Şedinţa publică din data de 21 martie 2022
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 2221 din 10 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 108/A din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca fiind inadmisibilă.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei instanţei de revizuire, S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. a declarat recurs, însă fără a încadra expres criticile formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. solicită desfiinţarea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă pronunţată în dosarul x/2020 deoarece este nelegală.
De asemenea, solicită ca instanţa de recurs să stabilească dacă încheierea nr. 826 din 04 noiembrie 2014 are autoritate de lucru judecat, dacă data de 26 septembrie 2016 a fost cea la care a fost ridicat dreptul de administrare a societăţii şi a fost dispusă intrarea în faliment a societăţii A. S.R.L., dacă sentinţa civilă nr. 34 din 74 februarie 2020 din dosarul nr. x/2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 826 din 8 noiembrie 2014 din dosarul nr. x/2014 şi dacă instanţa de fond a respins în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului statutar al recurentei de a promova apelul formulat în cauză.
În continuare, în cererea de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de durata procesului dar şi de soluţiile pronunţate în cauză.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Cabinet Individual de Insolvenţă C. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanţa de revizuire a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
De asemenea, solicită amendarea recurentei cu suma de 1.000 RON, pentru că cererea de recurs este abuzivă şi are scopul de a şicana intimatul, practician în insolvenţă şi de a-l prejudicia.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare la 3 ianuarie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la fila 56-verso din dosarul de recurs nr. x/2021), prin care solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii, admiterea recursului, anularea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a instanţei de revizuire şi rejudecarea cauzei având în vedere hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2014.
La 28 februarie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la dosarul de recurs nr. x/2021), recurenta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar precizări care cuprind un memoriu de expunere a motivelor de recurs în care invocă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. A depus, de asemenea, taxa judiciară de timbru solicitată, în cuantum de 50 RON.
La 2 martie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la fila 103-verso din dosarul de recurs nr. x/2021), recurenta a depus o adresă intitulată precizări şi punct de vedere la raport. Analizând documentul depus, Înalta Curte a constatat că acesta are acelaşi conţinut cu precizările depuse anterior la dosar.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 9 octombrie 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că motivele invocate în susţinerea recursului nu pot fi subsumate niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În aceste condiţii, magistratul-raportor a concluzionat că, în cauză, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza întâi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate faţă de orice alte cereri, excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.
În prealabil, în ceea ce priveşte criticile din precizările la recurs depuse la data de 28 februarie 2022, Înalta Curte reţine că acestea au fost formulate cu depăşirea termenului legal [comunicarea deciziei recurate către recurenta-revizuentă s-a realizat la data de 6 octombrie 2021, iar termenul de declarare şi motivare a recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 8 noiembrie 2021, în raport de art. 485 alin. (1) C. proc. civ..], fiind, astfel, incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În speţă, recurenta solicită anularea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2020 de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că aceasta este nelegală, fără a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată. Se reţine că instanţa de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar faţă de această soluţie, recurenta nu formulează critici.
Prin cererea de recurs, recurenta solicită ca instanţa să verifice dacă sentinţa civilă nr. 34 din 74 februarie 2020 din dosarul nr. x/2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 826 din 8 noiembrie 2014 din dosarul nr. x/2014, ceea ce nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate a deciziei instanţei de revizuire deoarece reprezintă o reiterare a solicitării formulate în cadrul cererii de revizuire.
În aceleaşi coordonate ale lipsei încadrării în motivele de casare expres prevăzute de lege sunt şi solicitările privind stabilirea datei la care a fost ridicat dreptul de administrare a societăţii şi la care a fost dispusă intrarea în faliment a societăţii A. S.R.L. şi cea privind soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a administratorului statutar al recurentei de a promova apelul formulat în cauză.
Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta-revizuentă nu formulează nicio critică referitoare la soluţia de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând fondul litigiului dedus judecăţii. De asemenea, se reţine că reproducerea prin cererea de recurs a stării de fapt şi a nemulţumirii părţii cu privire la soluţiile pronunţate în dosar nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.
Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte constată că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate ale hotărârii recurate iar argumentele invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În consecinţă, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din codul menţionat şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 martie 2022.