Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin Decizia nr. 1390 din 04 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4003 din 29 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.2.1., ca inadmisibilă.
În motivare, s-a reţinut că prin hotărârea atacată de revizuent, Decizia civilă nr. 4003 din 29.07.2019, care formează obiect al cererii de revizuire, a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 18 martie 2019, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată, fără a se proceda la o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt reţinută la fond.
Ca urmare, instanţa a apreciat cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu îndeplineşte cerinţa de a evoca fondul.
2. Recursul
Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat recurs, prin care a solicitat să i se facă o judecată dreaptă şi să se ţină cont de faptul că nu i s-a atribuit de către instanţă un consilier medical.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 513 din C. proc. civ.:
"(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători.".
În speţă, cererea de revizuire nu a fost întemeiată în drept, iar la termenul de judecată din 4 martie 2021, instanţa a solicitat revizuentului prezent personal să indice temeiul de drept al cererii de revizuire formulate, sens în care revizuentul A. a precizat că a solicitat instanţei de judecată să numească un consilier juridic medical, dat fiindcă nu are studii medicale.
Ca urmare, instanţa a verificat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în raport de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. şi a pronunţat o hotărâre definitivă, în condiţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât şi decizia a cărei revizuire s-a solicitat este o hotărâre definitivă, pronunţată într-un alt recurs.
Având în vedere dispoziţiile legale citate mai sus, se constată că decizia pronunţată în cauză în soluţionarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă, astfel că recursul declarat de recurentul A. este inadmisibil.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea împotriva căreia s-a formulat calea de atac este definitivă şi nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, sens în care, faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1390 din 4 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - ED