Conflict negativ de competenţă. Acțiune întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 14/2003 vizând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administrației de a suporta de la bugetul de stat a valorii corecției financiare aplicate la proiectul finanțat din fonduri UE și obligarea pârâtului la plata sumelor aferente corecției. Încadrarea sumei ce face obiectul pretențiilor deduse judecății în categoria sumelor reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, cu consecința aplicării criteriului valoric în stabilirea instanței competente
Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1)1
Suma pentru care reclamantul solicită suportarea de la buget este calificată de art. 2 din O.G.nr. 14/2003 ca reprezentând o creanța bugetară rezultată din corecția financiară aplicată conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Drept urmare, aceste pretenții se încadrează în categoria sumelor reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, la care face trimitere art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că suportarea de la buget a creanței intervine după stabilirea corecției financiare nu prezintă relevanță, distincția între cele două „etape” (una derulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 și alta în temeiul O.G. nr. 14/2003) neavând importanță în stabilirea instanței competente să judece cauza.
Pentru a fi incident art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, nu este necesar ca acțiunea să aibă ca obiect anularea unui act administrativ încheiat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme creanța bugetară ce face obiectul cauzei este una rezultată din corecţia financiară aplicată în temeiul acestei ordonanțe de urgență, după cum prevede în mod expres art. 2 din O.G. nr. 14/2003.
Decizia nr. 237 din 19 ianuarie 2022
1. Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat sa se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona favorabil solicitarea de plata nr. 47994/1768/29.11.2016 privind suportarea de la bugetul de stat, conform O.G. nr. 14/2013, a sumei de 1.481.725,45 lei reprezentând corecţia financiara aplicată la proiectul „Reorganizarea și amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea” şi obligarea pârâtului la plata acestei sume către reclamant.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 3238 din 14 mai 2021, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prezenta cerere nu privește acte administrative având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea UE, ci are ca obiect solicitarea unor sume care se suportă de la bugetul de stat.
În consecință, competența de soluționare a cauzei nu se stabilește în raport de criteriul valoric, ci de rangul autorității publice chemată în judecată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din același act normativ. Cum ministerul pârât este autoritate publică centrală cu sediul în București, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1394 din 11 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 1 și 2 din O.G. nr. 14/2013, litigiul având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de criteriul valoric, iar nu de rangul autorității pârâte, în favoarea Tribunalului București.
II. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, urmare a constatării refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei de a suporta de la bugetul de stat, conform O.G. nr. 14/2013, a valorii corecţiei financiare aplicate la proiectul „Reorganizarea și amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea”, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.481.725,45 lei.
În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cauza, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde atât o prevedere cu caracter general, regăsită în art. 10 alin (1), referitoare la litigiile privind acte administrative emise de autoritățile publice locale sau centrale, cât și o prevedere cu caracter special, incidentă în cazul cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, regăsită în art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
„(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(1)1 Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).”
Problema care a generat conflictul negativ de competență și asupra căreia instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, se referă la încadrarea sau neîncadrarea sumei ce face obiectul pretențiilor reclamantului în categoria sumelor reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, cu consecința aplicării criteriului valoric în stabilirea instanței competente. În esență, Tribunalul București a reținut că art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu este incident cauzei, întrucât suma suportată de la buget, conform O.G. nr. 14/2003, reprezintă o facilitate acordată de stat, fiind achitată după epuizarea etapei de stabilire a corecției financiare conform O.U.G. nr. 66/2011; ca urmare, competența instanței este stabilită potrivit rangului autorității pârâte, conform art.10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Contrar acestei opinii, Curtea de Apel București a reținut că suma solicitată prin acțiune reprezintă o creanță bugetară rezultată din corecția financiară aplicată conform O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât se aplică regulile din cuprinsul art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă fiind stabilită conform criteriului valoric.
Înalta Curte reține că această din urmă instanță a stabilit în mod corect competența de soluționare în fond a cererii deduse judecății.
Acțiunea promovată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 14/2003, iar potrivit art. 1 și art. 2 din acest act normativ:
„Art. 1 - Prezenta ordonanţă se aplică beneficiarilor de fonduri europene, instituţii publice locale, respectiv comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate de către acestea, instituţiile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora, din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013, până la sfârşitul perioadei de implementare a Programului.
Art. 2: (1) Creanţele bugetare rezultate din corecţiile financiare şi sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecţiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la o poziţie distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situaţiile prevăzute la alin. (4).”
Așadar, suma pentru care reclamantul solicită suportarea de la buget este calificată de art. 2 din O.G.nr. 14/2003 ca reprezentând o creanța bugetară rezultată din corecția financiară aplicată conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Drept urmare, aceste pretenții se încadrează în categoria sumelor reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, la care face trimitere art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că suportarea de la buget a creanței intervine după stabilirea corecției financiare nu prezintă relevanța pe care a susținut-o Tribunalul București, distincția între cele două „etape” (una derulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 și alta în temeiul O.G. nr. 14/2003) neavând importanță în stabilirea instanței competente să judece cauza. Ceea ce contează este ca suma solicitată prin acțiune să reprezinte finanțare nerambursabilă, aspect confirmat în prezenta speță, în care reclamantul a beneficiat de finanțare pentru proiectul „Reorganizarea și amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea”, însă, urmare a stabilirii corecției financiare, este obligat la restituirea sumei de 1.481.725,45 lei. Prevederile O.G. nr. 14/2003 permit suportarea de la buget, în anumite condiții, a sumei ce constituie corecție financiară, astfel încât litigiul cu privire la refuzul autorității ministeriale de a face aplicarea O.G. nr. 14/2003 este unul care privește „sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene”, în sensul art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte mai reţine că, pentru a fi incident art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, nu este necesar ca acțiunea să aibă ca obiect anularea unui act administrativ încheiat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme creanţa bugetară ce face obiectul cauzei este una rezultată din corecţia financiară aplicată în temeiul acestei ordonanțe de urgență, după cum prevede în mod expres art. 2 din O.G. nr. 14/2003.
Față de aceste considerente, având în vedere şi că ne aflăm în prezenţa unei acţiuni evaluabile în bani, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, în baza criteriului valoric, iar potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ, litigiile cu valoare de până în 3.000.000 lei sunt de competența tribunalului, în speță a Tribunalului București.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.