Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
1) efectuarea controlului judecătoresc potrivit art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, asupra: 1.1 - Punctului *1) din nota de la subsolul anexei lb, art. 24 din ordinul M25/2016 (proba nr. 2); 1.2 - Articolului 16, alin. (l) din ordinul M 25/2016 (proba nr. 2); 1.3 - Articolului 18, alin. (l) din ordinul M 25/2016 (proba nr. 2), precum şi anularea acestora dacă va considera că prin acţiunea lor, în mod nelegal modifică raporturile juridice dorite de Legea nr. 223/2015;
2) prin îndeplinirea celor cerute la punctul nr. 1, solicită şi anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. 61729/1 din 24 august 2016 şi actualizare a pensiei nr. x din 30 ianuarie 2018 (anexa nr. 3) şi obligarea pârâţilor la efectuarea demersurilor necesare, fiecare pe treapta sa de competenţă, prin emiterea actelor necesare pentru calcularea pensiei sale de către Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N. prin luarea în considerare a bazei de calcul conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 (proba nr. 3), formată din următoarele elemente: 2.l-Valoarea de referinţă sectorială (VRS)=600 RON; 2.2-Coeficientul de ierarhizare al soldei de funcţie = 4.4; 2.3-Solda de funcţie în valoare de 600*4.4=2,640 RON până la data de 30 iunie 2017; 2.3.l-Solda de funcţie în valoare de 600*4.4*1,15=3,036 RON după data de 30 iunie 2017; 2.4-Solda de grad cu utilizarea coeficientului de ierarhizare al soldei de grad de 1,65 şi VRS=600 RON, respectiv 1,65*600=990 RON; 2.5-Solda de merit în procent de 20% din solda de funcţie calculată conform punctului 2.3, respectiv 2,640*20/100=528 RON până la data de 30 iunie 2017; 2.5.l-Solda de merit în procent de 20% din solda de funcţie calculată conform punctului 2.3.1, respectiv 2,640*1,15*20/100=607.2 RON după data de 30 iunie 2017; 2.6-Gradaţiile de vechime în procent de 30 % din valoarea rezultată în urma adunării sumelor de la punctele 2.3 sau 2.3.1+2.4+2.5 sau 2.5.1, adică (2,640 sau 3,036+990+528 sau 607.2)*30/100=l,247.4 RON până la data de 30 iunie 2017 sau 1,389.96 după 30 iunie 2017; 2.7-Indemnizaţia de dispozitiv în procent de 25% din valoarea rezultată în urma adunării sumelor de la punctele 2.3 sau 2.3.1+2.4+2.5 sau 2.5.1+2.6 sau 2.6.1, respectiv (2,640 sau 3,036+990+528 sau 607.2+1,247.4 sau 1,389.96)*25/100=1,351.35 RON până la data de 30 iunie 2017 sau 1,505.79 după 30 iunie 2017; 2.8-Sumelor de la art. 11, lit. g) din ordinul M 25/2016 (proba nr. 2) în procent de: 30% din valoarea rezultată în urma adunării sumelor de la punctele 2.3+2.4+2.5+2.6+2.7, respectiv (2,640+990+528+1,247.4+1,351.35)*30/100=2,026.905 RON până la data de 30 iunie 2017; 2.8.1-Sumelor de la art. 11, lit. g) din ordinul M25/2016 (proba nr. 2) în procent de 30% din valoarea rezultată în urma adunării sumelor de la punctele 2.3.1+2.4+2.5.1+2.6.1+2.7.1, adică (3,036+990,+607,2+l,389.96+l,505.79)*30/100=2,258.685 RON după data de 30 iunie 2017;
3) recunoaşterea calităţii de creditor al acestuia faţă de pârâţi şi obligarea pârâţilor prin CPS a MApN la plata diferenţelor dintre pensia în plată şi cea cuvenită de drept, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală cuvenită, între 1 ianuarie 2016 - data plăţii efective a pensiei calculată conform solicitărilor de mai sus.
Prin încheierea se şedinţă pronunţată la data de 26 februarie 2019, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pentru soluţionarea petitului 2 al acţiunii reclamantului A..
În baza art. 99 noul C. proc. civ., a disjuns petitul 2 al cererii reclamantului având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x24.08.2016 şi de actualizare a pensiei nr. x/30.01.2018, precum şi cererile subsecvente acestui petit.
A declinat competenţa materială de soluţionare a acestor cereri în favoarea Tribunalului Timiş printr-un complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale.
