Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 19 ianuarie 2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâţilor la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare (SSID) pe care îl deţin având calitatea de reclamanţi, în exercitarea funcţiei cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii. De asemenea, reclamanţii au solicitat şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv 30 iulie 2020, şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.
Prin sentinţa civilă nr. 436 din 24.03.2021, Tribunal Mureş a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
S-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în raport de domiciliul şi locul de muncă al reclamanţilor, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Neamţ, competenţa teritorială în materia soluţionării litigiilor de muncă fiind una exclusivă, chiar dacă, în materia dreptului muncii, reclamantul are un drept de opţiune între două instanţe.
Însă, analizând dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Tribunal Mureş a reţinut că ele nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză. Astfel, pe de o parte, reclamanţii, deşi au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, totuşi nu se încadrează în prevederile alin. (1) al articolului 127 C. proc. civ., în condiţiile în care cauza de faţă nu este de competenţa Judecătoriei Piatra Neamţ şi nici a unei instanţe inferioare acesteia, ci de competenţa unei instanţe superioare, respectiv a Tribunalului Neamţ.
Pe de altă parte, chiar dacă pârâţi în cauză sunt şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, instanţa reţine că acest aspect nu determină competenţa Tribunalului Mureş din perspectiva art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.. Aceasta deoarece alineatul menţionat are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar, în prezenta cauză, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe. Or, dispoziţia legală analizată nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la data de 29.04.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Neamţ.
Prin sentinţa civilă nr. 983 din 24 septembrie 2021, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia de necompetenta teritoriala şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Mureş; a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prezenta speţă are ca obiect un conflict de muncă, iar prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanţii au precizat că au sesizat Tribunalul Mureş în temeiul art. 127 C. proc. civ.
În situaţia de faţă, a reţinut instanţa, raportat la calitatea părţilor procesuale, sunt îndeplinite exigenţele impuse de normele de competenţă teritorială derogatorii, prevăzute de art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanţii îndeplinesc funcţia de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi au chemat în judecată civilă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, respectiv parchetele de pe lângă instanţa de fond competentă şi cea superioară celei competente să soluţioneze prezentul litigiu.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii din prezenta cauză, în calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând recunoaşterea şi plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat din 30 iulie 2020, şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală de la exigibilitate la plată.
Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanţii la data formulării acţiunii aveau calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:
"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Se reţine că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii - 19 ianuarie 2021, a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.
Or, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, aşadar, la o unitate de parchet, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.
În soluţionarea unui conflict de muncă în care reclamanţii au calitatea de grefieri in cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi 3 din C. proc. civ., aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acţiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe, şi nu instanţe de judecată.
În acest caz sunt incidente dispoziţiile de drept comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă, instanţa de la domiciliul reclamantului sau instanţa de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Neamţ.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.