Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data 17 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea deciziei şi obligarea FGA la plata sumelor pretinse şi neacordate petenţilor individualizate astfel: (i) către A. - mama defunctului, suma de 450.000 de RON, cu titlu de daune morale; (ii) către A. - fratele defunctului, suma de 12.304 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 287.696 RON, cu titlu de daune morale; (iii) către B. - fratele defunctului, suma de 300.000 RON, cu titlu de daune morale. De asemenea, au arătat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimarea de drept a cererii de chemare în judecată promovată de reclamanţii A., B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1, reclamanţii A., B. şi A. au declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial.
Recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de fond a constatat în mod greşit perimarea cererii de chemare în judecată, fără să ţină cont că împotriva soluţiei de suspendare a cauzei, nelegală, în opinia lor, au declarat recurs, astfel încât, se impunea ca instanţa să soluţioneze cauza sub aspectul perimării doar după judecarea recursului pe care îl formulaseră împotriva încheierii de suspendare.
Prin soluţiile adoptate de instanţa de fond, respectiv suspendarea şi ulterior constatarea perimării, recurenţii-reclamanţi se consideră vătămaţi grav în interesele şi drepturile lor, ambele soluţii fiind adoptate de Curtea de Apel Bucureşti cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual. ("Errare humanum est sed perseverare diabolicum").
4. Apărările formulate în cauză
Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenţii susţin greşita aplicare a normelor procedurale referitoare la perimare, critică ce poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu pct. 8 cum au indicat aceştia prin memoriul de recurs.
Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Chiar dacă sub imperiul acestui motiv de recurs se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurenţi nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.
De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalitatea acestuia.
În cauză, prin încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii acţiunii în contencios administrativ promovate de reclamanţii A., B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor legal citate.
Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis din oficiu excepţia perimării şi a constatat perimarea de drept a cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte reţine că este legală măsura instanţei de a constata perimarea cererii de chemare în judecată, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părţilor, cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea măsurii suspendării (6 decembrie 2019).
Suspendarea judecăţii produce efecte începând cu data pronunţării acestei soluţii dacă, începând cu acea dată, nu se mai îndeplineşte niciun act de procedură în scopul judecăţii.
În cauză, până la data împlinirii termenului de perimare de 6 luni, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.
La data de 8 iulie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, fiind fixat termen în acest sens la data de 20 noiembrie 2020.
Critica recurenţilor, în sensul că instanţa ar fi trebuit să ţină cont de existenţa recursului pe care l-au promovat împotriva încheierii de suspendare din 6 decembrie 2019 şi să dispună amânarea cauzei pentru un termen de judecată ulterior soluţionării acestui recurs, este nefondată şi va fi respinsă de instanţa de recurs, constatându-se că cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv a fost formulată abia la data de 16.11.2020, după împlinirea termenului de perimare.
Câtă vreme recurenţii nu au făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 C. proc. civ. mai sus citat, corect instanţa a reţinut îndeplinirea condiţiilor perimării cauzei.
Cât priveşte legalitatea măsurii suspendării cauzei dispuse la termenul din 6 decembrie 2019, Înalta Curte reţine că, între timp, această soluţie a devenit definitivă, având în vedere că, prin decizia nr. 2474 din 15 aprilie 2021, ÎCCJ-SCAF a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019 pronunţare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 20 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1201 din data de 20 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.