Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1097 din 19 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a I-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş împotriva Deciziei nr. 643 din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a constatat că vor face obiectul judecăţii motivele din cererea de revizuire înregistrată la 17 decembrie 2020, prin care s-a invocat contrarietatea deciziei atacate în raport de patru decizii anterioare, neputându-se analiza şi motivele prin care revizuenta, prin concluziile scrise depuse la 1 şi 9 martie 2021, a invocat contrarietatea şi faţă de alte hotărâri, inclusiv pronunţate după cea atacată.
Instanţa a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, instanţa a constatat că are interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.
Or, această condiţie, care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză.
Analizând decizia civilă nr. 643 din 25 noiembrie 2020, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 1533/A/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 628/2020 a Curţii de Apel Timişoara; sentinţei civile nr. 1852/2019 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 360/A/2020 a Curţii de Apel Timişoara; deciziei civile nr. 1099/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare; deciziei civile nr. 138/A/2020 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, se constată că în judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 344/2020, Curtea de Apel Timişoara a analizat apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare şi reiterate prin notele scrise privind hotărârile pretins contradictorii.
Astfel, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a învederat în faţa instanţei de recurs că titlul executoriu care a generat chestiunea de drept litigioasă, respectiv prescripţia dreptului de a cere executarea silită a făcut obiectul şi al altor dosare în care a obţinut hotărâri definitive şi a indicat deciziile civile nr. 360/A/2020, nr. 1099/2019, nr. 138/A/2020 ale Curţii de Apel Timişoara.
Pornind de la aceste susţineri, curtea de apel, cu titlu preliminar, a constatat că în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile de care s-a prevalat intimata, recurenţii - reclamanţi nu au fost parte, astfel încât respectivele hotărâri nu produc efecte faţă de aceştia.
Prin urmare, prin decizia atacată, instanţa a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată de revizuentă în raport de existenţa celor trei decizii enunţate.
Instanţa de revizuire a analizat hotărârea a cărei anulare se solicită şi a constatat că prin decizia civilă nr. 643/2020, atacată, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 1852/2019, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 360/A/2020, precum şi deciziile civile nr. 1099/2019 şi nr. 138/A/2020, definitive prin nerecurare, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a hotărârii atacate cu decizia civilă nr. 1533/A din 25 noiembrie 2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 628 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, care nu a făcut obiectul analizei curţii de apel, se reţine că nici această susţinere a revizuentei nu poate fi primită.
Astfel, instanţa a observat că prin Decizia nr. 628/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1553/A/2019 a Tribunalului Timiş, parte care nu figurează în dosarul în care s-a pronunţat decizia ce se cere revizuită, sens în care instanţa a reţinut că pretinsa contrarietatea susţinută de revizuentă constă în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare şi a constatat că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a declarat recurs, în temeiul art. 513 alin. (4) şi (6), art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 430 -431 C. proc. civ., recurenta a precizat că prin decizia civilă nr. 643 din 25.11.2020 a Curţii de Apel Timişoara s-a stabilit ca legea aplicabilă în executare este vechiul C. proc. civ. şi dreptul la executarea silită a sentinţei civile nr. 14155/08.10.2014 definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/22.02.2018 este prescris.
Or, prin deciziile definitive pronunţate anterior, s-a stabilit că legea aplicabilă în executare este noul C. proc. civ. şi dreptul la executarea silită a sentinţei civile nr. 14155/08.10.2014 definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/22.02.2018 nu este prescris.
Raportat la hotărârile definitive pronunţate anterior, excepţia puterii de lucru judecat (cu privire la legea aplicabilă în executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu), a fost invocată şi pusă în discuţie la soluţionarea recursului în dosarul nr. x/2018.
În raport de acestea, este greşită reţinerea instanţei de revizuire, în sensul că ar fi vorba despre uniformizarea practicii judiciare în spete diferite. Atât hotărârea potrivnică atacată cu revizuire, cât si hotărârile definitive pronunţate anterior se referă la legea aplicabilă în executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu şi cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă, care este prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
Astfel, prin decizia civilă nr. 643 din 25.11.2020, pronunţată în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată, cu privire la legea aplicabilă în executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu, motivând ca hotărârile definitive pronunţate anterior nu sunt opozabile recurenţilor din dosarul x/2018, deoarece aceştia nu au fost parte în acele dosare.
