Şedinţa publică din data de 14 martie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat:
(i) anularea în parte a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 611/2017, în ceea ce priveşte dispoziţia cuprinsă la art. 10 lit. b) "având vechime în sistemul de sănătate publică de cel puţin 5 ani" şi a celei cuprinse la art. 10 lit. c) "au o vechime de cel puţin 5 ani în unităţi din sistemul de sănătate publică";
(ii) anularea în parte a concursului desfăşurat în perioada 16.01. - 06.02.2018, în ceea ce priveşte postul de la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Satu Mare;
(iii) suspendarea în parte a executării acestor dispoziţii până la soluţionarea acţiunii în anulare şi suspendarea desfăşurării concursului pentru ocuparea postului de manager general la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Satu Mare.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 56 din 4 aprilie 2018, prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.
1.3. La termenul de judecată din 18 aprilie 2018, reclamanta A. a depus note de şedinţă, calificate de instanţa de fond ca cerere adiţională, prin care a solicitat, pe lângă petitele iniţiale, şi anularea tuturor actelor emise în derularea concursului pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul S.A.J. Satu Mare, inclusiv a deciziei nr. 2298/16.01.2018 a comisiei de concurs, a deciziei nr. 2899/18.01.2018 a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, precum şi a oricăror acte subsecvente.
Totodată, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a persoanei care a fost declarată admisă în urma concursului organizat pentru ocuparea postului de manager general din cadrul S.A.J. Satu Mare, respectiv B., precum şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Hotărârea instanţei de fond
2.1. Prin încheierea din 30 mai 2018, instanţa de fond a dispus următoarele:
- a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii acţiunii, invocată de pârâta B.;
- a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de aceeaşi pârâtă, sub aspectul nelegalei conturări a cadrului procesual prin neintroducerea în cauză a tuturor participanţilor la concurs şi sub aspectul faptului că se solicită o anulare parţială a concursului, doar în ceea ce priveşte postul de la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Satu Mare;
- a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, precum şi de pârâta B.;
- a admis excepţia (invocată din oficiu) a inadmisibilităţii invocării excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B., respingând excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, ca fiind invocată de o parte care nu este îndrituită la formularea respectivei apărări.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 101 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat următoarea soluţie:
(i) a respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol formulată de pârâta B.;
(ii) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;
(iii) a anulat în parte Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 611/2017 privind aprobarea Normelor de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, respectiv în ceea ce priveşte sintagma "publică" cuprinsă în art. 10 lit. b) şi c) din Norme;
(iv) a anulat în parte concursul desfăşurat în perioada 16.01.2018 - 06.02.2018 în ceea ce priveşte postul de manager general, persoană fizică, din cadrul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Satu - Mare;
(v) a anulat în parte actul administrativ nr. 2298/16.01.2018 intitulat "Rezultatul studierii dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov", emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii, respectiv numai cu privire la dispoziţia de respingere a candidaturii reclamantei;
(vi) a anulat în parte actul administrativ nr. 2899/18.01.2018 intitulat "Rezultatul contestaţiilor depuse ca urmare a studierii dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov", emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii, respectiv numai cu privire la dispoziţia de respingere a contestaţiei reclamantei, precum şi orice acte administrative subsecvente emise în desfăşurarea procedurii de concurs, numai în ceea ce priveşte situaţia postului de manager general, persoană fizică, din cadrul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Satu - Mare;
(vii) a respins ca nefondate celelalte pretenţii;
(viii) a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1550 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
3. Calea de atac exercitată în cauză
3.1. Împotriva încheierii de şedinţă din 30 mai 2018 şi a sentinţei civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Criticile formulate la adresa încheierii din 30.05.2018 sunt următoarele:
- încălcarea art. 193 alin. (2) C. proc. civ., prin nerecunoaşterea dreptului pârâtei de a invoca excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; încălcarea regimului coparticipării procesuale prevăzut de art. 60 C. proc. civ., a art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (3) şi (4), art. 20 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Astfel, prin încheierea atacată, instanţa a apreciat, pe calea unei excepţii invocate din oficiu, că în temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. civ. pârâta nu este îndreptăţită să invoce neurmarea procedurii administrative prealabile, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, de către reclamantă.
Soluţia instanţei este pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, adaugă la lege şi încalcă principii fundamentale ale procesului civil, cum sunt dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii, principiul rolului activ al judecătorului.
