Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună anularea Adresei nr. x/27.07.2016 emise de CNAS, atât cu privire la valoarea procentului "p" cât şi cu privire la consumul individual al DAPP în Trimestrul II 2016 comunicat prin aceasta adresa, inclusiv ca urmare a efectuării controlului judiciar asupra ordinului prin care a fost stabilit şi aprobat procentul "p" în baza căruia s-a calculat contribuţia trimestriala aferentă trimestrului II 2016.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1853 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dispunând anularea adresei x/27.07.2016 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
3. Calea de atac exercitată
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi casarea sentinţei atacate, cu respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond potrivit cărora CNAS a determinat în mod greşit baza de calcul a contribuţiei ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie.
Reţinerile instanţei de fond, cât şi cele ale reclamantei, privind nelegalitatea propriu-zisă a Notificării contestate sunt neîntemeiate, în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2011.
Instanţa de fond s-a raportat în mod greşit la prevederile legate incidente în prezenta cauză, respectiv la prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. După cum se poate observa şi în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente, aşa cum reţine instanţa de fond.
Unul din elementele formulei de calcul a contribuţiei este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial şi nu cantitatea acestui consum. în situaţia în care s-ar fi interpretat în sensul dat de către reclamantă, nu s-ar mai fi putut stabili procentul "p", deoarece în cuprinsul formulei ar fi fost unităţi de lucru diferite, respectiv număr de cutii, bucăţi, pastile, etc, şi sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial, ceea ce ar fi făcut imposibilă efectuarea unui calcul matematic.
Pe de altă parte, dacă CNAS i-ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantitate, aşa cum susţine, aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcţie de fiecare situaţie în parte. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, în funcţie de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale şi medicamente, această valoare (acest consum) fiind validata de către casele de asigurări de sănătate.
Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportata din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii se stabileşte de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuţie. Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.
Raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziţiile acestui articol instituie în sarcina instituţiei numai obligativitatea comunicării către fiecare plătitor de contribuţie a valorii procentului "p" odată cu consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, nu şi obligaţia de a transmite şi consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Recurenta a mai criticat susţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că notificarea CNAS nu este motivată în fapt, reclamantei cât şi instanţei fiindu-le imposibil să verifice realitatea valorilor consumului de medicamente comunicat de CNAS.
În cadrul sistemului de asigurări de sănătate din România, sistemul de raportare a consumului de medicamente compensat este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G, nr. 77/2011 şi prin legislaţia derivată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a indicat în mod expres care sunt elementele legale obligatorii ale notificării care lipsesc în concret şi pe care reclamanta le contestă ca atare şi care au pus-o în imposibilitatea de a cunoaşte voinţa manifestată de CNAS în cuprinsul actului administrativ şi, respectiv, de a-si formula apărarea corespunzătoare. Din cuprinsul notificării contestate rezultă că CNAS a comunicat reclamantei acele elemente de fapt şi de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.
În plus, susţinerile instanţei de fond în ceea ce priveşte nemotivarea actului administrativ anulat, sunt vădit eronate în condiţiile în care reclamanta a dezvoltat pe larg, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, argumentele contrare obligaţiei de plată a contribuţiei claw-back aferentă trimestrului de referinţă.
În legislaţia specifică exista prevederi clare referitoare la modul de raportare a datelor privind consumul centralizat trimestrial de medicamente de către furnizorii de servicii medicale (art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum a fiost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014). Pe cale de consecinţă, potrivit prevederilor mai sus menţionate, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi si centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţa respectiv reprezentant legal al acestuia, consumul centralizat la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum si pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis. în tratamentul spitalicesc si pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Astfel, datele raportate de furnizorii de medicamente, (farmacii) reprezintă medicamentele înregistrate ca fiind eliberate asiguraţilor care se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate; datele raportate de unităţile sanitare şi centrele de dializă sunt înregistrate în evidenţele acestora, urmare a procedurilor de achiziţii derulate pentru procurarea medicamentelor necesare acordării serviciilor medicale către asiguraţi şi, pe cale de consecinţă, acestea sunt datele care au stat la baza emiterii notificării contestată de recurenta reclamantă.
