Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentinţa penală nr. 594 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul nu a fost reţinut, arestat preventiv sau arestat la domiciliu în prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost ridicate măsurile asigurătorii constând în indisponibilizarea prin sechestru a bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., măsuri dispuse prin Ordonanţa nr. 234/P/2016 din data de 25.10.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi menţinute, până la concurenţa sumei de 700.000 de euro, prin încheierea din data de 7 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat:

I. Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 25 noiembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) şi senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. Bucureşti (reprezentată de D.), prin E. - vicepreşedintele respectivei formaţiuni politice şi F., suma totală de 700.000 euro, în schimbul exercitării influenţei, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. Bucureşti şi S.C. Teletrans S.A. Bucureşti, G., în sensul atribuirii preferenţiale către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a unor contracte de achiziţie publică.

S-a mai reţinut că suma totală remisă şi primită de persoanele implicate în activitatea infracţională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcţiile de director general în cele două companii naţionale.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale, la nivelul aceleiaşi unităţi de parchet, faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, evaziune fiscală şi spălare de bani, precum şi pentru infracţiunile de abuz în serviciu, trafic de influenţă şi spălare de bani, pretins comise de conducerea C.N. Transelectrica S.A., E. şi D. şi efectuarea cercetărilor într-un dosar separat.

II. Camera preliminară:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura de cameră preliminară, la data de 28.11.2016, sub nr. x/2016, competenţa instanţei supreme fiind atrasă la acel moment, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., de calitatea inculpatului A. de senator în Parlamentul României.

1. Prin Încheierea nr. 16 din 10 ianuarie 2017, constatând că, începând cu luna decembrie 2016, calitatea de senator a inculpatului a încetat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a dispus, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Ca atare, la data de 16.01.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2017.

2. Prin încheierea din data de 20 februarie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile specifice fazei filtru de legalitate formulate de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

În esenţă, excepţiile formulate de inculpatul A. au vizat nelegalitatea sesizării instanţei, sub aspectul conţinutului actului procedural de sesizare (care nu ar descrie în mod clar şi concret faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată, în special sub aspectul delimitării temporale a activităţii infracţionale), nelegalitatea administrării probelor, respectiv a declaraţiilor martorilor G. (declaraţia din data de 21.09.2016), F. (declaraţiile din data de 19.09.2016 şi din data de 26.09.2016), H. (declaraţia din data de 19.09.2016) şi I. (declaraţia din data de 22.09.2016), precum şi a declaraţiilor date de E. şi D., care au calitate dublă în cauză (inculpat-martor), precum şi nelegalitatea actelor de urmărire penală, ca urmare a efectuării lor în baza unor denunţuri formulate de J. şi E. cu încălcarea dispoziţiilor tezei a II-a pct. 3 din O. U. G nr. 13 din 01.02.2017 şi fără ca inculpatul să-şi poată exercita în mod efectiv dreptul la apărare, în condiţiile în care actele de dispoziţie ale procurorului (ordonanţele prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la fapta pretins comisă de inculpatul A. şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acesta, în calitate de suspect, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat şi disjungerea cauzei faţă de coinculpatul E., în vederea realizării procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei), nu cuprind o descriere clară şi concretă a faptelor reţinute în sarcina acestuia.

3. Încheierea din data de 20 februarie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în acelaşi dosar.

III. Judecata:

1. Primul ciclu procesual:

Prin Sentinţa penală nr. 2198 din 30 octombrie 2017, pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei imputate inculpatului A., din infracţiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

A constatat că inculpatul nu a fost reţinut şi/sau arestat preventiv/arestat la domiciliu în cauză.

A constatat că inculpatul s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar de la data de 28.09.2016 până la data de 28.09.2017.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. 234/P/2016 din 25.10.2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 10.000.000 RON (circa 2.350.000 euro), după cum urmează:

- cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia, B-dul x "x", jud. Constanţa, compus din:

a.) apartamentul nr. x, având suprafaţa totală de 174,93 mp., inclusiv terasă 6 - 15,91 mp., terasă 12 - 16,15 mp., suprafaţa utilă de 142,87 mp., format din hol - 7,31 mp., living - 36,56 mp., bucătărie - 6,09 mp., c.t. - 2,53 mp., grup sanitar - 1,92 mp., dormitor - 21,55 mp., baie - 7,59 mp., dormitor - 20,25 mp., baie - 6,21 mp., dormitor - 23,13 mp., baie - 9,73 mp., având număr cadastral x, intabulat în Cartea Funciară nr. x a municipiului Constanţa, situat la etajul 5 al construcţiei C1 - Ansamblul "x"

b.) terenul aferent apartamentului în suprafaţă de 73,13 mp., respectiv cota-parte de 1,68/100 din terenul în suprafaţă totală de 4353 mp.;

c.) suprafaţa de 24,57 mp., respectiv cota parte indiviză de 1,68/100 din dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor comune din imobil, care prin natura sau destinaţia lor, sunt de folosinţă comună;

- cota de 1/2 din apartamentul nr. x situat în municipiul Bucureşti, Aleea x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, compus din 5 camere şi dependinţe (baie, dressing, baie, dressing, hol, bucătărie, spălătorie, dressing, baie, hol, baie, terasă - 8,44 mp.), având suprafaţa utilă de 209,11 mp. şi suprafaţa totală de 217,55 mp., cota parte indiviză de 4,10% din spaţiile aflate în indiviziune forţată şi perpetuă aparţinând imobilului bloc, teren situat sub construcţie în suprafaţă indiviză de 46,21 mp. şi teren liber de construcţii, în suprafaţă indiviză de 55,92 mp., împreună cu:

- loc de parcare nr. 15, număr cadastral x; 1;15, înscris în cartea funciară nr. x a municipiul Bucureşti, în suprafaţă de 14,92 mp.;

- loc de parcare nr. 16, număr cadastral x; 1;16, înscris în cartea funciară nr. x a municipiul Bucureşti, în suprafaţă de 14,92 mp.;

- boxa nr. 17, număr cadastral x; 1;17, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, în suprafaţă de 2,37 mp.;

- cota de 1/2 din imobilul situat în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, compus din casă de locuit - număr cadastral x - C1, în suprafaţă de 199 mp., anexa reprezentând clădire P+M, cu destinaţia garaj şi mansardă, număr cadastral x, în suprafaţă de 79 mp., şi terenul în suprafaţă de 619 mp. - din care ocupat 278 mp.;

- imobil situat în jud. Bihor, compus din construcţiile reprezentând casă de locuit în suprafaţă măsurată de 201 mp., construcţiile anexe având suprafaţa măsurată de 81 mp., toate realizate din cărămidă, precum şi terenul aferent acestora având suprafaţa din acte de 6.257 mp., suprafaţa măsurată de 6310 mp., număr cadastral x, dobândit în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x/26.12.2010 la Biroul Notarial Public "K." din localitatea Beiuş, judeţul Bihor, donaţie evaluată la suma de 142.400 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în condiţiile în care acuzaţia adusă inculpatului A. se fundamentează pe informaţiile obţinute din declaraţiile martorilor E. şi F. (ambii interesaţi personal în cauză - primul, de încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, respectiv de obţinerea unei reduceri de pedeapsă pe bază de denunţ, iar al doilea, de o bună "cooperare" cu organele de urmărire penală), ale căror depoziţii se contrazic flagrant (sub aspectul perioadei/anilor în care pretinsele tranşe de euro care ar fi ajuns la inculpat: primul - 2009 - maxim 2010; al doilea - 2012 - în preajma referendumului pentru suspendarea Preşedintelui României) şi sunt neconcludente în privinţa locaţiilor (Bucureşti, Aleea x, cu nr. x şi nr. x, generând confuzii fără explicaţii plauzibile) şi în privinţa persoanelor care au primit bani ca intermediari (secretarele de la cele două sedii B. - municipal, la nr. 22, respectiv naţional, la nr. 1, de pe Aleea Modrogan), soluţia care se impune a fi dispusă în cauză este aceea de achitare a inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 710/A din 23 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a desfiinţat, în integralitate, Sentinţa penală nr. 2198 din 30 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că judecătorul fondului nu a făcut o analiză efectivă a întregului probatoriu administrat, iar hotărârea pronunţată este nemotivată.

2. Al doilea ciclu procesual:

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 27.07.2020, sub nr. x/2017*.

Prin Sentinţa penală nr. 933 din 19.08.2020, constatând că inculpatul A. a dobândit calitatea de membru al Parlamentului european, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi de inculpat, şi în baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 48 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18.09.2020, sub nr. x/2017*, fiind repartizată aleatoriu Completului C10 - fond.

C. Judecata în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală

La primul termen acordat în cauză, 2 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie limitele rejudecării cauzei, stabilind că, raportat la conţinutul Deciziei penale nr. 710/A din data de 23 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în cuprinsul căreia nu este indicat ultimul act procedural al instanţei de fond rămas valabil, şi la prevederile art. 424 alin. (4) C. proc. pen., rejudecarea cauzei în fond se impune a fi efectuată integral în faţa instanţei supreme, în condiţiile art. 374 din C. proc. pen.

La acelaşi termen de judecată, inculpatul A. a precizat că nu recunoaşte acuzaţiile care i se aduc în cauză şi doreşte ca judecata să se facă potrivit procedurii obişnuite. Totodată, inculpatul şi-a manifestat opţiunea de a da declaraţie în cauză, ascultarea sa nemijlocită realizându-se la termenul din 15 ianuarie 2021.

Pe parcursul a 5 termene de judecată fixate în perioada 26.01.2021 - 18.05.2021, Înalta Curte a procedat la administrarea probatoriului testimonial, fiind ascultaţi nemijlocit martorii indicaţi în cuprinsul rechizitoriului, respectiv: E., G., L., M., D., F., I., J., N. şi O..

La termenele din 9 aprilie 2021, 7 mai 2021 şi 14 septembrie 2021, Înalta Curte a constatat, în temeiul art. 383 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., imposibilitatea administrării probei testimoniale constând în audierea martorilor P., ca urmare a decesului acestuia, respectiv, Q. şi H.,ca urmare a imposibilităţii asigurării prezenţei acestora în instanţă, procedând conform art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Totodată, la termenul din 18 mai 2021, Înalta Curte a constatat că audierea nemijlocită a martorilor R. şi S. nu mai este utilă în cauză, motiv pentru care a dispus ca această probă să nu mai fie administrată, argumentele avute în vedere în acest sens fiind redate în încheierea de la acelaşi termen.

În şedinţa publică din 7 mai 2021, Înalta Curte a procedat, în condiţiile art. 2502 C. proc. pen., la verificarea măsurii asigurătorii dispuse faţă de inculpatul A. în cursul urmăririi penale, măsură pe care a menţinut-o până la concurenţa sumei de 700.000 euro, pentru argumentele prezentate în încheierea de şedinţă. Încheierea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 7 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva acesteia.

În şedinţa publică din data de 15 iunie 2021, Înalta Curte a pus în discuţie cererea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, respectiv din autorat la infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., în complicitate la aceeaşi infracţiune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., punctele de vedere exprimate sub acest aspect fiind consemnate în încheierea de şedinţă menţionată.

Prin încheierea din 29 iunie 2021, Înalta Curte a constatat că obiectul judecăţii este limitat la fapta reţinută prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 25 noiembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, astfel cum s-a constatat regularitatea acestuia prin încheierea din data de 20 februarie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în acelaşi dosar.

Totodată, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatul A., din infracţiunea de trafic de influenţă în forma de participaţie a coautoratului, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă în forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pentru argumente factuale şi juridice ce vor fi detaliate în continuare.

Analizând coroborat întregul ansamblu probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut următoarele:

1. Cu privire la conţinutul faptelor ce fac obiectul judecăţii

Dezbaterile orale asupra cererii Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, astfel cum a fost susţinută în şedinţa publică din data de 15.05.2021, dar şi dezbaterile orale asupra fondului cauzei au ridicat problema obiectului şi limitelor judecăţii, participanţii procesuali exprimând opinii divergente sub acest aspect. Pentru justa soluţionare a cauzei, Înalta Curte a apreciat necesară examinarea cu prioritate a controversei astfel ivite, pentru a se asigura clarificarea deplină a limitelor sesizării şi, implicit, a tuturor particularităţilor factuale proprii cauzei.

Sub un prim aspect, s-a constatat că, în argumentarea cererii de schimbare a încadrării juridice, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că partea expozitivă a rechizitoriului cuprinde expunerea detaliată a situaţiei de fapt pertinente, ale cărei caracteristici esenţiale ar fi fost preluate, însă, incomplet în capitolul rezervat încadrării juridice. Astfel, făcându-se trimitere, în mod particular, la menţiunile existente la filele x ale rechizitoriului, s-a susţinut că acuzaţia concret adusă inculpatului A. ar fi corespunzătoare unei complicităţi morale la infracţiunea de trafic de influenţă comisă de autorul E..

Fapta dedusă judecăţii ar consta, aşadar, în aceea că inculpatul A. ar fi acceptat şi primit în patru rânduri, în perioada 2011 - 2012, de la reprezentantul S.C. C. S.R.L, prin intermediul lui E. şi F., suma totală de 700.000 de euro în scopul de a-şi exercita influenţa, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. şi S.C. Teletrans S.A., martorul G., în vederea atribuirii preferenţiale către S.C. C. S.R.L. a unor contracte de achiziţie publică.

Conform susţinerilor Ministerului Public, primirea sumelor de bani de către inculpat, prin intermediari, ar fi reprezentat, în realitate, consfinţirea unei înţelegeri anterioare cu E., încheiate încă din anul 2009. În acest sens, s-a arătat că inculpatul A. ar fi conceput împreună cu acesta din urmă mecanismul obţinerii unor sume de bani pentru partid în modalitatea descrisă, cunoscând şi aprobând, prin puterea decizională a funcţiei sale, intervenţia lui E. asupra directorului companiei de stat la numirea căruia participase, în vederea trucării unor licitaţii publice pentru finanţarea ilegală a B..

Drept urmare, s-a considerat că, pe de o parte, pretinderea comisionului şi promisiunea intervenţiei asupra funcţionarului public s-au săvârşit în anul 2009, în perioada numirii lui G. la conducerea S.C. Teletrans S.A, numai primirea banilor având loc, pe de altă parte, în perioada ulterioară, respectiv, în 2011 - 2012.

În ceea ce priveşte momentul epuizării infracţiunii deduse judecăţii, Ministerul Public a susţinut că el ar corespunde datei ultimei acţiuni de primire a sumelor de bani de către E., în scopul asigurării folosului necuvenit. Or, folosul nu a fost primit numai până la data de 14.02.2012 (şi numai prin intermediul S.C T. S.R.L şi S.C U. S.R.L), ci în toată perioada 10.06.2011 - 31.10.2012 şi prin intermediul tuturor celor patru societăţi comerciale care au încheiat contracte fictive de prestări servicii cu S.C C. S.R.L (aşadar, inclusiv prin intermediul S.C V. S.R.L şi S.C W. S.R.L).

Inculpatul A. a apreciat, în schimb, că o atare configuraţie factuală a acuzaţiei penale, expusă în cererea de schimbare a încadrării juridice, este de natură a modifica substanţial obiectul judecăţii, cu efectul lezării grave a dreptului său la apărare.

În acest sens, inculpatul a subliniat că rechizitoriul nu include, în structura acuzaţiilor factuale, acte de protejare cu intenţie şi de încurajare a activităţii infracţionale a traficantului de influenţă E., astfel cum au fost ele evocate în cuprinsul cererii de schimbare a încadrării juridice adresate Înaltei Curţi. În plus, în respectiva cerere se menţionează inadvertent că demersurile inculpatului A. s-ar fi concretizat nu în promisiunea făcută reprezentantului S.C C. S.R.L. că îl va determina pe directorul S.C. Teletrans S.A. şi C.N Transelectrica S.A. să favorizeze societatea în cadrul licitaţiilor organizate pentru achiziţia de servicii şi produse IT (astfel cum s-a reţinut prin rechizitoriu), ci în oferirea de sprijin şi protecţie (în schimbul unor foloase necuvenite) autorului traficului de influenţă E., în relaţia ilicită pe care acesta din urmă a promis cumpărătorului de influenţă că o are cu directorul companiilor de stat.

Controversa ivită cu privire la obiectul judecăţii vizează, prin urmare, măsura în care acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu au inclus, cumulat pretinsei primiri a unor sume de bani în intervalul 2011 - 2012, şi presupusa sa implicare morală, încă din anul 2009, alături de martorul E., în conceperea mecanismului ilicit de obţinere a unor foloase necuvenite. Acest mecanism ar fi presupus, pe de o parte, numirea prin consens politic, în funcţii de decizie, a unei persoane agreate de conducerea B., dispusă să contribuie la succesul demersurilor întreprinse de E. (şi anume, martorul G.) şi, pe de altă parte, tranzacţionarea influenţei astfel avute asupra respectivei persoane, prin pretinderea ilicită de la reprezentantul S.C C. S.R.L (D.) a unor sume de bani, în schimbul promisiunii de exercitare a influenţei asupra funcţionarului public.

Examinate în contextul legăturii lor cu acuzaţia de trafic de influenţă dedusă judecăţii, menţiunile din rechizitoriu privind aceste două împrejurări au dat naştere opiniilor divergente ale participanţilor procesuali cu privire la limitele reale ale obiectului judecăţii, impunând, pe cale de consecinţă, o statuare prealabilă şi neechivocă asupra măsurii în care ele sunt incluse în conţinutul acestui obiect.

Înalta Curte a reţinut, astfel, că deşi între cele două elemente anterior evocate există o strânsă legătură factuală (numirea într-o funcţie de decizie a unei persoane "dependente" politic constituind, în concepţia şi structura acuzaţiei, o condiţie necesară pentru reuşita ulterioară a tranzacţiei de corupţie), din punct de vedere juridic, numirea funcţionarului asupra căruia se pretinde a exista influenţă nu este înglobată, însă, în mod necesar şi inevitabil, în conţinutul legal al infracţiunii distincte de trafic de influenţă.

Numirea pe criterii politice a martorului G. a fost, de altfel, circumscrisă, prin rechizitoriu, doar contextului şi circumstanţelor factuale care au precedat comiterea ulterioară a traficului de influenţă, fără ca aceasta să însemne că demersurile efectuate în anul 2009 în vederea numirii martorului ar fi fost şi ele subsumate, în mod efectiv, laturii obiective a acuzaţiei penale aduse inculpatului A..