La termenul de judecată din data de 24.04.2019, Curtea de Apel Timişoara, faţă de poziţia părţilor, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, în calitate de emitenţi ai Ordinului M25/2016 contestat de către reclamant.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Timişoara a hotărât următoarele:
(i) a respins excepţia inadmisibilităţii;
(ii) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne;
(iii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
(iv) a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 şi împotriva încheierii de şedinţă din 26 februarie 2019 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea acestora şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În susţinerea primului motiv de recurs, invocat cu privire la soluţia de fond, recurentul-reclamant arată că "va fi evident pentru oricine citeşte că hotărârea nu cuprinde vreun motiv plauzibil, ci urmează "logica" pârâţilor, de parcă nu statul ar cam trebui să servească cetăţeanul, ci cetăţeanul să servească tot ceea ce "vinde" statul ...".
În privinţa celui de-al doilea motiv de casare, recurentul-reclamant arată, în esenţă, că "instanţa de fond interpretează cel puţin greşit textele de lege invocate de mine în acţiune, se face că nu vede nedreptatea flagrantă şi la pagina 25 a hotărârii arată:
"conform textelor de lege precitate drepturile de pensie ale celor care au ieşit anterior la pensie urmează să fie recalculate ţinându-se seama de nivelul soldelor/salariilor persoanelor aflate în activitate, eliminându-se astfel orice fel de discriminare în raport cu veniturile care constituie baza de calcul a pensiei militare"", precum şi că "instanţa îmi arată că nici normele de tehnică legislativă, care nu au fost respectate, nu produc "deranjamente" ale Legii nr. 223/2015".
Cât priveşte soluţia de declinare a competenţei de soluţionare a petitului 2 din cererea de chemare în judecată şi al petitelor subsecvente, dispusă prin încheierea din 26 februarie 2019, consideră că este greşită, instanţa ignorând alin. (2) al art. 99 din Legea nr. 134/2010. Cu toate că petitele 1 şi 2 ar exprima cauze diferite, în opinia recurentului-reclamant, sunt în strânsă legătură, iar pentru că au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, completul de judecată nu ar fi trebuit să decline competenţa către un alt complet de la altă instanţă.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4.2. Intimatul-pârât Serviciul de Informaţii Externe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4.3. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii declarării de atac împotriva soluţiei de disjungere pronunţată de instanţa de fond prin încheierea din data de 26 februarie 2019 şi excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile atacate.
4.4. Intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 218/10.07.2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 26.02.2019, ca nefondat.
4.5. Intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare, prin care a arătat că soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, pronunţată de instanţa de fond, nu a fost criticată în recurs, astfel că aceasta a devenit definitivă.
4.6. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului declarant împotriva sentinţei de fond, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului declarant împotriva sentinţei şi a încheierii, ca nefondat.
5. Excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant
Prin cererea, înregistrată la dosar la data de 14 februarie 2022, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia de nelegalitate a următoarelor acte administrative individuale emise de Casa de pensii Sectorială a M.Ap. N, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. 61729/1 din 24.08.2016 şi decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de declinare este inadmisibil, iar cel declarat împotriva sentinţei de fond este nul.
1. Cu privire la recursul declarat de reclamant împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2019
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin încheierea de şedinţă din 26.02.2019, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de necompetenţei sale materiale de soluţionare a petitului 2 din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtul M.A.I., a disjuns petitul 2 al cererii reclamantului având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 61729/1 din 24.08.2016 şi a deciziei de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018, precum şi cererile subsecvente acestui petit şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acestor cereri în favoarea Tribunalului Timiş - complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Conform dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., "(2) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Aşadar, încheierea atacată în cauză de recurentul-reclamant este o încheiere prin care Curtea de Apel Timişoara s-a declarat necompetentă material să soluţioneze un capăt de cerere din acţiunea reclamantului, procedând la disjungerea repectivului capăt de cerere, precum şi a cererilor subsecvente şi la declinarea acestora în favoarea instanţei comtetente.
Aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., respectiva încheiere de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că împotriva acestei soluţii, partea nu are deschisă nicio cale de atac.
În atare condiţii, rezultă că recurentul-reclamant a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de declinare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
2. Cu privire la recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 218 din 10 iulie 2019
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu conţinutul concret al hotărârii atacate.
Astfel, motivele de recurs se limitează la o reproducedere a stării de fapt şi a nemulţumirii reclamantului cu privire la soluţia adoptată de prima instanţă, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.
În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.
Întrucât, în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei, invocată de intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne, şi va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 218 din data de 10 iulie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, ca nemotivat.
Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte reţine că nu se mai impune examinarea celeilalte cereri formulate de recurentul-reclamant, respectiv excepţia de nelegalitate a actelor administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. 61729/1 din 24.08.2016 şi decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de declinare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Admite excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei, invocată de intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 218 din data de 10 iulie 2019 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.