Mai mult, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituţională a reţinut ca transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor ari 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7) şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe cale de consecinţă, rezultă că reclamanta contestă chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată, or, aceste aspecte exced controlului instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acţiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamantă, care nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate sau de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate, aspect trecut cu vederea de către instanţa de fond.
Recurenta a mai arătat că CNAS a solicitat Consiliului Concurenţei comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback.
Prin adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenţei a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului na se încadrează în datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.
Pentru a transparentiza procesul de calcul a taxei de clawback, începând cu trimestrul III 2013 şi implicit şi pentru trimestrul II 2016, CNAS a afişat pe site-ul propriu, valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr 77/2011, înregistrate în platforma informatica a asigurărilor sociale de sănătate, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011.
Centralizarea valorii consumului de medicamente s-a efectuat la un nivel de agregare a datelor care să nu împiedică buna funcţionare a pieţei şi care să nu diminueze disponibilitatea agenţilor economici de a se concura.
Având în vedere mecanismul legal învederat mai sus, recurenta a considerat că în mod eronat instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertului desemnat în prezenta cauza, având în vedere faptul că întreaga analiză a expertului contabil desemnat a făcut referire în principal la aplicabilitatea prevederilor Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1053/17.11.2015 pentru aprobarea metodologiei şi a formatului de raportare lunară de către casele de asigurări de sănătate la CNAS a valorii consumului centralizat de medicamente, precum şi a prevederilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi legale nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător de către expertul contabil desemnat în cauză.
Prin urmare, expertul contabil nu a luat în considerare datele care au stat la baza stabilirii contribuţiei trimestriale şi anume datele electronice transmise de furnizorii de serviciii medicale caselor de asigurări de sănătate în sistemul informatic unic integrat.
Totodată, însuşi expertul desemnat a reţinut faptul că prevederile art. 1 din Anexa Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1058/17.11.2015 sunt exprese în ceea ce priveşte faptul că "Casele de asigurări de sănătate au obligaţia validării electronice lunare a valorii consumului de medicamente care include şi TVA, raportat în format electronic în Platforma informatică din asigurările de sănătate de către farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă (...)."
La dosarul cauzei au fost depuse documente relevante cu privire la datele care au stat la baza notificării transmise în format electronic către subiectul plătitor al contribuţiei trimestriale, documente care au fost puse şi la dispoziţia expertului judiciar desemnat în cauză, inclusiv consumul de medicamente care a stat la baza stabilirii procentului "p".
Aceste date au fost aprobate prin Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/27.07.2016, prin care s-a aprobat valoarea consumului total de medicamente suportate din FNUASS şi din Bugetul MS pentru trim. II 2016, medicamente suportate din FNUASS şi din Bugetul MS pentru trimestrul de referinţă, precum şi procentul "p" aferent aceluiaşi trimestru.
Astfel, din cele mai sus prezentate rezultă că instanţa de fond şi-a însuşit în mod eronat concluziile expertului desemnat, în sensul în care acesta a fost în imposibilitatea efectuării expertizei, CNAS depunând întreaga documentaţie solicitată, în vederea efectuării acestei expertize judiciare.
S-a mai arătat că CNAS nu are cunoştinţă despre datele de identificare ale loturilor de medicamente vândute de către reclamantă sau despre hotărâri judecătoreşti rămase definitive prin care instanţele de judecată să fi anulat elemente referitoare la consumul de medicamente înregistrat în trimestrul de referinţă. Mai mult decât atât, recurenta a arătat că a anexat obiecţiunilor la raportul de expertiză o lucrare de expertiză judiciară dintr-o cauză similară, în care expertul desemnat a fost în măsură să efectueze lucrarea, raportat la acelaşi set de înscrisuri.
