Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.05.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară, în solidar cu pârâtul B. şi cu pârâtele C. şi D. la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON pentru nesoluţionare/refuzul soluţionării în termen a petiţiei formulate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1381 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1381 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, sancţionarea cu nulitatea rezoluţia de clasare nr. 474/A/11.02.2020 emisă în dosarul nr. 19-5359, în condiţiile în care această rezoluţie s-a întors la intimata-pârâtă, nefiind comunicată şi obligarea intimatei Inspecţia Judiciară la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi recurs.
Recurentul-reclamant consideră că termenul cu caracter imperativ, de 90 de zile de la data sesizării efectuate în cauză, nu a fost respectat de către pârâtă, termen ce curge de la data de 15.11.2019 şi se împlinea la data de 14.02.2020, iar nerespectarea acestui termen atrage, în opinia sa, nulitatea absolută a rezoluţiei de clasare nr. 474/A/11.02.2020.
Susţine că de la data sesizării şi până la data când intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus spre comunicare rezoluţia, au trecut peste 125 de zile, iar plicul cu rezoluţia a fost restituit tot intimatei-pârâte, aceasta fiind comunicată recurentului-reclamant odată cu întâmpinarea depusă de Inspecţia Judiciară în prezenta cauză.
Apreciază recurentul-reclamant că în mod eronat, instanţa de judecată a decis să considere incidentul procedural, în ceea ce priveşte invocarea excepţiei nulităţii şi a excepţiei nelegalităţii rezoluţiei de clasare nr. 474/A/11.02.2020, ca o modificare a pretenţiilor sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care, această rezoluţie de clasare i-a fost comunicată odată cu întâmpinarea, aceasta fiind o cerere incidentală, nicidecum o cerere adiţională cum a catalogat-o instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., consideră că schimbarea grefierului din compunerea completului care a pronunţat hotărârea constituie un motiv de ordine publică şi motiv de casare a hotărârii recurate.
Un alt motiv de recurs, întemeiat de recurent pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., vizează faptul că instanţa a pronunţat hotărârea cu exces de putere, încălcând principiile fundamentale consacrate de Constituţia României, cum ar fi principiul preeminenţei dreptului internaţional, principiul legalităţii, principiul egalităţii în drepturi fără discriminare şi cele consacrate de C. proc. civ., printre ele numărându-se principiul rolului activ al judecătorului, dreptul la un proces echitabil, instanţa ignorând dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie.
În opinia sa instanţa de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, exigenţele impuse de art. 14 din Pactul Internaţional de la New York 1966, cu privire la drepturile politice şi civile, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, recurentul-reclamant precizează că hotărârea instanţei nu a fost semnată de preşedintele completului şi nici de grefier, absenţa semnăturilor făcând nulă această hotărâre, susţinând că i-a fost comunicată o copie conform cu originalul a sentinţei recurate, nesemnată, simple hârtii fără nicio putere doveditoare, fără valoare juridică, instanţa încălcând art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.
Mai susţine că hotărârea instanţei de fond nu este motivată în ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Tratatelor la care România este Parte, în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil şi în ceea ce priveşte refuzul instanţei de a judeca excepţia decăderii intimatei-pârâte Inspecţia Judiciară în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiţia adresată acesteia, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susţinut recurentul că hotărârea i-a fost comunicată cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin. (4), art. 396 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.
În fine, în privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră recurentul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 şi art. 47 din CDFUE, art. 14, art. 6 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974, art. 16 alin. (2), art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României, precum şi art. 4, 5, 61 alin. (2), (19)3 alin. (2), (13)49 alin. (1) şi (2), 1357 alin. (1) şi (2), 1381 alin. (1), (13)85 alin. (1), (25)45 alin. (2) şi art. 2556 din noul C. civ. şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară ca neîntemeiate.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin sesizarea comunicată la 19 noiembrie 2019 Inspecţiei Judiciare, reclamantul A. a solicitat sancţionarea unor judecătorilor C. şi D. pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 lit. a), f), r), t) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Întrucât nu a primit răspuns la petiţia formulată, reclamantul A. a formulat acţiune în instanţă prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., obligarea acestora, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, pentru nesoluţionare/refuzul soluţionării în termen a petiţiei formulate.
