Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra cauzei de faţă de faţă, constată următoarele:

I. Actul de sesizare

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 27.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că, faptele reţinute în sarcina inculpatei A. au făcut iniţial obiectul dosarului nr. x/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, reunit apoi, prin ordonanţa din data de 14.09.2017, la Dosarul nr. x/2017, având în vedere că erau cercetate aceleaşi infracţiuni, respectiv favorizarea făptuitorului şi mărturie mincinoasă comise de martorii audiaţi de instanţă în legătură cu infracţiunile pentru care B. a fost trimis în judecată, iar reunirea se impunea pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.

Dosarul nr. x/2017 a fost constituit la data de 08.05.2017, urmare a sesizării din oficiu a procurorului din cadrul secţiei Judiciare Penale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. de către numita A., martor în Dosarul nr. x/2012, cu privire la faptele reţinute în sarcina lui B.

Din cuprinsul sesizării a mai rezultat faptul că la data de 25.04.2017, în şedinţa de judecată desfăşurată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar penal nr. x/2015 (privind pe inculpaţii B., C., D. şi alţii, dosar format urmare a rechizitoriului din Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov), A. a fost audiată în calitate de martor, iar sub prestare de jurământ a făcut afirmaţii mincinoase, de natură a îngreuna tragerea la răspunderea penală a inculpatului B.

Parchetul a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 20.01.2015 al Direcţiei Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus trimiterea în judecată, între alţii, a inculpatului B. pentru comiterea infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în sarcina acestuia reţinându-se, în esenţă, că în luna noiembrie 2012 a aderat la grupul constituit din inculpaţii C., D., E. şi F. în scopul de a săvârşi infracţiuni de corupţie în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 43.227 ha teren forestier; a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici ai Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, RNP Romsilva - Direcţiei Silvice Bacău şi OCPI Bacău cu scopul de a-i determina să urgenteze şi să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, iar pentru a disimula provenienţa banilor pretinşi în schimbul traficului de influenţă promis a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, potrivit căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix şi suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate pentru terenul forestier respectiv.

Pentru stabilirea stării de fapt, în rechizitoriu a fost reţinută ca probă şi declaraţia martorei A., audiată în faza de urmărire penală în data de 16.01.2015, la consemnarea declaraţiei asistând şi doi avocaţi, apărători aleşi ai unora dintre inculpaţii din dosar, respectiv avocatul inculpatului B. şi avocatul inculpatului C.

Astfel, referitor la fictivitatea contractul de asistenţă juridică, la faptul că disimulează traficul de influenţă săvârşit de B., în rechizitoriul nr. x/2012 s-a reţinut expres că martora A. a declarat că onorariul a fost stabilit în prealabil de B., acesteia solicitându-i să facă doar un calcul matematic şi să semneze contractul de asistenţă juridică.

Ulterior, în faza de judecată, audiată în aceeaşi calitate de martor, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradicţie cu restul materialului probatoriu administrat, A. a făcut afirmaţii mincinoase, contrare celor declarate în faza de urmărire penală, ceea ce a determinat sesizarea din oficiu a procurorului de şedinţă.

În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a reţinut că afirmaţiile martorei A. se referă la elemente ce vizează participaţia penală a inculpatului B., care, după ce a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici de la Direcţia Silvică Bacău şi OCPI Bacău în scopul de a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, pentru disimularea provenienţei acestei sume pretinsă pentru traficul de influenţă promis, a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 potrivit căruia, banii ar reprezenta onorariu, respectiv suma de 2.000.000 euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix şi suma de 500.000 euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlului de proprietar.

Pentru a-şi justifica retractarea declaraţiilor din faza de urmărire penală, A. a pretins în faţa instanţei că respectivele declaraţii au fost date aşa cum a dorit procurorul şi urmare a presiunilor exercitate de acesta, afirmaţii mincinoase, contrazise de procesele-verbale de consemnare a declaraţiilor din faza de urmărire penală, semnate fără obiecţiuni, dar şi de avocaţii care au asistat la respectivele audieri, precum şi de probele administrate în Dosarul nr. x/2012, care au confirmat starea de fapt relatată în aceste declaraţii.

În ceea ce o priveşte pe A., s-a arătat în rechizitoriu, că în declaraţia dată în calitate de inculpat la data de 12.12.2017, a relatat că retractează pasajele din declaraţia pe care a dat-o ca martor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au fost reţinute în prezentul dosar în sarcina sa ca mincinoase, atât cele privind încheierea contractului de asistenţă juridică între SCA B. şi asociaţii şi D., cât şi cele privind audierea sa la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. x/2012, precizând expres că nu a fost ameninţată de poliţistul care a audiat-o sau de către procuror, că nu i s-a spus sau impus ce să declare şi că doar a perceput o stare de tensiune dată fiind durata procedurii şi faptul că nu era familiară cu aceasta.

Fiind audiată la cererea sa, la data de 07.02.2018, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi dosar, de asemenea în calitate de martor, inculpata A. a declarat că înţelege să-şi retragă declaraţia pe care a dat-o ca martor în data de 25.04.2017, dar această susţinere s-a dovedit doar formală, în condiţiile în care în cuprinsul declaraţiei a menţinut practic declaraţia anterioară, afirmaţii mincinoase prin care a urmărit favorizarea lui B.

S-a mai prezentat că, în esenţă, prin rechizitoriul nr. x/2012 s-a dispus trimiterea în judecată, între alţii, a inculpatului B. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în luna noiembrie 2012 a aderat la grupul constituit din inculpaţii C., D., E. şi F., în scopul de a săvârşi infracţiuni de corupţie în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 43.227 ha teren forestier ce a aparţinut fostului G.; trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în noiembrie 2012, a pretins de la inculpaţii E. şi F. suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici ai Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, RNP Romsilva - Direcţiei Silvice Bacău şi OCPI Bacău cu scopul de a-i determina fie să urgenteze, fie să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu (ex. să nu exercite acţiuni în justiţie) privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 43.227 ha teren forestier ce a aparţinut fostului G.; spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că pentru a disimula adevărata provenienţă a sumei de 2.500.000 euro rezultând din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, potrivit căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix şi suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate; trafic de influenţă, prevăzut de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în aprilie 2013 i-a pretins inculpatului D. suma de 3.000.000 de euro pentru a obţine cu ajutorul influenţei sale asupra funcţionarilor publici ai Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, RNP Romsilva - Direcţiei Silvice Bacău şi OCPI Bacău punerea în posesie a unui lot de aproximativ 6.000 de ha de pădure din cele 43.227 ha teren.

