Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2022
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 21 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A., în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa hotărârea de mai sus, Înalta Curte a reţinut considerentele ce vor fi redate în continuare.
Din analiza dispoziţiilor art. 522 şi art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă faptul că, în ipoteza admiterii contestaţiei privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, respectiv, în ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., care se referă la neîndeplinirea unor acte de procedură, ceea ce ar avea drept consecinţă nesoluţionarea cauzei în termenele prevăzute de lege sau într-un termen optim şi previzibil.
În prezenta cauză, pe cale contestaţiei la tergiversare, petentul a solicitat motivarea în regim de urgenţă a hotărârii, invocând dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Raportat la dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., în ceea ce priveşte decizia civilă nr. 42 din 28 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile citate, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., se împlineşte în data de 31 martie 2022.
În aceste condiţii, s-a constatat faptul că, la 21 martie 2022, termenul de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. nu s-a împlinit în privinţa deciziei evocate, nefiind incidentă ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât nu s-a constatat existenţa vreunei cauze de tergiversare a soluţionării cauzei, sub aspectul redactării hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, s-a reţinut faptul că nu se ridică problema dispunerii vreunei măsuri pentru înlăturarea unei situaţii neconforme, în sensul art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 524 alin. (4) din C. proc. civ.
2. Plângerea
Împotriva încheierii din 21 martie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului, petentul A. a formulat plângere.
În motivare, petentul invocă, în esenţă, faptul că, în dosarul nr. x/2019, instanţa a rămas în pronunţare la 07 februarie 2022, iar litigiul are ca obiect chestiuni esenţiale pentru prestigiul actului de justiţie, care au o pregnantă componentă de drept public, impunându-se clarificarea acuzaţiilor cu celeritate, de către o instanţă independentă şi imparţială. În sprijinul celor de mai sus, petentul invocă decizia civilă nr. 293 din 27 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 mai 2017, pronunţată în cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei.
Se susţine faptul că singura modalitate de clarificare a acuzaţiilor formulate de Inspecţia Judiciară împotriva petentului, în prezenta cauză, este reprezentată de motivarea deciziei civile pronunţate la 28 februarie 2022.
Criticile petentului vizează, deopotrivă, rezoluţia din 30 martie 2022 - prin care s-a dispus prelungirea termenului de redactare a deciziei nr. 42 din 28 februarie 2022 cu 30 de zile -, considerată nelegală, de către petent, întrucât ar fi fost emisă după împlinirea termenului legal de redactare a deciziei sus-menţioante.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 522 C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, articolul 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia privind tergiversarea procesului.
Toate cazurile prevăzute de acest articol vizează pasivitatea instanţei de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părţilor şi terţilor şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestaţia privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligaţii trebuie apreciată şi justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.
În jurisprudenţa instanţelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curţi, s-a reţinut, în mod constant, faptul că problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de durata medie de soluţionare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe completuri de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la complexitatea cauzei, caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice.
În cauza de faţă, solicitarea petentului vizează motivarea urgentă a deciziei civile nr. 42 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători la 28 februarie 2022, în dosarul nr. x/2019, contestaţia privind tergiversarea procesului fiind formulată la 15 martie 2022.
Conform art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen".
Înalta Curte constată faptul că, la data introducerii, de către petent, a contestaţiei privind tergiversarea procesului trecuseră doar 15 zile din termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. pentru redactarea şi semnarea hotărârii judecătoreşti.
Astfel, prin încheierea din 21 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, s-a reţinut, în mod corect, faptul că, la data pronunţării încheierii (21 martie 2022), termenul de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. nu se împlinise în privinţa deciziei evocate, nefiind incidentă ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
În aceste condiţii, aşa cum a apreciat în mod just Înalta Curte, prin încheierea atacată cu plângerea ce formează obiectul dosarului pendinte, nu se putea constata existenţa vreunei cauze de tergiversare a soluţionării cauzei, sub aspectul redactării hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege şi nu se putea pune problema dispunerii vreunei măsuri pentru înlăturarea unei situaţii neconforme, în sensul art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 524 alin. (4) C. proc. civ.,
Prin rezoluţia din 30 martie 2022 emisă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 426 alin. (5) C. proc. civ., termenul de redactare a deciziei nr. 42 din 28 februarie 2022 a fost prelungit cu 30 de zile, măsură determinată de complexitatea cauzei, aspect învederat de instanţă în cadrul şedinţei publice din 7 februarie 2022 şi avut în vedere la amânarea pronunţării.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată faptul că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 a respectat întocmai dispoziţiile legale în vigoare cu privire la termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti, criticile petentului fiind nefondate.
Este, deopotrivă, nefondată afirmaţia petentului cu privire la caracterul nelegal al prelungirii, cu 30 de zile, a termenului de redactare a hotărârii judecătoreşti, întrucât rezoluţia de prelungire a termenului ar fi fost dată după expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. Înalta Curte constată faptul că, deşi legiuitorul nu a reglementat acest aspect în cadrul C. proc. civ., Rezoluţia din 30 martie 2022 - de prelungire a termenului de redactare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2019 - a fost emisă în interiorul termenului de 30 de zile, termenul procedural, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., împlinindu-se la 31 martie 2022.
Aşadar, nu se poate reţine o tergiversare a litigiului, Înalta Curte respectând toate etapele legale referitoare la procedura redactării şi semnării hotărârii judecătoreşti prevăzute de C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile petentului A. nu pot fi primite, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 524 alin. (5) şi art. 525 din C. proc. civ., va respinge plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 21 martie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2022.