Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. x/2019 din data de 29 octombrie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, petenta A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Prin Decizia nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.
Totodată, s-a reţinut că în această etapă procesuală instanţa examinează dacă respectiva contestaţie în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este declarată de persoanele prevăzute de art. 427 din C. proc. pen., dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar şi dacă motivele şi probele în baza cărora a fost formulată cererea au mai făcut obiectul unei contestaţii în anulare.
Prin prisma dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., secţia penală, a Înaltei Curţi a constatat că, indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care se rezolvă acţiunea penală printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a normelor ce reglementează această cale de atac.
În atare condiţii, instanţa supremă a constatat că deşi hotărârea contestată este definitivă, aceasta nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, întrucât prin aceasta nu s-a soluţionat fondul unei cauzei penale, ci o plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror, formulată de petentă în baza art. 340 C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa supremă a constatat că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, context în care apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte cerinţe, a căror îndeplinire cumulativă permite instanţei să admită în principiu contestaţia în anulare.
Împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, conform art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că, în cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În acest context, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
De asemenea, se reţine că în conformitate cu art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."
Prin urmare, analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea I a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispoziţiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinţei date în contestaţie în anulare, ca urmare a soluţionării pe fond a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.
În aceste condiţii, se constată că, în cauză, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă întrucât în situaţia contrară s-a încălca principiul instituit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile ... pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.
GGC - ED