Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin încheierea nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunţate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 303 din data de 30.10.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul contestator să plătească statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au reţinut că prin încheierea penală nr. 303 din data de 30.10.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, secţia penală în dosarul nr. x/2020, s-a respins contestaţia privind durata procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Vatra Dornei.
S-a arătat că împotriva încheierii nr. 303 din data de 30.10.2020 a formulat contestaţie, la data de 2.11.2020, petentul A., pentru motivele expuse în scris, aflate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 4.01.2021, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, din oficiu, au invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de petentul A..
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, invocată din oficiu, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava au constatat că aceasta este întemeiată.
Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
Din dispoziţia legală sus-menţionată, s-a notat că încheierea nr. 303/30.10.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020 este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, menţiunea "fără cale de atac" existând de altfel, atât în minuta, cât şi în dispozitivul încheierii atacate cu contestaţie.
Prin urmare, s-a arătat că petentul A. a exercitat o cale de atac ce nu este prevăzută de legea în vigoare, motiv pentru care contestaţia formulată de acesta a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunţată de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie, contestatorul petent A..
II. Prin încheierea nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii nr. 1 din data de 4 ianuarie 2021 pronunţate de completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru minori. Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Obiectul căii de atac îl constituie încheierea nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunţate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei privind durata procesului penal formulată de contestatorul A..
Contestaţia privind durată procesului penal este reglementată de dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
Conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.
Pe de altă parte, Înalta Curte - completul de doi judecători de cameră preliminară a constatat că, cererea petentului este informă şi lipsită de claritate. Din evaluarea conţinutului cererii instanţa nu poate decela, în mod real, obiectul judecăţii, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispoziţiilor legale incidente.
Enumerarea unor texte de lege şi indicarea în numeroase dosare, a aceloraşi solicitări lipsite de precizie şi claritate, în condiţiile pronunţării unor soluţii de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea noilor cereri. Insistenţa contestatorului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanţei în mod legal.
III. Împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 10 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii nr. 1 din data de 4 ianuarie 2021 pronunţate de completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or,încheierea nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţată de Înalta de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 277 din data de 31 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - MM