În legătură cu aceste infracţiuni, prin rechizitoriu s-a reţinut că pentru punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna (pentru care judecătorul H. a fost, de asemenea, trimis în judecată pentru luare de mită şi abuz în serviciu) în favoarea lui D. (operaţiune care ar fi durat ani de zile în condiţiile în care pentru cele 43.227 ha de teren forestier asupra căreia s-a dispus reconstituirea instanţa nu a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea şi măsurarea suprafeţelor de teren, făcându-se doar o trimitere imprecisă, la denumiri de "moşii" specifice anului 1872), acesta a acţionat împreună cu avocatul său, C., pentru a se efectua o cât mai rapidă punere în punere în posesie şi eliberare a titlului de proprietate prin coruperea funcţionarilor publici implicaţi (prin rechizitoriul din data de 20.01.2015 atât D., cât şi C. au fost trimişi în judecată pentru constituire a unui grup infracţional organizat, cumpărare de influenţă, instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave).

În data de 11 octombrie 2012, la sediul I. din Bucureşti, a avut loc o întâlnire între D., C., E., F., avocatul J., avocata K., L. şi M., în urma căreia s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4105 din 11.10.2012 a BNP N. Preţul trecut în antecontract pentru cele 43.227 ha de teren forestier a fost de 68.000.000 de euro, din care prima tranşă, în valoare de 15.000.000 de euro, trebuia plătită până în data de 05 noiembrie 2012.

Cu acea ocazie, E. şi F. s-au angajat în faţa lui D. şi C. că vor reuşi să obţină titlul de proprietate pentru întreaga proprietate de 43.227 de ha. Atât F. cât şi E. au invocat faptul că au puterea necesară să intervină pe lângă funcţionarii din judeţul Bacău implicaţi în procesul punerii în executare a Deciziei nr. 231/2012 a Tribunalului Covasna, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care C. şi D. au acceptat un preţ foarte mic faţă de cel real, respectiv faptul că E. şi F. aveau misiunea reală de a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Comisiei judeţene de fond funciar Bacău, ITRSV Suceava, OCPI Bacău, Direcţiei Silvice Bacău, şefii Ocoalelor Silvice.

Întrucât şi-au dat seama că, în mod real, nu au puterea necesară să obţină punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate într-o perioadă atât de scurtă, înainte de expirarea termenului din 05 noiembrie 2012, pentru atingerea scopului urmărit, F. şi E. au apelat la B., avocat şi fost ministru al justiţiei, persoană cu influenţa politică necesară, legătura fiind realizată prin intermediul lui O., un prieten apropiat al lui B.

Pentru a putea justifica implicarea sa în această cauză şi pentru a da o aparenţă de legalitate provenienţei banilor, B., deputat de Bacău la vremea respectivă, până în decembrie 2012 când a devenit senator, a decis cu E. să încheie un contract de asistenţă juridică.

Astfel, potrivit înţelegerii, în data de 02 noiembrie 2012, E. s-a prezentat la biroul SCA B. şi asociaţii şi a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi asociaţii, reprezentată de B., contractul fiind semnat de inculpata A.

Având în vedere obiectul contractului de asistenţă juridică şi valoarea onorariului stipulat, s-a reţinut în rechizitoriu faptul că acest contract ascunde în interiorul său preţul influenţei vândute de omul politic B., fost ministru al justiţiei, pe lângă funcţionarii cu atribuţii privind executarea Deciziei nr. 231/2012 (prefect, subprefect, primari, OCPI, ITRSV, Direcţia Silvică Bacău), pentru două procese banale în căile extraordinare de atac şi pentru asistenţa juridică în faza de executare a unei decizii judecătoreşti (cel mult efectuarea unor notificări), onorariul de 2.500.000 de euro fiind unul nerealist.

În urma probelor administrate, respectiv înscrisuri, convorbiri înregistrate de D. cu mijloace tehnice proprii, descoperite la percheziţia domiciliară şi înregistrări în agenda zilnică ţinută de acesta, în rechizitoriu s-a reţinut că, în data de 05 noiembrie 2012 Comisia judeţeană de fond funciar Bacău şi Direcţia Silvică au formulat cerere de suspendare, aspect care l-a nemulţumit pe D. şi l-a determinat să afirme că "nu au putere", confirmând că în realitate serviciul pe care trebuia să-l presteze B. nu era unul de asistenţă juridică, ci de folosire a influenţei, pentru a i se dovedi contrariul şi a fi menţinut în înţelegerea cu E. şi, implicit, cu B., s-a organizat o întâlnire cu P., directorul Direcţiei Silvice Bacău.

De asemenea, în rechizitoriu s-a reţinut faptul că D. nu a ştiut dinainte de încheierea contractului de către E. cu B., fiindu-i prezentat în seara zilei de 02 noiembrie 2012 de E. ca pe un real succes, dar reacţia inculpatului C. în faţa încheierii unui astfel de contract, surprinsă în discuţiile înregistrate de D., s-a apreciat a fi edificatoare în sensul că nu a fost doar în prezenţa unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare. Mai exact, acestuia i s-a părut că onorariul stabilit a fost "extraordinar", în condiţiile în care, la rândul său, conducea o casă de avocatură de aproximativ 10 avocaţi şi nu a avut vreodată contracte mai mari de câteva zeci de mii de euro, aspect menţionat în declaraţia acestuia din 14 ianuarie 2015.

În urma introducerii în cauză a inculpatului B. şi văzând asigurările date de către E. şi F., D. a acceptat să prelungească contractul cu cei doi până la data de 31 ianuarie 2013, E. dând declaraţie că va prelua toate cheltuielile şi contractul cu B.

Astfel, în data de 07 noiembrie 2012, la Bucureşti, la sediul SCA B. şi asociaţii s-au încheiat convenţiile amintite anterior, cu aceeaşi ocazie fiind încheiat şi un act adiţional la contractul iniţial, onorariul fix cerut de B. fiind majorat la 3.000.000 de euro.

În rechizitoriu, s-a reţinut, de asemenea că fictivitatea contractului de asistenţă juridică dintre SCA B. şi asociaţii şi E. reiese şi din alte împrejurări de fapt, respectiv din împrejurarea că anumite notificări şi chestiuni juridice au fost preluate şi gestionate de avocatul lui F., J. (i-a solicitat mai multe documente lui D. pentru notificări etc), iar pe de altă parte, din superficialitatea cu care s-au abordat cele două procese pe rol, contestaţia în anulare de la Satu Mare şi revizuirea de la Covasna.

Referitor la fictivitatea contractului de asistenţă juridică, la faptul că disimulează traficul de influenţă săvârşit de B., în rechizitoriu s-a reţinut expres şi faptul că martora A. a declarat că onorariul a fost stabilit în prealabil de B., acesteia solicitându-i să facă doar un calcul matematic şi să semneze contractul de asistenţă juridică.