Soluţia încalcă prevederile art. 193 alin. (2) C. proc. civ. pentru că aceste dispoziţii nu limitează dreptul de invocare a lipsei procedurii prealabile la persoana pârâtului emitent al actului, aşa cum greşit a apreciat instanţa.
Pe de altă parte, norma citată nu recunoaşte instanţei dreptul de a invoca din oficiu lipsa procedurii prealabile astfel că, în mod corelativ, instanţa nu avea dreptul să invoce din oficiu nici lipsa de îndreptăţire a recurentei-pârâte la invocarea unei atare nereguli.
Soluţia încalcă şi regimul coparticipării procesuale instituit de art. 60 C. proc. civ., apărările celuilalt pârât neputând-o prejudicia pe pârâta-recurentă. Aceasta dispune de o poziţie procesuală independentă, care îi conferă dreptul de a se apăra singură, apărările neputându-i fi condiţionate sau cenzurate de pasivitatea copârâtului;
- greşita respingere a excepţiei nulităţii capetelor de cerere vizând anularea tuturor actelor emise în derularea concursului şi a oricăror acte subsecvente pentru încălcarea art. 194 lit. c) şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
- greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii, din perspectiva neîndeplinirii de către reclamantă a condiţiilor de participare la concurs, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
- greşita respingere a cererii de administrare a probatoriului solicitat de pârâtă, cu încălcarea art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (4), art. 20, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Sentinţa civilă nr. 101/2018 este criticată pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor pârâtei referitoare la inadmisibilitatea cererilor generic formulate ale reclamantei, referitoare la anularea tuturor actelor emise în derularea concursului şi a oricăror acte subsecvente; aceste argumente au fost invocate, în principal, ca excepţie de nulitate şi în subsidiar, ca apărări vizând inadmisibilitatea acţiunii, iar instanţa de fond s-a pronunţat doar pe excepţie, cu încălcarea art. 6 alin. (1), art. 20, art. 22 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării vizând inadmisibilitatea cererii privind anularea parţială a unui concurs naţional cu privire doar la un post; această apărare a fost invocată mai întâi ca excepţie, apoi pârâta a precizat că este apărare de fond, iar instanţa a omis să o mai analizeze, cu încălcarea art. 6 alin. (1), art. 20, art. 22 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
- este greşită anularea sintagmei "publică" din cuprinsul art. 10 lit. b) şi c) din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017.
Astfel instanţa de fond a ignorat şi încălcat întregul context normativ al OMS nr. 611/2017, cu trimitere în special la art. 10 lit. d) din ordin. Arată recurenta-pârâtă că ordinul nu excludea participanţii care au dobândit vechime în sectorul privat, ci reclama doar deţinerea şi a unei vechimi minime în sectorul de sănătate public, care era justificată de specificul funcţiei. Acest motiv de casare este întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa a dat o interpretare trunchiată conţinutului prevederilor atacate, scoţând din context noţiunea "public", motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Prin eliminarea sintagmei contestate, instanţa de fond a modificat în mod nelegal prevederile OMS nr. 611/2017, stabilind cerinţe de vechime pe care emitentul nu le-a avut în vedere, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi a prevederilor deciziilor CCR nr. 818 - 821 din 2008, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 C. proc. civ.
Instanţa a apreciat în mod greşit că cerinţa deţinerii unei vechimi în sistemul public de sănătate este discriminatorie, câtă vreme ordinul nu a limitat condiţiile de vechime doar la acest sector, ci a prevăzut doar cerinţa existenţei unei experienţe parţiale şi în acest sector, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Instanţa de fond a apreciat că ar fi fost justificată o şi mai mare restrângere a condiţiilor de vechime impuse prin ordin, prin instituirea condiţiei ca participanţii să fi dobândit experienţă în cadrul serviciilor de ambulanţă (pag. 8 alin. (5) din sentinţă), ceea ce nu avea dreptul, neputând preconiza o altă soluţie normativă, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 C. proc. civ.