Având în vedere că sumele plătite de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, deci inclusiv de către reclamanta din prezenta cauza sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, acordate persoanelor asigurate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plăţii pentru serviciile medicale), în condiţiile neefectuării plăţii acestei contribuţii ar rezulta o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
4. Apărările efectuate în cauză
Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
In ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de CNAS, s-a arătat că acesta este străin de motivarea data de de prima isntanţă atunci când expune raţionamentul sau juridic în legătura cu baza de calcul a contribuţiei ce trebuie avuta in vedere de către autoritate, pentru comunicarea datelor in vederea stabilirii, calcului si declarării taxei de clawback. In nici un caz, instanţa de fond nu a avut în vedere cantitatea consumului total trimestrial, astfel cum critica recurenta CNAS, ci valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS sau din bugetul MS aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.
Prin critica adusa pe primul motiv de recurs, in mod greşit si nelegal recurenta muta întreaga analiza pe aspectul consumului de medicamente si nu al valorii consumului de medicamente, aspect ce urmează sa fie cenzurat de instanţa de recurs. Nu acesta a fost argumentul pentru care prima instanţă a apreciat ca nelegală Notificarea CNAS ce formează obiectul prezentei cauze. În speţa, instanţa de fond a analizat aspectul ca, in baza principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, reglementat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, un contribuabil poate fi obligat sa suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii. Or, de vreme ce valoarea consumurilor comunicate de CNAS include si adaosurile comerciale percepute pe lanţul de distribuţie, si care reprezintă venituri ale altor entităţi, taxarea DAPP-urilor cu privire la aceste venituri ce nu sunt ale lor reprezintă o modalitate nelegala de impunere.
Nici al doilea motiv de recurs formulat de CNAS nu este fondat, urmând a fi respins in consecinţa, având in vedere ca, in urma demarării procedurii de verificare a Datelor CNAS in baza raportului de expertiza contabila dispus la fond, prima instanţă a luat act de situaţia juridica confirmata de raportul de expertiza, in sensul ca nu se poate identifica consumul trimestrial total individual, ea urmare a lipsei comunicării de către CNAS a datelor necesare identificării acestui consum.
Intimata a invocat faptul că ca d-na expert B. menţionează in mod expres aspectul ca nu a putut răspunde la obiectivele 3, 4 si 5 ale expertizei contabile, astfel cum au fost stabilite de instanţa, in lipsa comunicării tuturor datelor solicitate de la CNAS, în baza adresei nr. x/10.10.2017.
Astfel, deşi au fost solicitate in mod expres Anexele 1 si 2 la Ordinul 1058/2015 pentru aprobarea metodologiei si a formatului de raportare lunara de către casete judeţene de asigurări de sănătate la Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate a valorii consumului centralizat de medicamente, CNAS a comunicat doar Anexa 2 la Ordinul 1058/2015.
De fiecare data când a fost solicitata Anexa l la Ordinul 1058/2015, CNAS a manifestat o poziţie de forţa, refuzând punerea acestor date la dispoziţie, deşi numai in baza Anexei 1 la Ordinul 1058/2015 se poate verifica codul de identificare al medicamentului (CIM), detinatorul APP, valoare validata aferenta consumului de medicamente raportat de farmaciile cu circuit deschis (CD) si valoare validata aferenta consumului de medicamente raportat de unităţile sanitare cu paturi si centrele de dializa (farmacii cu circuit inchis - CI). Numai in baza acestor informaţii, d-na expert contabil putea analiza si formula un răspuns la Obiectivele 3, 4 si 5 ale expertizei, si bineinteles, la rândul ei, instanţa de fond putea efetua analiza de legalitate a Notificării CNAS contestate.
Astfel, deşi este identificat procentul "p" raportat la datele cuprinse in Anexa 2 la Ordinul nr. 1058/2015, la o valoare de 15,67 %, uşor diferita de cea comunicata de CNAS in baza notificării ce formează obiectul prezentei cauze (respectiv 15,64 %), cu toate acestea, acest procent nu poate fi aplicat la consumul individual al DAPP Angelini, neputând fi identificat cuantumul taxei de clawback aferenta trimestrului II 2016, aspect inadmisibil si de neacceptat, fiind vădit nelegala Notificarea CNAS ce sta la baza plăţii taxei de clawback din partea societăţii.