Declaraţia reţinută în actul de sesizare ca probă a fost dată în calitate de martor de către A. în data de 16.01.2015, la consemnarea declaraţiei asistând şi doi avocaţi, apărători aleşi ai unora dintre inculpaţii din dosar, respectiv avocatul inculpatului B. şi avocatul inculpatului C. Audierea a avut loc între orele 17:30 - 19:15, apoi martora a procedat la recunoaşterea după fotografie a inculpatului E., fiindu-i prezentată o planşă fotografică cu fotografia a opt persoane, realizată de ofiţerii de poliţei judiciară din cadrul DNA, activitate desfăşurată între orele 20:45 - 21:00, de asemenea în prezenţa celor doi avocaţi menţionaţi. După aceasta, martora a dat un supliment de declaraţie consemnat, de asemenea, în prezenţa avocaţilor, între orele 22:00 - 23:15.

După ce i s-a adus la cunoştinţă obiectul audierii sale ca martor şi după depunerea jurământului, în suplimentul de declaraţie martora A. a declarat următoarele:

"Onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 a fost stabilit de mine în urma unui calcul matematic pe care l-am obţinut ca urmare a indicaţiilor primite de la domnul B., respectiv să-l realizez procentual având grijă să nu depăşesc 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. Din câte reţin, valoarea acestei sume era de aproximativ 70 de milioane de euro. Nu mai reţin procentul pe care l-am aplicat pentru calcul, dar suma rezultată (2.000.000 euro) am menţionat-o în contract după care documentul astfel obţinut l-am trimis prin mail domnului B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului."

În continuare, s-a susţinut că aceste declaraţii s-au coroborat cu restul materialului probatoriu administrat în cauză, fiind reţinute expres în rechizitoriu pentru stabilirea stării de fapt .

Ulterior, fiind trecută ca martor în citativul rechizitoriului şi propusă astfel pentru a fi audiată şi de instanţă, inculpata A. a dat declaraţie în această calitate de martor şi în faza de judecată, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Audierea a avut loc la termenul din data de 25.04.2017 şi, după depunerea jurământului de martor, după ce i s-a pus în vedere că are obligaţia să spună adevărul, atrăgându-i-se atenţia că legea pedepseşte mărturia mincinoasă, după ce i s-a adus la cunoştinţă obiectul cauzei, faptele şi împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propusă, cerându-i-se să declare tot ce ştie cu privire la acestea, în contradicţie cu restul materialului probatoriu administrat, inclusiv nemijlocit de instanţă (declaraţiile martorilor Q., P., R., S., O. - ataşate în copie certificată la prezentul dosar în vol. III), inculpata A. a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpatului din dosarul respectiv în care era audiat ca martor, B., raportat la relaţiile avute cu acesta şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care este trimis în judecată (contractul de asistenţă juridică fiind încheiat doar pentru a disimula adevărata înţelegere avută, respectiv traficul de influenţă promis de B. asupra funcţionarilor publici cu atribuţii în punerea în posesie a pădurii, pentru care a solicitat 2,5 milioane euro).

Astfel, potrivit actului de sesizare, inculpata nu a spus tot ce ştie în legătură cu aspecte esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată, ascunzând implicarea lui B. în încheierea contractului de asistenţă juridică şi stabilirea onorariului, declarând că înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu îşi aminteşte dacă a primit un feedback din partea acestuia, deşi de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis, la care primea sau nu un feedback în raport de urgenţă, nu-şi aminteşte exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare, că onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei şi nu-şi aminteşte să existe în documentele firmei acel calcul matematic pe care l-a aplicat pentru calcularea onorariului din acest contract. A declarat apoi, contrar adevărului, că ea a stabilit onorariul respectiv, că au fost calculele sale şi că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 în urma unui calcul matematic pe care l-a obţinut ca urmare a indicaţiilor primite de la B., care i-a spus să stabilească onorariul la această valoare având grijă să nu depăşească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. şi că nu corespunde adevărului nici afirmaţia că a transmis prin email contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro lui B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului.

Parchetul a mai arătat, în cuprinsul actului de sesizare că, analizând declaraţia dată de A. ca martor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din data de 25.04.2017 s-a constatat că aceasta a făcut afirmaţii mincinoase cu scopul de a-l favoriza pe inculpatul B., atât în ce priveşte încheierea propriu-zisă a contractului de asistenţă juridică respectiv, cât şi în ce priveşte procedura audierii sale ca martor în faza de urmărire penală, urmărind să justifice nemenţinerea acestor declaraţii, precum şi declaraţiile mincinoase date în faţa instanţei.

Astfel, s-a susţinut că aceste declaraţii au fost contrazise de restul probelor administrate, respectiv de contractul de asistenţă juridică ca atare, clauzele acestuia şi onorariul disproporţionat stabilit, de convorbirile înregistrate de D. şi de notările din agenda acestuia, de declaraţiile celorlalţi martori, atât de la urmărirea penală, cât şi din faza de judecată, dar şi de declaraţiile martorilor din prezentul dosar, care au confirmat că întâlnirea de la Slănic Moldova cu reprezentanţii Direcţiei Silvice a fost la cererea lui B. pentru a-i arăta lui D. influenţa pe care o are, precum şi faptul că onorariul respectivului contract de asistenţă juridică a fost stabilit de B., conform propriilor criterii . În plus, în declaraţia dată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce a pretins că nu B. i-a indicat onorariul, ci acesta a fost stabilit de ea, A. nu a putut să indice modul, formula de calcul, prin care a ajuns la această valoare.

S-a susţinut că declaraţiile date de inculpata A. ca martor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că ea ar fi stabilit onorariul şi nu B. şi că a obţinut valoarea după nişte calcule proprii în funcţie de valoarea tranzacţiei au fost mincinoase, nu doar pentru că inculpata nu a putut indica în concret calculul folosit, ci a rezultat din chiar adresa SCA B. şi Asociaţii de la dosar, în mod oficial fiind comunicat că nu a existat o grilă oficială, scrisă, pentru stabilirea onorariilor şi că societatea nu a avut vreodată un onorariu mai mare de 1 milion de euro.

S-a mai susţinut că declaraţia inculpatei A. a fost infirmată şi de martorul T., avocat la SCA B. şi Asociaţii la momentul respectiv, acesta precizând că toate onorariile erau stabilite de B., care conducea efectiv activitatea firmei, fără a avea vreun criteriu obiectiv pentru stabilirea respectivelor onorarii, decizie scrisă, o grilă de calcul.