În acest sens, contrar susţinerilor Ministerului Public pe durata dezbaterilor, Înalta Curte a constatat că numirea lui G. la conducerea unor companii de stat reprezintă o împrejurare factuală corespunzătoare unei acuzaţii cu totul distincte, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi aduse exclusiv numitului E. în cauza disjunsă, fără ca o acuzaţie similară să fi fost reţinută, concomitent, şi în sarcina inculpatului judecat în cauza de faţă.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 583/A din 19.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între D.N.A - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul E., s-a reţinut în sarcina acestuia că, în perioada 2009 - 2012, în calitate de vicepreşedinte al B., şi-a folosit influenţa conferită de funcţia de conducere deţinută în cadrul respectivei formaţiuni politice în vederea numirii şi menţinerii în funcţia de director general la C.N. Transelectrica S.A şi S.C Teletrans S.A a lui G., în scopul obţinerii de sume de bani atât pentru sine, cât şi pentru partid, prin impunerea atribuirii de către cele două entităţi către S.C C. S.R.L a unor contracte de achiziţie şi servicii IT, în urma derulării cărora a beneficiat de foloase necuvenite.

În mod distinct, prin aceeaşi hotărâre definitivă s-a reţinut în sarcina lui E. şi comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de primar al municipiului Piatra Neamţ şi vicepreşedinte al B., a pretins, pentru sine şi respectiva formaţiune politică, de la reprezentantul S.C C. S.R.L un procent cuprins între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract încheiat cu C.N. Transelectrica S.A şi S.C Teletrans S.A, în schimbul căruia a promis şi chiar şi-a exercitat influenţa asupra conducerii instituţiilor menţionate, în vederea atribuirii preferenţiale a contractelor, primind efectiv suma de aproximativ 10.000.000 RON, prin intermediul unor societăţi cu un comportament de tip "fantomă", respectiv, S.C T. S.R.L şi S.C U. S.R.L.

Prin rechizitoriul întocmit în speţă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut exclusiv o presupusă contribuţie la săvârşirea acestei ultime activităţi de primire realizate în intervalul 2011 - 2012, în forma de participaţie corespunzătoare coautoratului, iar ulterior, subsecvent schimbării încadrării juridice, celei a complicităţii.

Inculpatului A. nu i s-a imputat penal, aşadar, o contribuţie directă şi efectivă la numirea, începând cu anul 2009, a lui G. la conducerea celor două companii din domeniul energiei. Contrar aprecierii Ministerului Public, menţiunile izolate regăsite în partea expozitivă a rechizitoriului sub acest aspect (privind presupusul acord exprimat de inculpat pentru numirea martorului în funcţii de decizie) au doar rolul de a evidenţia elementele contextuale premergătoare remiterilor ulterioare a unor sume de bani, nicidecum pe acela de a îngloba acest presupus acord în latura obiectivă propriu-zisă a traficului de influenţă dedus judecăţii.

Concluzia Înaltei Curţi sub acest aspect este susţinută atât de distincţia evidentă realizată, în hotărârea definitivă pronunţată faţă de E., între implicaţiile penale ale actelor derulate de acesta în perioada 2009 - 2012 şi, respectiv, ale celor comise în intervalul 2011 - 2012, cât şi de conţinutul rechizitoriului întocmit în speţa de faţă.

Înalta Curte a subliniat, în precedent, distincţiile dintre cele două acuzaţii aduse martorului E. prin hotărârea definitivă din data de 13.01.2017, instanţa nefiind îndrituită să repună în discuţie, în procedura derulată faţă de un coparticipant, conţinutul faptelor definitiv reţinute în sarcina autorului, deoarece un atare demers ar contraveni caracterului definitiv al hotărârii anterioare şi ar antrena totodată, evaluarea altor fapte şi persoane decât cele la care se referă art. 371 C. proc. pen.

Pe de altă parte, în cauza de faţă, prin încheierea din data de 20.02.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), judecătorul de cameră preliminară a examinat conţinutul şi limitele obiectului judecăţii, statuând, în mod explicit, că localizarea în timp a comiterii presupusei fapte de trafic de influenţă imputate inculpatului A. s-a făcut în mod clar.

Din examinarea considerentelor acestei încheieri rezultă că problematica datelor/perioadei în care ar fi fost săvârşită fapta reţinută în sarcina inculpatului A. şi a neclarităţii ce afectează actul de sesizare sub acest aspect a fost ridicată prin cererile şi excepţiile formulate de inculpat şi examinată în mod efectiv de către judecătorul de cameră preliminară, care a apreciat neechivoc individualizată perioada de comitere a faptelor şi neîntemeiată critica apărării.

Judecătorul a valorificat, sub acest ultim aspect, punctul de vedere transmis de Ministerul Public ca răspuns la cererile formulate, în cuprinsul căruia se arătase, printre altele, că partea de început a rechizitoriului cuprinde o analiză a "circumstanţelor generale care au determinat, în timp, comiterea faptelor reţinute în sarcina celor trei persoane cercetate iniţial în acelaşi dosar penal: A., E. şi D." (pagina 3 a răspunsului scris al Ministerului Public). S-a subliniat, în acelaşi document, că "fapta circumscrisă anului 2009 a fost una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului E. (alta decât cea de trafic de influenţă comisă în coautorat cu inculpatul A.), faţă de care, aşa cum s-a precizat încă de la fila x din rechizitoriu, cauza a fost disjunsă şi soluţionată în cuprinsul altui dosar penal".

Or, statuând în consecinţă asupra conţinutului obiectului judecăţii, judecătorul de cameră preliminară a tranşat implicit limitele sesizării instanţei, soluţia dispusă sub acest aspect nemaiputând fi repusă în discuţie de către instanţa învestită cu judecarea fondului cauzei. În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (6), art. 54 lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este unicul organ judiciar căruia legea îi conferă prerogative de cenzurare a legalităţii actului de trimitere în judecată, caracterul definitiv al încheierii pronunţate opunându-se unei reevaluări, chiar indirecte, a chestiunilor tranşate explicit în camera preliminară.

Înalta Curte a făcut trimitere la posibilitatea de principiu ca, în anumite circumstanţe, chiar în condiţiile parcurgerii camerei preliminare, judecarea cauzei să impună totuşi, cu necesitate, clarificarea unor elemente factuale insuficient sau inadvertent descrise în rechizitoriu. O atare posibilitate trebuie subordonată, însă, garanţiilor menite a da expresie principiilor aflării adevărului şi dreptului la apărare, prevăzute de art. 5 şi art. 10 C. proc. pen., neputându-se accepta în nicio situaţie ca un atare demers să se constituie, în realitate, doar într-un mijloc de cenzurare indirectă a încheierii de cameră preliminară şi cu atât mai mult, să conducă la extinderea obiectului judecăţii asupra altor perioade infracţionale sau activităţi decât cele reţinute în etapa filtru a procesului.

Din această perspectivă, nu pot fi avute în vedere susţinerile Ministerului Public în actuala procedură, privind includerea în obiectul judecăţii şi a presupusei implicări a inculpatului A. în perfectarea înţelegerii ilicite cu martorul E. încă din anul 2009 (când ar fi intervenit promisiunea celui din urmă de exercitare a influenţei), deoarece ele contravin nu doar statuărilor definitive ale judecătorului de cameră preliminară, ci chiar poziţiei ferm exprimate de Ministerul Public în acea fază, tinzând, prin urmare, la o extindere nepermisă a limitelor obiectului judecăţii fixate prin rechizitoriul din data de 25.11.2016.

Înalta Curte a remarcat, de altfel, în opoziţie cu aceste susţineri, că în rechizitoriu nu a fost descrisă neechivoc, nici măcar în partea expozitivă, o eventuală implicare a inculpatului A., în orice formă, în perfectarea iniţială a înţelegerii de tip trafic - cumpărare de influenţă, încheiate între E. şi reprezentantul S.C C. S.R.L, D..

Ceea ce s-a menţionat izolat, în corelaţie directă cu momentul de timp 2009, a fost presupusa implicare a inculpatului A. în numirea lui G. la conducerea unor companii naţionale din domeniul energiei, împrejurare care, aşa cum s-a arătat în precedent, este distinctă de cea a perfectării ulterioare a tranzacţiei de corupţie şi nu se circumscrie în mod necesar conţinutului factual al acesteia.

Sub acest aspect, la fila x a rechizitoriului s-a reţinut că, la nivelul anului 2009, ar fi existat o înţelegere vădită între inculpatul A. şi martorul E., în sensul obţinerii de bani pentru partid, lucru care urma a fi realizat prin "numirea, cu ajutorul miniştrilor desemnaţi politic, a unor persoane agreate la conducerea companiilor naţionale [...] prin intermediul cărora să se procedeze la atribuirea unor contracte de achiziţie publică către firme dispuse să cotizeze pentru formaţiunea politică din care cei doi făceau parte". Deşi par a sugera o eventuală implicare a inculpatului în activitatea imputată lui E. ca fiind proprie infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, aceste menţiuni nu au fost valorificate juridic, însă, de către procuror, de vreme ce în sarcina inculpatului A. nu s-a reţinut, aşa cum s-a subliniat anterior, o eventuală participaţie la săvârşirea faptei de folosirea influenţei, asimilată infracţiunilor de corupţie.

În schimb, în conexiune cu participaţia sa la fapta dedusă judecăţii, la filele x ale rechizitoriului s-a menţionat că, în perioada 2011 - 2012, E. l-a informat pe inculpat asupra demersurilor prin care, prin intermediul martorului G., se urmărea obţinerea de bani pentru partid şi tot atunci cel dintâi i-ar fi condiţionat martorului menţinerea în funcţie de atribuirea unor contracte societăţii reprezentate de D., căruia i-a pretins, în paralel, un procent cuprins între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract. Menţiuni similare se regăsesc şi în rezumatul situaţiei de fapt ori în expunerea detaliată a acesteia, astfel cum au fost redate la paginile 9 - 40 ale rechizitoriului.

Prin urmare, contrar susţinerilor Ministerului Public în actuala procedură, perioada realizării actelor specifice traficului de influenţă dedus judecăţii a fost plasată neechivoc în intervalul 2011 - 2012, menţionarea anului 2009 în cuprinsul rechizitoriului aflându-se în corelaţie directă cu o faptă distinctă, de folosirea influenţei sau autorităţii persoanei care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, faptă ce nu a făcut obiectul sesizării în speţă.

În contextul argumentativ expus, Înalta Curte a conchis că fapta dedusă judecăţii are conţinutul expus în rechizitoriu şi valorificat, cu titlu interlocutoriu, prin încheierea din data de 29.06.2021, prin care s-a dispus schimbarea încadrării sale juridice.

Ea constă, în esenţă, în aceea că "în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) şi senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. Bucureşti (reprezentată de D.), prin E. - vicepreşedintele respectivei formaţiuni politice şi F., suma totală de 700.000 de euro, în schimbul exercitării influenţei, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. Bucureşti şi S.C. Teletrans S.A. Bucureşti, G., în vederea atribuirii preferenţiale către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a unor contracte de achiziţie publică. Suma totală remisă şi primită de persoanele implicate în activitatea infracţională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcţiile de director general în cele două companii naţionale".

Actele repetate de primire au intervenit în condiţiile în care, aşa cum rezultă din menţiunile coroborate regăsite la paginile nr. 3, 15, 22 ale rechizitoriului, inculpatul a fost informat de către E. că S.C C. S.R.L trebuie susţinută să încheie contracte cu cele două companii de stat, urmând ca o parte din profit să fie direcţionat către partid, şi a achiesat - la un moment de timp neprecizat - la această manieră de obţinere a unei finanţări, cunoscând şi aprobând prin puterea decizională a funcţiei sale intervenţia lui E. asupra directorului respectivelor companii.

Contribuţia inculpatului poate fi rezumată, prin urmare, la aceea că, în perioada 2011 - 2012, a achiesat la maniera de obţinere a unor fonduri necuvenite de către partid, astfel cum a fost comunicată de E., a aprobat intervenţia celui din urmă asupra martorului G. şi, în final, a primit în mod repetat, prin intermediari, sume de bani.

Faptul - reţinut neechivoc prin rechizitoriu x că inculpatul A. ar fi primit sume de bani în considerarea nu a propriei influenţe avute ori pretinse asupra martorului G., ci a celei avute şi tranzacţionate de către E., a constituit argumentul decisiv pentru reţinerea complicităţii ca formă de participaţie teoretic incidentă în speţă şi schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, prin încheierea din data de 29.06.2021.

Astfel, esenţial pentru reţinerea autoratului la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. este nu atât elementul singular al primirii unei sume de bani, cât mai ales aspectul tranzacţionării influenţei - reale sau pretinse - de către cel care afirmă că are o atare autoritate asupra unui funcţionar public şi, în considerarea acesteia, pretinde, acceptă promisiunea ori primeşte sume de bani făgăduind că îl va determina pe respectivul funcţionar să săvârşească un anume act referitor la îndatoririle sale de serviciu.

Activitatea subiectului activ al infracţiunii nu se rezumă, prin urmare, la simpla pretindere sau primire de foloase necuvenite, ci ea implică, în mod cumulativ, şi cerinţa esenţială ca făptuitorul să aibă ori să pretindă că are influenţă asupra unui funcţionar public, tranzacţionând ilicit tocmai această înrâurire - reală sau presupusă.

Cel care, fără a pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public şi fără a tranzacţiona, chiar în mod indirect (prin intermediari) cu potenţialul cumpărător de influenţă, primeşte, totuşi, o sumă de bani de la acesta din urmă, în considerarea susţinerii morale acordate autorului, nu realizează un act de coautorat la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.. În această ipoteză, activitatea de primire de foloase nu este suficientă pentru realizarea integrală a laturii obiective, deoarece nu este realizată o cerinţă esenţială ataşată acesteia, astfel cum a fost analizată în precedent.

Prin urmare, contribuţia persoanei care, fără a pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public şi fără a promite că va face uz de această influenţă, primeşte totuşi sume de bani în conexiune cu o astfel de activitate comisă de o altă persoană - cum este şi cazul inculpatului A. - poate îmbrăca forma de participaţie secundară a complicităţii, deoarece obţinerea de beneficii din activitatea infracţională nu caracterizează exclusiv formele principale de participaţie, fiind posibilă şi în cazul participanţilor secundari.

În speţă, contrar susţinerilor apărării, coeziunea psihică existentă între inculpat şi autorul E., precum şi componenta morală a sprijinului pretins acordat celui din urmă reprezintă elemente descrise neechivoc în rechizitoriu (inculpatul "a achiesat", "a aprobat"). Faptul că, în caracterizarea juridică iniţială a faptei, accentul acuzării a fost pus pe materialitatea actelor de primire a unor sume de bani, iar nu pe aspectul moral al sprijinului anterior pretins acordat de inculpat, nu afectează o atare constatare.

De vreme ce, pe de o parte, conexiunea ambelor elemente evocate a fost evidenţiată cu suficientă precizie în cuprinsul actului de sesizare, iar, pe de altă parte, formele principale de participaţie pot îngloba, în principiu, în mod natural, şi acte de sprijin moral caracteristice complicităţii, Înalta Curte a constatat nefundamentată susţinerea apărării referitoare la neincluderea, în structura acuzaţiei iniţiale, a unei forme de sprijin moral.

În fine, în ceea ce priveşte momentul epuizării faptei astfel configurate, Înalta Curte a constatat că rechizitoriul nu individualizează cu precizie data la care s-ar fi realizat cele patru acte de primire a unor sume de bani imputate inculpatului A.. Actul de sesizare se limitează la a valorifica probator declaraţiile martorilor care ar susţine acuzaţia şi, implicit, momentele de timp indicate de aceştia ca fiind corespunzătoare acţiunilor descrise, fără a cenzura, însă, critic eventualele inadvertenţe.

A remarcat, de asemenea, că limitarea actelor repetate de primire a unor sume de bani la intervalul aferent retragerilor în numerar efectuate numai prin intermediul S.C T. S.R.L şi S.C U. S.R.L. pare a viza doar acuzaţiile aduse lui E., nu şi inculpatului A., faţă de care nu s-a realizat în mod explicit o atare restrângere temporală.

Având în vedere că această chestiune nu a făcut obiect de cenzură în faza camerei preliminare şi dând eficienţă caracterului definitiv al încheierii pronunţate în acea fază, Înalta Curte a reţinut, pe cale de consecinţă, că în structura factuală a acuzaţiei deduse judecăţii sunt incluse, formal, toate actele de pretinsă primire a unor sume de bani de către inculpatul A., în perioada 2011 - 2012, în circumstanţele şi prin intermediul persoanelor indicate explicit în rechizitoriu.

Menţiunea referitoare la limitarea sumelor primite la "perioada în care G. a îndeplinit funcţiile de director general" individualizează temporal intervalul în care au fost încheiate contractele - sursă a foloaselor băneşti tranzacţionate, iar nu perioada ulterioară, în care aceste foloase au fost efectiv plătite autorului E. ori eventualilor săi complici.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte a reţinut de asemenea că, în principiu, prelungirea în timp a traficului de influenţă şi săvârşirea sa prin mai multe modalităţi alternative ale elementului material - respectiv, pretinderea urmată de primirea repetată a unor sume de bani - nu exclude posibilitatea intervenirii unui act de complicitate numai în raport de o parte a activităţii infracţionale.

În cazul infracţiunilor al căror element material cunoaşte variante alternative, realizarea uneia dintre acestea marchează momentul consumativ al infracţiunii, ceea ce nu înseamnă, însă, că săvârşirea faptei şi în alte modalităţi normative ar fi lipsită de relevanţă penală. Realizarea ulterioară a altor variante alternative ale elementului material propriu traficului de influenţă obiectivează, atunci când între actele succesive există o strânsă legătură, etape diferite de realizare a unei activităţi unice, alcătuind împreună o unitate naturală colectivă de infracţiune.

O atare formă de infracţiune cunoaşte nu doar un moment consumativ, ci şi un moment distinct al epuizării - echivalent datei săvârşirii ultimei acţiuni corespunzătoare elementului material. Considerându-se că fapta penală este săvârşită prin comiterea fiecăreia dintre aceste variante, până la epuizare, sprijinul oferit subiectului activ în legătura cu realizarea oricăreia dintre modalităţile alternative, chiar ulterior momentului consumativ iniţial, realizează cerinţa de anterioritate sau concomitenţă specifică formei de participaţie secundară a complicităţii.