Aceasta analiza a Anexei 1 la Ordinul 1058/2015 se impunea cu atât mai mult cu cat valoarea consumului total trimestrial este diferită fata de cea comunicata de CNAS, fiind vorba de o diferenţa in plus a consumului de medicamente suportate din FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătăţii, in cuantum de 602.729,43liei. Ca atare, întreaga formula de calcul a contribuţiei trimestriale va suferi modificări.
In lipsa analizării si verificării oricăror date cuprinse in Anexa l la Ordinul 1058/2015, nu poate fi identificat consumul individual trimestrial al DAPP Angelini, aspect esenţial in determinarea calculului contribuţiei trimestriale aferente trimestrului 11/2016. De asemenea, in lipsa verificării codului de identificare al medicamentului (CIM) (cuprinsa in Anexa 1 la Ordinul 1058/2015), nu s-a putut răspunde nici la obiectivele 4 si 5 ale expertizei, necesare pentru lămurirea apărărilor formulate pe fondul cauzei, nu s-a putut verifica daca respectivele medicamente erau incluse sau nu in lista medicamentelor compensate aprobata de H.G. nr. 720/2008 si daca a fost respectat cuantumul legal de compensare.
Răspunsul parţial pe care il cuprinde Raportul de expertiza cu privire la Obiectivele 1 si 2, confirma teza privitoare la datele eronate pe care le conţine Notificarea x/27.07.2016 emisa de CNAS către DAPP Angelini, pentru stabilirea, calculul si declararea contribuţiei trimestriale aferenta trimestrului II 2016.
Raportul de expertiza efectuat in alt dosar invocat de CNAS in susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs nu are relevanta in prezenta cauza, întrucât nu se cunoaşte daca in respectivul dosar CNAS a comunicat toate documentele solicitate de expert pentru identificarea si verificarea consumurilor totale individuale trimestriale ale DAPP.
In condiţiile in care Raportul de expertiza contabila confirma aspectul ca nu pot verificate in cauza datele primare ce au stat la baza valorii consumurilor din cadrul Notificării CNAS (ca urmare lipsei transmiterii acestora de către CNAS), apare ca vădit legala si corecta analiza instanţei de fond, care apreciază ca nu se poate exercita controlul de legalitate asupra Notificării CNAS contestate, aspect ce impune anularea actului administrativ unilateral in virtutea respectării principiului prevîzibilitătii si transparentei fiscale, precum si al dreptului ta apărare.
Motivarea in drept si in fapt a actului administrativ este o cerinţa imperativa a legii, decurgând din principiul transparentei decizionale. De asemenea, motivarea in drept si in fapt ar da posibilitatea reclamantei sa evalueze in mod corect si complet actul in cauza si sa analizeze acurateţea, legalitatea si temeinicia datelor comunicate.
Pe de alta parte, principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative sa nu încalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege. El impune, in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autoritari sa fie in mod efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garanţii de echitate pentru particulari, intrucat acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului a protecţie adecvata împotriva arbitrariului. A admite o opinie contrara, respectiv a permite autoritarilor publice sa emită acte administrative care dau naştere unor obligaţii in sarcina destinatarilor, fără a permite acestora sa cunoască si sa evalueze temeiurile acestora, si fără a da instanţei competente posibilitatea verificării efective a legalităţii acestor acte, ar echivala cu admiterea exercitării excesului de putere de către aceste autorităţi.
Acest exces de putere, însă, reprezintă o încălcare a legii, astfel cum rezulta din prevederile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Prima instanţă a reţinut in cauza faptul ca Notificarea CNAS este motivata in drept, insa conţine o motivare insuficienta in fapt, aspect care nu permite reclamantei verificarea informaţiilor pe baza cărora urmează sa calculeze si sa declare contribuţia prevăzuta de O.U.G. nr. 77/2011. Din informaţiile chiar parţiale cuprinse de raportul de expertiza efectuat la fond reies alte date care nu corespund nici măcar in privinţa procentului "p" comunicat de CNAS pentru trimestrul II 2016. Ca atare, o documentaţie insuficienta care sa stea la baza calculului datelor CNAS si care sa permită verificarea datelor cuprinse în notificarea CNAS nu poate ramane nesanctionata, întrucât s-ar deschide calea abuzului.