În continuare, s-a mai expus, în cuprinsul rechizitoriului, că inculpata A., în virtutea relaţiei avute cu B., fiind angajata acestuia la societatea de avocaţi de mai mulţi ani, după ce acesta a fost trimis în judecată, a dat declaraţii mincinoase cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei, vizând traficul de influenţă de care a fost acuzat B., urmărind scopul precis de a împiedica tragerea la răspundere penală a acestuia, relatând altă situaţie de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu inclusiv în baza declaraţiei de martor pe care a dat-o din faza de urmărire penală.

Faptul că inculpata a urmărit favorizarea lui B. prin declaraţiile mincinoase pe care le-a dat în faţa instanţei a rezultat şi din aceea că pentru a-şi justifica declaraţia din faza de urmărire penală şi faptul că nu o mai menţine, a declarat, de asemenea mincinos, că la momentul la care a fost audiată ca martor la DNA - Serviciul Teritorial Braşov, după ce a dat prima declaraţie în faţa unui comisar de poliţie, a fost chemată de procuror şi a fost ameninţată, spunându-i-se dacă are avocat care să vină în două ore, că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a lui B. urmare a declaraţiei pe care a dat-o, că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul profesional, că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declaraţie cu privire la contractul de asistenţă juridică şi că ameninţările au constat în aceea că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declaraţiei iniţiale, pe care le-a spus pentru că a fost pusă sub presiune, dată fiind şi ora audierii.

Declaraţiile au fost considerate mincinoase, susţinându-se că sunt contrazise de elemente de fapt obiective, respectiv prezenţa inculpatei la DNA mai multe ore a fost rezultatul actelor care implicau prezenţa sa ca martor, audierea propriu-zisă şi recunoaşterea unei persoane după fotografie, suplimentul de declaraţie a fost consemnat tot de un ofiţer de poliţie judiciară şi nu de procuror, astfel că pretinsele presiuni exercitate de acesta au fost lipsite de fundament. În plus, la consemnarea declaraţiilor de martor, precum şi la recunoaşterea după planşă foto, au asistat avocaţi, inclusiv apărătorul ales al inculpatului B., care a semnat declaraţiile fără obiecţiuni, iar la suplimentul de declaraţie nici nu a avut întrebări de adresat legate de susţinerea martorei că onorariul i-ar fi fost indicat de B.. De asemenea, la aprecierea acestor declaraţii ale martorei, că ar fi fost ameninţată cu luarea de măsuri preventive, a fost avută în vedere pregătirea, profesia martorei - jurist, cu o experienţă semnificativă, care în mod evident cunoaşte că un martor nu poate fi reţinut preventiv, iar aceasta a avut tot timpul calitatea de martor în cauză.

Raportat la cele expuse, parchetul a susţinut că declaraţia pe care inculpata A. a dat-o ca martor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este mincinoasă, prin aceasta urmărind nu doar simpla inducere în eroare a instanţei prin declararea altei situaţii de fapt decât cea reală, ci un scop precis, şi anume, îngreunarea cercetărilor şi împiedicarea tragerii la răspundere penală a lui B. pentru infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, raportat la relaţia personală avută cu acesta şi la împrejurarea că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită şi în baza declaraţiei pe care a dat-o ca martor în faza de urmărire penală.

Având în vedere declaraţia dată ca inculpată în prezentul dosar, de retractare a declaraţiei de martor din instanţă, A. a fost reaudiată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din data de 07.02.2018, aceasta relatând că doreşte să-şi retragă mărturia din data de 25.04.2017, însă această retractare a fost, în opinia parchetului, doar formală, aceasta reluând practic aceleaşi susţineri mincinoase. Astfel, a declarat că în privinţa contractului de asistenţă juridică încheiat cu D., prin mandatar E., B. i-a spus ca va veni clientul pentru a i se încheia contract pe care să-l redacteze consultându-se cu avocatul T., iar în privinţa onorariului să respecte practica societăţii, respectiv să stabilească onorariul procentual în raport de valoarea din antecontract. În consecinţă, inculpata a declarat că a completat contractul de asistenţă juridică, iar onorariul l-a determinat, respectând practica societăţii, procentual, fără să se depăşească 5% din valoarea antecontractului, respectând şi indicaţiile lui B. ca onorariul să nu depăşească 2.500.000 de euro.

În privinţa audierii sale ca martor la Direcţia Naţională Anticorupţie în faza de urmărire penală, inculpata A. nu a mai pretins expres că ar fi fost ameninţată de procuror sau poliţist ori presată să spună altceva decât adevărul, dar a declarat că a fost de-a dreptul înfricoşată, că era într-o stare în care nu mai putea gândi coerent, de puternică tensiune şi frică.

Astfel de susţineri au fost lipsite de suport real, fiind făcute doar pentru a justifica declaraţiile date la urmărirea penală şi nemenţinerea lor în cursul judecăţii, având în vedere că martora avea pregătire juridică, lucrând de 10 ani într-o firmă de avocaţi, fiind persoana de încredere a principalului avocat din firma respectivă şi astfel cunoştea atât drepturile şi obligaţiile pe care le avea, cât şi faptul că faţă de martor nu au putut fi luate niciun fel de măsuri preventive. În plus, la audiere, precum şi în timpul în care a aşteptat în incinta sediului Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost însoţită de avocatul lui B., martora U., pe care o cunoştea. Cu toate acestea, nici inculpata A. şi nici avocatul respectiv nu au menţionat în vreun moment că ar fi fost exercitate presiuni sau ameninţări ori că s-a consemnat altceva decât doreşte martorul să declare ori că i se impune ce anume să declare, atât inculpata, cât şi avocaţii prezenţi semnând formularul declaraţiei fără obiecţiuni. În plus, ulterior audierii inculpatului din dosarul respectiv, B., sau avocatul acestuia nu au formulat vreo plângere, nu au solicitat excluderea probei şi reaudierea martorei.

Parchetul a apreciat că, din cele expuse, rezultă că inculpata A. nu şi-a retractat declaraţiile pe care le-a dat ca martor la data de 25.04.2017 în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pretinzând în continuare, în mod mincinos, că ea a stabilit onorariul contractului de asistenţă juridică între SCA B. şi Asociaţii şi D. şi nu B., declaraţii prin care a urmărit scopul precis al împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că onorariul a fost stabilit după criterii obiective şi fără implicarea lui B. (care nici măcar nu şi-ar fi dat acordul final pentru încheierea contractului după ce i s-a comunicat prin email) şi astfel nu poate reprezenta preţul traficului de influenţă reţinut în sarcina acestuia. Întrucât aceste susţineri contrazic nu doar probele administrate în dosarul nr. x/2012, ci şi declaraţiile date de A. ca martor în faza de urmărire penală în respectivul dosar, aceasta a pretins apoi mincinos că declaraţiile respective ar fi fost rezultatul presiunilor şi ameninţărilor la care ar fi fost supusă de procuror, susţineri contrazise nu doar de declaraţia ca atare, semnată fără obiecţiuni de cei prezenţi, ci şi de declaraţiile avocaţilor care au asistat la audiere.