Pe cale de consecinţă, în mod teoretic, faptul că primirea unor sume de bani de către inculpatul A. ar fi intervenit ulterior momentului consumării iniţiale a traficului de influenţă comis de autorul E. nu exclude ipso facto posibilitatea reţinerii unei forme de participaţie secundare, determinant, sub acest aspect, fiind momentul la care presupusul complice a oferit sprijin sau ajutor autorului, nicidecum data la care a fost eventual recompensat financiar pentru o atare conduită.

II. Analiza chestiunilor de fapt şi a mijloacelor de probă

Prealabil, notând caracterul definitiv al Sentinţei penale nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată faţă de numitul E., Înalta Curte a reţinut autoritatea de lucru judecat a statuărilor referitoare la circumstanţele numirii la conducerea S.C Teletrans S.A şi, ulterior a C.N. Transelectrica S.A., a lui G., precum şi la împrejurările în care E. a pretins faţă de reprezentantul S.C. C. S.R.L. că are influenţă asupra funcţionarului public astfel numit şi, în considerarea acestei influenţe şi a promisiunii că îl va determina să atribuie societăţii o serie de contracte în domeniul achiziţiei de produse şi servicii IT, i-a solicitat lui D. şi a primit de la acesta foloase băneşti necuvenite, echivalente unui procent cuprins între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract ce urma a fi atribuit.

Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, similar celor date în procedura de drept comun, "dezleagă fondul cauzei şi statuează asupra existenţei faptei penale şi asupra vinovăţiei inculpatului, rezolvând acţiunea penală." (Decizia nr. 573 din 20.09.2018 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 959/13.11.2018). Aceasta înseamnă că prezenta instanţă nu are abilitarea legală de a repune în discuţie, chiar şi într-un mod indirect, circumstanţele factuale în care a intervenit şi s-a derulat tranzacţia de corupţie dintre E. şi D..

Drept urmare, împrejurările numirii lui G. la conducerea S.C. Teletrans S.A şi, ulterior, a C.N. Transelectrica S.A, conţinutul înţelegerii ilicite încheiate între E. (în calitate de autor al traficului de influenţă) şi D. (presupus cumpărător), precum şi sumele remise autorului, prin intermediari, reprezintă aspecte definitiv tranşate, ce nu mai pot fi repuse în discuţie în actuala procedură.

Soluţionarea cauzei de faţă implică, prin urmare, doar examinarea existenţei unei contribuţii proprii a inculpatului A. la activitatea ilicită definitiv reţinută în sarcina autorului E. şi, după caz, evaluarea particularităţilor factuale şi a caracterului său penal.

În concret, instanţa este chemată a statua, aşadar, dacă în perioada 2011 - 2012, inculpatul A. a cunoscut şi a sprijinit moral înţelegerea ilicită dintre E. şi D., precum şi dacă, în considerarea acestui sprijin, a primit sume de bani provenind de la S.C C. S.R.L, fie direct, fie prin intermediari.

Probatoriul administrat în cauză, astfel cum va fi analizat în cele ce succed, a confirmat existenţa obiectivă, în intervalul 2011 - 2012, a unor acte repetate de remitere indirectă a unor sume de bani către inculpat. Probatoriul este, însă, insuficient pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a existenţei unei conexiuni directe între sumele astfel remise şi pretinsul sprijin moral acordat de inculpat traficului de influenţă concret comis de E. în relaţia sa cu reprezentantul S.C C. S.R.L.

În contextul derulării în paralel, astfel cum se va argumenta în cele ce succed, a unor operaţiuni mai ample de finanţare a campaniilor cu specific electoral în care s-a implicat formaţiunea politică din care făceau parte atât inculpatul A., cât şi E., nu a rezultat, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., dacă sumele de interes în speţă au fost remise inculpatului în considerarea strictă a unei înţelegeri aflate în legătură directă cu tranzacţia de corupţie dintre E. şi D. sau dimpotrivă, dacă respectivele sume au fost remise independent de o atare înţelegere, în scopul exclusiv al asigurării unor fonduri băneşti stringent necesare formaţiunii politice, într-o perioadă în care organizarea referendumului de demitere a preşedintelui ţării impunea obţinerea rapidă de resurse suplimentare.

Pentru clarificarea acestor împrejurări factuale, Înalta Curte a avut în vedere conţinutul coroborat al probatoriului testimonial şi cu înscrisuri administrat în cauză, cu precădere declaraţiile persoanelor direct implicate în operaţiunile de pretindere şi primire a unor sume de bani, respectiv numiţii E., F. şi D., singurii care pot oferi informaţii despre înţelegerea real încheiată.

Fără a omite că, în cazul fiecăruia dintre cei trei martori sus-menţionaţi, se decelează un interes procesual propriu, derivat din poziţia lor în mecanismul analizat şi riscul unor consecinţe penale, instanţa de fond a considerat că implicarea acestora în operaţiunile deduse judecăţii nu justifică limitarea apriorică a valorii mărturiilor lor, iar declaraţiile date pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, sub rezerva coroborării între ele sau cu alte mijloace de probă.

Prioritar, a notat că G. a fost numit în funcţia de director general al Societăţii Comerciale pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "TELETRANS" S.A prin ordinul nr. 400 din 04.03.2009 al ministrului economiei, N., şi ulterior, în funcţia de director general al Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A prin Ordinul nr. 856 din data de 27.04.2011 al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri O., funcţie din care a fost revocat la data de 14.02.2012, prin Ordinul nr. 255 al ministrului X..

În intervalul de timp în care G. s-a aflat la conducerea celor două companii de stat (04.03.2009 - 14.02.2012), au fost încheiate, succesiv, mai multe contracte între S.C Teletrans S.A şi S.C C. S.R.L şi, respectiv, un contract între cea din urmă societate şi C.N Transelectrica S.A, o pondere covârşitoare revenind încasărilor realizate în baza celei din urmă convenţii şi mai ales în perioada 2011 - 2012. În acelaşi interval de timp s-a perfectat, totodată, înţelegerea iniţială dintre E. şi D., concretizată în pretinderea şi, ulterior, primirea în mod repetat, de către cel dintâi, a sumei de aproximativ 10.000.000 RON în schimbul promisiunii că îl va determina pe G. să favorizeze S.C. C. S.R.L în procedurile de atribuire desfăşurate la nivelul celor două entităţi juridice.

Astfel cum s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 89/F din 13.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sumele plătite de S.C C. S.R.L în baza înţelegerii avute cu E. au fost virate, în perioada 2011 - 2012, în conturile a patru societăţi comerciale cu un comportament de tip fantomă, în baza unor contracte fictive de prestări servicii, totalul sumelor provenite din încasările de la C.N Transelectrica S.A şi S.C Teletrans S.A. ridicându-se la valoarea de 57.050.720,87 RON. În concret, din această valoare, suma de 4.000.723 RON a fost virată în contul S.C T. S.R.L în anul 2011, suma de 31.599.939 RON a fost virată în contul S.C U. S.R.L în semestrul II 2011, suma de 10.676.710 RON către S.C V. S.R.L în anul 2012 şi, în fine, suma de 10.773.353 RON către S.C W. S.R.L în anul 2012.

Un procent de 83,74% din acest total (adică 47.778.279,61 RON) a fost retras în numerar prin diferite modalităţi de către persoane fizice împuternicite, iar E. a primit la rândul său, în intervalul 2011 - 14.02.2012, aproximativ 10.000.000 de RON din respectivul procent, prin interpunerea în circuit a două dintre cele patru societăţi comerciale anterior menţionate.

În cazul inculpatului A., rechizitoriul nu a reţinut o corelaţie asemănătoare între actele de pretinsă primire a unor sume de bani în intervalul 2011 - 2012 şi operaţiunile realizate, până la data de 14.02.2012, prin conturile celor două societăţi interpuse în demersurile privitoare la E.. Aşa cum s-a subliniat anterior, perioada în care se susţine că inculpatul ar fi primit foloase băneşti de la S.C C. S.R.L nu s-a încheiat la data reţinută în mod definitiv în privinţa martorului, inculpatului fiindu-i imputate acte de primire a unor sume de bani şi ulterior acestei date, în cursul anului 2012.

În mod asemănător, acuzaţia formulată în speţă se referă la pretinsa primire a unor sume de bani provenind de la S.C C. S.R.L, în principal prin intermediul martorului F., ceea ce înseamnă că respectivele sume, deşi au avut la origine o sursă comună, au fost totuşi distincte de cele remise, anterior sau în paralel, martorului E..

Circuitul detaliat şi destinaţia finală a sumei de 57.050.722 RON, virată în total în conturile celor patru societăţi interpuse, excedează obiectului şi limitelor judecăţii în speţa de faţă, pentru soluţionarea căreia este determinantă o unică împrejurare, şi anume aceea că sumele de bani pretins remise inculpatului A. au avut ca provenienţă exclusivă transferurile astfel realizate de S.C C. S.R.L.

În acest context, Înalta Curte a reţinut că, în declaraţiile succesive date pe parcursul procesului, iniţial în calitate de suspect şi ulterior, în calitate de martor, numitul E. a susţinut constant că a remis inculpatului A., prin intermediari, o parte a sumei de bani primite de la D., susţinerile sale fiind oscilante, însă, sub aspectul intervalului în care s-a realizat remiterea efectivă, a titlului care a stat la baza remiterii lor şi măsurii în care inculpatul a cunoscut provenienţa lor reală.

În faza de urmărire penală, audiat în calitate de suspect la data de 26.09.2016, E. a arătat că numirea lui G. la conducerea Teletrans S.A s-a realizat la propunerea sa adresată ministrului de resort, în baza unui algoritm politic agreat de conducerea B., în considerarea căruia organizaţiile locale care performaseră în alegeri erau îndreptăţite a propune numirea, la conducerea unor companii naţionale de interes, a unor persoane dispuse să contribuie la finanţarea B.. În concret, numirea în funcţii de conducere era condiţionată de acordul celor propuşi de a contribui la finanţarea formaţiunii politice care îi sprijinise, prin încheierea unor contracte cu oameni de afaceri dispuşi să plătească respectivei formaţiuni un procent de 10% din încasările realizate.

Referitor la contribuţia inculpatului la acest tip de înţelegere, numitul E. a arătat că, la o dată şi într-un context neprecizate, A. a solicitat tuturor celor implicaţi în numiri pe criterii politice să finanţeze partidul cu procentul sus-menţionat, prin intermediul contractelor ce urmau a fi încheiate de directorii companiilor de stat. Aceste susţineri au, însă, un caracter extrem de generic şi nu sunt de natură a evidenţia dacă discuţia evocată l-a vizat totuşi, în mod direct, şi pe martorul G..

În aceeaşi declaraţie, E. a afirmat că, la date neprecizate, a avut câteva întâlniri cu inculpatul A., la care a participat şi numitul F., întâlniri pe parcursul cărora i-a remis inculpatului diferite sume de bani, comunicându-i că ele provin de la S.C. C. S.R.L. Totodată, a susţinut că, în circumstanţe factuale neindividualizate, i-ar fi comunicat inculpatului necesitatea de a "sprijini" S.C C. S.R.L să încheie contracte cu Teletrans şi Transelectrica, iar acesta din urmă a fost "de acord cu această manieră de lucru", fără a se putea decela, însă, nici măcar cu aproximaţie, momentul de timp la care ar fi fost exprimat acest pretins acord şi, implicit, nici dacă el a fost anterior sau ulterior actelor integrate traficului de influenţă comis de martor însuşi.

E. a mai arătat că numitul F. a fost prezentat inculpatului ca reprezentant al S.C C. S.R.L şi i-a remis celui din urmă, în trei rânduri, suma totală de 200.000 de euro, respectiv, două tranşe de câte 50.000 de euro şi o a treia în cuantum de 100.000 de euro, banii fiind predaţi secretarei inculpatului A. (identificată de martor cu apelativul "L."), la sediul formaţiunii politice din str. x, Bucureşti. La aceste remiteri se adaugă, conform aceleiaşi declaraţii, şi predarea, de către E. personal, a unei a patra tranşe de bani în cuantum de 500.000 de euro, sumă ce ar fi fost remisă la o dată neprecizată în acelaşi sediu şi aceleiaşi persoane - secretara personală a inculpatului.

Deşi evidenţiază coerent conţinutul şi succesiunea actelor de remitere a sumelor de bani, declaraţia analizată în precedent nu relevă, însă, elemente utile pentru stabilirea cu precizie a intervalului de timp în care au intervenit remiterile de bani descrise şi a rolului concret avut de inculpatul A. nu atât în primirea acestora, cât mai ales în perfectarea anterioară a tranzacţiei de corupţie care a făcut posibilă obţinerea lor. Prin urmare, ea constituie o probă directă sub aspectul existenţei unor acte de remitere, însă trebuie coroborată cu alte mijloace de probă care să permită, eventual, decelarea tuturor particularităţilor factuale ale acestor operaţiuni.

Reaudiat de către Tribunalul Bucureşti în calitate de martor, la data de 08.09.2017, numitul E. a relatat de o manieră asemănătoare împrejurările de interes în speţă, pe care le-a plasat, însă, în mod contradictoriu, sub aspect temporal, în anul 2009. Martorul a susţinut că, ulterior numirii lui G. la conducerea S.C Teletrans S.A, ar fi convenit cu acesta, F. şi D. ca S.C C. S.R.L să contribuie la finanţarea B. cu fonduri provenite din contractele încheiate cu respectiva companie de stat. În perioada mai- iunie 2009 (respectiv, după 2 - 3 luni de la înţelegerea descrisă), martorul l-ar fi însoţit pe F. la biroul inculpatului A., situat în sediul B. din Aleea x, Bucureşti, unde i-ar fi remis acestuia suma de 50.000 de euro destinată finanţării formaţiunii politice, predarea efectivă fiind făcută secretarei "L.", la indicaţiile inculpatului.

Martorul a reiterat, cu această ocazie, afirmaţiile privind remiterea, în aceeaşi locaţie, a altor două sume de bani, activităţi pretins desfăşurate în luna iunie 2009 şi, respectiv, în toamna anului 2009, "înainte de alegerile prezidenţiale", afirmând că, de fiecare dată, inculpatul i-a recomandat "câte o secretară pentru a-i da banii". Referitor la tranşa finală de 500.000 de euro remisă de martor personal, E. a susţinut că suma ar fi fost dată în lunile iunie- iulie 2010, în acelaşi sediu al B., iar A. a cunoscut că ea provenea de la S.C Teletrans S.A. prin S.C C. S.R.L, aspect comunicat de către martor însuşi, încă de la momentul la care i l-a prezentat pe F..

În declaraţia supusă analizei, E. a caracterizat ca fiind "subînţeleasă" cererea inculpatului ca G. să încheie contracte cu S.C C. S.R.L, de vreme ce A. invoca lipsa banilor pentru partid şi reproşa unora dintre membri (printre care şi martorul) că nu aduc suficiente fonduri pentru susţinerea formaţiunii politice. Cu toate acestea, declaraţia analizată nu furnizează informaţii suplimentare pentru clarificarea momentului de timp şi a contribuţiei concret avute de inculpat la perfectarea înţelegerii dintre E. şi D., evidenţiind doar că inculpatului i s-a comunicat, la data remiterii, că sumele provin de la Teletrans S.A ("(...) atunci când am fost cu martorul F. la inculpat i-am spus că banii vin de la societăţile S.C Teletrans S.A prin firma S.C C. S.R.L").

Reaudiat de către Curtea de Apel Bucureşti în calitate de martor, la data de 25.06.2020, E. a reconfirmat că sumele de bani precizate au fost remise inculpatului A. în locaţia menţionată - unde se afla atât sediul de campanie al B., cât şi biroul celui din urmă. Cu această ocazie, martorul a afirmat însă, în mod contradictoriu, că inculpatul nu cunoştea provenienţa respectivelor sume de bani, care i-ar fi fost predate fără a fi solicitate explicit, cu titlu de "donaţie" pentru susţinerea campaniilor electorale ale B. şi numai în considerarea calităţii acestuia de coordonator al campaniei electorale.

În fine, în declaraţia din 26.01.2021, dată în faţa Înaltei Curţi, martorul E. a nuanţat semnificativ contextul în care a avut loc remiterea sumelor de bani, acte a căror existenţă, în materialitatea şi în configuraţia anterior descrise, nu a fost negată.

A susţinut astfel că, în anul 2009, în calitate de şef de campanie, asemănător poziţiei asumate de alţi membri marcanţi ai formaţiunii politice, inculpatul A. a subliniat necesitatea identificării unor soluţii de finanţare a campaniei electorale a candidatului B. la alegerile prezidenţiale din anul 2009, în acest context martorul "donând" B., în trei rânduri, sume de bani provenind din "dividendele" obţinute de S.C C. S.R.L ca urmare a contractelor încheiate cu S.C Teletrans S.A.

Înalta Curte a apreciat că susţinerile martorului E. referitoare la plasarea temporală, în anul 2009, a actelor de remitere a sumelor de bani ori la provenienţa acestora din dividende sunt lipsite de gradul de fiabilitate necesar pentru valorificarea lor probatorie necondiţionată. Aceste afirmaţii se relevă ca fiind subiective, rezultat al unei demers premeditat menit a conferi coerenţă depoziţiei, iar nu al unei eventuale reactivări tardive în memoria martorului a unor chestiuni de detaliu.

O atare concluzie rezultă din aceea că dubiile exprimate de martor în privinţa plasării operaţiunilor descrise în perioada indicată în rechizitoriu x respectiv în timpul campaniei ce e premers, în vara anului 2012, referendumului pentru demiterea preşedintelui Y. - s-au grefat pe argumentul singular al locaţiei biroului şi funcţiei inculpatului A. în acea perioadă ("nu mai avea la acel moment biroul în Modrogan 22 şi avea sediul în Modrogan 1", "în perioada 2011 - 2012, inculpatul A. nu mai deţinea funcţia de secretar general al B. şi nici pe cea de şef de campanie"). Martorul nu a explicat, însă, în mod convingător şi credibil, cum a fost obiectiv posibilă obţinerea sumelor de bani remise de reprezentantul S.C C. S.R.L în anul 2009, adică anterior perfectării contractelor ce au constituit chiar sursa respectivelor fonduri şi care au fost încheiate între societate şi companiile conduse de G. abia ulterior.

Această contradicţie esenţială reprezintă elementul determinant în caracterizarea ca subiective a afirmaţiilor martorului privind plasarea actelor de remitere a sumelor de bani în anul 2009; în plus, martorul E. a contrazis astfel, în mod flagrant, chiar împrejurările reţinute cu autoritate de lucru judecat în sarcina sa, referitoare la perioada şi contextul în care s-a consumat activitatea de trafic de influenţă.

