Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/27.08.2013, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 300/21.02.2013, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, prin care s-a instituit răspunderea solidară a reclamantului cu debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), în conformitate cu prevederile art. 27-28 Codul de procedură fiscală, pentru recuperarea creanţelor fiscale înscrise la pct. 3.1 din decizie.
De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea caracterului executoriu al Deciziei nr. 300/21.02.2013, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 805/12.02.2014, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, Tribunalul Timiş a reţinut că deşi litigiul este de competenţa instanţelor de contencios, tribunalele judecă doar acele litigii care poartă asupra unor sume până la 500.000 RON, or, în speţă suma dedusă judecăţii este mai mare de 500.000 RON motiv, pentru care instanţa competentă să judece litigiul dintre părţi este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/27.08.2013, reclamantul D. a solicitat anularea Deciziei nr. 302/21.02.2013, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, prin care s-a instituit răspunderea sa solidară, alături de debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.) în conformitate cu prevederile art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003; în baza disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării actului contestat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin înscrisul ataşat la dosar x/2013 dosar Tribunalul Timiş, reclamantul D. şi-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să se judece cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, conform H.G. nr. 520/2013 şi că solicită şi anularea Deciziei nr. 2743/30.08.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, care i-a fost comunicată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de acest reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.
Prin sentinţa civilă nr. 580/31.01.2014 a Tribunalului Timiş s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru aceleaşi motive invocate la declinarea dosarului sub nr. x/2013
1.3. Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/27.08.2013, reclamantul E. a solicitat anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013, privind atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. civ. fiscală, republicată, prin care s-a instituit răspunderea solidară a reclamantului cu debitoarea S.C. B. S.R.L. pentru recuperarea creanţelor fiscale în sumă de 2.977.274 RON.
Ulterior, reclamantul E. şi-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să se judece cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, conform H.G. nr. 520/2013 şi că solicită şi anularea Deciziei nr. 2742/30.08.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, care i-a fost comunicată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de acest reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.
Prin sentinţa civilă nr. 42/14.01.2014 a Tribunalului Timiş s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru aceleaşi motive invocate la declinarea dosarului sub nr. x/2013
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 5.03.2014 faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 42/14.01.2014 a Tribunalului Timiş prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, reclamantul E. a solicitat anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013 privind atragerea răspunderii sale solidare, în conformitate cu prevederile art. 27-28 Codul de procedură fiscală cu debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), pentru recuperarea creanţelor fiscale în sumă de 2.977.274 RON; De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicită suspendarea caracterului executoriu al Deciziei nr. 301/21.02.2013, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
2. Conexarea cauzelor
Prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2017, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., fiind necesară pentru asigurarea unei bune judecăţi a cauzelor, a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea şi trimiterea dosarului nr. x/2013 privindu-l pe reclamantul D., la dosarul nr. x/2013.
Cu aceeaşi motivare, prin încheierea de şedinţă din data de 13.04.2017, a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea şi trimiterea dosarului nr. x/2013 privindu-l pe reclamantul E., la dosarul nr. x/2013.
4. Renunţarea reclamanţilor A. şi D. la judecarea cererilor de suspendare a executării actelor contestate
Reclamantul A., prin cererea depusă la dosar nr. x/2013 la data de 5.05.2014, a arătat că înţelege să renunţe la judecarea cererii de suspendare formulată în cauză.
Reclamantul D., prin cererea depusă la dosar nr. x/2013 la data de 30.04.2014, a arătat că înţelege să renunţe la judecarea cererii de suspendare formulată în cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât:
A luat act de renunţarea reclamanţilor A. şi D. la judecarea cererilor având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 300/21.02.2013, privind pe A. şi a Deciziei nr. 302/21.02.2013, privind pe D., emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamantul D..
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamantul E..
A admis acţiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, şi, în consecinţă: a) a dispus anularea Deciziei nr. 302/21.02.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, privind pe D.; b) a dispus anularea Deciziei nr. 2743/30.08.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin care a fost respinsă contestaţia formulată reclamantul D. împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.
A admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, şi în consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 300/21.02.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, privind pe reclamantul A..
A respins acţiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, având ca obiect a) anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013 (ataşată la dosar x/2013 Tribunalul Timiş, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, privind pe reclamantul E.; b) anularea Deciziei nr. 2742/30.08.2013, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin care a fost respinsă contestaţia formulată reclamantul E. împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.
A respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 301/21.02.2013, formulată de reclamantul E..
A obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara la plata sumei de 24.570 RON către reclamanţii A., E. şi D., cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii reclamanţilor, precum şi respingerea solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.570 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a reiterat argumentele prezentate în faţa instanţei de fond.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 27 septembrie 2018, intimaţii-reclamanţi D. şi A. au invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că prin cererea de recurs nu sunt aduse critici hotărârii recurate, ci sunt reluate aspectele învederate în faţa instanţei de fond. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la fond - dosarul Tribunalului Timiş.
De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speţă, fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, recurenta-pârâtă nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă drept considerente ale sentinţei recurate şi nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe este greşită.
Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.