II. Camera preliminară

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 martie 2018 sub nr. x/2018.

Inculpata A. nu a formulat cereri şi excepţii privind legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin încheierea nr. 288 din 9 mai 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, a fost constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2017 din 27.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, privind pe inculpata A.

III. Judecata în fond

Prin Sentinţa penală nr. 83 din data de 25 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În faţa instanţei de fond, la primul termen de judecată, din 20 iunie 2018 s-a admis cererea de amânare formulată de inculpata A. şi s-a pus în vedere părţilor ca până la termenul acordat în cauză să depună la dosarul cauzei cererile de probatorii.

La termenul din 24 septembrie 2018 s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, a fost dispusă începerea judecăţii şi au fost discutate cererile de probatorii, iar instanţa s-a pronunţat asupra acestora.

La termenele următoare au fost audiaţii martori V., U., T. şi B.

Cu privire la acuzaţia formulată s-a reţinut că infracţiunea de mărturie mincinoasă este reglementată de dispoziţiile art. 273 din C. pen. şi constă în:

(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (...)

(3) Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 273 din C. pen. asigură protecţie penală credibilităţii probei cu martori într-o procedură judiciară, declaraţiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora reprezentând un important mijloc de probă prin care se poate obţine aflarea adevărului.

Prioritar, instanţa de fond a constatat că, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A., de la trimiterea în judecată şi până la finalizarea dezbaterilor, a intervenit Decizia nr. 1/2019 (publicată în M. Of. nr. 187 din 08.03.2019), pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a stabilit că:

"Fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată, întruneşte numai elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen." (iar nu şi de favorizarea făptuitorului).

Având în vedere atât solicitarea procurorului, cât şi a inculpatei, dar şi conţinutul deciziei evocate anterior, considerând că încadrarea juridică este obiectiv schimbată prin intervenţia hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, instanţa de fond a dispus reformarea caracterizării în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A., din infracţiunile concurente de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, în infracţiunea unică de mărturie mincinoasă.

Aşadar, instanţa a analizat întrunirea elementelor de tipicitate a faptelor de care este acuzată inculpata A. din această perspectivă juridică, a infracţiunii unice de mărturie mincinoasă.

În continuare, s-a arătat că faptele imputate inculpatei A. au fost conturate în actul de sesizare, astfel: fiind audiată în calitate de martor la data de 25.04.2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/2015 (privind pe inculpaţii B., C., D. şi alţii, dosar format urmare a rechizitoriului din Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov), în depoziţia luată sub jurământ, a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată, care s-au referit la participaţia penală a inculpatului B. (care a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici de la Direcţia Silvică Bacău şi O.C.P.I. Bacău, în scopul de a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna), prin care a contrazis şi aspectele învederate în faza de urmărire penală (în declaraţia dată în calitate de martor la data de 16.01.2015), respectiv cu privire la împrejurările în care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 între D. prin mandatar E. şi SCA B. şi asociaţii, precum şi cu privire la modul de audiere şi consemnare a declaraţiilor date ca martor în faza de urmărire penală, declarând necorespunzător adevărului:

i. că înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu şi-a amintit dacă a primit un feedback din partea acestuia, deşi de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primea sau nu un feedback în raport de urgenţă nu şi-a amintit exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare;

ii. că onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei şi nu şi-a amintit să existe în documentele firmei acel calcul matematic pe care l-a aplicat pentru calcularea onorariului din acest contract;

iii. că au fost calculele sale şi că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro, menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, în urma unui calcul matematic pe care l-a obţinut ca urmare a indicaţiilor primite de la B. care i-a spus să stabilească onorariul la această valoare având grijă să nu depăşească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D.;

iv. că nu a corespuns adevărului nici afirmaţia că a transmis prin e-mail contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro numitului B. care şi-a dat acordul pentru încheiere;

v. că în ceea ce priveşte declaraţia de martor de la DNA Serviciul Teritorial Braşov din data de 16.01.2015, după ce a dat prima declaraţie în faţa unui comisar de poliţie, a fost chemată de procuror şi a fost ameninţată, spunându-i-se dacă are avocat care să vină în două ore şi că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a lui B. urmare a declaraţiei pe care a dat-o;

vi. că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul său profesional;

vii. că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declaraţie cu privire la contractul de asistenţă juridică şi viii. că ameninţările au constat în aceea că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declaraţiei pe care le-a spus pentru că a fost pusă sub presiune .

Sintetizând acuzaţiile formulate, instanţa de fond a constatat că în sarcina inculpatei s-au reţinut ambele variante alternative ale elementului material: sub forma acţiunii (declaraţii necorespunzătoare adevărului) şi inacţiunii (nu a spus tot ce ştia).

Instanţa a mai reţinut că procesul în care inculpata A. a fost ascultată în calitate de martor are ca obiect fapta imputată numitul B., care ar consta în aceea că, în noiembrie 2012, ar fi pretins de la E. şi F. suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici ai Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, RNP Romsilva - Direcţiei Silvice Bacău şi OCPI Bacău cu scopul de a-i determina, fie să urgenteze, fie să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu (ex. să nu exercite acţiuni în justiţie) privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna ce are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 43.227 ha teren forestier ce a aparţinut fostului G.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata A. nu a contestat sub niciun aspect semnarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi înscrisurile depuse în dosar şi nu a retractat declaraţia din data de 25.04.2017, dată în cursul judecăţii, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci a făcut precizări în legătură cu declaraţia din data de 16.01.2015, dată în faza de urmărire penală (dosar x/2012), existând diferenţieri între acestea pe elemente ce vizează maniera stabilirii, calculului onorariului şi avizării contractului de către numitul B.

Declaraţia din data de 25.04.2017, dată în cursul judecăţii, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preluată în actul de sesizare, a avut următorul conţinut:

"(...) Am dat o completare la declaraţie după câteva ore pe care nu o menţin întrucât am fost supusă presiunii ...". Nu este adevărat că onorariul l-ar fi stabilit ...". "Pe contractul de asistenţă juridică am aplicat o ştampilă cu semnătura olografă a domnului B., o practică obişnuită în cadrul cabinetului de avocatură. Pe actul adiţional, am semnat pentru societatea de avocatură eu, având împuternicire generală. Înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu îmi amintesc dacă am primit un feed-back din partea acestuia. De regulă prezentam aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primim sau nu un feed-back în raport de urgenţă. Nu-mi amintesc exact dacă am trimis şi acest contract înainte de semnare.