În fine, Înalta Curte a notat poziţia oscilantă a martorului E. cu ocazia audierii la instanţa supremă, când acesta a negat inadvertent că inculpatul i-ar fi solicitat vreodată sume de bani cu titlu de donaţie pentru partid (contrazicând, însă, propriile afirmaţii privind necesitatea de a găsi "soluţii de finanţare" pentru formaţiunea politică) ori că i-ar fi indicat o anume persoană pentru primirea acestor sume (în opoziţie cu alegaţia că A. i-ar fi spus să meargă la casiere pentru a preda banii).

Evaluate în contextul procesual în care E. a fost audiat de către instanţa supremă (respectiv, după soluţionarea definitivă a cauzei în care acesta a fost judecat pentru fapta de trafic de influenţă, la un moment de timp la care retractarea, chiar nejustificată, a propriilor declaraţii anterioare era inaptă a mai produce consecinţe juridice în privinţa sa), ansamblul contradicţiilor anterior evidenţiate a determinat Înalta Curte să caracterizeze declaraţia din data de 26.01.2021 ca având un pronunţat caracter pro causa, urmând să valorifice probator numai acele elemente de fapt ce se coroborează cu restul probatoriului administrat.

Declaraţiile martorului F., persoană implicată în mod nemijlocit în trei dintre cele patru acte de remitere de sume de bani deduse judecăţii, sunt constante sub aspectul perioadei şi al particularităţilor operaţiunilor descrise, declaraţiile martorului având valoarea unor probe directe, care pot servi necondiţionat la lămurirea cauzei.

Astfel, audiat în faza de urmărire penală la data de 11.08.2016, martorul F. a arătat că o primă solicitare adresată de E. lui D., de a încheia contracte cu mai multe companii de stat în vederea obţinerii unor sume de bani pentru B., a intervenit în cursul anului 2009. Modalitatea concretă de remitere a respectivelor sume a fost stabilită, însă, în perioada 2011 - 2012, atunci când E. i-a indicat persoana care urma a se ocupa de subcontractarea fictivă a serviciilor prestate de S.C C. S.R.L (operaţiune menită a disimula folosul obţinut prin actele de corupţie), comunicarea sumelor ce urmau fi scoase din conturile societăţilor interpuse şi remiterea efectivă a acestora către martor (respectiv, numitul I.).

Martorul a susţinut că, pe parcursul derulării contractelor încheiate de S.C C. S.R.L cu cele două companii de stat, I. a fost cel care i-a adus sumele de bani în numerar, sume pe care, după efectuarea schimbului valutar, le-a înmânat, la rândul său, lui E., în bancnote de 500 de euro, la unele dintre actele de remitere (neindividualizate) fiind prezenţi şi D., G. sau H..

Deşi a confirmat susţinerile lui E. privind contextul în care i-a fost recomandat inculpatului A., în perioada 2009 - 2010, ca fiind cel care va aduce "diferite sume de bani pentru partid", martorul F. a menţionat că abia în anul 2012, în cursul campaniei electorale premergătoare referendumului organizat pentru demiterea preşedintelui Y., E. i-ar fi înmânat, în trei rânduri, sume de bani în euro (de două ori câte 50.000 de euro şi a treia oară 100.000 de euro), cu solicitarea de a le preda inculpatului, lucru pe care martorul l-a şi făcut.

Astfel, sumele de bani au fost remise, în mod efectiv, numitei "L.", persoană recunoscută de martor ca fiind numita L., la sediul B. din Bucureşti, din Aleea Modrogan. Sub aspectul locaţiei propriu-zise în care s-a efectuat predarea, susţinerile martorului au fost neclare, oscilând între indicarea sediului aflat la nr. 1 şi terminând cu indicarea locaţiei aflate la nr. x din Aleea x, unde a funcţionat Secretariatul General al formaţiunii politice.

Acest echivoc nu constituie, însă, un argument decisiv pentru a limita valoarea probatorie a mărturiei, de vreme ce incertitudinea martorului poate fi justificată de factori obiectivi, confirmaţi de ansamblul probatoriului testimonial, cum ar fi apropierea spaţială dintre cele două imobile, distanţa scurtă dintre ele, existenţa unor deplasări ale martorului la ambele sedii ale formaţiunii politice şi interacţiunea repetată cu persoane aflate în ambele locaţii, în perioada de interes.

Cu toate acestea, Înalta Curte a arătat că declaraţia analizată nu clarifică dacă şi în ce măsură inculpatul A. a cunoscut şi, cu atât mai puţin, a susţinut, înţelegerea ilicită concret încheiată între E. şi D.. Explicaţiile martorului fundamentează probator numai o eventuală conexiune între sumele astfel remise inculpatului şi mecanismul generic de finanţare în care erau implicaţi directorii unor instituţii publice, fără a evidenţia, însă, existenţa unei atare legături cu activitatea determinată concret imputată în speţă, şi anume traficul de influenţă comis faţă de reprezentantul S.C C. S.R.L.

Declaraţia martorului F. dată la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la data de 08.09.2017, reflectă poziţia sa consecventă cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei, el relatând că a intermediat un prim contact între E. şi D. ulterior numirii lui G. la S.C Teletrans S.A., ulterior având loc 3-4 discuţii referitoare la plata unor comisioane cuprinse între 10 şi 25% din valoarea contractelor ce urmau a fi încheiate cu Teletrans S.A. şi Z. S.A., bani destinaţi formaţiunii politice.

Martorul a reiterat susţinerile privind remiterea, în trei rânduri, a unor sume de bani inculpatului A. în circumstanţele anterior descrise (în imobilul din Aleea x, banii fiind predaţi doamnei "L.", contabilă, într-un birou aflat la un etaj superior), dar şi faptul că aceste acte s-au realizat în anul 2012, în timpul campaniei electorale din vara acelui an, subliniind că era "presat în mod special de către martorul E., care dorea bani pentru partid, presat fiind şi de partid şi de domnul A.".

Reaudiat în cursul cercetării judecătoreşti de către Înalta Curte, martorul F. a confirmat împrejurările obiective anterior descrise, menţionând că, încheierea operaţiunilor de subcontractare fictivă către societăţile indicate de I. a intervenit ulterior perfectării înţelegerilor contractuale dintre S.C C. S.R.L şi Teletrans S.A, respectiv Z. S.A, scopul acestor operaţiuni fiind acela de a se asigura, în mod evident disimulat, remiterea comisionului către E..

Precizarea este semnificativ relevantă şi justifică reţinerea intervalului 2011 - 2012 ca fiind corespunzător perioadei în care au intervenit remiterile de sume de bani, de vreme ce în acest interval s-au încheiat toate subcontractările menite a facilita circulaţia fondurilor băneşti virate de S.C C. S.R.L. subsecvent încheierii contractelor cu entităţile conduse de G..

Chestionat, însă, explicit asupra măsurii în care inculpatul A. a cunoscut înţelegerea dintre E. şi G. privind favorizarea S.C C. S.R.L, martorul a negat (" nu îmi amintesc, nu vreau să fac presupuneri").

În aceeaşi declaraţie, martorul F. a reconfirmat vara anului 2012 ca fiind perioada de timp în care s-au realizat cele trei acte de remitere de sume de bani către inculpat, la intervale de o săptămână-două, la acestea adăugându-se o a patra sumă predată de E. personal, toate operaţiunile având loc în locaţia şi contextul anterior descrise (la sediul B., fără a se putea preciza despre care sediu era vorba, predarea efectivă realizându-se către martora L., în biroul acesteia aflat la un etaj superior al clădirii).

Martorul a negat că ar avea cunoştinţă despre predarea unor sume de bani către inculpatul A. şi anterior perioadei 2011 - 2012, element probator care infirmă susţinerile divergente făcute de E. şi clarifică suplimentar perioada de realizare a remiterilor incriminate în speţă, de vreme ce F. a fost singura persoană care a avut "sarcina" de a primi, de la I., numerarul pus la dispoziţie de către S.C C. S.R.L.

Notând caracterul concordant al afirmaţiilor martorului F. pe parcursul procesului, Înalta Curte a dat eficienţă probatorie declaraţiilor sale, ele confirmând, cu forţa specifică unor probe directe, că în vara anului 2012 au existat acte repetate de predare a unor sume de bani în sediul formaţiunii politice conduse, în acea perioadă, de către inculpatul A., care a cunoscut existenţa acestor remiteri. Implicarea directă a martorului în aceste operaţiuni nu justifică, prin ea însăşi, caracterizarea ca subiective şi înlăturarea declaraţiilor sale, de vreme ce, pe de o parte, prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. pen. consacră principiului liberei aprecieri a probelor, iar, pe de altă parte, afirmaţiile martorului sunt coroborate de restul probatoriului testimonial relevant.

Cu toate acestea, depoziţiile analizate nu oferă informaţii care să confirme o împrejurare esenţială în cauză, şi anume că remiterile de numerar descrise au fost consecinţa tranzacţiei de corupţie concret încheiate între E. şi reprezentantul S.C C. S.R.L; cu atât mai puţin, declaraţiile analizate nu pun în lumină minime elemente din care să rezulte că inculpatul a achiesat sau aprobat această tranzacţie, oferind astfel, în mod activ, sprijin moral autorului traficului de influenţă.

Afirmaţiile martorului F. privind încasarea unor sume de bani în perioada şi prin circuitul anterior descrise sunt integral confirmate de martorul I., persoana interpusă, la indicaţiile lui E., în mecanismul menit a disimula provenienţa sumelor plătite de S.C C. S.R.L şi care a avut sarcina concretă de a-i remite în numerar, lui F., toate sumele de bani retrase din conturile celor patru subcontractanţi fictivi.

În declaraţiile succesive date pe parcursul procesului, inclusiv cu ocazia audierii sale nemijlocite la instanţa supremă, la data de 09.03.2021, martorul I. a menţionat că toate contractele încheiate între S.C C. S.R.L şi societăţile interpuse au avut caracter fictiv, unica raţiune a încheierii lor fiind aceea de a facilita retragerea în numerar a sumelor virate de societate şi, astfel, remiterea lor către F..

Martorul a specificat că implicarea sa în acest mecanism a intervenit la cererea lui E., transmisă printr-un intermediar; retragerile de numerar s-au efectuat, în mod repetat, începând cu anul 2011, pentru un interval de 1 an - 1 an şi jumătate, martorul fiind cel care "aduna toţi banii de la bănci" şi îi dădea în sacoşe lui F. (declaraţie dată la Tribunalul Bucureşti la data de 22.09.2017), de la cel din urmă aflând că respectivele sume urmau a ajunge la primarul municipiului Piatra Neamţ, E., şi la B., pentru "a se bucura de protecţia cuvenită".

Martorul a precizat, în faza de urmărire penală, că suma totală predată în numerar lui F. în baza acestui mecanism a fost de 27.000.000 RON şi a provenit, integral şi exclusiv, din sumele virate de S.C C. S.R.L în conturile celor patru societăţi interpuse, fără a cunoaşte, însă, aspecte factuale utile cu privire la eventuala implicare a inculpatului în acest mecanism.

Încasarea unor sume de bani prin intermediul societăţilor comerciale menţionate, în modalitatea descrisă, rezultă şi din declaraţiile martorilor P. şi Q., reprezentanţi ai S.C U. S.R.L, respectiv, S.C T. S.R.L, persoane a căror reaudiere nemijlocită nu a fost posibilă în faţa Înaltei Curţi. Depoziţiile acestora, la fel ca şi declaraţia martorului I., lămuresc contextual perioada de timp în care reprezentantul S.C C. S.R.L a plătit lui E., prin intermediari, sumele de bani pretinse (respectiv, 2011 - 2012), însă ele nu furnizează elemente factuale relevante pentru clarificarea posibilei implicări a inculpatului A. în aceste operaţiuni, deoarece martorii nu au interacţionat, direct sau indirect, cu cel din urmă.

Susţinerile martorului F. privind remiterea unor sume de bani în sediile B. au fost confirmate, însă, şi de martorul H., în declaraţiile date de acesta în faza de urmărire penală şi în faţa Tribunalului Bucureşti (reaudierea la instanţa supremă nemafiind posibilă). Martorul a precizat că l-a condus de două ori pe F. la sediul B. din Bucureşti şi, deşi nu l-a însoţit în imobilul propriu-zis (rămânând în aşteptare în vehiculul folosit pentru deplasare), martorul - persoană aflată în cercul de apropiaţi ai lui F. - a aflat de la acesta din urmă că "duce sume mari de bani la formaţiunea politică respectivă, pe care trebuia să le predea lui A." (declaraţie din 19.09.2016).

Reaudiat în primul ciclu procesual, martorul H. a precizat că cele două deplasări au avut loc în perioada mai- iunie 2012, respectiv 3 - 4 săptămâni mai târziu, în ambele ocazii F. deplasându-se la sediul B. din Aleea x, o dată intrând şi la imobilul cu nr. x, fără a oferi alte informaţii utile pentru clarificarea rolului avut de inculpat în aceste operaţiuni.

Declaraţiile martorului D., administratorul S.C C. S.R.L în perioada de interes, confirmă, de asemenea, demersurile efectuate de E., orientate spre obţinerea, de către cel din urmă, a unui comision cuprins între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract ce urma a fi încheiat de societate "în schimbul câştigării licitaţiilor prin intervenţia la G." (declaraţia din faza de urmărire penală, din data de 29.06.2016).

Martorul a indicat perioada 2011 - 2012 ca fiind cea în care a participat la licitaţiile organizate de S.C Teletrans S.A şi C.N Transelectrica S.A, având ca obiect proiecte IT şi comunicaţii, licitaţii subsecvent cărora a preluat, de la F., datele de contact ale celor patru societăţi comerciale ce urmau a fi interpuse în mecanismul de retragere în numerar a sumelor pretinse.

Martorul D. a confirmat susţinerile lui F. referitoare la prezenţa sa la două - trei remiteri de sume de bani către E., cuantificând totalul bănesc predat de societate, în perioada 2011 - 2012, la suma de 25.000.000 - 27.000.000 RON. În plus, a susţinut că a asistat şi la discuţii purtate între E. şi F., pe durata cărora cel dintâi i-a solicitat celui de-al doilea să redirecţioneze o parte a sumelor de bani obţinute de S.C C. S.R.L către A., la sediul B. din Aleea x, afirmaţie menţinută şi cu ocazia audierii sale ulterioare, în calitate de martor la Tribunalul Bucureşti, la data de 08.09.2017.

Aceste împrejurări factuale au fost reconfirmate de către D. şi în declaraţia dată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.03.2021, când a precizat explicit că a asistat la discuţiile dintre E. şi F., aflând, cu această ocazie, exclusiv din spusele celui dintâi, despre remiterea unor sume de bani către A., al cărui nume se identifica, în accepţiunea martorului, cu formaţiunea politică din care făcea parte.

În această ultimă depoziţie, martorul D. a clarificat succesiunea cronologică a etapelor înţelegerii avute cu E., precizând că, dacă discuţiile iniţiale, purtate pe parcursul anului 2009, s-au referit la oportunităţi de afaceri în mai multe zone, ulterior, atitudinea fostului vicepreşedinte al B. a devenit imperioasă, în sensul condiţionării posibilităţii S.C C. S.R.L de a încheia contracte în domeniul public de plata unor comisioane. Concretizarea acestor discuţii a survenit, potrivit martorului, într-o discuţie ulterioară numirii lui G., prin stabilirea, mai întâi, a unor contacte cu acesta din urmă şi J. (angajat al Transelectrica S.A), câştigarea procedurilor de atribuire a contractelor prin întocmirea frauduloasă, în beneficiul societăţii, a caietelor de sarcini şi, mai apoi, prin încheierea unor contracte fictive cu firme indicate de E., prin intermediul lui F., în conturile cărora au fost virate în final sumele pretinse de fostul vicepreşedinte al B..

Martorul a precizat că, date fiind dificultăţile ivite în numirea persoanelor agreate la conducerea instituţiilor aflate în "portofoliul lui E.", majoritatea contractelor cu entităţi de stat s-au încheiat în perioada 2011 - 2012, iar primele încasări ale S.C C. S.R.L au intervenit în anul 2011, plata comisionului pretins de E. realizându-se în numerar de către F. şi numai prin interpunerea fictivă a celor patru societăţi comerciale anterior menţionate.

Aceste menţiuni coroborează elementele factuale desprinse din restul probatoriului administrat şi justifică, o dată în plus, reţinerea perioadei 2011 - 2012 şi a implicării fictive a unor persoane juridice în mecanismul orientat spre remiterea în numerar a sumelor de bani pretinse de E..

Cu toate acestea, niciuna dintre declaraţiile succesive ale martorului D. nu relevă minime informaţii certe cu privire la implicarea concretă a inculpatului A. în perfectarea înţelegerii descrise. Martorul a cunoscut în mod cu totul indirect conţinutul interacţiunii dintre acesta şi E. ori F., depoziţiile sale reflectând inevitabil, sub acest aspect, nu propriile percepţii asupra evenimentului descris, ci pe cele ale persoanelor care l-au relatat. Este semnificativ, însă, că opinia martorului cu privire la motivul remiterii unor sume de bani către inculpat (respectiv, "pentru susţinerea financiară a B.") concordă cu elementele evidenţiate şi de către F..

Martorul G. a confirmat, cu ocazia ascultării sale în faza de urmărire penală, la data de 21.09.2016, atât circumstanţele în care a fost numit la conducerea celor două companii de stat, cât şi înţelegerea dintre E. şi D., concretizată în pretinderea şi primirea de la cel din urmă, prin intermediul lui F., a unui procent de 10-25% din valoarea contractelor atribuite S.C C. S.R.L.

Cu referire la persoana inculpatului A., martorul a susţinut că, în discuţiile avute cu D., F. şi E. ulterior numirii sale, l-a auzit pe cel din urmă cerându-i lui F. ca sumele de bani provenite din contractele încheiate să îi fie duse inculpatului A. "la x", în două ocazii indicându-se şi cuantumul lor, ce a totalizat 100.000 - 200.000 de euro.

Cu ocazia ascultării sale în cursul judecăţii în fond, în ambele cicluri procesuale, martorul G. a confirmat elementele factuale anterior descrise, arătând că discuţiile ipotetice avute cu E., privind încheierea unor contracte în scopul realizării de profit, s-au concretizat ulterior numirii sale la conducerea Teletrans S.A. Tot atunci, E. a cuantificat procentul pretins şi a comunicat necesitatea direcţionării sale către partid, numele inculpatului fiind constant adus în discuţie cu această ocazie ("sunt presiuni de la partid, domnul A. conduce acest partid şi este nevoie de sume de bani pentru campanie").