Reclamanta nu a contestat modul de raportare a datelor sau formula de stabilire si de calcul a taxei de clawback impusa de O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum invoca in mod eronat recurenta CNAS.
CNAS aceasta răspunde atât pentru fapta proprie, de a utiliza datele colectate de la casele de asigurări de sănătate, fără o minima verificare, cat si pentru acţiunile instituţiilor subordonate. Pe de alta parte, potrivit art. 267 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, casele de asigurări sunt instituţii publice, cu personalitate juridica, cu bugete proprii, in subordinea CNAS.
Prin urmare, parata CNAS nu se poate apăra in calitate de emitent al actului administrativ, invocând culpa persoanelor implicate in mecanismul de colectare a datelor necesare stabilirii contribuţiei trimestriale. Or, in economia contribuţiei reglementate de O.U.G. nr. 77/2011, rolul CNAS este mult mai important decât acela de simplu centralizator al unor date transmise din teritoriu. CNAS este investita cu prerogativele, dar si cu obligaţia de a verifica si asigura legalitatea datelor centralizate de la casete judeţene de asigurări de sănătate, respectiv de la furnizori.
Lipsa de transparenta de care a dat dovada CNAS in procedura de stabilire a valorilor comunicate nu face decât sa întărească dubiile cu privire la corectitudinea si acurateţea datelor comunicate de CNAS. Pe de alta parte, sumele achitate de reclamantă cu titlu de taxa de clawback aferenta trimestrului II 2016 nu fac parte din Fond, ci sunt sume suplimentare, provenite din patrimoniul său şi nicidecum din bugetul statului, astfel ca nu poate fi primita nici critica recurentei in sensul ca s-ar ingradi accesul la medicamente al asiguraţilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 indice 1 alin 3 din C. proc. civ.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:
5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În fapt, prin notificarea nr. x/27.07.2016 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate următoarele:
- valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2016 de 15,64%;
- Bat de 1.515 milioane RON
- CTt de 1.795.886.580,79 RON
La data de 11.08.2016, reclamanta a expediat către CNAS contestaţia îndreptată împotriva notificării. Prin adresa nr. x/08.09.2016, pârâta a formulat un răspuns la contestaţia înregistrată de reclamanta împotriva notificării în sensul respingerii acesteia.
Prima instanţă a apreciat ca notificarea nr. x/27.07.2016 si adresa nr. x/08.09.2016, sunt nelegale, deoarece: pârâta a determinat în mod greşit baza de calcul a contribuţiei ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie; cele două acte atacate nu sunt motivate. În raport cu aceste cauze de nelegalitate a celor două acte administrative, prima instanţă nu a mai examinat celelalte motive invocate de reclamantă.
5.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor intimatei-reclamante
În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate a actelor atacate reţinut de prima instanţă, respectiv faptul că pârâta a determinat în mod greşit baza de calcul a contribuţiei ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie, Înalta Curte constată că este fondat.
Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe pe acest aspect are în vedere două idei principale: pe de o parte, faptul că procentul "p" se aplica asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS sau din bugetul MS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie; pe de altă parte, faptul că valoarea consumului aferent "vânzărilor fiecărui plătitor" înseamnă valoarea vânzărilor pe care fiecare plătitor (deţinător de APP) le face, de regula, distribuitorilor angrosişt şi că interpretarea data de pârât, respectiv aplicarea procentului "p" la valoarea adaosurilor comerciale percepute pe lanţul de distribuţie şi care reprezintă venituri ale altor entităţi şi taxarea deţinătorului de APP cu privire la aceste venituri ce nu sunt ale sale reprezintă o măsură nelegală de impunere care încalcă principiile justei aşezări a sarcinilor fiscale prevăzut în art. 56 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte prima susţinere, este de remarcat, în primul rând, că distincţia între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor (precum şi a TVA), aceasta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuţiei prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menţionată a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor).
