Şedinţa publică din data de 28 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin Decizia nr. 383 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3632 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi că hotărârea atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă la 13 decembrie 2019, în soluţionarea unui apel îndreptat împotriva unei hotărâri date într-un conflict de asigurări sociale, fiind definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, prin raportare la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Aplicând art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a reţinut că termenul de revizuire s-a împlinit la 13 ianuarie 2020, iar revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii ulterior împlinirii acestui termen, respectiv la 14 iulie 2020.
Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire a fost promovată cu încălcarea termenului prevăzut de lege, intervenind decăderea revizuentului din exerciţiul dreptului, potrivit art. 185 C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 182, art. 183, art. 184 alin. (1) şi alin. (2), art. 485, art. 486 şi art. 487 din C. proc. civ.
Recurentul a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, fiind greşită reţinerea instanţei în sensul că hotărârea a cărei anulare se solicită ar fi definitivă de la pronunţare.
A făcut referire la temeinicia cererii de revizuire, faţă de modul în care Curtea de Apel Craiova a soluţionat litigiul; întrucât decizia pronunţată era nelegală, a înţeles să promoveze atât contestaţie în anulare, cât şi revizuire.
Arată că a expediat cererile către Curtea de Apel Craiova, prin poştă, la 7 ianuarie 2020 şi la 8 ianuarie 2020, pentru a nu pierde termenul de declarare a căii de atac, care este de 15 zile şi curge de la data la care i s-a comunicat hotărârea, respectiv 23 decembrie 2019.
Critică hotărârea recurată pentru aplicarea greşită a art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., pentru că a reţinut că data rămânerii definitive a ultimei hotărâri ar fi chiar data pronunţării, având în vedere că legiuitorul nu precizează în mod expres acest aspect.
II. Considerentele Înaltei Curţi- Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul şi-a întemeiat, generic, criticile formulate pe art. 485, art. 486 şi art. 487 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.
Cu privire la critica privind greşita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
În esenţă, recurentul a criticat soluţia instanţei, susţinând că este greşită reţinerea instanţei în sensul că hotărârea a cărei anulare se solicită ar fi definitivă de la pronunţare.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 3632 din 13 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, faţă de decizia civilă nr. 10090 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011.
Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 3632 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, care, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel împotriva unei hotărâri date într-un conflict de asigurări sociale, a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 3632 din 13 decembrie 2019 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 13 decembrie 2019 şi s-a împlinit la 13 ianuarie 2020, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 14 iulie 2020, dosarul de revizuire nr. 670/54/2020 al Curţii de Apel Craiova, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 383 din 17 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2022.