Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 2422 din 18 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 296 R din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de revizuire a reţinut considerentele arătate în continuare.
Deşi cererea de revizuire formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., criticile privesc, în esenţă, existenţa, în opinia revizuentului, a unor hotărâri potrivnice, motiv de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care atrage competenţa instanţei supreme, în raport cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., celelalte motive fiind invocate pur formal.
Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin. (2) al aceluiaşi articol înlătura condiţia hotărârii "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" pentru motivul prevăzut la pct. 8, reţinut ca fiind cel cu care instanţa a fost învestită.
În raport cu aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 din C. proc. civ.
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.
Revizuentul pretinde că aceasta este şi situaţia regăsită în cauza dedusă judecăţii, deoarece învederează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în raport cu Sentinţa civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În cauză însă, prin hotărârea atacată, respectiv Decizia nr. 296 R din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul ANAF - DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice sector 2, ca nefondată.
Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea de lucru judecat, nu poate exista o astfel de situaţie în speţă.
2. Recursul ce formează obiectul prezentei cauze
Împotriva deciziei menţionate la punctul 1, a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 483 - 502 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor care îi produc grave vătămări, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, şi rejudecarea cauzei.
Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 şi alin. (2) C. proc. civ.
Prin criticile formulate, nestructurate subsumat fiecărui motiv de recurs, recurentul-revizuent a susţinut că soluţiile pronunţate de instanţe au avut la bază exclusiv acte false, că instanţele anterioare, începând cu Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, au refuzat să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, iar acum invocă, în mod nedrept, tardivitatea depunerii cererii, în condiţiile refuzului oricărei analize a cererilor formulate.
De asemenea, a susţinut că instanţa trebuia să constate că există motive de ordine publică, care pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Redând, in extenso, etapele procesuale parcurse, cererile şi apărările formulate, recurentul-revizuent a invocat încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faţă de nesoluţionarea excepţiilor invocate în proces, inclusiv a excepţiilor de neconstituţionalitate, faţă de respingerea cererilor de amânare la primul termen de judecată, pentru lipsă de apărare.
A solicitat ca instanţa să se pronunţe, în mod clar şi fără echivoc, asupra legalităţii fiecărui act depus la dosar şi să motiveze detaliat susţinerile privind legalitatea acestor acte, dispunând repararea prejudiciului produs prin erori judiciare, ca urmare a actelor false a căror anulare a fost refuzată.
II. Procedura de filtrare
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 27 mai 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 7 iunie 2021, completul de filtru a analizat raportul, dispunând amânarea pronunţării la data de 14 iunie 2021. Prin încheierea din 14 iunie 2021, instanţa a constatat că raportul este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Raportul a fost comunicat, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar. La data de 2 iulie 2021, recurentul a depus, la dosar punct de vedere asupra raportului, la care a ataşat înscrisuri, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform celor dispuse de instanţă.
III. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., completul de filtru constată că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Art. 486. - Cererea de recurs
(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: [...]
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; [...]
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Astfel, motivele de casare invocate, pretins prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 şi alin. (2) C. proc. civ. sunt indicate formal, fără a avea legătură cu considerentele deciziei civile atacate.
Instanţa de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea, reţinând că nu există contrarietatea de hotărâri cerută de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Criticile promovate de recurentul-revizuent, în cauza de faţă, nu fac nicio referire la aceste considerente, ci dezvoltă argumente privind neanalizarea apărărilor şi excepţiilor invocate, cu consecinţa încălcării dreptului său la apărare.
Or, controlul judiciar, în calea de atac extraordinară a recursului, este limitat la verificarea legalităţii deciziei recurate. Relevant, în acest sens, este art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Având în vedere că nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze considerentele care au stat la baza soluţiei pronunţate de instanţa de revizuire, rezultă că nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., a cărei nerespectare este sancţionată cu nulitatea recursului.
În consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru va anula recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2422 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 septembrie 2021.
GGC - ED