Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze şi minori, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, petenţii B. şi A. au declarat apel.
II. Prin Decizia penală nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, petentul B. a exercitat din nou calea ordinară de atac a apelului.
III. Prin Decizia penală nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a reţinut că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, instanţa supremă a făcut referire la dispoziţiile art. 550 alin. (1) coroborate cu cele art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. conform cărora hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, B. a formulat contestaţie în anulare.
IV. Prin Decizia penală nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula.
Caracterul de cale extraordinară de atac al contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi a constatat că, analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente se constată că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare formulate de petentul B.
S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., sunt supuse contestaţiei în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluţionată acţiunea penală şi/sau acţiunea civilă exercitată într-o cauză penală.
În mod concret, s-a arătat că în cauză a fost formulată contestaţie în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a instanţei supreme, în Dosarul nr. x/2019, iar prin hotărârea atacată nu a fost soluţionată acţiunea penală şi/sau acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât nu are natura şi aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.
În acelaşi sens a fost invocată şi doctrina în materie care a statuat că hotărârile prin care instanţa nu se pronunţă asupra acţiunii penale sau acţiunii civile exercitate într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare (C. proc. pen. - comentariu pe articole - Editura C.H.Beck - M. Udroiu, I. Tocan comentariu art. 426 "Deoarece nu sunt hotărâri prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare: (i) încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care se pronunţă cu privire la plângerea formulată împotriva unei soluţii de clasare ori cu privire la legalitatea şi temeiniciei redeschiderii procesului penal; (ii) încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la măsurile preventive; (iii) deciziile prin care instanţa de control judiciar a respins o altă contestaţie în anulare exercitată anterior în aceeaşi cauză; (iv) sentinţa prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal.")
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., precum şi jurisprudenţa şi doctrina cu privire la natura hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu contestaţie în anulare, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o asemenea cale extraordinară de atac.
V. Împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020, contestatorul B. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 23 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care pot fi exercitate.
În mod concret, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că B. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva unei alte hotărâri definitive.
Or, Decizia penală nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către B., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea I a Cap. V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispoziţiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinţei date în contestaţie în anulare, ca urmare a soluţionării pe fond a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.
În acest sens, prin Decizia nr. 297 din data de 9 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 1076/13.11.2020, Curtea Constituţională a reţinut, făcând referire la soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, sunt aplicabile exclusiv hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Totodată, s-a arătat că, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât şi anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge în principiu contestaţia în anulare. Astfel, s-a conchis că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
Prin urmare, se constată că în cauză, contestatorul B. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - ED