând în depăşirea limitei maxime de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână prevăzute la cap. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului - condiţii generale 2013.
Înalta Curte reţine că potrivit contractului individual de muncă nr. x/30.06.2014, profesorul universitar dr. A. a deţinut funcţia de expert centre de perfecţionare/coordonator activităţi P 1 curricula - reţea - studiu, în cadrul proiectului x, în perioada iulie 2014 - mai 2015.
Prin Ordinul Ministrului nr. 195/18.04.2014, profesorul universitar dr. A. a fost numit în funcţia de manager proiect în cadrul proiectului x, în perioada iulie 2014 - iulie 2015, desfăşurând activitatea în cadrul programului normal de muncă.
Conform cap. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului - condiţii generale 2013, "următoarele tipuri de cheltuieli nu sunt eligibile: cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului, care depăşesc plafoanele maxime de referinţă precizate în Ghid, sau cele reglementate de legislaţia naţională pentru personalul încadrat în structuri/entităţi finanţate din bugetul de stat".
Cap. 3.1.4 prevede că "limita maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână, reprezentând ore lucrate în proiectele finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate. Tot ce depăşeşte această limită nu se va deconta din POS DRU".
Având în vedere calitatea managerului de proiect de profesor universitar, norma de bază la care fac referire prevederile Cap. 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - condiţii generale 2013 este cea reglementată de dispoziţiile art. 287 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, "Norma universitară cuprinde: a) norma didactică; b) norma de cercetare".
În ceea ce priveşte numărul de ore cuprins în norma universitară, potrivit art. 287 alin. (22) din Legea nr. 1/2011, "Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână".
Referitor la numărul de ore prestate de domnul profesor universitar dr. A. în calitate de manager de proiect în cadrul proiectului x, potrivit fişei colective de prezenţă, acesta a prestat un număr de 52 ore/lună, pentru luna iulie 2014.
Conform fişei de pontaj şi a foii colective de prezenţă aferentă lunii iulie 2014, au fost pontate 40 de ore/lună, iar în perioada 01 iulie 2014 - 25 iulie 2014 au fost pontate un număr de 8 ore/zi.
Din analiza fişelor individuale de prezenţă aferente perioadei octombrie 2014 - iulie 2015, a rezultat că acesta a prestat activităţi în cadrul celor două proiecte, la care se adaugă cele 8 ore/zi aferente normei de bază, rezultând un număr total de ore care depăşesc 12 ore/zi.
Având în vedere că, indiferent care este modalitatea în care persoana respectivă şi-a desfăşurat activitatea în cadrul normei didactice, prevederile legale antemenţionate nu permit depăşirea unui număr de 12 ore/zi, cumulând norma de bază cu activitatea desfăşurată în cadrul celor două proiecte, Înalta Curte va respinge criticile recurentului-reclamant privind greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 1/2011 care reglementează norma didactică universitară, ca nefondate, reţinând, totodată, că în mod corect s-a constatat în cauză depăşirea limitei maxime de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână prevăzute la cap. 3.1.3 şi 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - condiţii generale 2013.
Criticile recurentului-reclamant privind greşita interpretare de către instanţa de fond a probelor depuse la dosarul cauzei referitoare la modul de calcul al orelor sunt, de asemenea, nefondate.
Înalta Curte reţine că, în fapt, recurentul-reclamant este nemulţumit că instanţa de fond nu a dat curs modului de calcul al orelor propus de acesta, pe care îl reiterează şi prin cererea de recurs, dar nu indică în mod concret care sunt probele interpretate greşit de către judecătorul fondului şi care fundamentează modul de calcul propus.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect instanţa de fond, în soluţionarea cauzei, a avut în vedere atât înscrisurile depuse în cadrul documentaţiei administrative, cât şi cele depuse în dovedire de reclamant, din cuprinsul acestora nerezultând o situaţie contrară celei reţinute în actul administrativ contestat în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.