Martorul a aflat în mod indirect, din aceleaşi discuţii (plasate, cu probabilitate, în intervalul 2011 - februarie 2012), despre plata unor sume de bani către formaţiunea politică, fiind vorba de suma de 300.000 sau 500.000 de euro, pe care E. i-a solicitat lui F. să o ducă personal "pentru a întări relaţia".

Declaraţiile martorului nu relevă alte elemente utile pentru clarificarea contribuţiei inculpatului la perfectarea înţelegerii descrise. Contrar susţinerilor Ministerului Public, relatările sale privind chemarea periodică la sediul B. din Aleea x şi chestionarea repetată, în diverse comisii, cu privire la proiectele Z. S.A nu pun în lumină încercarea proprie a inculpatului A. de a exercita un control asupra martorului şi, cu atât mai puţin, de a-i acorda lui E., în acest mod, o formă de ajutor la consumarea traficului de influenţă.

Aceste întâlniri, neindividualizate în timp, nu erau necesare, teoretic, pentru consumarea actului de corupţie comis de autor; în măsura în care ar fi contribuit totuşi, contextual, la atingerea acestei finalităţi, se impunea ca ele să intervină înainte de consumarea/epuizarea infracţiunii. Fără a omite precizările martorului în declaraţia dată Tribunalului Bucureşti (referitoare la desfăşurarea numai a două astfel de întâlniri, la sfârşitul anului 2009/începutul anului 2010 şi, respectiv în toamna anului 2011), Înalta Curte constată că, indiferent de numărul lor, nu există vreun element obiectiv care să releve o conexiune între aceste evaluări profesionale şi traficul de influenţă realizat de E. în relaţia cu reprezentantul S.C C. S.R.L.

În plus, martorul G. a negat explicit că inculpatul A. ar fi fost implicat în organizarea întâlnirilor sau ar fi participat la acestea, alegaţia contrară formulată de acuzare având valoarea unei simple supoziţii, nesusţinută de minime elemente probatorii.

În orice caz, admiţând posibilitatea ca astfel de evaluări să fi avut loc şi în perioada 2011 - 14.02.2012 (perioada comiterii traficului de influenţă de către autor), Înalta Curte a remarcat faptul că, în cea mai mare parte a acestei perioade, inculpatul A. nu mai deţinea funcţia de secretar general al B. sau o funcţie de conducere, fiind un simplu membru al formaţiunii. Din această perspectivă, nu rezultă raţiunea pentru care inculpatul s-ar fi implicat în acest demers şi nici modul în care el ar fi putut sprijini, astfel, în concret, traficul de influenţă comis de autorul E..

Declaraţiile succesive ale martorului J., persoana responsabilă de întocmirea documentaţiei aferente procedurilor de achiziţie publică derulate de C.N Transelectrica S.A în perioada de referinţă, susţin alegaţiile martorului G. privind favorizarea S.C C. S.R.L în aceste proceduri, prin inserarea unor diferenţiatori tehnici în documentaţia de achiziţie, meniţi a asigura câştigarea procedurilor. Martorul a precizat că aceste demersuri s-au realizat începând cu luna mai - iunie 2011, la solicitarea lui G., care a invocat drept motivaţie a poziţiei sale pretinsele presiuni exercitate de E. în vederea obţinerii unor beneficii financiare, fără a cunoaşte, însă, vreo împrejurare factuală relevantă sub aspectul acuzaţiei aduse inculpatului A..

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor N., O., M. şi L., Înalta Curte apreciază că ele nu furnizează informaţii în mod particular relevante pentru clarificarea împrejurărilor cauzei.

Declaraţiile primilor doi martori menţionaţi - foşti miniştri ai economiei în perioada numirii succesive a lui G. în funcţiile de conducere de interes în speţă - se limitează la descrierea contextului în care au intervenit aceste numiri. Deşi notează că ambii martori au negat orice implicare a inculpatului A. în aceste numiri, Înalta Curte a considerat că acest element factual nu are, în sine, o relevanţă particulară pentru clarificarea acuzaţiilor, date fiind limitele obiectului judecăţii, astfel cum au fost reţinute în precedent.

Declaraţiile martorelor M. (în perioada de referinţă contabilă la organizaţia municipală a B.) şi L. (consilier în cadrul aceleiaşi formaţiuni politice şi, începând din anul 2012, secretara inculpatului A.) trebuie interpretate cu rezervă, date fiind, pe de o parte, poziţia acestora în structura formaţiunii politice, iar, pe de altă parte, aspectele ce ţin de presupusa lor implicare în actele de primire de sume de bani incriminate. Ambele martore au activat în cadrul formaţiunii politice începând cu anul 2003, respectiv, anul 1997, şi deţin şi în prezent funcţii în cadrul AA., subordonarea inerentă acestor raporturi impunându-se a fi avută în vedere la evaluarea credibilităţii depoziţiilor lor.

În contextul acestor elemente, Înalta Curte a reţinut că, în faza de urmărire penală, martora M. a susţinut că, la o dată neprecizată, în timp ce îşi desfăşura activitatea în calitate de contabil la sediul B. din Aleea x, persoane de sex masculin s-au prezentat în câteva rânduri, afirmând că au fost trimise de inculpatul A. şi i-au lăsat sume de bani în valută destinate celui din urmă, fără a se elibera chitanţe ori a se întocmi documentaţia aferentă unei donaţii. În cursul judecăţii, martora a retractat aceste afirmaţii, invocând o pretinsă denaturare, de către organul de anchetă, a conţinutului relatărilor sale, şi susţinând că, în realitate, toate încasările de bani efectuate la sediul B. au avut caracter legal, fără a exista situaţii de remitere a unor sume de bani pentru inculpatul A..

Înalta Curte a considerat insuficientă justificarea oferită de martoră pentru schimbarea poziţiei sale procesuale, constatând lipsa de echivoc a afirmaţiilor repetate făcute în faza de anchetă şi inexistenţa unor minime indicii de alterare a sensului acestora. În orice caz, notând că probatoriul administrat a relevat primirea sumelor de bani ce fac obiectul acuzaţiei de către o altă persoană, a considerat că nu este necesară, însă, o analiză detaliată a chestiunii credibilităţii martorei.

În schimb, reţine un element de detaliu furnizat de către M. cu ocazia audierii din data de 22.09.2017, referitor la persoana numitei L., despre care a afirmat că era secretară şi avea biroul la etajul 1 al sediului din Aleea x, confirmând, astfel, susţinerile asemănătoare ale martorului E. în faza de urmărire penală, precum şi afirmaţiile constante ale martorului F. sub acest aspect.

În toate declaraţiile date pe parcursul procesului, martora L. a negat că ar fi primit sume de bani destinate inculpatului A., în circumstanţele proprii cauzei. În condiţiile în care ancheta penală nu a vizat persoana martorei, Înalta Curte a subliniat că aspectele reţinute în prezenta hotărâre, referitoare la primirea sumelor de bani, au exclusiv rolul de a evidenţia existenţa, în materialitatea lor, a unor împrejurări de fapt esenţiale în cauză, fără ca aceasta să echivaleze însă cu o minimă evaluare, chiar tangenţială, a rolului sau poziţiei subiective a martorei în activitatea analizată.

Sub rezerva acestor observaţii, a reţinut că martora L. a admis poziţia spaţială a propriului birou (etajul 1 al clădirii din Aleea x), precum şi faptul că a deţinut calitatea de secretară a inculpatului de la data la care acesta din urmă a devenit preşedintele B. (respectiv, începând cu data de 30.06.2012), însă a negat primirea unor sume de bani.

Făcând trimitere, pe de o parte, la elementele care relativizează valoarea probatorie a depoziţiei martorei, iar pe de altă parte, la aspectele factuale relatate de martorii direcţi (care au interacţionat cu martora şi au recunoscut-o pe aceasta), Înalta Curte notează că, în perioada remiterii sumelor de bani menţionate de F., respectiv în vara anului 2012, L. a avut o relaţie profesională directă cu inculpatul şi şi-a desfăşurat activitatea în sediul formaţiunii politice, conturându-se prin urmare, în mod obiectiv, premisele unei interacţiuni de tipul celei descrise de E. şi F..

Din perspectiva acestor elemente factuale, declaraţiile inculpatului A., care a negat în mod constant însăşi existenţa remiterilor de numerar descrise de martorii anterior menţionaţi, sunt parţial infirmate de probatoriul administrat.

Sub un prim aspect, luând în considerare că eventuala contribuţie a inculpatului la numirea martorului G. în funcţii de conducere nu constituie o împrejurare relevantă în speţă, de vreme ce, aşa cum s-a reţinut în precedent, această chestiune nu a fost circumscrisă laturii obiective a acuzaţiei penale, Înalta Curte a apreciat că nu se impune o analiză detaliată a apărărilor formulate de inculpat sub acest aspect.

În mod asemănător, alegaţiile inculpatului referitoare la faptul că, în intervalul mai 2011 - iulie 2012, nu a deţinut funcţii de conducere în cadrul B., nu se raportează pertinent la particularităţile cauzei, de vreme ce, aşa cum s-a demonstrat în considerentele prezentei hotărâri, remiterile de sume de bani incriminate au avut loc în perioada campaniei ce a premers referendumului desfăşurat la data de 29.07.2012, respectiv pe durata lunii iulie a aceluiaşi an.

Or, în acel interval de timp, începând cu data de 30.06.2012, inculpatul A. a deţinut funcţia de preşedinte al B., astfel cum rezultă din informaţiile transmise de către B. în faza de urmărire penală, prin adresa datată 17.10.2016. Sediul formaţiunii politice era situat, aşadar, în Aleea x, iar martora L. a fost, conform propriei declaraţii, secretara inculpatului de la momentul desemnării sale ca preşedinte al B. şi până la momentul fuziunii dintre B. şi AA..

Există, prin urmare, o corelaţie evidentă între perioada în care inculpatul A. a devenit preşedintele formaţiunii politice, pe de o parte, şi demersurile impuse de organizarea referendumului din vara anului 2012, pe de altă parte, eveniment ce a constituit, conform probatoriului testimonial, cauza determinantă a presiunilor martorului E. de a fi remise sume de bani destinate formaţiunii politice.

Dată fiind anvergura evenimentului politic, această împrejurare face plauzibilă poziţia avută de E. în perioada respectivă şi justifică în mod credibil concluzia că, pe fondul stringenţei inerente organizării unei asemenea eveniment, nevoia de obţinere rapidă a unor sume de bani a constituit cauza determinată a insistenţelor descrise de D., orientate spre remiterea sumelor necesare finanţării activităţilor formaţiunii politice.

Luând în considerare funcţia de conducere pe care inculpatul A. o exercita, începând cu data de 30.06.2012, în cadrul B., afirmaţiile coroborate ale martorilor F., D. şi G. furnizează informaţii credibile, care converg spre concluzia existenţei unor operaţiuni de finanţare în contextul şi în scopul descrise, motiv pentru care Înalta Curte a dat eficienţă probatorie acestor mijloace de probă, înlăturând susţinerile contrare ale inculpatului.

III. Asupra chestiunilor de drept

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a conchis că ansamblul probator administrat a confirmat remiterea repetată, în vara anului 2012, de către E. şi F., a unor sume de bani destinate finanţării formaţiunii politice conduse de inculpatul A., în calitate de preşedinte, operaţiunile realizându-se la sediile B. şi prin interacţiune directă cu persoanele indicate de acesta din urmă.

În schimb, probatoriul este insuficient pentru a susţine, cu certitudinea impusă de exigenţele art. 103 alin. (2) C. proc. pen., teza acuzării privind remiterea respectivelor sume de bani în considerarea - exclusivă sau cel puţin determinantă - a sprijinului pe care inculpatul l-ar fi acordat tranzacţiei distincte şi anterioare de corupţie încheiate între E. şi D..

Niciuna dintre probele testimoniale credibile analizate în precedent nu demonstrează că inculpatul ar fi cunoscut, aprobat ori sprijinit moral înţelegerea infracţională încheiată între E. şi reprezentantul S.C C. S.R.L în anul 2011 ori că ar fi intervenit, în orice formă, pentru a facilita derularea acesteia până la data de 14.02.2012 (data încetării mandatului martorului G. şi, totodată, momentul epuizării infracţiunii comise de autor).

Ansamblul declaraţiilor administrate plasează în schimb, în mod concordant, actele inculpatului A. în corelaţie cu evenimentul politic din vara anului 2012 şi cu stringenţa obţinerii unor fonduri băneşti pentru partid. Martorii direcţi au relatat că în acest context au avut loc remiterile de numerar descrise, cererile inculpatului, de "susţinere financiară" a formaţiunii, fiind adresate martorului E. în considerarea poziţiei sale în cadrul B. în acea perioadă şi nicidecum, în mod direct sau indirect, reprezentantului S.C C. S.R.L.

Interpunerea societăţii reprezentate de D. în aceste operaţiuni de remitere de numerar pare a fi fost, aşadar, una pur conjuncturală, grefată, pe de o parte, pe convenţia distinctă şi anterioară încheiată de martor cu E., în virtutea căreia societatea plătea în continuare sumele de bani pretinse, iar pe de altă parte, pe decizia individuală a celui din urmă de a redirecţiona o parte a sumelor astfel primite către partid, în contextul politic particular descris.

În mod asemănător, legătura indirectă, dar inevitabilă, astfel creată între inculpat (în calitate de preşedinte al B.) şi reprezentantul S.C C. S.R.L care a achitat sume de bani unui membru al respectivei formaţiuni politice se relevă ca fiind accidentală, unica finalitate urmărită de preşedintele B. fiind, aparent, obţinerea rapidă a unor sume de bani de la membrii marcanţi ai formaţiunii indiferent de sursa de finanţare, şi nicidecum implicarea, în acest mod, în actele ilicite concepute de cei din urmă, concretizate în traficarea propriei influenţe asupra unor funcţionari publici.

Astfel individualizată, remiterea unor sume de bani de către un membru al B. către persoane subordonate profesional inculpatului se plasează în contextul mai larg al nevoii imediate a respectivei formaţiuni politice de a obţine rapid sume de bani, prin specularea dependenţei politice a conducătorilor unor companii de stat care, aşa cum s-a reţinut definitiv în cauza privindu-l pe E., încă de la numirea în funcţie erau conştienţi de sarcina inerentă de a contribui la finanţarea formaţiunii care îi susţinuse, inclusiv prin mecanismele anterior descrise.

Nu există nicio probă certă că, în vara anului 2012, sumele remise la sediul B. de către E. şi F. ar fi provenit din alt mecanism de finanţare decât cel astfel individualizat, circumscris acuzaţiei prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Or, rolul inculpatului în decizia luată la nivelul B. de a se specula, în beneficiul financiar al formaţiunii, dependenţa politică a unor directori de companii de stat (cum era cazul Transelectrica S.A) nu se confundă cu implicarea sa obiectivă în consumarea unei tranzacţii de corupţie determinate, epuizate anterior, cum a fost cea dintre E. şi reprezentantul S.C C. S.R.L.

Intervenind subsecvent epuizării traficului de influenţă, primirea unor sume de bani în contextul descris nu ar putea fi integrată, în mod obiectiv, în conţinutul acestei tranzacţii decât în ipoteza în care s-ar demonstra preexistenţa unui acord subiectiv între inculpat şi autorul traficului de influenţă, specific formei de participaţie a complicităţii.

În absenţa unor mijloace de probă care să releve cu certitudine cunoaşterea de către inculpat a particularităţilor acestei tranzacţii şi încurajarea ori susţinerea derulării ei până la momentul epuizării, nu se poate reţine, însă, o conexiune între actele de remitere a unor sume de bani, în materialitatea lor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, şi actul de corupţie epuizat anterior, reţinut definitiv în sarcina autorului E..

Prin urmare, existenţa obiectivă a celor patru acte descrise în rechizitoriu nu este suficientă pentru a se reţine, concomitent, întrunirea conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de trafic de influenţă în forma complicităţii, de vreme ce nu s-a demonstrat un element esenţial al laturii obiective, şi anume legătura dintre primirea, astfel, a unor sume de bani şi pretinsa susţinere morală, de către inculpat, a actului de corupţie epuizat la data de 14.02.2012.

Pentru aceste considerente, constatând că lipseşte o cerinţă de tipicitate obiectivă proprie conţinutului infracţiunii deduse judecăţii, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva Sentinţei penale nr. 594 din 15 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2017, în termen legal, au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată la 03 decembrie 2021 pe rolul Completului de 5 Judecători, sub nr. x/2021, primind, urmare repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 31 ianuarie 2022.

La termenul din 31 ianuarie 2022, a fost admisă cererea de amânare a judecării cauzei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea luării la cunoştinţă de motivele de apel formulate în scris de apelantul inculpat A..

La termenul din 07 martie 2022, instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii formulate în cauză şi a dispus amânarea cauzei în vederea începerii cercetării judecătoreşti.

La termenul din 04 aprilie 2022, au fost audiaţi martorii E., D., F. şi G., iar cauza a fost amânată pentru data de 16 mai 2022, în vederea continuării cercetării judecătoreşti.

Prin rezoluţia din data de 06 aprilie 2022, având în vedere că din motive obiective instanţa s-a aflat în imposibilitatea constituirii legale pentru termenul fixat de 16 mai 2022, s-a dispus preschimbarea termenului de judecată pentru data de 23 mai 2022.

La termenul din 23 mai 2022, au fost audiate martorele M. şi L..

1. Sinteza motivelor de apel

1.1. Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa apelată pentru greşita achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, astfel cum instanţa a schimbat încadrarea juridică, precum şi pentru omisiunea confiscării sumei de 700.000 euro, a cărei provenienţă ilicită a fost stabilită de către instanţă.

Astfel, a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea sentinţei apelate şi condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, astfel cum instanţa a schimbat încadrarea juridică.

Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut prin motivele de apel netemeinicia sentinţei apelate şi a arătat, în esenţă, următoarele:

- Materialul probator evidenţiază preexistenta acordului subiectiv între inculpatul A. şi autorul traficului de influenţă, specific formei de participaţie a complicităţii. Din situaţia de fapt corespunzătoare cauzei rezultă că inculpatul A. a aprobat şi sprijinit tranzacţia de corupţie dintre martorul E. (vânzător de influenţă) şi martorul D. (cumpărător de influenţă, reprezentant al societăţii C. SRL), iar sumele de bani primite de către inculpat au avut legătură directă cu sprijinul acordat.

