Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia civilă nr. 2325 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în complet de filtru, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1965 din 6 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Prin Decizia civilă nr. 1230 din 8 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2325 din 10 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Înalta Curte a reţinut că Decizia nr. 2325 din 10 noiembrie 2020 împotriva căreia a fost exercitată contestaţia în anulare a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.
2. Cererea de recurs
Împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declarat recurs contestatorul A.,înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021.
În esenţă, prin cererea de recurs, recurentul susţine că necitarea părţilor şi lipsa posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de un complet de filtru constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţiile instanţelor de fond.
Referitor la decizia recurată, recurentul apreciază că aceasta este nelegală şi încalcă principiile stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015.
Astfel, recurentul susţine că, în cauză, sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute la art. 503 C. proc. civ. alin. (1) şi alin. (2) pct. 2.
De asemenea, arată că în Dosarul nr. x/2017, prin care şi-a cerut drepturile de coautor pentru perioada 08 septembrie 2014 - 08 septembrie 2017, prin Sentinţa civilă nr. 100 din 19 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, fără a intra în judecarea fondului şi prin Decizia nr. 1965 din 06 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în apel, s-a constatat autoritatea lucrului judecat din Dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Afirmă că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4156 din 27 noiembrie 2018, respectiv prin Decizia nr. 204 din 30 septembrie 2019 pronunţate în Dosarul nr. x/2017 la cererea de revizuire a Deciziei nr. 1965 din 06 iulie 2018 a statuat că "nu există autoritate de lucru judecat între cauza din Dosarul nr. x/2012 şi cauza din Dosarul nr. x/2017 şi nu poate fi admisă prezumţia lucrului judecat".
Recurentul consideră că motivul contestaţiei este întemeiat şi solicită pronunţarea unei hotărâri de casare a Deciziei nr. 1965 din 06 iulie 2018 şi a Sentinţei nr. 100 din 19 martie 2018 pronunţate în Dosarul nr. x/2017, iar conform art. 497 C. proc. civ., solicită trimiterea cauzei spre o nouă judecare la instanţa de fond, respectiv la Tribunalul Gorj, care să constate dacă pârâta a folosit sau nu realizarea tehnică, al cărei coautor este, pe perioada 08 septembrie 2014 - 08 septembrie 2017, ţinând cont de toate probele şi documentele prezentate de B. Turceni în dosarele care au fost soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decursul anilor.
Totodată, arată că în cauza din Dosarul nr. x/2012, care s-a soluţionat prin Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care este contrară deciziilor anterioare, prin care s-au acordat drepturile băneşti pentru perioadele 2003 - 2006 şi 2006 - 2009, faptele au fost stabilite greşit iar Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/2012 este o eroare judiciară.
Recurentul susţine că, în nicio cauză, până în prezent, instanţele de judecată nu au stabilit când au fost aduse modificările la realizarea tehnică al cărei coautor este dumnealui, fapt ignorant în totalitate de instanţele de judecată.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 8 septembrie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că în temeiul art. 508 alin. (4) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, în cauză, nu este admisibilă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2021, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este pronunţată de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
Decizia atacată cu contestaţie în anulare este o decizie dată în recurs şi a fost pronunţată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:
"Art. 493 alin. (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Rezultă că, potrivit art. 508 alin. (4) raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare nu este supusă niciunei căi de atac.
Pe cale de consecinţă, va fi respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.
GGC - ED