Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare anularea Deciziei nr. 12649/31.01.2018 cu consecinţa obligării pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 8.721,6 RON şi suma de 18.000 RON reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda legală până la data plăţii efective, iar în subsidiar, anularea parţială a Deciziei nr. 12649/31.01.2018, cu consecinţa majorării daunelor materiale şi morale astfel cum au fost acestea solicitate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4177 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea judecată şi a anulat în parte Decizia nr. 12640/31.01.2018 în sensul că este aprobată cererea de plată pentru suma de 9410 RON despăgubiri (9000 RON daune morale şi 410 RON daune materiale)i, ar nu 3110 RON cum s-a dispus, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 4177 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare, invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a susţinut că prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, lege speciala, Fondul s-a constituit ca persoana juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, protecţia fiind asigurată, aşa cum rezultă din conţinutul legii şi al normei de aplicare.
Intenţia legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecţie, şi nu un continuator/succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului în faliment. De aceea, termenul "garantare" folosit atât în titulatură, cât şi în art. 2 din Legea 213/2015 are sensul de protecţie, legea specială fiind extrem de clară în privinţa scopului în care s-a constituit Fondul şi a condiţiilor de acordare a indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate.
Recurentul a susţinut că a arătat în cuprinsul deciziei contestate faptul că, în vederea respectării principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii B. S.A., se va ţine seama şi de procedura de acordare a acestor
In analizarea cererii de plată a petentei, s-au stabilit despăgubirile într-o măsura în care să nu se ajungi la o îmbogăţire fără just temei a părţii civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare li circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.
In stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale. Fondul ţine seama de criterii determinante şi încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă ce ţine seama de aspectele menţionate mai sus.
Astfel, având în vedere că FGA nu poate efectua plăţi cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.00 RON, iar persoanele îndreptăţite a primi daune morale au tendinţa de a solicita sume aflate la limita maxim a plafonului de garantare, chiar peste acest plafon este obiectivă şi rezonabilă adoptarea de către Fond unei proceduri interne standardizate prin care sunt stabilite criterii precise, cu aplicabilitate general; pentru a diferenţia fiecare situaţie particulară dintre multiplele care se pot ivi in realitate.
Totodată, această procedura internă nu este una rigidă, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diferite, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţiei reale şi împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.
Or, aşa după cum se poate constata din Procedura interna de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care conţine "criteriile obiective rezonabile" validate de instanţa (zilele de îngrijiri medicale si restul consecinţelor medicale dovedite ale vătămării), nu implica enumerare de diagnostice - care pot fi foarte diferite de la caz la caz - ci chiar criteriul reţinut ca valabil: zilele de îngrijiri medicale, acesta fiind "conţinutul criteriului" si nu enumerarea unui diagnostic sau altul, precum si celelalte particularităţi ale cazului legate de "consecinţele negative suferite de victima atât pe plan fizic cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, in măsura in care i-a fost afectata situaţia familiala, sociala, profesionala", aşa cum rezulta din decizie.
In privinţa numărului zilelor de îngrijiri medicale, învederează că acesta reprezintă un indicator al leziunilor traumatice suferite si nu o contabilizare propriu-zisa a zilelor de tratament suportate in total de victime.
Stabilirea zilelor de îngrijiri medicale prin certificatul medico-legal se face corelând mai multe criterii printre care diagnosticul, topografia, pronostic, terapia aleasa, programul de recuperare, comorbidităţi sau alte particularităţi individuale ale pacientului.
Totodată, numărul zilelor de îngrijiri medicale este reprezentat de evaluarea celei mai grave leziuni, întrucât pana la vindecarea acesteia toate celelalte leziuni vor fi deja vindecate. Timpul de îngrijire medicala nu se însumează pentru fiecare leziune in parte.
Acesta nu este echivalent cu zilele de spitalizare, concediu medical, zile de tratamente recuperatorii sau zile necesare tratării comorbiditatilor.
Apariţia unei complicaţii va fi cuantificata o singura data prin acordarea perioadei corespunzătoare de zile de îngrijiri medicale, aplicându-se acelaşi principiu, asemănător leziunilor unde se cuantifica complicaţia cea mai grava.