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, întrucât noţiunile de consum de medicamente, valoarea consumului de medicamente şi, respectiv, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie din cuprinsul dispoziţiilor citate, au aceeaşi semnificaţie şi reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Actul normativ operează cu o unitate de măsură identică atât în cazul stabilirii procentului "p", cât şi în cazul stabilirii bazei de impozitare, anume cu valoarea consumului trimestrial de medicamente (total şi, respectiv, individual).
În ceea ce priveşte includerea adaosurilor în valoarea consumului de medicamente, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.
Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.
Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.
Aşadar, din textele legale citate mai sus, este evident că legiuitorul a stabilit că taxa se raportează la valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS, iar a accepta poziţia procesuală a reclamantei ar însemna ca instanţa de judecată să se substituie legiuitorului şi să statueze altfel decât a fost edictată voinţa acestuia.
În plus, trebuie amintit că în mod constant Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind adusă niciun fel de atingere prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuţie trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente şi vizează interesul general public.
Nu în ultimul rând, susţinerile privind greşita includere a adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro şi farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente, nu pot fi primite, întrucât sunt în contradicţie cu cele afirmate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi art. 3 indice 1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că "această critică tinde spre modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuţiei claw-back să cadă şi în sarcina altor agenţi economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor. Or, potrivit dispoziţiilor Curţii, taxa de claw-back este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că "există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri."
Or, însăşi Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 263/2013, că potrivit jurisprudenţei sale constante, forţa obligatorie ce însoţeşte dispozitivul se aplică şi considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti urmează să aplice prevederile legale potrivit deciziilor Curţii Constituţionale.
Şi în decizia nr. 701/2018, Curtea Constituţională a reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că deţinătorilor APP li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă.
Înalta Curte constată caracterul nefondat al argumentelor privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinii fiscale şi a principiului libertăţii contractuale, toate argumentele aduse de intimată având legătură cu aspecte de oportunitate comercială, iar nu cu aspecte de nelegalitate a modalităţii de aplicare a legii de către prima instanţă, în contextul în care deciziile instanţei constituţionale au statuat concordanţa prevederilor legii cu Constituţia.
În concluzie, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestui motiv de casare referitor la nelegalitatea sentinţei sub aspectul considerării ca nelegală a includerii adaosurilor comerciale în valorile de consum de medicamente - baza de calcul a contribuţiei reglementate de O. U. G. nr. 77/2011.
De asemenea, în condiţiile în care prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 fac referire în mod explicit la valoarea consumului de medicamente (iar nu a vânzărilor), Înalta Curte apreciază că textul este suficient de clar, nepunându-se problema existenţei unui dubiu şi deci nici problema aplicabilităţii principiului "in dubio, contra fiscum".
Nu poate fi primită nici susţinerea intimatei-reclamante în sensul că un contribuabil clawback poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriilor activităţi ori beneficii, în condiţiile în care această susţinere contrazice considerentele obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat constituţionalitatea includerii adaosurilor comerciale în valoarea consumului de medicamente ce constituie baza de calcul a contribuţiei trimestriale.
In ceea ce priveşte susţinerea intimatei în sensul că primul motiv de recurs invocat de CNAS este străin de motivarea data de prima instanţă, deoarece instanţa de fond nu a avut în vedere cantitatea consumului total trimestrial, astfel cum critica recurenta CNAS, ci valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS sau din bugetul MS aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, Înalta Curte constată că este nefondată. Astfel, implicit, prin raţionamentul oferit care avea în vedere valoarea vânzărilor reclamantei fără adaosurile comerciale ale distribuitorilor, se ajungea la concluzia necesităţii comunicării cantitative a consumului; or, prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.
În concluzie, faţă de aspectele criticate şi cele statuate de prima instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii în privinţa acestui aspect.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prin care recurenta a criticat susţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că notificarea CNAS nu este motivată în fapt, Înalta Curte constată, de asemenea, că este fondat.