Astfel, în urma analizei declaraţiilor martorilor a prezentat următoarea situaţie de fapt reţinută de parchet:

Ministerul Public arată că în contextul politic al evidenţierii în alegeri, şi preluării guvernării de către formaţiunea politică B. (după câştigarea alegerilor prezidenţiale, la sfârşitul anului 2008, de către reprezentantul acestei formaţiuni politice), începând cu anul 2009 martorul E., vicepreşedinte B. şi liderul unei organizaţii politice care performase în alegeri, a făcut demersuri pentru identificarea unei persoane obediente pe care să o propună la conducerea companiilor naţionale BB. şi Z. S.A. astfel încât cu concursul acestei persoane să-şi poată vinde influenţa în cadrul companiilor menţionate şi să asigure atribuirea preferenţială a unor contracte de achiziţii publice în favoarea unor societăţi ai căror reprezentanţi erau dispuşi să-i cumpere influenţa şi să plătească un comision pretins în favoarea B. pentru câştigarea contractelor respective.

La recomandarea martorului F., martorul E. a hotărât la începutul anului 2009 ca această persoană obedientă să fie martorul G., pe care l-a propus iniţial la conducerea Teletrans S.A.. Întrucât numirile în funcţiile menţionate trebuia sa fie aprobate de către Biroul Politic Naţional al B., martorul E. i-a cerut inculpatului A., care în perioada respectivă îndeplinea funcţia de secretar general în Biroul Politic Naţional şi conducea în fapt partidul, să aprobe numirea martorului G. la conducerea TELETRANS S.A..

Ministerul Public arată în motivele de apel că în contextul solicitării aprobării, martorul E. i-a explicat inculpatului A. că prin numirea martorului G. îşi va putea vinde influenţa pe care ar avea-o în cadrul companiei, în favoarea oamenilor de afaceri dispuşi să plătească un comision pentru atribuirea preferenţială a contractelor de achiziţii, astfel încât va putea obţine cu uşurinţă sume de bani pentru susţinerea nevoilor financiare ale B..

Ministerul Public arată că inculpatul A. a fost de acord cu schema propusă de către martorul E., astfel încât la data de 04.03.2009, martorul G. a fost numit în funcţia de director general al TELETRANS S.A. prin ordin de ministru, după aprobarea sa în cadrul Biroului Naţional al B.. Pentru a-1 asigura pe inculpatul A. de confidenţialitatea înţelegerii şi de succesul schemei destinată vânzării de influenţă, martorul E. i-a dat inculpatului ca exemplu societatea C. S.R.L. şi i l-a prezentat în aceeaşi perioadă pe martorul F., persoană care îl cunoştea atât pe martorul G. - propus la conducerea TELETRANS, dar şi pe reprezentantul societăţii care era interesată de cumpărarea influenţei.

În motivele de apel se precizează că la scurt timp după numirea politică a martorului G. la conducerea companiei de stat, martorul E. şi-a vândut influenţa pe care o avea asupra acestuia în favoarea reprezentantului societăţii C. S.R.L., martorul D., căruia i-a promis că îl poate determina pe directorul TELETRANS S.A. să atribuie preferenţial societăţii C. S.R.L. mai multe contracte de achiziţie publică în schimbul unor "comisioane" din valoarea contractelor astfel încheiate. Prin urmare, în perioada în care martorul G. a condus compania TELETRANS S.A., au fost încheiate 5 contracte cu societatea C. S.R.L., în contextul vânzării influenţei de către martorul E., în acord cu înţelegerea anterioară pe care acesta a avut-o cu inculpatul A..

Întrucât martorul G. s-a conformat solicitărilor martorului E. privind atribuirea preferenţială a contractelor, începând cu data de 27.04.2011 acesta a fost numit la conducerea Z. S.A. tot cu acordul Biroului Naţional al B. (la propunerea martorului E.), inculpatul A. fiind şi cu această ocazie secretar general al B. şi cunoscând conduita traficantului de influenţă. Ulterior numirii martorului G. la conducerea Z. S.A., martorul E. a continuat să-şi vândă influenţa asupra acestuia în favoarea martorului D., astfel încât între compania de stat şi societatea C. S.R.L. a fost încheiat Contractul nr. x/05.12.2011 în valoare de aprox. 17 mii euro.

Ministerul Public arată că pentru asigurarea îndeplinirii de către martorul G. a sarcinilor stabilite privind atribuirea preferenţială a contractelor în favoarea celor dispuşi să plătească un "comision" pentru partid din valoarea contractelor astfel atribuite, martorul a fost chemat periodic la sediul B. din Aleea x pentru a da explicaţii privind derularea proiectelor şi achiziţiilor în cele două companii de stat. Pentru a intra în posesia banilor pretinşi de la cumpărătorul de influenţă, martorul E. a convenit cu acesta şi cu martorul F. ca societatea C. S.R.L. să încheie contracte fictive de consultanţă cu societăţile indicate de un interpus al martorului E., respectiv martorul I., urmând ca sumele de bani destinate plăţii comisioanelor să fie achitate într-o primă etapă către societăţile respective, în baza unor facturi pentru servicii fictive. După înţelegerea vizând modalitatea de achitare a comisioanelor, în perioada 2011 - 2012 societatea C. S.R.L. a efectuat plăţi pentru servicii fictive în valoare totală de aproximativ 27.000.000 RON (aprox. 5,5 mii euro) în conturile a patru societăţi identificate de martorul I.. Ulterior, banii au fost extraşi în numerar din conturile societăţilor menţionate, colectate de către martorul I. şi predate martorului F. pentru a fi remise martorului E..

În perioada 2011 - 2012, martorul E. a primit astfel în numerar, prin intermediul martorului F., suma totala de aproximativ 25.000.000 RON, schimbaţi în prealabil de către martor în valută (aprox. 5,5 mil. euro).

În motivele de apel se precizează că în contextul politic determinat de referendumul pentru demiterea Preşedintelui României din vara anului 2012, la cererea inculpatului A. de a preda bani la partid conform înţelegerii anterioare, martorul E., pentru a-i demonstra inculpatului că din partea C. S.R.L. a fost respectată înţelegerea privind plata comisioanelor, i-a solicitat în mod expres martorului F. să-l însoţească în mai multe rânduri la sediul B. pentru a-i remite inculpatului A. sumele de 50.000 euro, 50.000 euro, 100.000 euro şi 500 000 euro din partea societăţii C. S.R.L..

În acest context şi în scopul de a se asigura cu privire la primirea banilor, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorii E. şi F. pe holul de la parterul sediului B. care a fost stabilit, în prealabil, în cadrul discuţiei telefonice cu martorul E.. După ce i-a fost transmis cuantumul sumelor aduse, cunoscând şi faptul că martorul F. s-a prezentat cu banii din partea societăţii C. S.R.L. (martorul fiind prezentat inculpatului de la bun început în acest sens de către martorul E.), inculpatul A. le-a cerut celor doi martori, în toate cele patru situaţii, să predea sumele de bani unei secretare ori contabile a formaţiunii politice cunoscută de cei doi ca "doamna L.", lucru pe care martorii l-au şi făcut.

Ministerul Public arată în motivele de apel cu privire la obiectul şi limitele sesizării instanţei, că, deşi fapta de trafic de influenţă a martorului E. a fost descrisă sintetic cu referire la perioada 2011 - 2012 (fără o explicaţie a modificării perioadei în raport cu care se dispusese continuarea urmăririi penale in personam), din conţinutul hotărârii judecătoreşti definitive prin care a fost admis acordul şi s-a dispus condamnarea numitului E. pentru această infracţiune rezultă fără echivoc că pretinderea banilor şi promisiunea traficului de influenţă au fost stabilite ca având loc în anul 2009, fiind preluate şi prezentate mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, iar numai primirea sumelor de bani de către numitul E. a avut loc în perioada 2011 - 2012, conform celor stabilite prin acordul încheiat în favoarea acestuia.

În acest context, a apreciat greşită concluzia primei instanţe că obiectul sesizării instanţei îl constituie o complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită în perioada 2011 - 14.02.2012, în condiţiile în care promisiunea influenţei şi pretinderea comisionului au fost localizate temporal în 2009, prin sentinţa de condamnare a martorului E..

Astfel, simpla încercare de a determina, din cuprinsul hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în privinţa martorului E., momentul pretinderii comisionului şi al promisiunii făcute de acesta cumpărătorului de influenţă D., este suficientă pentru stabilirea corectă a împrejurării că primele acţiuni corespunzătoare elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă au fost comise în anul 2009, iar menţionarea eronată de către procuror a anului 2011 în descrierea sintetică a faptei autorului prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu acesta (eroare preluată ad litteram şi de instanţa care a admis acordul), a condus la o evaluare formală a materialului probator necesar pentru stabilirea corectă a faptei complicelui.

1.2. Apelantul intimat inculpat A., prin apărător ales, a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului achitării dispuse susţinând că fapta reţinută în sarcina sa, de complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., nu există, astfel încât a solicitat să se dispună schimbarea temeiului de drept al soluţiei de achitare, fiind incidente dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Inculpatul A. a susţinut prin motivele de apel, în esenţă, că prin schimbarea încadrării juridice solicitată de către Ministerul Public şi admisă de către prima instanţă de judecată, a fost modificat substanţial însuşi obiectul judecăţii. Dincolo de schimbarea formei de participaţie penală la comiterea faptei, s-au adus modificări de esenţă şi în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Totuşi, a apreciat şi mai vătămător pentru inculpat ca în calea de atac instanţa de apel să se reporteze la un obiect al judecăţii diferit decât cel avut în vedere la instanţa de fond astfel încât s-a raportat la obiectul judecăţii aşa cum a fost circumscris de către prima instanţă de judecată.

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a temeiului achitării a susţinut că este justă concluzia primei instanţe cu privire la inexistenţa vreunei probe care să susţină că inculpatul A. a cunoscut şi a sprijinit moral înţelegerea ilicită dintre E. şi D., inculpatul susţinând în mod constant acest aspect în faţa instanţelor de judecată, însă a apreciat că materialul probator administrat în cauză, în cele două cicluri procesuale, infirmă concluzia primei instanţe cu privire la existenţa vreunui act de remitere a vreunei sume de bani către A., la dosarul cauzei neexistând nicio probă certă cu privire la aceste remiteri de sume de bani către inculpat.

În acest sens, a făcut referire la declaraţiile contradictorii ale martorilor E. şi F., precum şi la faptul că depoziţiile acestora trebuie evaluate "prudent" în condiţiile în care ambii denunţători sunt direct interesaţi personal: E. interesat de încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, respectiv de obţinerea unei reduceri de pedeapsă pe bază de denunţ (obţinute, de altfel); F., care a rămas cu calitatea de martor în dosar, deşi aspectele relevate chiar de el, ar fi impus cercetarea sa ce puţin sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, astfel că este interesat de o buna "cooperare" cu organele de urmărire penală.

De asemenea, a arătat că susţinerile martorilor E. şi F. se află în contradicţie şi cu declaraţiile martorelor M. şi L., cele două secretare cărora acuzarea susţine că li s-au remis banii, acestea din urmă infirmând orice primire a vreunei sume de bani.

Prin cele susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, cei trei apărători aleşi ai inculpatului A. şi-au restrâns criticile aduse sentinţei apelate, în sensul în care nu au mai susţinut oral motivul de apel privind modificarea obiectului judecăţii ca urmare a schimbării de încadrare juridică realizată de către instanţa de fond, făcând referiri doar la obiectul judecăţii aşa cum a fost circumscris de către prima instanţă de judecată.

2. Analiza criticilor formulate

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată nefondate apelurile formulate, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va analiza limitele şi obiectul judecăţii având în vedere că acestea au fost puse în discuţie prin motivele de apel atât de către Ministerul Public, care a susţinut că primirea sumelor de bani de către inculpat, prin intermediari, ar fi reprezentat, în realitate, consfinţirea unei înţelegeri anterioare cu E., încheiate încă din anul 2009, cât şi de către apărare, care a susţinut că schimbarea încadrării juridice a faptei a schimbat şi obiectul judecăţii.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut, în urma unei analize judicioase, că fapta ce face obiectul judecăţii este cea descrisă la fila x din rechizitoriu, constând aceea că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) şi senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. Bucureşti (reprezentată de D.), prin E. - vicepreşedintele respectivei formaţiuni politice şi F., suma totală de 700.000 euro, în schimbul exercitării influenţei, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. Bucureşti şi S.C. Teletrans S.A. Bucureşti, G., în sensul atribuirii preferenţiale către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a unor contracte de achiziţie publică. Suma totală remisă şi primită de persoanele implicate în activitatea infracţională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcţiile de director general în cele două companii naţionale.

Fără a relua argumentaţia primei instanţe, pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte în totalitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători urmează a face precizări cu privire la obiectul şi limitele judecăţii.

În primul rând, instanţa de apel are în vedere că dispoziţiile procesual penale stabilesc atât în secţiunea privind "Separarea funcţiilor judiciare" (art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (6) din C. proc. pen.), cât şi în cea privind "Competenţa judecătorului de cameră preliminară" că judecătorul de cameră preliminară este singurul organ judiciar care are atribuţii privind cenzurarea legalităţii actului de trimitere în judecată.

Or, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din data de 20.02.2017 (definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală) a examinat conţinutul şi limitele obiectului judecăţii, reţinând, în mod explicit, că "localizarea în timp a comiterii presupusei fapte s-a făcut în mod clar".

Astfel, s-a arătat că Parchetul a indicat în punctul de vedere transmis ca răspuns la cererile formulate de apărare, printre altele, că partea de început a rechizitoriului cuprinde o analiză a "circumstanţelor generale care au determinat, în timp, comiterea faptelor reţinute în sarcina celor trei persoane cercetate iniţial în acelaşi dosar penal: A., E. şi D." (pagina 3 a răspunsului scris al Ministerului Public). S-a subliniat, în acelaşi document, că "fapta circumscrisă anului 2009 a fost una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului E. (alta decât cea de trafic de influenţă comisă în coautorat cu inculpatul A.), faţă de care, aşa cum s-a precizat încă de la fila x din rechizitoriu, cauza a fost disjunsă şi soluţionată în cuprinsul altui dosar penal".

Astfel, în condiţiile în care chiar Ministerul Public a indicat în faţa judecătorului de cameră preliminară că fapta din anul 2009 este o faptă distinctă săvârşită de martorul E. (diferită de cea dedusă judecăţii în prezenta cauză), trimiterile la actele realizate în 2009 fiind de natură a prezenta circumstanţele generale ale săvârşirii faptei, iar Judecătorul de cameră preliminară, cu titlu definitiv, a respins cererile apărării şi a stabilit obiectul şi limitele judecăţii, Completul de 5 Judecători reţine că precizările parchetului în calea de atac a apelului conform cărora primirea sumelor de bani de către inculpat, prin intermediari, ar fi reprezentat, în realitate, consfinţirea unei înţelegeri anterioare cu E., încheiate încă din anul 2009, nu reprezintă altceva decât o încercare de modificare a limitelor şi obiectului judecăţii, în ultimul grad de jurisdicţie.

Or, extinderea obiectului judecăţii asupra altor perioade infracţionale sau activităţi decât cele reţinute, cu titlu definitiv, în faza de cameră preliminară, este contrară legii.

De asemenea, instanţa de apel, în stabilirea faptei ce face obiectul judecăţii, are în vedere şi cele reţinute cu titlu definitiv prin hotărârea prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei în ceea ce îl priveşte pe martorul E..

În acest sens, se constată că prin Sentinţa penală nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 583/A din 19.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală) a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu inculpatul E., cercetat în Dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi folosirea influenţei funcţiei de conducere într-un partid politic, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, în acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa care a consfinţit acest acord a reţinut în sarcina inculpatului E. că:

- în perioada 2009 - 2012, în calitate de vicepreşedinte al B., partid aflat la guvernare, şi-a folosit influenţa conferită de funcţia de conducere deţinută în cadrul respectivei formaţiuni politice, în vederea numirii şi menţinerii în funcţia de director general la S.C. TRANSELECTRICA S.A. Bucureşti şi S.C. TELETRANS S.A. Bucureşti a lui G., în scopul obţinerii de sume de bani atât pentru sine, cât şi pentru partid, prin impunerea atribuirii de către cele două entităţi către S.C.C. S.R.L. Bucureşti - firmă agreată de el - a unor contracte de achiziţii servicii şi produse IT, în urma derulării cărora a beneficiat de foloase necuvenite;

- în perioada 2011 - 2012, în calitate de primar al municipiului Piatra Neamţ şi vicepreşedinte al B., a pretins - pentru sine şi pentru respectiva formaţiune politică - de la reprezentantul S.C.C. S.R.L. Bucureşti - D., un procent cuprins între 10-25% din valoarea fiecărui contract încheiat de aceasta cu C.N. TRANSELECTRICA S.A. Bucureşti şi S.C. TELETRANS S.A. Bucureşti în urma derulării unor proceduri de achiziţie publică organizate de aceste companii naţionale pentru achiziţia de servicii şi produse IT, în schimbul căruia a promis şi chiar şi-a exercitat influenţa cu acceptul secretarului general al B. - A. - asupra conducerii instituţiilor publice menţionate - în vederea atribuirii preferenţiale a contractelor, primind efectiv suma totală de aproximativ 10.000.000 RON (circa 2.350.000 euro), din care 700.000 euro au ajuns la A., sumă transferată de S.C.C. S.R.L. Bucureşti în conturile unor societăţi cu comportament de tip "fantomă" (S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L., ambele cu sediul în Bucureşti) controlate de persoanele lor de încredere - în urma încheierii unor contracte de prestări servicii fictive cu acestea şi ulterior retrasă în numerar.

Astfel, în acord cu instanţa fondului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că presupusa implicare morală a inculpatului A., încă din anul 2009, alături de martorul E., în conceperea mecanismului ilicit de obţinere a unor foloase necuvenite, nu este subsumată laturii obiective a acuzaţiei aduse inculpatului A., numirea lui G. la conducerea unor companii de stat reprezentând o împrejurare factuală corespunzătoare celei de a doua acuzaţii cu privire la care martorul E. a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei în cauza anterior prezentată, cea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, fără ca o acuzaţie similară să fi fost reţinută şi în sarcina inculpatului A..

În consecinţă, contrar susţinerilor Parchetului, Completul de 5 judecători constată că menţiunile din partea expozitivă a rechizitoriului privind numirea martorului G., începând cu anul 2009, la conducerea celor două companii din domeniul energiei, sunt de natură a sublinia contextul în care au fost realizate remiterile sumelor de bani şi nu se circumscriu laturii obiective a acuzaţiei penale aduse inculpatului A..

