Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 05 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/1.04.1999, intervenită potrivit pactului comisoriu de grad IV, stabilit de comun acord de către părţi în art. 22 din contractul de concesiune, precum şi obligarea pârâtului concesionar la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2092 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a constatat rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/1.04.1999, încheiat între Consiliul Judeţean Tulcea şi A. S.R.L. şi a obligat pârâta concesionară la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării.
3. Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2092 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.
La data de 03 decembrie 2018 a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei - pârâte societatea B. S.R.L., cererea de intervenţie accesorie fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia nr. 898/CA din 05 iulie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2092/29.11.2017, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, ca nefondat şi a respins cererea de intervenţie formulată de intimata-intervenientă B. S.R.L., ca nefondată.
5. Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 898/CA din 05 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire recurenta-pârâtă A. S.R.L., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06 august 202019, sub nr. x/2019, solicitând admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Prin precizările formulate la data de 21 august 2019, revizuenta a arătat că motivele cererii de revizuire sunt:
- hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016 (motiv de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.);
- hotărârea atacată încalcă principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene (motiv prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004) - raportat la dispoziţiile Regulamentului (CE) 1882/2003, ale Regulamentului (CE) nr. 834/2007 şi ale Regulamentului CE nr. 889/2008 (şi interpretările acestora);
- obiectul pricinii nu se află în fiinţă (motiv prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2020, apărătorul ales al revizuentei a precizat că îşi întemeiază cererea de revizuire numai pe motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348 din 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care s-a stabilit deja că substanţele nepermise ar fi fost utilizate pe 300 ha din suprafaţa ce face obiectul Contractului nr. x/29.01.1999, în suprafaţă totală de 1580 ha. Pe cale de consecinţă, substanţele nepermise despre care face vorbire actul de constatare nr. x/19.12.2014, care stă la baza probatoriului părţilor adverse, nu au fost folosite pe o suprafaţă aferentă Contractului nr. x/01.04.1999.
Învederează că, din moment ce există o hotărâre judecătorească definitivă prin care unul din contracte a fost reziliat, justificat de faptul că pe 300ha din cele 1580ha ale acelui contract ar fi fost folosite substanţe nepermise, înseamnă că cele 300ha sunt aferente doar acelui contract.
În aceste condiţii, revizuenta apreciază că instanţa trebuia să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii din dosarul nr. x/2016 şi să observe că instanţele au stabilit deja definitiv că încălcarea obligaţiilor de mediu s-ar fi realizat pe suprafaţa de teren aferentă Contractului nr. x/29.01.1999 şi că aceleaşi probe şi argumente nu pot justifica în acelaşi timp şi rezilierea Contractului nr. x/01.04.1999.
6. Apărările formulate în cauză
6.1. Intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
Intimaţii au învederat, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează regimul de aplicare a autorităţii de lucru judecat, având în vedere că nu există identitate de obiect în cele două cauze. Astfel, în dosarul nr. x/2016 s-a solicitat rezilierea Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999, ca urmare a folosirii substanţelor neomologate, iar dosarul nr. x/2016 a vizat folosirea substanţelor neomologate pe suprafaţa de teren ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999.
7. Alte aspecte procesuale relevante
Prin decizia nr. 847/CA din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 898/05 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, Consiliul Judeţean Tulcea şi intimata-intervenientă B. S.R.L., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată la data de 04 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţine că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.
În speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.
Înalta Curte constată că prin decizia nr. 898/CA din 05 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost soluţionată cererea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea de reziliere a Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999.
În ceea ce priveşte obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin decizia nr. 348/CA din 11 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se constată că acesta priveşte cererea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea de reziliere a Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999.
Prin obiectul cererii se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar, în speţă, pretenţiile depuse judecăţii în pricinile invocate de către revizuentă au fost diferite.
Având în vedere că ambele cauze soluţionate prin deciziile indicate de către revizuentă au avut ca punct de plecare câte o cerere, formulată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, de reziliere a unor contracte de concesiune diferite, nu se poate reţine, faţă de obiectul distinct al acestora, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanţă a stabilit cu autoritate de lucru judecat.
Contrar susţinerilor revizuentei, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se consideră a fi încălcată prin decizia contestată în cauză nu s-a stabilit că încălcarea obligaţiilor de mediu s-ar fi realizat exclusiv pe suprafaţa de teren aferentă Contractului nr. x/29.01.1999. Chiar dacă în dosarul nr. x/2016 s-a decis de către Curtea de Apel Constanţa că pe suprafaţa ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999 au fost utilizate substanţe neomologate, această constatare nu este de natură să conducă la concluzia că substanţele ar fi fost folosite doar pe acea suprafaţă. De altfel, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că probele administrate şi apreciate de tribunal ca relevante demonstrează utilizarea substanţelor nepermise inclusiv pe suprafaţa ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999.
Înalta Curte are în vedere că, în speţă, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuentă, nefiind îndeplinită condiţia hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini - părţi, obiect şi cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, şi nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în raport de dispoziţiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 898/CA din 05 iulie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.