Actele adiţionale nu mai ştiu exact nici primul şi nici al doilea cum au fost semnate. Din câte îmi amintesc actele adiţionale au reprezentat o prelungire a mandatului şi am primit şi informaţii de la E. cu privire la prelungirea mandatului. Onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei. Nu-mi amintesc să existe în documentele firmei acel calcul matematic, au fost calculele mele făcute conform criteriilor menţionate anterior.

Menţin declaraţia dată la urmărire penală, însă la un moment dat am dat o completare la declaraţie după câteva ore pe care nu o menţin întrucât am fost supusă presiunii. (...)

Domnul comisar, cel care m-a audiat, mi-a spus să aştept. Acesta a plecat cu declaraţia şi apoi a revenit. Am fost chemată în biroul procurorului, mi se puneau tot felul de întrebări. Am fost ameninţată. Am fost întrebată dacă am un avocat care să vină în două ore. Am fost întrebată din nou câteva aspecte din declaraţie, apoi am fost ameninţată şi mi s-a spus că există posibilitatea să se ia nişte măsuri preventive asupra mea sau asupra domnului B. în raport de mărturia mea. Ameninţările au constat în faptul că se puteau lua măsurile preventive despre care am vorbit anterior. Mi s-a sugerat prin diverse întrebări şi am fost determinată să dau această completare de declaraţie. Din ce îmi amintesc am fost determinat să spun anumite aspecte şi despre mine, despre parcursul meu profesional. Nu am fost obligată să spun lucruri neadevărate despre parcursul meu profesional. Am fost obligată se detaliez despre parcursul meu profesional. Am fost obligată să detaliez aspecte din prima declaraţie cu privire la contractul de asistenţă juridică încheiat de casa de avocatură, unde îmi desfăşor activitatea, şi domnul D., prin reprezentantul E.. Ameninţările au constat în faptul că mi s-a sugerat să spun anumite chestiuni în completarea declaraţiei, pe care le-am spus sub presiune pentru a putea încheia, deoarece era ora 23. Mă simţeam sub presiunea şi credeam că voi ceda psihic. Toată această experienţă traumatizantă mi-a înrăutăţit problemele de sănătate. Am adus documente medicale pe care le voi depune în instanţă. Sunt şi tahicardică. Presiunea şi stresul la care am fost supusă mi-au agravat starea de sănătate (...)

În completarea declaraţiei, sub presiune, am fost determinată să afirm nişte chestiuni contrare primei declaraţii, în special în ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică. Din câte îmi amintesc, în completarea declaraţiei mi s-a sugerat să completez aspecte legate de contractul de asistenţă juridică privind stabilirea onorariului. Ce am declarat prima dată menţin, în completare existau anumite dubii, probleme şi am fost determinată să declar neadevărat. (...)

La urmărire penală, după ce am terminat declaraţia din biroul comisarului, după alte câteva ore de aşteptare, am fost chemată în biroul procurorului şi întrebată sub presiune diverse chestiuni legate tocmai de completarea acestui contract, de stabilirea onorariului, de modalitatea în care a fost semnat contractul. Se dorea afirmarea de către mine a faptului că acest onorariu, pe care de regulă îl completăm după criteriile pe care le-am spus, nu am urmărit aceleaşi aspecte şi acum şi că ar fi fost spus onorariul de către cineva.

Cu privire la acest onorariu mi s-a sugerat să completez declaraţia cu faptul că domnul B. mi-a spus să fac acest calcul, pe care, de regulă, îl fac în contract. Nu este adevărat că onorariul l-ar fi stabilit B.. Am fost ameninţată cu reţinerea. Mi s-a vorbit de acele măsuri preventive într-o stare de tensiune maximă. Credeam că voi ceda psihic la ora 23, fiind plecată de dimineaţă din Bucureşti. Toate întrebările, chestionările mi-au creat o stare de maximă tensiune. A fost o experienţă foarte traumatizantă pentru mine. Lucrez în domeniul juridic din anul 2005. Sunt jurist de profesie, consilier juridic."

În continuare, s-a arătat că declaraţia din data de 16.01.2015, dată în dosarul de urmărire penală nr. x/2012, preluată în actul de sesizare, a avut următorul conţinut:

"(...) Onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 a fost stabilit de mine în urma unui calcul matematic pe care l-am obţinut ca urmare a indicaţiilor primite de la domnul B., respectiv să-l realizez procentual având grijă să nu depăşesc 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. Din câte reţin, valoarea acestei sume era de aproximativ 70 de milioane de euro. Nu mai reţin procentul pe care l-am aplicat pentru calcul, dar suma rezultată (2.000.000 euro) am menţionat-o în contract după care documentul astfel obţinut l-am trimis prin mail domnului B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului."

Astfel, instanţa de fond a arătat că acuzarea a reţinut ca fiind relevante datele referitoare la maniera semnării acestui contract şi desemnării inculpatei pentru reprezentarea biroului de avocatură, la modalitatea de stabilire a onorariului şi la modalitatea în care i s-au dat îndrumări la momentul încheierii şi semnării de către numitul B., semnatarei. Ca urmare, vizând maniera încheierii contractelor în cadrul biroului de avocatură, în general, şi aspectele legate de contractul punctual amintit, relevante au devenit pentru cauză declaraţiile reprezentanţilor acestui birou de avocatură, inclusiv ale numitului B.

În acest context s-a reţinut că martorul B., a arătat că:

"(...) procedura la încheierea contractelor de asistenţă juridică în cadrul societăţii de avocaţi este următoarea: unul dintre avocaţii parteneri sau seniori din cadrul firmei determină, face o evaluare preliminară a speţei a clientului, a posibilităţilor de asistenţă şi reprezentare, a modalităţilor de acţiune, a volumului de muncă, a intereselor care sunt în cauză şi a tipului de onorariu sau tipurilor de onorarii care vor fi practicate. Pornind de la această evaluare preliminară se determină atât obiectul contractului de asistenţă juridică, cât şi discuţiile cu clientul pe care urmează să îl reprezentăm. Modul de lucru în cadrul societăţii este unul flexibil, bazat pe delegarea de responsabilităţi şi pe responsabilizarea fiecărui membru al echipei de avocaţi şi a staff-ului tehnic. Acest mod de lucru a fost impus de unele realităţi exterioare firmei, şi anume faptul că în afară de activitatea de avocat am avut şi am şi alte activităţi profesionale care mă împiedică să fiu prezent tot timpul la sediul societăţii şi, de asemenea, de specificul societăţii de avocaţi, care este axat preponderent mai ales după criza economică din 2009 - 2010, pe asistenţă şi reprezentare în litigii, această activitate impunând prezenţa avocaţilor la instanţe şi parchete şi determinând lipsa lor de la sediul societăţii. De aceea, în contact cu clienţii intră mai ales directorul executiv al societăţii, doamna A., cât şi avocaţii parteneri sau seniori care se află în momentul respectiv la sediul profesional.