Prin sentinţa recurată, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., ca neîntemeiată, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Din actele dosarului rezultă că lucrarea a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători sub nr. x din data de 19 noiembrie 2019 şi repartizată inspectorului judiciar la data de 20 noiembrie 2019.
Prin referatul din 17.12.2019, inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea, a solicitat prelungirea termenului iniţial de soluţionare a lucrării care se împlinea la data de 01.01.2020, cu încă 45 de zile, iar inspectorul şef, în urma evaluării motivelor invocate (volumul de activitate, perioada sărbătorilor legale, concediul de odihnă ce urmează a fi efectuat) a aprobat această prelungire (dosar fond).
Verificările prealabile s-au finalizat la data de 11.02.2020, conform procesului-verbal întocmit în acest sens de către inspectorul judiciar .
Înalta Curte constată că, în mod irelevant, încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziţii legale dispersate, fără aplicabilitate în speţă, prima instanţă explicând corect că atâta vreme cât în cauză a fost emisă rezoluţia de clasare nr. 474/A/11.02.2020, susţinerile referitoare la nesoluţionarea sesizării adresată pârâtei Inspecţia Judiciară, în termenul legal prevăzut de art. 45 Legea 317/2004, sunt neîntemeiate, în cauză nefiind incidentă instituţia nesoluţionării în termen prevăzută de art. 2 lit. h) Legea 554/2004.
De asemenea, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că atâta vreme cât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) Legea 554/2004, analiza susţinerilor referitoare la efectele pe care le produce nerespectarea termenelor de decădere prevăzute de art. 45 alin. (7) Legea 317/2004, prin raportare la dispoziţiile de drept comun în materia decăderii cuprinse în C. civ. şi prin raportare la dispoziţiile art. 14 Pactul Internaţional de la New York 1966 cu privire la drepturile civile şi politice, art. 16 şi art. 26 din Pactul Internaţional de la New York 1966, art. 47 şi art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1) şi alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi alin. (2), art. 124 alin. (1), (2), (3) din Constituţia României, era inutilă.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine, în ceea ce priveşte comunicarea rezoluţiei de clasare, că aceasta este o etapă procedurală ulterioară emiterii acesteia, aspectele legate de această procedură prezentând relevanţă strict din perspectiva aprecierii respectării termenelor de contestare a rezoluţiei de clasare astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 451 Legea 317/2004, nefiind relevante în speţa de faţă în care instanţa este învestită cu o cerere de plată a daunelor morale pentru nesoluţionare/refuzul soluţionării în termen a petiţiei formulate.
Prezentul demers judiciar, ce are ca obiect cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale pentru nesoluţionare/refuzul soluţionării în termen a petiţiei formulate în temeiul art. 45 din Legea nr. 317/2004, a fost înregistrat pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
In ceea ce priveşte nesocotirea principiului repartizării aleatorii, Înalta Curte constată că din toate datele şi informaţiile referitoare la acest dosar rezultă că, la data înregistrării pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, acesta a fost repartizat aleatoriu completului nr. 9 fond, iar hotărârea pronunţată, a fost dată în cadrul acestui complet nr. 9 fond.
Astfel prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, au fost respectate în prezenta cauză, susţinerile recurentului fiind lipsite de suport.
Nici împrejurarea schimbării grefierului din compunerea completului care a pronunţat hotărârea nu poate conduce la casarea sentinţei recurate.
Se reţine că dispoziţiile art. 488 pct. 2 din C. proc. civ. vizează compunerea completului de judecată şi nicidecum constituirea lui, astfel că orice susţinere a recurentului referitoare la schimbarea grefierilor nu prezintă relevanţă în cauză, acest aspect neregăsindu-se printre motivele de casare strict reglementate de art. 488 din C. proc. civ.
Înalta Curte nu poate reţine nici alegaţiile referitoare la nulitatea sentinţei atacate pe motiv că nu a fost semnată de către preşedintele de complet şi de către grefier.
Contrar susţinerilor recurentului, din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află încheierile prin care s-a amânat pronunţarea succesiv la data de 23 noiembrie 2020, 7 decembrie 2020, respectiv 21 decembrie 2020 şi respectiv sentinţa nr. 1381 din 21 decembrie 2020, toate purtând atât semnătura preşedintelui, cât şi a grefierului.
De asemenea, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului nu poate atrage casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1381 din 21 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.