Prima instanţă a reţinut că notificarea este motivată în drept, dar conţine o motivare insuficientă în fapt, care nu permite reclamantei verificarea informaţiilor pe baza cărora urmează să calculeze şi să declare contribuţia prevăzută de articolul 1 din O.U.G. nr. 77/2011. Este adevărat că articolul 5 alin. (7) din această ordonanţă prevede că CNAS transmite în format electronic persoanelor prevăzute la articolul 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar transmiterea acestor date nu trebuie făcută într-o manieră care să nu dea contribuabilului posibilitatea să verifice modul de stabilire a datelor care îi sunt comunicate, această verificare putând fi făcută doar de autoritatea emitentă a actelor. Notificarea emisă de pârât nu cuprinde nicio motivare pentru care valoarea consumului de medicamente reprezintă o anumită sumă. Notificarea nr. x/27.07.2016 emisa de CNAS cuprinde în conţinutul acesteia o serie de date centralizate a căror realitate nu poate fi verificată, din cauza lipsei datelor primare pe care s-au fundamentat.
În această privinţă, prima instanţă a reţinut că din raportul de expertiză contabilă realizat în cauză a rezultat că C.N.A.S. nu i-a pus la dispoziţie documentele justificative şi detaliile conform actelor normative ce reglementează taxa de clawback şi că nu se poate stabili valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S. pentru trimestrul II/2016 aferent vânzărilor reclamantei. Expertul a reliefat şi alte deficienţe ale sistemului administrativ de colectare a datelor necesare stabilirii contribuţiei clawback, care conduc la concluzia că datele nu au fost corect stabilite.
Prima instanţă a mai adăugat că notificarea este nelegală şi din perspectiva nerespectării dreptului la apărare, în sensul că autoritatea publică a emis un act a cărui legalitate nu poate fi verificată din cauza lipsei datelor primare pe care s-a fundamentat. Devine imposibil atât pentru reclamantă, cât şi pentru instanţă, să facă toate verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate de reclamantă în România, a cantităţilor vândute în diferite perioade.
Înalta Curte constată că este fondată această critică din recurs, potrivit căreia instanţa a stabilit cu aplicarea greşită a art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 faptul că notificarea contestată nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Actul normativ care reglementează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (contribuţia clawback) este O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare. Prin art. 3 şi art. 5 din ordonanţă sunt specificate: modalitatea de calcul a contribuţiei, datele care se comunică contribuabililor de către C.N.A.S în vederea stabilirii, calculului şi declarării contribuţiei şi modalitatea de comunicare a acestor date.
Potrivit acestor prevederi, C.N.A.S transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuţiei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informaţii efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei.
Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuţia şi stabileşte procedura de calcul şi declarare a acesteia, obligaţia C.N.A.S este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicaţii cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.
De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată repetat cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate.
Curtea Constituţională a statuat, atât prin decizia nr. 144/2015, cât şi prin decizia nr. 789/2015, că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.
De altfel, atâta timp cât marja de apreciere a autorităţii în ce priveşte conţinutul notificării este inexistentă, nefiind vorba despre o veritabilă decizie administrativă, ci, mai degrabă, despre o operaţiune material-tehnică, nu sunt aplicabile exigenţele în materie de motivare specifice actului administrativ, fiind suficient doar ca notificarea să aibă conţinutul prescris de lege, aspect care nu este contestat.
Analizând criticile concrete ale recurentei, Înalta Curte le constată fondate, luând în considerare că art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, prin niciunul dintre alineatele sale, nu impune CNAS, nici la emiterea notificării şi nici în soluţionarea contestaţiei administrative, efectuarea unor verificări exhaustive asupra datelor comunicate referitoare la consumul individual de medicamente înregistrat în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.
Prin urmare, intimata susţine fără temei că, lipsind documentaţia care să probeze demersurile şi rezultatele verificărilor pe care CNAS să le fi făcut în vederea emiterii notificării şi soluţionării contestaţiei administrative, ar trebui să se reţină nemotivarea răspunsului la contestaţie şi a notificării. O astfel de aserţiune nu poate fi reţinută, într-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011.
Pe de altă parte, instanţa de fond a stabilit, cu aplicarea greşită a legii, că notificarea adresată de CNAS nu răspunde întocmai cerinţelor impuse de art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, din cuprinsul cărora ar reieşi o obligaţie a CNAS de a comunica plătitorului de contribuţie raportările făcute de casele teritoriale de asigurări de sănătate şi implicit de a o comunica la dosar în vederea efectuării expertizei judiciare în cauză.