- instanţa de fond a apreciat că ar fi fost justificată o şi mai mare restrângere a sferei participanţilor la concurs decât cea impusă prin ordin (pag. 8 alin. (5)-(7) din sentinţă), ceea ce constituie o motivare contradictorie a sentinţei, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
- instanţa de fond greşit a respins apărarea vizând tardivitatea atacării actelor administrative emise sub nr. x/16.01.2018 şi y/16.01.2018. Nerecunoscând dreptul pârâtei de a invoca inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, instanţa de fond s-a limitat la a analiza tardivitatea atacării acestor acte doar prin raportare la termenul de 30 de zile pentru formularea acţiunii în contencios administrativ. Aceasta este o motivare străină de apărările pârâtei, care a invocat tardivitatea atacării acestor acte la 4 luni de la emiterea lor, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
- instanţa a dispus admiterea în parte a acţiunii, fără a arăta şi motiva care sunt capetele de cerere respinse, cu încălcarea art. 22, art. 42 alin. (1), art. 425 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
3.2. Pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei.
În motivare arată că instanţa nu a înţeles sistemul de criterii adoptat prin art. 10 lit. b) şi c) din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017. Acest sistem de criterii nu este de natură a crea situaţii discriminatorii în rândul candidaţilor la concursul pentru ocuparea funcţiei de manager general în serviciile publice de ambulanţă, toate criteriile fiind justificate de un scop legitim, respectiv menţinerea în cadrul sistemului de sănătate publică a specialiştilor cu experienţă în conducerea sănătăţii publice guvernate de legi, principii şi practici diferite de sistemele private unde oportunitatea şi eficienţa cheltuielii fondurilor personale/private ale patronilor nu este reglementată de legislaţie, iar metoda folosită este adecvată şi necesară.
Principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii este invocat trunchiat şi distorsionat de către reclamant, fiind greşit susţinut şi de către instanţa de fond.
Aspectele invocate de reclamantă nu intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000. Recurentul-pârât solicită să se ţină cont de deciziile Curţii Constituţionale nr. 818-821 din 2008, potrivit cărora instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că acestea sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, prin aplicarea unitară pentru toţi candidaţii a criteriului privind vechimea de 5 ani în sistemul de sănătate publică nu s-a făcut nicio discriminare. Solicitarea vechimii într-o anumită profesie/activitate aplicată unitar tuturor celor care acced la respectiva funcţie publică nu este discriminare.
3.3. Împotriva sentinţei civile nr. 101 din 6 iunie 2018 a declarat recurs şi reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea în tot a acţiunii.
Recurenta-reclamantă critică sentinţa pentru neanularea întregii sintagme din art. 10 lit. b) şi c) din OMS nr. 611/2017, nu doar a celei referitoare la cerinţa dobândirii vechimii în sistemul de sănătate publică. În mod eronat instanţa a admis doar în parte acţiunea, apreciind că cerinţa ca vechimea să fie dobândită în sistemul de sănătate este una adecvată şi necesară.
Prin sentinţă se face confuzie între responsabilităţile managerului serviciului de ambulanţă şi atribuţiile directorului medical al serviciului de ambulanţă. Câtă vreme pentru funcţia de manager sunt prevăzute doar atribuţii manageriale, conform OMS nr. 346/2018, atunci cerinţa ca vechimea să fie efectuată în cadrul sistemului de sănătate este excesivă. Posturile de şefi secţii UPU-SMURD sunt similare cu cele de director medical ambulanţă sau şefi secţii spitale şi sunt de strictă specialitate, putând fi ocupate numai de medici specialişti cu vechime de minim 5 ani în specialitate, însă posturile de manageri generali spitale sau ambulanţe judeţene sunt posturi pentru care se solicită abilităţi de manager şi pot fi ocupate de jurişti, economişti sau medici, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 a sănătăţii publice.
În aceste condiţii, postul de manager general al serviciului de ambulanţă poate fi ocupat şi de persoane care au absolvit fie studii juridice, fie studii economice, relevante fiind cunoştinţele manageriale.
Aşadar cerinţa ca vechimea să fie efectuată în sistemul de sănătate, este una excesivă, nejustificată obiectiv.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Recurenta-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâta B. şi Ministerul Sănătăţii, ca nefondate.
4.2. Recurenta-pârâtă B. a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanta A., solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată.
5. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unei chestiuni de drept
5.1. Prin cererea de recurs, pârâta B. a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, pentru a se stabili dacă, în aplicarea prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., în litigii de contencios administrativ, în situaţii de coparticipare procesuală pasivă:
- dreptul de a invoca neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile revine oricăruia dintre pârâţii vizaţi şi afectaţi prin acţiune sau este restrâns numai la emitentul actului administrativ;
- dacă în situaţia invocării unei asemenea excepţii de către pârâtul neemitent al actului administrativ, instanţa de judecată ar putea să invoce din oficiu inadmisibilitatea formulării acestei apărări, în condiţiile în care reclamantul, a cărui poziţie este direct vizată prin această excepţie, nu s-a prevalat de o asemenea apărare.
