Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03 ianuarie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 11557/27.11.2017, emisă de pârât şi admiterea cererii de plată nr. x/19.04.2016 pentru suma de 6.479,40 RON.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2856 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia FGA nr. 11557/27.11.2017 şi a dispus obligarea pârâtului să analizeze pe fond cererea de plată a reclamantei ce a făcut obiectul deciziei anulate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2856 din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-pârât a învederat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 16, teza a doua, din Legea nr. 213/2015.
Apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că ar fi deţinut toate datele prevăzute de dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015, pentru a putea verifica dacă petentul are calitatea de creditor de asigurare în înţelesul Legii nr. 213/2015, respectiv dacă este îndreptăţit să primească despăgubiri din fondurile FGA.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 octombrie 2018, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, învederând că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, raportat la situaţia de fapt reţinută în speţă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, sub nr. x/19.04.2016, reclamanta a solicitat să fie despăgubită cu suma de 6.479,40 RON reprezentând contravaloarea reparaţiei autovehiculului cu numărul de înmatriculare x.
În urma analizării dosarului de daună s-a constatat faptul că la data de 15 februarie 2016 a avut loc un accident de circulaţie, din culpa conducătorului auto B., care, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare x, asigurat la data evenimentului cu poliţa RCA nr. x, emisă de societatea de asigurări C. S.A., a cauzat avarierea vehiculului cu numărul de înmatriculare x, aparţinând A. S.R.L. După avizarea daunei a fost constituit dosarul de daune nr. x.
În cadrul instrumentării dosarului de daună, pârâta a apreciat că în vederea soluţionării cererii de plată este necesară completarea dosarului de daună cu împuternicirea/delegaţia persoanei care a semnat cererea de plată pentru reclamantă, respectiv domnul D..
Pârâtul a susţinut că a întocmit si transmis reclamantei e-mailul din data de 05 octombrie 2016, precum si Notificarea nr. x/24.07.2017, ambele demersuri rămânând fără niciun răspuns din partea reclamantei.
În aceste condiţii a emis Decizia FGA nr. 11557/27.11.2017, prin care a respins cererea de plată, întrucât petentul nu a respectat termenul de depunere a documentelor solicitate.
Prin criticile formulate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 16, teza a doua, din Legea nr. 213/2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate şi cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015, "Pentru identificarea persoanei juridice îndreptăţite la despăgubire/indemnizaţie, aceasta va adresa o cerere de plată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, la care va ataşa următoarele documente:
a)copie legalizată a extrasului de registru actualizat eliberat de către oficiul registrului comerţului şi a certificatului de înregistrare emis de către oficiul registrului comerţului ori a certificatului emis de Registrul asociaţiilor/fundaţiilor sau orice act de înregistrare la autorităţile afiliate, după caz, din care să rezulte datele de identificare a societăţii: denumirea, adresa, codul de identificare fiscală/codul unic de identificare, persoanele împuternicite să angajeze societatea, eventualele divizări, fuziuni, stări de dizolvare sau de lichidare judiciară, de faliment etc.;
b)copie legalizată a actului de numire a noului reprezentant al societăţii, în cazul în care acesta este administratorul judiciar, lichidatorul sau lichidatorul judiciar;
c) copie a actului de identitate al persoanei care înaintează cererea;
d) alte documente în dovedirea calităţii".
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere, în soluţionarea cauzei, normele aplicabile în materie, iar prin raportare la actele şi lucrările dosarului, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate al sentinţei recurate.
Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, constată că, având în vedere adresa ONRC nr. x, din care rezultă datele de identificare ale societăţii reclamante, pârâtul deţinea toate datele prevăzute de art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015, pentru a putea verifica daca petenta are calitatea de creditor de asigurare în înţelesul Legii nr. 213/2015, respectiv dacă este îndreptăţită să primească despăgubiri/indemnizaţii din fondurile FGA.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără echivoc, că beneficiara cererii de plată era societatea A. S.R.L., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său.
Chiar dacă există o eroare cu privirea la numele celui care a formulat cererea de plată în numele societăţii reclamante, D. acţionând în numele lui D., asociat şi administrator al societăţii A. S.R.L., beneficiara despăgubirilor solicitate era în mod indiscutabil societatea reclamantă, aceasta fiind păgubită în urma producerii evenimentului asigurat.
În plus, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015 nu prevăd în mod expres forma actului care să dovedească calitatea celui care înaintează cererea, obligaţia privind depunerea copiei actului de identitate al persoanei care înaintează cererea fiind îndeplinită .
În consecinţă, autoritatea pârâtă, dând dovadă de un formalism excesiv, a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente, fără să ţină cont de împrejurarea că beneficiara cererii de plată era societatea A. S.R.L., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său.
Înalta Curte reţine astfel că la soluţionarea cererii de plată, autoritatea pârâtă a plecat de la premisa greşită a imposibilităţii identificării persoanei juridice îndreptăţite la despăgubire/indemnizaţie, or, în cauză, rezultă cu certitudine datele de identificare ale societăţii reclamante, autoritatea pârâtă deţinând toate datele prevăzute de art. 23 alin. (4) din Norma ASF nr. 16/2015, pentru a putea verifica daca petenta are calitatea de creditor de asigurare în înţelesul Legii nr. 213/2015, respectiv dacă este îndreptăţită să primească despăgubiri/indemnizaţii din fondurile FGA.
În concluzie, se reţine că în mod nelegal autoritatea publică nu a procedat la analiza pe fond a cererii de plată a reclamantei, Înalta Curte constatând că hotărârea instanţei de fond care a sancţionat această conduită este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2856 din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.