Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 564/21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. prin care a solicitat "constatarea prescrierii răspunderii penale pentru infracţiunile de ameninţare pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1857/2016 a Judecătoriei Braşov şi aplicarea articolului 35 alin. (1) C. pen. şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017 la pedepsele aplicate prin sentinţa penală" nr. 1857/2016 a Judecătoriei Braşov şi înlăturarea sporului de 1/3 din pedeapsă.
Împotriva sentinţei penale nr. 564 din 21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, condamnatul A. a formulat contestaţie.
Prin decizia penală nr. 251/04.08.2021 a Tribunalului Cluj, în baza art. 597 şi 598 rap. la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, contestaţia formulată de către condamnatul A., împotriva sentinţei penale nr. 564/21.05.2021 a Judecătoriei Gherla.
Împotriva deciziei penale nr. 251/04.08.2021 a Tribunalului Cluj, la data de 08.10.2021 condamnatul A. a formulat o contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Totodată, condamnatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., mai exact a sintagmei apărare concretă şi efectivă în cauză, solicitând ca instanţa de judecată să constate că excepţia este admisibilă şi să dispună sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei.
Prin încheierea penală f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva încheierii penale f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, condamnatul A. a formulat recurs.
Prin decizia penală nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A., împotriva încheierii penale f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj.
S-a stabilit suma de 313 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat condamnatul la 800 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului în această procedură.
Împotriva deciziei penale nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2022, condamnatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen.
S-a motivat că sunt încălcări grave ale procedurii, abuz de putere, erori privind aplicarea dreptului material. În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 5, art. 11 şi 2 din Constituţia României, privind respectarea drepturilor procesuale şi art. 6 paragraful 3 lit. c) din CEDO, şi încălcarea art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, care prevăd că "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Prin decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj.
A fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de necontituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., invocată de către contestator.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţia în anulare.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale Curtea de Apel Cluj a arătat că iniţiatorul excepţiei şi-a motivat în fapt contestaţia în anulare invocând vicierea procedurii de citare şi pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu. Excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu aspectele de fapt invocate, vizând extinderea sferei de aplicare a prevederilor art. 426 C. proc. pen. şi la situaţia încălcării grave ale procedurii, a abuzului de putere şi a erorilor privind aplicarea dreptului material de către instanţa de judecată.
Or, instanţa a reţinut că prin contestaţia în anulare formulată nu se invocă ca şi temei de fapt o astfel de împrejurare.
Împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., condamnatul A. a formulat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 februarie 2022, concluziile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei.
Cu ocazia dezbaterilor, condamnatul a susţinut că dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen. sunt neconstituţionale, întucât limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare, legiuitorul definind restrictiv cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată.
Prin urmare s-a susţinut că dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen. nu sunt în neconcordanţă cu norma constituţională, întrucât între cazurile de contestaţie în anulare nu sunt prevăzute şi încălcări ale procedurii, abuz de putere, erori de aplicare a dreptului material.
Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.
Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.
În analiza acestor condiţii, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din Codul de procedură a fost invocată de contestator cu privire la vicierea procedurii de citare şi pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu.
Autorul excepţie susţine că art. 426 din Codul de procedură limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare şi că prin nerespectarea procedurilor, s-a dat dovadă de abuz de putere şi erori privind aplicarea dreptului material.
Prin recursul de faţă condamnatul solicită o completare a cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare prin includerea:
"abuzului de putere, încălcări grave ale procedurii, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiţiei" prin cazurile prevăzute de art. 426 Cod procedură.
Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege, iar nu şi atunci când se tinde la modificarea şi completarea acesteia, aspect care este de competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţia României.
Or, analizând termenii în care excepţia a fost formulată, Înalta Curte apreciază că, în realitate, se tinde la extinderea, dincolo de litera şi spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca neconstituţionale, ceea ce este în mod evident inadmisibil, excepţia neavând legătură cu soluţionarea cauzei în această etapă procesuală. Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepţiei, Curtea Constituţională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2022.