Solicitarea de sesizare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a privit deopotrivă prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., recurenta-pârâtă arătând că este necesar să se stabilească pe calea hotărârii prealabile dacă, în aplicarea dispoziţiilor anterior citate, în litigiile de contencios administrativ este necesară, sub sancţiunea nulităţii, indicarea concretă a actelor administrative atacate sau dacă este permisă atacarea acestora la modul general, fără precizarea în concret a actelor vizate de acţiunea în anulare.
5.2. La termenul de judecată din 17 februarie 2021, recurenta-pârâtă a reiterat în scris cererea de sesizare a Înaltei Curţi, solicitând pronunţarea unei hotărâri care să dezlege următoarea chestiune de drept: dacă în caz de coparticipare procesuală pasivă, prevederile art. 193 alin. (2) C. proc. civ. recunosc tuturor pârâţilor dreptul de a invoca, justificat de existenţa unui interes, neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile sesizării instanţei, instituite de prevederile art. 7 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004.
5.3. Prin încheierea din 17 februarie 2021, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, atât în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 193 alin. (2) cât şi a art. 194 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cu motivarea că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, nerelevându-se dificultatea de interpretare a normelor şi reclamându-se doar o dezlegare care ţine mai mult de fondul cauzei.
6. Cererile de sesizare a Curţii Constituţionale
6.1. Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 mai 2021, recurenta-pârâtă B. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că acestea, în interpretarea pe care le-a dat-o instanţa de fond contravin prevederilor art. 21, art. 24, art. 52, art. 53 din Constituţie.
6.2. La termenul de judecată din 2 martie 2022, recurenta-pârâtă B. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 426 alin. (5) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (3) art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (1), art. 129 din Constituţie.
La acelaşi termen de judecată şi pentru aceleaşi motive, recurenta-pârâtă a invocat, oral, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1), art. 632 alin. (2), art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ.
6.3. Pentru soluţionarea cererilor de sesizare cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de parte s-a constituit dosarul asociat nr. x/2018, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Soluţia instanţei de recurs
În raport de conţinutul încheierii premergătoare din 30.05.2018 şi al sentinţei recurate, precum şi de motivele de casare invocate în cuprinsul celor trei recursuri, în ordinea soluţionării chestiunilor litigioase, se impune a fi analizat mai întâi recursul declarat de pârâta B., având în vedere că prin acest recurs se critică, între altele, respingerea de către instanţa de fond, prin încheierea premergătoare din 30.05.2018, a excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Judecătorul fondului a invocat din oficiu inadmisibilitatea formulării de către pârâta B. a excepţiei referitoare la neurmarea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile şi a respins excepţia neurmării procedurii administrative prealabile, ca fiind opusă de o parte neîndreptăţită la invocarea unei astfel de apărări.
Întrucât în raport de dezlegarea pe care Înalta Curte o va da acestui motiv de recurs, vor mai fi analizate sau nu celelalte critici din acest recurs, precum şi celelalte două recursuri care privesc fondul litigiului, în cele ce urmează va fi tratat prioritar motivul anterior menţionat.
Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neurmarea procedurii administrative prealabile a plângerii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004 a fost opusă de pârâta B. acţiunii, în întregul său.
Cererea de chemare în judecată are un capăt principal, prin care s-a solicitat anularea în parte a OMS nr. 611/2017, precum şi capete de cerere subsecvente, referitoare la anularea în parte a concursului din ianuarie- februarie 2018 derulat pentru ocuparea postului de manager general al Serviciului de ambulanţă judeţean Satu-Mare şi a actelor care atestă rezultatele verificării îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs.
Capetele subsecvente depind întrutotul de capătul principal, reclamanta solicitând anularea parţială a Ordinului pentru îngrădirea dreptului de a candida la postul vacant, pe criterii pe care le consideră discriminatorii, precum şi anularea actelor administrative individuale care au pus în aplicare ordinul arătat în cadrul concursului menţionat, motivele de nelegalitate referindu-se la Ordin şi extinzându-şi efectele şi asupra validităţii actelor administrative individuale subsecvente.
Ca atare, finele de neprimire a acţiunii constând în neurmarea procedurii administrative prealabile se opune întregii acţiuni deduse judecăţii.
Analizând legalitatea soluţiei instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 7 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii administrative prealabile poate fi invocată numai de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
În cauză, pârâta B. a invocat, prin întâmpinare, excepţia neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii administrative prealabile.