Intimata susţine fără temei că lipsa unei asemenea obligaţii echivalează cu o lipsă a unui control efectiv de legalitate şi temeinicie al actului administrativ (care ar contraveni Legii nr. 554/2004). În contenciosul administrativ se analizează motivele de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată la adresa actului administrativ, iar reclamanta nu a indicat în mod expres care sunt elementele legale obligatorii ale notificării care lipsesc în concret şi pe care reclamanta le contestă ca atare şi care au pus-o în imposibilitatea de a cunoaşte voinţa manifestată de CNAS în cuprinsul actului administrativ şi, respectiv, de a-si formula apărarea corespunzătoare. Din cuprinsul notificării contestate rezultă că CNAS a comunicat reclamantei acele elemente de fapt şi de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.
Înalta Curte constată că, deşi acest aspect este negat de reclamantă, implicit prin criticile aduse se pune în discuţie ca atare chiar mecanismul de stabilire a contribuţiei, ceea ce în sine reprezintă o critică de neconstituţionalitate sau de lipsă de oportunitate a legii, critici ce nu pot intra în sfera de verificare a instanţei de contencios administrativ. Or, câtă vreme normele juridice amintite nu sunt abrogate sau declarate neconstituţionale, ele se impun ca atare instanţei de judecată în soluţionarea cauzei de faţă, dat fiind că art. 124 din Constituţia România prevede că "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (…) (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.".
Cât timp recurenta-pârâtă a comunicat informaţiile impuse de prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar la baza acestora rezultă că stau date concrete existente în sistemul anume nominalizat de norma juridică incidentă, nu se poate reţine insuficienta motivare a actului administrativ atacat. Aspectele invocate de reclamantă legate de necesitatea asigurării posibilităţii verificării corectitudinii datelor comunicate de recurenta-pârâtă prin notificarea atacată sunt juste, dar cât timp chiar baza concretă a legislaţiei a fost supusă mecanismului verificării constituţionale, orice critică care atinge acest aspect atacă implicit natura constituţională a normelor.
Cum a subliniat prima instanţă, statelor le-a fost recunoscut dreptul de a percepe impozite sau alte contribuţii, dispunând în materie fiscală de o mare marjă de acţiune cu privire la mijloacele pe care pot să le utilizeze în acest scop, aparţinând autorităţilor naţionale competenţa să decidă perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale. Statele trebuie să dispună de o amplă latitudine privitoare la măsurile pe care le adoptă în domeniile economice şi sociale deoarece, datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor sale autorităţile naţionale se găsesc, în principiu, în situaţia de a aprecia mult mai adecvat decât judecătorul internaţional ce înseamnă, în asemenea materii, imperativele de utilitate publică, afară dacă aprecierea lor ar fi lipsită de orice bază rezonabilă (a se vedea CEDO, cauza Stec şi alţii c. Regatul Unit, 12 aprilie 2006, §51).
Or, în cauza de faţă, nu se poate considera că ar exista o apreciere a autorităţii statale lipsită de orice justificare obiectivă şi rezonabilă sub aspectul contribuţiei în discuţie, din moment ce reglementarea îşi găseşte raţiunea în necesitatea asigurării unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi în unităţile sanitare cu paturi, pe fondul nevoii implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, după cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr. 77/2011.
Având în vedere mecanismul legal învederat mai sus, Înalta Curte constată că în mod eronat şi cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă a pronunţat o soluţie bazată exclusiv pe concluziile expertului desemnat în prezenta cauza, cu ignorarea aspectelor de drept mai sus reţinute.
Având în vedere constatarea caracterului fondat al prezentului recurs, faţă de aspectul că prima instanţă nu a analizat toate motivele de nulitate invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi faţă de imperativul instituit de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. ("judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel"), se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completa soluţionare a cauzei şi pentru analizarea celorlalte motive de nulitate invocate şi rămase nesoluţionate.
5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) cpt. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru analizarea celorlalte motive de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată şi rămase nesoluţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 1853 din 28 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.