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut exclusiv o presupusă contribuţie la săvârşirea activităţii de primire de sume de bani realizate în intervalul 2011 - 2012, în forma de participaţie a complicităţii (aşa cum s-a dispus ca urmare a schimbării încadrării juridice de către prima instanţă, conform încheierii din 29 iunie 2021).

În acest context argumentativ, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, în acord cu instanţa fondului, că fapta dedusă judecăţii are conţinutul expus în debutul considerentelor prezentei decizii, astfel cum ea a fost menţionată în rechizitoriu şi valorificată, cu titlu interlocutoriu, prin încheierea din data de 29.06.2021, prin care s-a dispus schimbarea încadrării sale juridice.

Având în vedere limitele judecăţii, astfel cum sunt acestea stabilite prin art. 371 din C. proc. pen., potrivit căruia aceasta se mărgineşte la faptele şi persoanele descrise în actul de sesizare, precum şi analiza făcută de către instanţa de apel în cele ce preced privind limitele şi obiectul judecăţii, Completul de 5 Judecători urmează a analiza materialul probator pentru a stabili dacă în perioada 2011 - 2012, inculpatul A. a avut cunoştinţă de înţelegerea ilicită intervenită între E. şi D., acordându-i sprijin moral celui dintâi în realizarea aceste înţelegeri şi dacă, în baza acestui sprijin, a primit, direct sau indirect, sume de bani provenind de la S.C C. S.R.L.

Totuşi, pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa va trebui să aibă în vedere şi Decizia nr. 573 din 20.09.2018 a Curţii Constituţionale (publicată în M. Of. nr. 959/13.11.2018) prin care s-a statuat că hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, similar celor date în procedura de drept comun,"dezleagă fondul cauzei şi statuează asupra existenţei faptei penale şi asupra vinovăţiei inculpatului, rezolvând acţiunea penală.".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prin Sentinţa penală nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 583/A din 19.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală) prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu inculpatul E. s-au stabilit, cu titlu definitiv, împrejurările în care martorul G. a fost numit la conducerea celor două companii din domeniul energiei, conţinutul înţelegerii ilicite încheiate între autorul traficului de influenţă, E. şi cumpărătorul de influenţă, D., respectiv sumele de bani remise autorului, prin intermediari, aceste aspecte nemaiputând fi reanalizate în prezentul cadru procesual.

Probele administrate în cauză de instanţa de apel nu au schimbat cele constatate de instanţa de fond. Probele testimoniale nu au condus la concluzia că A. ar fi cunoscut, aprobat ori sprijinit moral înţelegerea infracţională încheiată între E. şi reprezentantul S.C C. S.R.L în anul 2011 ori că ar fi intervenit, în orice formă, pentru a facilita derularea acesteia până la data de 14.02.2012 (data încetării mandatului martorului G. şi, totodată, momentul epuizării infracţiunii comise de autor). Probele dovedesc însă că actele apelantului A. au fost în legătură nevoia de a obţine fonduri băneşti pentru partid în contextul evenimentului politic din vara anului 2012. Martorii direcţi au relatat că în acest context au avut loc remiterile de numerar descrise, cererile inculpatului, de "susţinere financiară" a formaţiunii, fiind adresate martorului E. în considerarea poziţiei sale în cadrul B. în acea perioadă şi nicidecum, în mod direct sau indirect, reprezentantului S.C C. S.R.L.

Într-un proces penal soluţia de condamnare pronunţată de către judecător este consecinţa formulării unei acuzaţii (în Rechizitoriu, de către Ministerul Public), care să cuprindă toate elementele de ilicit penal ale infracţiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, precum şi a concordanţei dintre acuzaţia formulată în Rechizitoriu şi situaţia de fapt care decurge din probele administrate. Formularea unei acuzaţii din care lipsesc elemente definitorii pentru ilicitul penal conduce la inexistenţa fundamentului de drept al soluţiei de condamnare. Cu atât mai mult în cazul unei fapte care presupune o formă de participaţie accesorie, cum este actul de conduită pentru care este trimis în judecată un complice, acuzaţia faţă de acesta ar trebui să cuprindă acele elemente ale ajutorului dat autorului pentru ca fapta autorului, în latura sa obiectivă, să fie infracţiune, de exemplu, în speţa de faţă, să fi cunoscut şi susţinut, la data comiterii acestora, actele de traficare a influenţei de către E. şi nu doar că ulterior traficării influenţei şi obţinerii postului au fost primite sume de bani la sediul B.. Un complice nu poate fi condamnat dacă acuzaţia formulată este incompletă în elementele care ţin de ilicitul penal, ori dacă se referă la ajutorul dat în elemente ale actului de conduită al autorului care prin ele însele nu caracterizează ilicitul penal, ca de exemplu lipsa descrierii sprijinului dat în traficarea influenţei, ori lipsa descrierii actelor relevante penal anterioare sau concomitente cu fapta lui E. .

În mod corect instanţa de fond a constatat că numirea lui G. la conducerea unor companii de stat reprezintă o împrejurare factuală corespunzătoare unei acuzaţii cu totul distincte, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi aduse exclusiv numitului E. într-o cauză disjunsă, fără ca o acuzaţie similară să fi fost reţinută, concomitent, şi în sarcina inculpatului judecat în cauza de faţă.

Totodată, instanţa de fond a constatat în mod just că autoritatea de lucru judecat în cazul infracţiunii reţinute faţă de autor se repercutează asupra condiţiilor ilicitului penal pentru complice. Într-o ipoteză de participaţie proprie (cum a fost formulată acuzaţia în speţa de faţă, când pentru autor şi complice s-a reţinut intenţia ca formă de vinovăţie) ambii ar fi trebuie să fi urmărit obţinerea funcţiei de către G., fapt pe care acuzaţia nu îl probează.

Astfel, E. a fost condamnat într-o cauză disjunsă pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de primar al municipiului Piatra Neamţ şi vicepreşedinte al B., a pretins, pentru sine şi respectiva formaţiune politică, de la reprezentantul S.C C. S.R.L un procent cuprins între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract încheiat cu C.N. Transelectrica S.A şi S.C Teletrans S.A, în schimbul căruia a promis şi chiar şi-a exercitat influenţa asupra conducerii instituţiilor menţionate, în vederea atribuirii preferenţiale a contractelor, primind efectiv suma de aproximativ 10.000.000 RON, prin intermediul unor societăţi cu un comportament de tip "fantomă", respectiv, S.C T. S.R.L şi S.C U. S.R.L. În acord cu instanţa de fond, se constată şi că modul în care G. a fost numit la conducerea S.C. Teletrans S.A şi, ulterior, a C.N. Transelectrica S.A, conţinutul înţelegerii ilicite încheiate între E. (în calitate de autor al traficului de influenţă) şi D. (presupus cumpărător), precum şi sumele remise autorului, prin intermediari, reprezintă aspecte care ţin de actul de conduită al autorului şi nu mai pot fi repuse în discuţie în actuala procedură care vizează un alt acuzat.

Prin rechizitoriul întocmit în speţă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut contribuţia la săvârşirea acestei ultime activităţi a lui E., de primire realizate în intervalul 2011 - 2012, în forma de participaţie corespunzătoare coautoratului, iar ulterior, ca urmare a schimbării încadrării juridice, celei a complicităţii. Rechizitoriul arată că în perioada 2011 - 2012, A. a achiesat la maniera de obţinere a unor fonduri necuvenite de către partid, astfel cum a fost comunicată de E., a aprobat intervenţia celui din urmă asupra martorului G. şi, în final, a primit în mod repetat, prin intermediari, sume de bani. În consecinţă, prin Rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul A. ar fi primit sume de bani în considerarea influenţei avute şi tranzacţionate de către E., şi nu a propriei influenţe avute ori pretinse asupra martorului G., fapt ce a condus la schimbarea de încadrare juridică din data de 29.06.2021.

Astfel fapta din cauza prezentă, după cum a precizat instanţa de fond, constă în aceea că: "în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) şi senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. Bucureşti (reprezentată de D.), prin E. - vicepreşedintele respectivei formaţiuni politice şi F., suma totală de 700.000 de euro, în schimbul exercitării influenţei, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. Bucureşti şi S.C. Teletrans S.A. Bucureşti, G., în vederea atribuirii preferenţiale către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a unor contracte de achiziţie publică. Suma totală remisă şi primită de persoanele implicate în activitatea infracţională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcţiile de director general în cele două companii naţionale".

Actele repetate de primire au intervenit în condiţiile în care, aşa cum rezultă din menţiunile coroborate regăsite la paginile nr. 3, 15, 22 ale rechizitoriului, inculpatul a fost informat de către E. că S.C C. S.R.L trebuie susţinută să încheie contracte cu cele două companii de stat, urmând ca o parte din profit să fie direcţionat către partid, şi a achiesat - la un moment de timp neprecizat - la această manieră de obţinere a unei finanţări, cunoscând şi aprobând prin puterea decizională a funcţiei sale intervenţia lui E. asupra directorului respectivelor companii.

În concordanţă cu instanţa de fond, completul de cinci judecători constată că din probe rezultă coeziunea psihică dintre complice şi autor, precum şi componenta morală a sprijinului pretins acordat celui din urmă.

Faţă de cele constatate cu privire la caracterul nefondat al motivului de apel susţinut de Ministerul Public şi faţă de faptul că apelantul A. nu a mai susţinut motivul de apel scris vizând schimbarea de încadrare juridică, urmează a fi analizată temeinicia acuzaţiei formulată în cauză.

Probatoriul administrat în cauză, astfel rezultă din cele de mai jos, confirmă existenţa obiectivă, în intervalul 2011 - 2012, a unor acte repetate de remitere indirectă a unor sume de bani către inculpatul A.. În acord cu instanţa de fond, se constată că probatoriul este, însă, insuficient pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a existenţei unei conexiuni directe între sumele astfel remise şi pretinsul sprijin moral acordat de inculpat traficului de influenţă concret comis de E. în relaţia sa cu reprezentantul S.C C. S.R.L.

În cele ce urmează instanţa de apel urmează a examina probatoriul cu privire la contribuţia proprie a lui A. faţă de activitatea ilicită ce a îmbrăcat forma traficului de influenţă realizat de E., activitate reţinută faţă de E., cu titlu definitiv, prin sentinţa anterior prezentată.

Completul de 5 Judecători constată că soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., este fundamentată pe lipsa probelor privind sprijinul moral acordat de inculpatul A. martorului E. în realizarea traficului de influenţă comis de acesta din urmă în relaţia sa cu D., reprezentantul S.C C. S.R.L.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că probatoriul administrat de către instanţa de control judiciar nu este de natură a conduce la o soluţie diferită de cea dispusă de către prima instanţă care a confirmat existenţa obiectivă, în intervalul 2011 - 2012, a unor acte repetate de remitere indirectă a unor sume de bani către inculpat, fiind, însă, insuficient pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a existenţei unei conexiuni directe între sumele astfel remise şi pretinsul sprijin moral acordat de inculpat traficului de influenţă concret comis de E..

Plecând de la cele reţinute cu titlu definitiv de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, care, prin Sentinţa penală nr. 89/13.01.2017 (definitivă prin Decizia penală nr. 583/A din 19.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu inculpatul E., instanţa de apel urmează a avea în vedere declaraţiile martorilor E., F. şi D., care au constituit nucleul probator în susţinerea acuzaţiei formulate împotriva inculpatului A.. Aceşti martori, chiar dacă au interes procesual propriu ce decurge din consecinţele penale ale propriilor fapte, prin relatările lor, coroborate atât între ele, cât şi cu alte mijloace de probă, conduc instanţa la reţinerea remiterii sumelor de bani analizate.

Astfel, prin sentinţa anterior menţionată s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cursul anului 2009, E., la acea dată primar al municipiului Piatra Neamţ şi vicepreşedinte B., şi-a folosit în mod direct influenţa deţinută în mediul politic pentru a determina factorii decizionali de la nivelul ministerelor de resort să numească la conducerea C.N. TRANSELECTRICA S.A. şi S.C. TELETRANS S.A., ambele din Bucureşti - ca director general pe G., căruia, ulterior, i-a condiţionat menţinerea în funcţie de atribuirea către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a unor contracte de achiziţii servicii şi produse IT, în urma derulării cărora a beneficiat de sume de bani, atât pentru sine, cât şi pentru partid.

Pentru câştigarea de către S.C. C. S.R.L. Bucureşti a licitaţiilor organizate de C.N. TRANSELECTRICA S.A. Bucureşti şi S.C. TELETRANS S.A. Bucureşti, licitaţii având ca obiect servicii IT- livrări de hardware, sisteme integrate, E. a pretins şi a primit de la reprezentantul societăţii - D. un procent cuprins între 10 - 25% din valoarea fiecărui contract, respectiv suma de aproximativ 25 milioane RON, în schimbul căreia a promis şi şi-a exercitat influenţa asupra conducerii instituţiilor publice menţionate.

În vederea obţinerii procentului pretins, E. a solicitat reprezentantului firmei C. S.R.L. Bucureşti - D. ca după câştigarea licitaţiei, pentru a crea o aparenţă de legalitate, să subcontracteze o parte din lucrările stipulate în contract către societăţile comerciale S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., controlate de persoanele sale de încredere.

G. a fost numit în funcţia de director general al Societăţii Comerciale pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "TELETRANS" S.A prin ordinul nr. 400 din 04.03.2009 al ministrului economiei, N., şi ulterior, în funcţia de director general al Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A prin Ordinul nr. 856 din data de 27.04.2011 al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri O., funcţie din care a fost revocat la data de 14.02.2012, prin Ordinul nr. 255 al ministrului X..

În intervalul de timp în care G. s-a aflat la conducerea celor două companii de stat (04.03.2009 - 14.02.2012), au fost încheiate, succesiv, mai multe contracte între S.C Teletrans S.A şi S.C C. S.R.L şi, respectiv, un contract între S.C C. S.R.L şi C.N Transelectrica S.A, o pondere covârşitoare revenind încasărilor realizate în baza celei din urmă convenţii şi mai ales în perioada 2011 - 2012. În acelaşi interval de timp s-a perfectat, totodată, înţelegerea iniţială dintre E. şi D., concretizată în pretinderea şi, ulterior, primirea în mod repetat, de către cel dintâi, a sumei de aproximativ 10.000.000 RON în schimbul promisiunii că îl va determina pe G. să favorizeze S.C. C. S.R.L în procedurile de atribuire desfăşurate la nivelul celor două entităţi juridice.

Sumele plătite de S.C C. S.R.L în baza înţelegerii avute cu E. au fost virate, în perioada 2011 - 2012, în conturile a patru societăţi comerciale cu un comportament de tip fantomă, în baza unor contracte fictive de prestări servicii, totalul sumelor provenite din încasările de la C.N Transelectrica S.A şi S.C Teletrans S.A. ridicându-se la valoarea de 57.050.720,87 RON. În concret, din această valoare, suma de 4.000.723 RON a fost virată în contul S.C T. S.R.L în anul 2011, suma de 31.599.939 RON a fost virată în contul S.C U. S.R.L în semestrul II 2011, suma de 10.676.710 RON către S.C V. S.R.L în anul 2012 şi, în fine, suma de 10.773.353 RON către S.C W. S.R.L în anul 2012.

Un procent de 83,74% din acest total (adică 47.778.279,61 RON) a fost retras în numerar prin diferite modalităţi de către persoane fizice împuternicite, iar E. a primit la rândul său, în intervalul 2011 - 14.02.2012, aproximativ 10.000.000 de RON din respectivul procent, prin interpunerea în circuit a două dintre cele patru societăţi comerciale anterior menţionate.

Referitor la declaraţiile martorilor anterior menţionaţi, se constată următoarele:

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului E., în acord cu prima instanţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că în toate declaraţiile sale (atât în faza de urmărire penală, cât şi în cele două cicluri procesuale, inclusiv în faţa prezentului complet) martorul a susţinut că a remis inculpatului A. o parte a sumei de bani primite de la D..

Totuşi, susţinerile acestuia sunt oscilante, inadvertenţele purtându-se asupra momentului în care au fost realizate remiterile de bani, titlul cu care acestea au fost remise şi dacă inculpatul A. a cunoscut că acestea provin din activitatea ilicită desfăşurată de martor.

Fără a relua cele declarate de martorul E., atât în faza de urmărire penală (audiat în calitate de suspect la data de 26.09.2016), cât şi în faţa instanţelor de judecată (audiat în calitate de martor, la data de 08.09.2017, la Tribunalul Bucureşti, la data de 25.06.2020, la Curtea de Apel Bucureşti, respectiv la data de 26.01.2021, la Înalta Curte), Completul de 5 Judecători constată că prin toate declaraţiile acestui martor, inclusiv cele din prezenta faza procesuală, s-a susţinut remiterea sumelor de bani către inculpatul A..

De altfel, instanţa de fond a făcut o analiză detaliată şi pertinentă a declaraţiilor succesive ale martorului E., analiză pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte, urmând a prezenta suplimentar aspectele relevate în faţa Completului de 5 Judecători din care reiese poziţia constantă a acestuia martor cu privire la remiterea respectivelor sume de bani, în mod indirect, către inculpatul A..

Astfel, martorul E. a arătat în faţa instanţei de apel că "domnul A., în calitatea sa de secretar general al B., fiind şi şef de campanie s-a ocupat şi de finanţarea B. la toate campaniile electorale. Am mers cu F. pentru a proba că cei 700.000 euro, în trei rate, nu îi reţin eu, ci sunt pentru B.. Această sumă de bani a fost plătită de D., care era prieten apropiat cu F., pentru că B. avea datorii şi avea nevoie de bani pentru campaniile electorale.

De asemenea, la întrebarea adresată de reprezentantul Ministerului Public "Cu ce titlu aţi dat în mod direct suma de 500.000 euro lui A. şi respectiv, aţi asistat la darea sumelor de câte 50.000 euro şi 100.000 euro de către martorul F. aceluiaşi inculpat?", martorul a arătat că "Aceşti bani reprezentau o donaţie către B. şi erau trecuţi într-un registru, cu indicarea membrului de partid care a adus un om de afaceri pentru a face donaţii pentru partid. Dacă sumele erau până la concurenţa a 10 salarii medii pe economie, acestea erau trecute în acel registru, cu anonimizarea datelor donatorului. Donaţiile puteau fi făcute şi prin firme, iar pentru sume mai mari de 50.000 RON trebuia înregistrată firma respectivă. Noi nu stăteam să face verificarea modului în care se înscriau în registru donaţiile respective.