Instanţa de fond a apreciat însă, operând cu distincţii pe care normele incidente nu le cuprind, că excepţia nu poate fi opusă în cazul acţiunii în anularea actului administrativ normativ de oricare dintre pârâţi, ci numai de către pârâta autoritate emitentă a actului.
Această soluţie pare să se bazeze pe caracterul de ordine privată al excepţiei, rezultat din dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. proc. civ., instanţa apreciind că apărarea este pusă numai la dispoziţia autorităţii emitente a actului.
Înalta Curte constată că, astfel, a avut loc o aplicare greşită a normei de procedură, care nu distinge în privinţa pârâţilor îndreptăţiţi să invoce excepţia. Dimpotrivă, norma conferă pârâtului dreptul la invocarea apărării, prin aceasta înţelegându-se oricărui pârât, excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile fiind o excepţie de procedură, aptă să contribuie la apărarea tuturor pârâţilor chemaţi în judecată. De asemenea, există un interes în invocarea excepţiei nu numai al autorităţii emitente a actului, ci şi al pârâtului beneficiar al unor acte administrative individuale emise în virtutea actului administrativ normativ atacat în principal.
Astfel, Înalta Curte constată că restrângerea sferei pârâţilor care pot invoca excepţia nu are temei în norma de procedură, fie aceasta coroborată cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dincolo de scopul instituirii proceduri (care este acela de a da posibilitatea autorităţii emitente să retragă actul), în plan procesual oricare dintre pârâţii chemaţi în judecată este îndreptăţit, conform art. 193 alin. (2) C. proc. civ., să opună acest fine de neprimire a acţiunii.
Or, în cauză, reclamanta nu a urmat procedura administrativă prealabilă, în conformitate cu art. 7 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de excepţia invocată de pârâtă, reclamanta s-a apărat arătând că reprezintă plângere prealabilă actul înregistrat la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/17.01.2018. Însă, din conţinutul acestui act (aflat la dosarului de fond, vol. I), rezultă că reclamanta a solicitat Ministerului Sănătăţii să lămurească înţelesul art. 10 din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017, apreciind că a avut loc o interpretare restrictivă a cerinţelor pentru acceptarea candidaturii de către comisia de concurs.
Înalta Curte constată că actul respectiv nu poate fi socotit plângere prealabilă, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 întrucât reclamanta, în cadrul demersului pe cale administrativă, nu a solicitat revocarea/abrogarea actului administrativ normativ, ci a pornit de la premisa legalităţii acestuia şi a unei greşite interpretări şi puneri în aplicare a dispoziţiilor ordinului de către comisia de concurs, în cadrul concursului desfăşurat în perioada 16.01.2018 - 06.02.2018 în ceea ce priveşte postul de manager general al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Satu - Mare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa încheierea şi pe cale de consecinţă şi sentinţa, iar în rejudecare, va respinge excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B. şi va admite excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâta B., respingând, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată.
Dată fiind soluţia pronunţată asupra recursului pârâtei, se impune, deopotrivă, admiterea recursului declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, chestiunile de fond nemaiputând fi analizate, ca urmare a declarării inadmisibilităţii cererii.
În temeiul art. 451 şi 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către recurenta-pârâtă B. a sumei de 6.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, pentru fond şi recurs.
Înalta Curte a apreciat asupra întinderii cheltuielilor de judecată pretinse de recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de deplasare şi onorariu de avocat. În cazul primei categorii de cheltuieli, având în vedere că acordarea numeroaselor termene de judecată în recurs s-a datorat atitudinii procesuale adoptate de recurenta-pârâtă, de tergiversare a judecăţii, aceste cheltuieli de deplasare a avocatului recurentei pe ruta Satu Mare-Bucureşti la termenele de judecată pot fi puse în sarcina părţii adverse numai în măsura în care nu depăşesc un cuantum rezonabil, apreciat la suma de 1000 RON.
În privinţa onorariului apărătorului se reţine că, în cuantumul în care acesta a fost solicitat, de 11.500 RON, cheltuiala este excesivă în raport de complexitatea cauzei şi activităţile îndeplinite de apărător în cauză, motiv pentru care suma acordată cu acest titlu este de 5.000 RON. La acestea se adaugă valoarea taxei de timbru datorată pentru recurs, de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii de şedinţă din 30 mai 2018 şi a sentinţei civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează încheierea şi sentinţa recurate şi, rejudecând:
Respinge excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B..
Admite excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâta B..
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, B. şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către recurenta-pârâtă B. a sumei de 6200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, pentru fond şi recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2022.