Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare
Prin Decizia civilă nr. 239 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021, a fost anulată, pentru lipsa semnăturii, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 239 din 4 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.
2. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin cererea formulată, contestatorul arată că a semnat doar un exemplar al cererii de revizuire din mai multe exemplare pe care le-a transmis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar acel exemplar semnat olograf a fost comunicat de grefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie către intimata Inspecţia Judiciară.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deoarece în cauză este vorba de o eroare materială a grefei în manipularea documentelor judiciare.
Mai precizează că nu avea obligaţia legală să semneze duplicatele cererii de revizuire care erau destinate comunicării părţii adverse.
3. Apărările părţilor
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, întrucât recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii de revizuire şi nici nu s-a prezentat personal pentru a semna cererea de revizuire.
De asemenea, intimata a transmis la dosar un proces-verbal prin care doamna B., secretar în cadrul Inspecţiei Judiciare arată că, în urma verificărilor evidenţelor Inspecţiei Judiciare s-a constatat că citaţia primită de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2021, înregistrată la intimată la data de 6 iulie 2021, era însoţită de un exemplar al cererii de revizuire, având data de 9 iunie 2021 care nu conţine semnătura olografă a revizuentului. De asemenea, ataşează întâmpinării, pentru confirmare, copii ale citaţiei şi ale cererii de revizuire primite de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2021.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Conform art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acestei, 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".
Contestatorul a invocate ca temei de drept dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În sensul dispoziţiilor legale anterior menţionate, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, de exemplu, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu, anularea greşită ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Pe de altă parte, nu orice greşeală materială conduce la admiterea contestaţiei în anulare, ci numai acele erori materiale esenţiale, care au fost determinante pentru soluţia instanţei de recurs.
Criticile formulate de contestator privind o eroare din partea grefei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de comunicare către partea adversă a exemplarului cererii de revizuire care era semnat olograf nu pot fi încadrate în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nereprezentând o eroare materială.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Întrucât, în cauză, contestaţia în anulare vizează o decizie pronunţată în revizuire şi, având în vedere dispoziţiile citate, potrivit cărora, pentru motivul prevăzut la alin. (2) pct. 2 al art. 503 din C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs şi cele ale instanţelor de apel nesupuse recursului, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Se constată, aşadar, că nu este admisibilă contestaţia în anulare formulată, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 503 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinate ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 326 din 18 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - ED