În cadrul societăţii de avocaţi avem mai multe tipuri de onorarii pe care le aplicăm în funcţie de specificul serviciului profesional pe care urmează să îl prestăm şi de clientul pe care urmează să îl reprezentăm. Avem onorarii cu tarif orar, onorarii ca sumă forfetară şi onorarii de succes. Practica aplicării acestor onorarii este cunoscută la nivelul firmei încă de la avocaţii stagiari pentru că a stabili un onorariu e o competenţă profesională a avocatului care se cere a fi învăţată. Există, aşadar, în privinţa onorariilor orare o anumită plajă între care se încadrează onorariile pe care le percepe societatea atunci când asistenţa este acordată de către avocaţii colaboratori şi o altă plajă, mai ridicată, atunci când asistenţa este acordată de către avocaţii parteneri. De asemenea, în funcţie de volumul de muncă percepem onorarii şi pentru activitatea de secretariat cu caracter juridic, mai ales în dosarele în care volumul de muncă este mare.

În privinţa onorariilor constituite dintr-o sumă fixă, forfetară, acestea sunt apreciate de la caz la caz, în funcţie de criteriile orientative stabilite în acest sens de către statutul profesiei de avocat. În privinţa onorariilor de succes, de principiu, aplicăm un onorariu de succes de 10% din valoarea pretenţiilor câştigate pentru client. în cazul în care această valoare este mai mare, este considerabilă, acest procent poate scădea înspre 5%, iar dacă valoarea este extrem de mare poate scădea inclusiv sub acest procent. Acestea sunt criteriile orientative pe care le practicăm în activitatea noastră. Sigur că ele reprezintă o bază de discuţie şi în funcţie de evoluţia relaţiei cu fiecare client aceste criterii sunt adaptate de la caz la caz ... onorariul în acel contract, care a fost din păcate mistificat în cadrul procedurilor ce au făcut obiectul x/2015, vă rog să observaţi că în cazul acelui contract a fost stabilit un onorariu fix, în sumă fixă de 100.000 de euro din câte îmi aduc aminte şi două onorarii de succes, aşa cum sunt definite ele de către statutul profesiei de avocat, şi anume onorariul de succes este definit ca onorariu depinzând de un eveniment viitor şi incert. Or, vă rog să observaţi că restul sumelor în afara avansului de 100.000 de euro din respectivul contract, depindeau, din câte îmi amintesc de două evenimente viitoare şi incerte. O dată, de eliberarea titlurilor de proprietate la care dl. D. era îndreptăţit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti executorii şi, în al doilea rând, un alt onorariu de succes, o altă sumă, reprezentând eliberarea acestor titluri înainte de o anumită dată.

Acestea fiind zise cu privire la onorariul la care ne raportăm trebuie să facem un al doilea set de precizări cu privire la contractarea, facturarea şi încasarea lor. Trebuie să distingem, aşadar, între onorarii care se negociază cu clientul, dar care în privinţa cărora nu mai ajungem să încheiem un contract de asistenţă juridică. O a doua categorie, în privinţa cărora încheiem, semnăm contractul de asistenţă juridică, dar nu mai ajungem să facturăm şi să încasăm suma respectivă. O a treia situaţie, în care încheiem contractul şi facturăm onorariul, dar nu mai ajungem să îl încasăm, sau nu mai ajungem să îl încasăm în totalitate. Şi o ultimă situaţie, în care încheiem contractul, facturăm suma şi încasăm onorariul complet. Raportându-ne la aceste patru situaţii, situaţia contractului sus-menţionat e aceea că am semnat contractul cu clientul în condiţiile pe care le-am menţionat anterior, nu am facturat şi nu am încasat nimic, niciun leu, din acest onorariu.

Făcând aceste precizări şi revenind la scopul întrebării, au existat în activitatea noastră profesională atât discuţii, negocieri pentru încheierea unor contracte privind sume comparabile cu onorariul contractului în cauză, au existat şi contracte încheiate pentru sume comparabile, care însă nu au mai fost puse în executare, nici de-o parte şi nici de cealaltă. Şi au existat şi contracte care au fost puse în executare şi onorarii încasate de valori comparabile cu cele din contractul sus-menţionat, şi anume mă refer la onorariul fix, care este singurul cert, de 100.000 de euro (...)

Urmare întrebării adresate de procuror, dacă anterior încheierii contractului a comunicat inculpatei A. prezenţa domnului E. la societate, pentru semnarea contractului de asistenţă juridică şi ce atribuţii avea inculpata, răspunsul martorului B. a fost: (...) Nu îmi amintesc cu exactitate, dar nu cred. Mai curând cred, din ce îmi amintesc, că dl avocat T. a preluat de la alţi avocaţi ai unor părţi implicate, actele ce stăteau la baza viitoarei reprezentări şi în urma acestei preluări, este cel mai probabil că s-a stabilit întâlnirea cu dl. E.

Dna A. avea atât atribuţii în ceea ce priveşte întocmirea, redactarea proiectului de contract de asistenţă juridică. De cele mai multe ori împreună cu avocatul care face evaluarea iniţială a cazului, cât şi de a aplica o ştampilă cu semnătura mea pe aceste contracte (...)

La întrebare adresată de procuror, de a spune cine i-a comunicat inculpatei că trebuie să întocmească contractul şi să aplice semnătura în cazul D., martorul B. a declarat: (...) Aici sunt mai multe aspecte. În primul rând, noi suntem acolo ca să oferim aceste serviciu profesionale. Aşadar, nu trebuie să îi comunice cineva dnei A., când vine un client, când dosarul său intră în evaluare şi decidem că îl vom reprezenta, mai ales fiind vorba de un contract important, nu este nevoie să îi dea cineva indicaţi.