Ca urmare a numărului de îngrijiri medicale se are in vedere încadrarea petentului in unul din cele 3 praguri, iar in funcţie de elementele concrete ale cazului exista posibilitatea in cadrul fiecărui prag de variere a sumei, având in vedere si criteriile referitoare la consecinţele negative suferite de cel in cauza, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura in care a fost afectata situaţia familiala, profesionala si sociala, toate aceste criterii fiind subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs petentului.
Prin urmare, Fondul s-a raportat la această procedură internă, respectiv la Anexa 3 din Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese - criterii determinate vătămări corporale -, prag 1 - în cazul vătămării corporale cu respectarea integrala a funcţionalităţii, fiind considerata vătămare grava cea pentru care partea vătămata a necesitat îngrijiri medicale de maxim 30 de zile încadrarea in punctaj se va face spre minim daca vătămarea corporala a avut ca urmare una dintre consecinţele expuse in cadrul acestui prag si spre maxim daca vătămarea corporala a cumulat cel puţin doua consecinţe dintre cele expuse - 125 - 200 RON/zi de îngrijire medicala (procedură folosită în prezent de lichidatorul judiciar) având în vedere particularităţile speţei, a acordat valoarea de 150 de RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, rezultând 2.700 RON.
Soluţia instanţei de fond este greşita, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune FGA, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.
De altfel, instanţa de fond, făcând referire la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea 213/2015 apreciază ca nr. zilelor de îngrijiri medicale cu luarea in considerare a urmărilor concrete ale accidentului rutier, reprezintă un "criteriu obiectiv si rezonabil'".
In mod greşit a reţinut instanţa ca Fondul nu a luat in calcul particularităţile spetei, respectiv multiplele leziuni suferite aceasta fiind avute in vedere in soluţionarea cererii de plata astfel cum rezulta din motivarea actului administrativ atacat.
De vreme ce FGA nu poate efectua plăţi cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.000 RON, iar persoanele îndreptăţite a primi daune morale au tendinţa de a solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare sau chiar peste acest plafon, este obiectivă şi rezonabilă necesitatea FGA resimţită de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generală, pentru a diferenţia fiecare situaţie particulară dintre multiplele care se pot ivi in realitate.
Mai mult decât atât, se poate observa ca procedura utilizată de subscrisa nu este rigida, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.
Este de necontestat faptul că evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamanta a fost de natură a provoca acesteia suferinţe psihice intense, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfăşurării activităţii cotidiene, consecinţe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrităţii persoanei, cu toate acestea, suma acordată de subscrisa cu titlu de daune morale este adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamanta, in condiţiile in care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în cauză nu s-a susţinut şi dovedit că reclamantul desfăşura anterior producerii evenimentului rutier o activitate profesionala cu caracter de continuitate si regularitate care ii este inaccesibil in momentul de fata sau care în prezent ar presupune eforturi suplimentare pentru realizare.
În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, prin cererea de recurs nu s-au indicat critici concrete de nelegalitate, normele de drept material interpretate greşit sau încălcate prin sentinţa recurată, în esenţă fiind reluate susţinerile din faţa instanţei de fond, precum şi chestiuni de ordin general. În cuprinsul cererii nu se regăsesc critici propriu-zise de nelegalitate a sentinţei, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Instanţa de fond a anulat în parte Decizia nr. 12649/31.01.2018 emisă de pârât, contestată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, prin care au fost acordate reclamantei suma 3110 RON, din care daune morale 2700 RON (150 RON/zi de îngrijire medicală) şi suma de 410 RON daune materiale, şi, prin raportare atât la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, cât şi la consecinţele negative suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulaţie, pentru considerentele expuse în sentinţa recurată, în baza probelor administrate, a apreciat că despăgubirile morale ce se impun a fi acordate sunt în cuantum de 9000 RON.
Practic, prin cererea de recurs recurentul urmăreşte reevaluarea de către instanţa de recurs a cuantumului despăgubirilor stabilite de instanţa de fond în urma analizei probatoriului administrat, aspectele invocate vizând, astfel, temeinicia sentinţei recurate, care nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului de instanţa de control judiciar, şi nu nelegalitatea acesteia.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4177 din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.