Din câte îmi amintesc, deplasarea cu F. la biroul lui A. a avut loc după numirea lui G. ca director la Teletrans în anul 2010. Cu F. am mers o dată sau de două ori la biroul lui A., însă nu pot preciza cu exactitate."

În acelaşi sens, fiind întrebat de apărarea inculpatului dacă A. a fost prezent vreodată la remiterea vreunei sume la sediul B., martorul precizează că "Din câte îmi amintesc, este posibil să fi fost prezent o dată, însă de obicei ne îndruma către casieria B.. În calitatea pe care o deţinea, aceea de şef de campanie al B., A. preciza în BPN că există datorii şi că trebuie aduşi sponsori pentru acoperirea acestora. A. nu avea ştiinţă despre sursa acelor sume de bani care se donau către partid."

În consecinţă, se constată că şi în faţa instanţei de apel, martorul E. a reiterat aspectele prezentate în mod constant în declaraţiile anterioare privind remiterea sumelor de bani, în mod indirect, către inculpatul A..

În ceea ce priveşte titlul remiterii sumelor de bani, respectiv cunoaşterea provenienţei acesteia de către inculpat, martorul a precizat în faţa instanţei de apel că suma de 700.000 euro "nu a fost plătită pentru numirea lui G. la Teletrans ca director, iar ulterior la Transelectrica" şi că niciodată A. nu a asistat la o discuţie dintre martor, F., D. şi G. sau nu i-a adus la cunoştinţă conţinutul unei astfel de discuţii.

Cu privire la declaraţiile martorului F., aspectele relatate de acesta în toate fazele procesuale confirmă remiterea sumelor de bani către inculpatul A., la sediul B..

În acest sens, similar analizei declaraţiilor martorului E., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători face trimitere la analiza detaliată şi pertinentă pe care a realizat-o instanţa de fond cu privire la declaraţiile martorului F., analiză pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte, urmând a prezenta suplimentar aspectele relevate în faţa Completului de 5 Judecători.

În faţa instanţei de apel, martorul F. a arătat că, fiind prezentat lui A. ca cel care se va ocupa de "treaba cu S.C. C. S.R.L." sau "este băiatul care va aduce banii", a remis sumele de bani la sediul B., fiind însărcinat cu această remitere tocmai "pentru a mă convinge şi a-i transmite lui D. că plăţile comisioanelor din contractele încheiate de S.C. C. S.R.L. la început cu Teletrans şi ulterior cu Transelectrica se fac către partid".

Totuşi, a precizat că "nu i-am dat personal niciodată vreo sumă de bani lui A. în mână. Personal, în prezenţa lui A., am dus sume de bani de trei ori la partid, iar în prezenţa lui E. am dus de mai multe ori bani la partid. Precizez că în cele trei dăţi de mai sus, era prezent şi E., iar A. mi-a cerut să duc acele sume de bani unei doamne casier, pe care cred că o chema L. (...) Precizez că în acele trei dăţi când A. mi-a cerut să dau sumele către L. eu le numărasem în prealabil şi erau în cuantum de câte 50.000 euro, în două dăţi şi o dată suma de 100.000 euro. L. nu a eliberat chitanţă pentru aceste sume de bani, iar eu nu am semnat nicăieri că am predat aceste sume de bani."

În ceea ce priveşte titlul sumelor remise, respectiv cunoaşterea provenienţei acestor sume, în mod indirect, către inculpat, martorul a precizat în faţa instanţei de apel că "Din câte îmi amintesc, în niciun moment E. nu a folosit exprimarea că plata acelor sume de bani se face pentru A.. Exprimarea generică permanentă a lui E. a fost că plata acelor sume de bani se face către partid.(...)

Mi s-a părut evident că A. ştia că am adus nişte sume de bani pentru partid. Presupun că ştia anterior de la E. acest lucru.

După ce am dat aceste sume de bani casierei L., nu m-am întors la A. să îi spun că am lăsat sumele de bani şi, de altfel, la sediul B. era o mare aglomerare de persoane; B. era la putere.

După ce am mers prima oară, următoarele două dăţi A. m-a întrebat câţi bani am adus, iar eu am făcut semne cu degetele de la mâini că este vorba despre o sumă de 100.000 euro. Încă o dată, repet, îmi imaginez că A. a discutat cu E. cu privire la cuantumul sumelor.

De asemenea, la întrebarea adresată de către apărarea inculpatului A. dacă a adus vreodată la cunoştinţă lui A. despre înţelegerea pe care a avut-o cu E. şi D., martorul a arătat că nu a avut o astfel de discuţie cu A., discuţiile le purta strict cu E..

În consecinţă, declaraţiile martorului F. confirmă numai remiterea, în vara anului 2012, a sumelor de bani către inculpatul A., la sediul B. politic condus, în acea perioadă, de către acesta din urmă, care a cunoscut existenţa acestor remiteri, fără a clarifica, însă, dacă a cunoscut şi, eventual, susţinut înţelegerea ilicită pe care E. a încheiat-o cu D..

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului D., reprezentantul S.C C. S.R.L, persoana cu care E. a încheiat înţelegerea ilicită privind obţinerea comisioanelor cuprinse între 10 şi 25% din valoarea fiecărui contract ce urma a fi încheiat de societate cu Teletrans şi Transelectrica, şi acestea confirmă remiterea sumelor de bani.

În acest sens, fiind auditat în faţa Completului de 5 Judecători, martorul D. a arătat că "Am făcut o plată de aproximativ 25 sau 30 milioane RON, fiind făcute în RON către firme indicate de E. la vremea respectivă, în baza unor contracte de servicii subcontractare pe diverse tematici IT, care nu au fost executate. Aceste sume de bani au fost comisioane aferente contractelor pe care S.C. C. S.R.L. le-a obţinut cu Teletrans şi Transelectrica.

E., din ce îmi aduc aminte, a spus că din acele sume de bani o parte vor ajunge la A.. La întrebarea instanţei, precizez că E. a folosit deseori sintagma "vor ajunge la partid".

De asemenea, la întrebarea reprezentantului Ministerului Public dacă F. i-a confirmat că a dat sume efectiv lui A., în legătură cu plata comisioanelor, martorul a arătată că "Din ce îmi amintesc, la una dintre multele întâlniri comune cu E. şi F., îmi aduc aminte ca acesta din urmă mi-a confirmat livrarea unei sume de bani către A. şi către B.. Nu a indicat cuantumul acelei sume.(...) La momentul respectiv, această sumă am perceput-o ca fiind o chestie pentru nominalizarea lui G. ca director general la Teletrans. Discuţiile cu E. la acel moment erau destul de simple, în sensul că era vorba de un comision din acele contracte de furnizare servicii IT, încheiate de S.C. C. S.R.L. cu Teletrans.

Tot cu privire la destinaţia banilor care au făcut obiectul faptei de corupţie, martorul a arătat că "Ulterior, nu am înţeles exact ce făcea E. cu acei bani. A fost o discuţie, maxim două, în care am fost prezentat şi s-a discutat despre acele sume de bani, în sensul că vor ajunge la B., în speţă la A.. (...) Ştiu că la acea vreme s-au pronunţat cuvintele partid şi A., precum şi că s-a discutat despre anumite sume de bani.

(...) A avut loc o discuţie între noi cei trei, eu, F. şi E., la care cred că s-a indicat cuantumul unor sume de bani, dar nu îmi aduc aminte cu exactitate, în sensul că banii respectivi vor ajunge la B., afirmaţie făcută cred de către E..

E. a mai spus că banii vor ajunge şi la partid, şi la A.. Nu îmi aduc aminte dacă a spus că pentru a ajunge la partid trebuiau să treacă prin A.."

În ceea ce priveşte provenienţa banilor daţi de F. pentru numirea lui G. la Teletrans, martorul a arătat clar că "Banii respectivi proveneau din contractele încheiate de S.C. C. S.R.L. cu Teletrans şi Transelectrica, în sensul că firmele respective, nominalizate expres de E., în număr de patru şi care apărea ca subcontractori ai S.C. C. S.R.L. în contracte fictive de livrare servicii IT, dădeau banii cash către F., iar ulterior acesta din urmă îi dădea lui E. (...) Toţi banii viraţi către cele patru firme subcontractoare sunt comisionul agreat de E., cu referire la contractele câştigate de S.C. C. S.R.L. în relaţia cu Teletrans şi Transelectrica."

Cu toate acestea, nici martorul D. nu a furnizat informaţii cu privire la implicarea inculpatului A. în activitatea infracţională desfăşurată de numitul E. întrucât, aşa cum reiese din declaraţiile prezentate mai sus, reprezentantul S.C. C. S.R.L. nu a interacţionat niciodată cu inculpatul (de altfel, şi în faţa instanţei de apel a declarat că "nu l-am cunoscut niciodată pe A."), el luând cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat la sediul B. privind remiterile de bani de către E. şi F., în mod indirect, prin intermediul celor relatate martorului de cei din urmă.

De asemenea, şi martorul G., audiat în faţa Completului de 5 Judecători, prin relatările sale confirmă remiterea de bani către inculpatul A., însă şi acest martor a cunoscut în mod indirect conţinutul interacţiunii dintre inculpat şi E., respectiv F..

Astfel, martorul a arătat că "L-am auzit pe E. spunând că banii din aceste comisioane vor ajunge la partid, la A.. Aşa părea din exprimarea lui E..(...) Am auzit că se punea problema ca aceşti bani să ajungă la partid, la A.. Mai departe, eu însă nu rămâneam la discuţiile care continuau între F. şi E.. Nerămânând, nu am aflat atunci despre cuantumul, ci despre aceasta am luat la cunoştinţă după începerea urmăririi penale în cauză."

În ceea ce priveşte provenienţa sumelor de bani, titlul cu care acestea au fost remise, respectiv existenţa vreunei contribuţii a inculpatului la înţelegerea infracţională, declaraţiile martorului G. nu relevă niciun element util, acesta nu a cunoscut "provenienţa acelor sume de bani şi dacă proveneau din contractele derulate de Teletrans şi Transelectrica cu S.C. C. S.R.L." şi nici care a fost titlul care a stat la baza remiterii sumelor de bani şi în ce măsură inculpatul a cunoscut adevărata lor provenienţă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a dispus, de asemenea, reaudierea în faza apelului a martorelor M. şi L., audierea acestora realizându-se la termenul de judecată din data de 23 mai 2022.

Deşi martorele, în faţa instanţei de apel au infirmat primirea vreunei sume de bani destinate inculpatului A., Completul de 5 Judecători constată că instanţa fondului, în mod corect, a apreciat că se impune înlăturarea valorii probatorii a acestor declaraţii în considerarea raporturilor de muncă ale acestora cu inculpatul, precum şi a poziţiilor acestora în structura formaţiunii politice.

De asemenea, instanţa de control judiciar mai face trimitere şi la faptul că, iniţial, în faza de urmărire penală, martora M. a susţinut că i-au fost remise sume de bani în valută pentru inculpatul A., fără a fi eliberate chitanţe ori a se întocmi documentaţia aferentă unei donaţii, însă, ulterior, şi-a modificat radical poziţia în faza judecăţii, susţinând că nu au existat situaţii în care au fost remise sume de bani pentru inculpatul A., toate încasările de bani efectuate la sediul B. având un caracter legal.

Or, martora nu a oferit o justificare pertinentă pentru a explica această retractare a celor declarate în faţa organului de urmărire penală, astfel încât instanţa de apel constată că înlăturarea valorii probatorii a declaraţiilor ulterioare este una întemeiată.

În ceea ce priveşte probatoriul care confirmă primirea sumelor de bani ce fac obiectul acuzaţiei de către inculpatul A., Completul de 5 Judecători face trimitere şi la cele reţinute de prima instanţă cu privire la martorii H. şi I..

Astfel, martorul H. a aflat de la martorul F. (pe care l-a condus de două ori la sediul B. din Bucureşti, însă nu l-a urmat în interiorul imobilului, rămânând în aşteptare în vehiculul folosit pentru deplasare) că "duce sume mari de bani la formaţiunea politică respectivă, pe care trebuia să le predea lui A.", iar martorul I. (persoana interpusă, la indicaţiile lui E., în mecanismul menit a disimula provenienţa sumelor plătite de S.C C. S.R.L şi care a avut sarcina concretă de a-i remite în numerar, lui F., toate sumele de bani retrase din conturile celor patru subcontractanţi fictivi) a precizat că "aduna toţi banii de la bănci" şi "îi dădea în sacoşe" lui F., de la acesta din urmă aflând că respectivele sume urmau a ajunge la primarul municipiului Piatra Neamţ, E., şi la B., pentru "a se bucura de protecţia cuvenită".

Referitor la intervalul de timp, respectiv locul în care s-a realizat remiterea efectivă a sumelor de bani, aspecte care au fost prezentate diferit de anumiţi martori şi criticate de apărare în sensul reliefării netemeiniciei acuzaţiei, Completul de 5 Judecători reţine că instanţa de fond, în mod judicios, a făcut o delimitare a acestor aspecte relevate de fiecare martor, înlăturând motivat anumite elemente de fapt şi valorificând probator numai acele aspecte ce se coroborează cu restul probatoriului administrat.

În acest sens, s-a reţinut că materialul probator confirmă faptul că, în vara anului 2012, au existat acte repetate de predare a unor sume de bani în sediul formaţiunii politice conduse, în acea perioadă, de către inculpatul A., care a cunoscut existenţa acestor remiteri.

Potrivit art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţei îi revine obligaţia de a analiza probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a făcut o prezentare detaliată a mijloacelor de probă pe care Ministerul Public şi-a fundamentat acuzaţia şi a principalelor elemente de fapt rezultând din aceste mijloace de probă, aceasta a redat aspectele relevante care decurg din declaraţiile martorilor atât din faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în cele două cicluri procesuale, punctând mijloace de probă care au concurat la formarea convingerii instanţei că respectivele mijloacele de probă administrate reflectă adevărul faptic, având prevalenţă faţă de alte mijloace de probă, pe care le-a înlăturat.

Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, în acord cu prima instanţă, că ansamblul probator administrat a confirmat remiterea repetată, în vara anului 2012, de către E. şi F., a unor sume de bani destinate finanţării formaţiunii politice conduse de inculpatul A., în calitate de preşedinte, operaţiunile realizându-se la sediile B. şi prin intermediul persoanelor indicate de acesta din urmă.

Însă, aşa cum s-a arătat în finalul analizei limitelor şi obiectului judecăţii din prezenta decizie, instanţa este chemată să stabilească nu numai dacă materialul probator confirmă primirea de către inculpat a sumelor de bani provenind de la S.C C. S.R.L., ci şi dacă, în perioada 2011 - 2012, inculpatul A. a avut cunoştinţă de înţelegerea ilicită intervenită între E. şi D., acordându-i sprijin moral celui dintâi în realizarea aceste înţelegeri şi dacă, în baza acestui sprijin, a primit, direct sau indirect, respectivele sume de bani.

Or, probatoriul administrat de către instanţa de apel nu este apt de a răsturna concluzia primei instanţei privind inexistenţa probelor care să dovedească că inculpatului A. i-au fost remise respectivele sume de bani în considerarea sprijinului pe care l-ar fi acordat înţelegerii ilicite încheiate între E. şi D..

În acest sens, Completul de 5 Judecători constată că inclusiv martorii audiaţi în faţa instanţei de apel care au susţinut remiterea sumelor de bani, la interpelarea expresă, nu au confirmat că inculpatul A. a cunoscut tranzacţia de corupţie încheiată între E. şi D. şi că banii au fost remişi în considerarea sprijinului pe care inculpatul l-ar fi acordat acestei tranzacţii.

Potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu există un probatoriu apt de a forma convingerea instanţei că sumele de bani au fost remise inculpatului în considerarea strictă a unei înţelegeri aflate în legătură directă cu tranzacţia de corupţie dintre E. şi D..

În acest context argumentativ, instanţa de apel reţine că sumele de bani au fost remise inculpatului A. cu scopul de a asigura fondurile necesare B. politic condus de acesta, şi nu în considerarea pretinsului sprijin moral pe care inculpatul l-ar fi acordat înţelegerii ilicite intervenite anterior între E. şi D. astfel încât este întemeiată concluzia primei instanţe conform căreia nu există nicio probă certă că, în vara anului 2012, sumele remise la sediul B. de către E. şi F. ar fi provenit din alt mecanism de finanţare decât cel astfel individualizat, circumscris acuzaţiei prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În consecinţă, inexistenţa unor mijloace de probă din care să rezulte cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) din C. proc. pen. că inculpatul A. a cunoscut tranzacţia de corupţie intervenită între E. şi D., precum şi faptul că a sprijinit această tranzacţie, în acest scop fiindu-i remise respectivele sume de bani, determină instanţa să constate lipsa tipicităţii obiective a faptei reţinute în sarcina inculpatului, de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei de achitare dispuse în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de Ministerul Public privind omisiunea confiscării de către prima instanţă a sumei de 700.000 euro a cărei provenienţă ilicită a fost stabilită, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat.

Ministerul Public, prin motivele de apel, a susţinut că prima instanţa a omis să dispună confiscarea sumei de 700.000 euro, cu toate că a stabilit că provenienţa acestei sume a fost una ilicită şi, raportat la dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. sau art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. anterior (în funcţie de legea penală mai favorabilă pe care o va stabili instanţa), a solicitat să se dispună confiscarea acestei sume remise inculpatului A..

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia (C. pen. cuprindea aceleaşi dispoziţii la art. 118 alin. (1) lit. e).

Or, raportat la soluţia dispusă de către prima instanţă privind rezolvarea acţiunii penale, pe care instanţa de apel o va menţine, respectiv la temeiul achitării dispuse (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală), Completul de 5 Judecători constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune confiscarea sumei de 700.000 euro remisă inculpatului A..

În măsura în care instanţa a stabilit că fapta dedusă judecăţii nu este prevăzută de legea penală, dispunându-se achitarea în baza acestui temei, această soluţie nu poate impune o soluţie de confiscare specială, aceasta reprezentând o sancţiune de drept penal privativă de proprietate ce constă în trecerea în patrimoniul statului a unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală şi nejustificată.

În consecinţă, atâta timp cât se dispune achitarea inculpatului întrucât fapta dedusă judecăţii nu este prevăzută de legea penală, nu se poate dispune şi confiscarea specială care implică chiar săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul intimat inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 594 din 15 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul intimat inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 594 din 15 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina acestuia.

Obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2022.

GGC - NN