Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 47 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal, formulată de petentul A. cu privire la dosar nr. x/2020 al Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că la data de 15.12.2020 a fost înaintată Tribunalului Suceava, secţia penală, prin e-mail, cererea denumită "Contestaţie tergiversare proces, cale odată cu fondul cauzei, cale de excepţie pe incidenţa procedurală", formulată de petentul A.. După primirea acesteia, Tribunalul Suceava, secţia penală, prin rezoluţia din 18.12.2020, a dispus, în baza disp. art. 24 alin. (1) lit. n) din R.O.I. şi art. 4882 (1) lit. b) C. proc. pen., a fi înaintată, administrativ, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La data de 4.01.2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2021, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., înaintată de Tribunalul Suceava, secţia penală cu adresa din 18.12.2020.
Contestatorul A. a dezvoltat motivele contestaţiei pe larg, în scris, acestea fiind depuse la dosarul cauzei filele x.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, astfel cum s-a dispus prin rezoluţie.
Din analiza dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, secţia penală rezultă că acesta are ca obiect "cerere de revizuire", stadiul procesual fiind contestaţie durată proces, dosar soluţionat prin încheierea nr. 320 din 9.11.2020.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii privind durata procesului penal.
Examinând excepţia invocată, Curtea a constatat că noul C. proc. pen. a introdus în legislaţia procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituţie, respectiv "contestaţia privind durata procesului penal" reglementată de dispoziţiile art. 4881 - art. 4886 C. proc. pen.. Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancţionarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunţat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislaţia internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, în speţă dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful I din Convenţie, să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.
Prioritar analizării temeiniciei contestaţiei formulate, judecătorul trebuie să verifice condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, respectiv existenţa unei calităţi procesuale prevăzute de lege şi a unui termen după care contestaţia poate fi introdusă.
Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.
Potrivit art. 4883 alin. (3) C. proc. pen., contestaţia poate fi formulată:
a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;
b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;
c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest şi are ca scop protecţia acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
Faţă de dispoziţiile legale prezentate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că o condiţie de admisibilitate pentru analizarea unei contestaţii privind durata procesului penal o reprezintă existenţa unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanţă, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.
Analizând încheierea nr. 320 din 9.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava cu privire la care s-a formulat prezenta contestaţie la durată proces, Curtea a constatat că acesta avea ca obiect "cerere de revizuire", stadiul procesual fiind contestaţie durată proces, dosar soluţionat prin încheierea penală nr. 320 din 9.11.2020, prin care, s-a respins, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., ca neîntemeiată, contestaţia referitoare la durata procesului penal formulată de contestatorul A. cu privire la dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Aşadar, s-a constatat că A. a formulat contestaţie privind durată proces penal cu privire la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava la data de 15 decembrie 2020, după pronunţarea încheierii nr. 320 pronunţată la data de 9.11.2020.
Împotriva încheierii penale nr. 47 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţia A..
II. Prin Decizia nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Încheierii penale nr. 47 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru minori.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea petentului este informă şi lipsită de claritate. Din evaluarea conţinutului cererii instanţa nu a putut decela, în mod real, obiectul judecăţii, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispoziţiilor legale incidente.
Enumerarea unor texte de lege şi indicarea în numeroase dosare, a aceloraşi solicitări lipsite de precizie şi claritate, în condiţiile pronunţării unor soluţii de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea noilor cereri. Insistenţa petentului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanţei în mod legal.
Înalta Curte, secţia penală a reţinut că cereri repetitive formulate într-o formă neclară şi imprecisă, cu caracter de generalitate, fără indicarea concretă a bazei factuale, lipsesc instanţa de posibilitatea de a-şi exercita prerogativa de aplicare şi interpretare a legii, respectiv de a judeca, deoarece lipseşte chiar obiectul cauzei.
În aceste condiţii, Înalta Curte, secţia penală a considerat că nu a fost generat un cadru procesual real şi nu a existat o legală învestire a instanţei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 47 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
III. Împotriva Deciziei nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 10 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii penale nr. 47 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, Decizia nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 366 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - MM