Recurenta a subliniat că această reţinere este o aplicare greşit a art. 430 C. proc. civ., fiind, în realitate, vorba despre legea aplicabilă în executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 14155/08.10.2014 definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/22.02.2018.
Prin urmare autoritatea de lucru judecat viza soluţionarea definitivă a chestiunii litigioase a legii procedurale aplicabile aceluiaşi titlu executoriu şi care a fost stabilită prin hotărârile definitive pronunţate anterior, aspecte în raport de care Curtea de Apel Timişoara, completul R5 al secţiei I civile, a pronunţat o decizie contrară altor cinci decizii definitive pronunţate anterior, dintre care una chiar a Curţii de Apel Timişoara, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată anterior în mod definitiv, respectiv cea a legii procedurale aplicabile prescripţiei executării silite a aceluiaşi titlu executoriu.
Întrucât prin decizia civilă nr. 643 din 25.11.2020, Curtea de Apel Timişoara a dat o dezlegare diferită aceleiaşi probleme de drept (legea aplicabilă în executare) cu privire la acelaşi titlu executoriu (Sentinţa Civilă nr. 14155/08.10.2014 definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/22.02.2018) soluţionată în mod definitiv prin cinci hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior, recurenta susţine că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la 10 iulie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş împotriva Deciziei nr. 1097 din 19 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi a acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2022.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că motivele invocate de recurentă se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susţine că instanţa de revizuire a aplicat/interpretat greşit cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.
Faţă de aceste aspecte, se constată că pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. este formal indicat, câtă vreme recurenta nu indică ce norme de drept material ar fi aplicat greşit instanţa.
Recurenta consideră că instanţa de revizuire a aplicat şi interpretat greşit normele de procedură civilă, fiindcă decizia a cărei anulare s-a solicitat încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii definitive, cu privire la legea aplicabilă prescripţiei executării silite a aceluiaşi titlu executoriu, în raport de care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris sau nu.
Prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că:
"Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", legiuitorul a urmărit să concretizeze şi pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.
Examinând prin prisma acestor consideraţii teoretice speţa, se constată, contrar susţinerilor recurentei, că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, prin decizia atacată, instanţa de judecată a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată de recurenta din dosarul pendinte.
Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că instanţa învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 643 din 25 noiembrie 2020 a analizat susţinerile recurentei de astăzi, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, prin care a învederat că titlul executoriu care a generat chestiunea de drept litigioasă, respectiv prescripţia dreptului de a cere executarea silită, ar fi făcut obiectul altor dosare, în care a obţinut hotărâri definitive, sens în care a indicat deciziile civile pretins contradictorii, respectiv decizia civilă nr. 1533/A/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 628/2020 a Curţii de Apel Timişoara; sentinţa civilă nr. 1852/2019 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 360/A/2020 a Tribunalului Timiş; decizia civilă nr. 1099/2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, precum şi decizia civilă nr. 138/A/2020 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
În motivarea deciziei a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire, Curtea de Apel Timişoara, analizând chestiunea autorităţii de lucru judecat, a reţinut că în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile sus amintite, recurenţii - reclamanţi nu au fost parte, astfel încât respectivele hotărâri nu produc efecte faţă de aceştia, motiv pentru care a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată de revizuentă în raport de existenţa celor trei decizii enunţate.
În concluzie, Înalta Curte constată că este legală reţinerea instanţei de revizuire, în sensul că prin decizia civilă nr. 643/2020, atacată, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 1852/2019, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 360/A/2020, precum şi deciziile civile nr. 1099/2019 şi nr. 138/A/2020, definitive prin nerecurare, motiv pentru care partea nu are deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de recurs reaminteşte părţilor că judecata cererii de revizuire este limitată la analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale acestei căi de atac extraordinare, în raport de temeiul de drept ales, instanţa neputând să analizeze modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primelor hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al Deciziei nr. 643/2020 al Curţii de Apel Timişoara.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş împotriva Deciziei nr. 1097 din 19 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.