Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.07.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanţei, în temeiul art. 997 şi urm. C. proc. civ., art. 3-6 C. proc. civ., art. 6 şi art. 13 CEDO, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi considerentelor Deciziei CCR nr. 392/08.06.2021:
- anularea Hotărârii de Guvern nr. 730 din 08.07.2021 şi, în consecinţă, obligarea Guvernului României la emiterea de Hotărâri de Guvern - acte de organizare a executării Legii nr. 55/2020, cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei României, deciziilor Curţii Constituţionale şi legilor în vigoare, fără a substitui sau a adăuga la lege şi fără a afecta drepturi şi libertăţi fundamentale prin acte de reglementare secundară care nu au putere de lege;
- obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri de încetare a stării de alertă;
- obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxele de timbru achitate în valoare de 150 RON;
- obligarea Guvernului României la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 RON.
2. Hotărârea recurată
Prin sentinţa civilă nr. 88/CA din 18 august 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca lipsită de interes cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne, reţinând că, la momentul judecării cererii de ordonanţă preşedinţială, la data de 18.08.2021, H.G. nr. 730/2021 nu mai producea efecte, acestea încetând la împlinirea celor 30 de zile stabilite pentru prelungirea stării de alertă, calculate de la data indicată în cuprinsul actului normativ, respectiv de la data de 12.07.2021.
3. Recursul
Împotriva sentinţei civile nr. 88/CA din 18 august 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne, transmis instanţei de fond la data de 09.08.2021, a solicitat în temeiul art. 1001 C. proc. civ., transformarea ordonanţei preşedinţiale într-o cerere de drept comun, însă judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra cererii sale.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în recurs
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta aplicarea normelor de drept incidente situaţiei de fapt reţinute.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15.11.2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13.01.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, în limitele şi în considerarea celor în continuare arătate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A. cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne, anularea Hotărârii de Guvern nr. 730 din 08.07.2021 şi, în consecinţă, obligarea Guvernului României la emiterea de Hotărâri de Guvern - acte de organizare a executării Legii nr. 55/2020, cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei României, deciziilor Curţii Constituţionale şi legilor în vigoare, fără a substitui sau a adăuga la lege şi fără a afecta drepturi şi libertăţi fundamentale prin acte de reglementare secundară care nu au putere de lege; obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri de încetare a stării de alertă;obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxele de timbru achitate în valoare de 150 RON;obligarea Guvernului României la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 RON.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes, prima instanţă reţinând că, la momentul judecării cererii de ordonanţă preşedinţială, la data de 18.08.2021, H.G. nr. 730/2021 nu mai producea efecte.
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."
Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură, definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă", se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.
Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.
Constată instanţa de control judiciar că, într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către recurent în motivarea cererii de recurs referitoare la neobservarea de către instanţa de fond a cererii de modificare a ordonanţei preşedinţiale într-o cerere de drept comun, sunt fondate.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată că reclamantul a depus la dosarul cauzei, la data de 09.08.2021, răspuns la întâmpinare, un set de înscrisuri şi o cerere de modificare a ordonanţei preşedinţiale în cerere pe drept comun, această cerere fiind ataşată pe coperta dosarului de fond.
Cererea reclamantului de modificare a ordonanţei preşedinţiale într-o cerere de drept comun a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1001 din C. proc. civ., potrivit cărora "La solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanţă, cererea de ordonanţă preşedinţială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod expres cu această menţiune".
Pe cale de consecinţă, Înalta curte constată că prima instanţă a soluţionat litigiul prin raportare la obiectul cauzei astfel cum a fost formulat prin cererea iniţială de ordonanţă preşedinţială, fără a observa că reclamantul formulase în temeiul art. 1001 din C. proc. civ., o cerere de modificare a ordonanţei preşedinţiale într-o cerere de drept comun de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 730 din 08.07.2021.
Prin neobservarea cererii de modificare a ordonanţei preşedinţiale în cerere pe drept comun, sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1001 din C. proc. civ.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, fără a judeca fondul cauzei, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va soluţiona cauza având în vedere dispoziţiile art. 1001 din C. proc. civ.
În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurent sentinţei de fond, care privesc fondul cauzei, nesoluţionat de prima instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat împotriva sentinţei nr. 88/CA din 18 august 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 88/CA din 18 august 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.