Pe de altă parte, această manieră de lucru s-a consolidat în timp, având în vedere faptul că dna A. este o persoană serioasă, organizată, corectă şi care a dovedit în numeroase situaţii că ştie să apere interesele societăţii de avocaţi. mai trebuie să precizez că activitatea unui avocat e întotdeauna sub presiunea rezultatului, a aşteptărilor clientului, a competiţiei într-o piaţă concurenţială acerbă, astfel încât nimeni nu are timp să stea să disece, aşa cum facem noi acum, ci lucrurile trebuie făcute cu rapiditate, astfel încât interesele clienţilor să nu aibă de suferit.

Chiar în cazul acela, despre care vorbim, era necesar să fie încheiat cât mai curând un contract de asistenţă juridică, pentru că partea adversă începuse să promoveze căi extraordinare de atac, cereri de suspendare, cereri de strămutare, care erau iminente şi în care era necesar ca acest client să fie reprezentat (...)

S-a mai reţinut că niciunul dintre martorii ascultaţi în timpul cercetării judecătoreşti nu a confirmat în vreun fel faptul că inculpata A. ar fi cunoscut existenţa presupusei înţelegeri dintre B. şi E., pe care să o considere sau să o evalueze, ca fiind frauduloasă.

În continuare, s-a reţinut că martorul V., avocat al unuia dintre inculpaţii din Dosarul nr. x/2012, prezent la momentul audierii numitei A. de către organul de urmărire penală, a arătat:

"(...) depoziţia doamnei A. era în sensul că dânsa stabilise la momentul contractului iniţial acest cuantum al onorariului, spunea dânsa în prima declaraţie, bazându-se pe elemente legate de complexitatea litigiului şi de valoare, iar ceea ce organul judiciar punea la îndoială din spusele martorei erau două chestiuni, prima că domnia sa, care ocupa o funcţie administrativă în cadrul societăţii B. şi asociaţii, stabilise acest onorariu, a doua chestiune asupra căreia organul judiciar dorea mai multe relaţii viza dacă B., titularul contractului, fusese consultat prealabil cu privire la cuantumul acestui onorariu sau dacă avea cunoştinţă de el. Bănuielile organului judiciar plecau de la o discuţie care a avut loc în prezenţa martorei, în care totuşi procurorul era nelămurit: doamnă onorariul este totuşi extrem de mare, vreţi să spuneţi că dumneavoastră care nu aveaţi nici calitate de avocat aţi stabilit acest onorariu, fără ca titularul să ştie sau să fi fost consultat? Precizez că am fost de faţă la discuţia purtată între martoră şi procuror. (...)

De asemenea, s-a expus declaraţia martorului T., avocat, colaborator al SCA B. care a relatat:" (...) două persoane care din punctul său de vedere aveau legătură cu administrarea firmei - dl B. şi doamna A.. (...) inculpata A. în cadrul societăţii de avocatură B. şi asociaţii, avea calitatea de Director. Iar la stabilirea onorariilor eu nu am participat în mod curent. Nu ştiu dacă doamna A. stabilea onorarii. (...) Nu îmi aduc aminte dacă exista vreun regulament, sau regulă scrisă cu privire la stabilirea onorariilor, (...) pot să declar că aflam în anumite cazuri onorariul de la unul dintre cei doi (B. sau inculpata A.), dar nu ştiu ca regulă să fi fost unul sau celălalt dintre ei cel care stabilea onorariul. (...) doamna A. în general se ocupa de partea administrativă a activităţii mele, cheltuieli de deplasare, organizarea deplasării, facturarea şi plata mea. Unele lucrări le primeam de la ea, în sens material, actele de care trebuia să mă ocup le primeam de la aceasta. Aveam uneori discuţii în legătură cu detalii ale dosarelor, adesea informale. (...)".

În continuare, s-a arătat că probatoriului cu înscrisuri ori declaraţiile de martori, cu accent pe avocaţii ce funcţionau în cadrul SCA B., nu indică vreun element care să poată conduce la concluzia că inculpata A. a cunoscut că prin semnarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, reprezentată de B. s-ar fi "ascuns" adevărata "înţelegere" ori că onorariul reprezintă un folos injust, infracţional.

Revenind la conţinutul celor relatate în calitate de martor de către inculpata A., respectiv împrejurările faptice referitoare la aceea că: înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu şi-a amintit dacă a primit un feedback din partea acestuia, deşi de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primea sau nu un feedback în raport de urgenţă; nu şi-a amintit exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare ori dacă onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei; nu şi-a amintit să existe în documentele firmei acel calcul matematic pentru calcularea onorariului din acest contract l-a efectuat personal ori; că au fost calculele sale şi că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 în urma unui calcul matematic pe care l-a efectuat personal ori ca urmare a indicaţiilor primite de la B. care i-a spus să-l stabilească la această valoare având grijă să nu depăşească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D.; sau împrejurările faptice referitoare la aceea că: nu a corespuns adevărului afirmaţia că a transmis prin email contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro către B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului s-a constatat că nu au legătură ori nu vizează chestiuni de conduită ale numitului B., care să sprijine ori să fie esenţiale din perspectiva probatoriului util presupusului trafic de influenţă reţinut faţă de acesta şi deci nu reprezintă, elementele în considerarea cărora se săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 din C. pen.

Pe de altă parte, în legătură cu declaraţia sa de martor de la DNA, Serviciul Teritorial Braşov din data de 16.01.2015, inculpata A. a precizat că după ce a dat o primă declaraţie în faţa unui comisar de poliţie, a fost chemată de procuror şi, în tot acest context, s-a considerat ameninţată (cu o măsură preventivă), deoarece a fost întrebată dacă are avocat care să vină în două ore şi că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a numitului B. urmare a declaraţiei pe care a dat-o; că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul său profesional; că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declaraţie cu privire la contractul de asistenţă juridică şi/sau că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declaraţiei, pe care le-a spus pentru că a fost pusă sub presiune.

Această evaluare, a faptului că ar fi fost ameninţată în maniera anterior descrisă, a reiterat-o în faţa instanţei la momentul audierii iniţiale şi cu ocazia reaudierii, în prezenta cauză.

Faptul că această evaluare era asumată şi exteriorizată de către numita A. s-a apreciat a fi dovedit cu declaraţiile martorilor, având calitatea de avocaţi, ce au fost prezenţi la momentul audierii acesteia de către organul de cercetare şi apoi de către procuror (martora U. şi martorul V.).

În egală măsură, instanţa de fond a observat că procurorul, la momentul audierii în Dosarul nr. x/2012, respectiv la data de 16.01.2015, nu a formulat nicio întrebare directă, în considerarea acuzaţiilor anterioare de trafic de influenţă, emise faţă de B.. Astfel, în partea introductivă a declaraţiei s-a arătat că audierea vizează modul de redactare, semnare, derulare a contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 încheiat de SCA B. şi Asociaţii, fără a raporta calitatea sa de martor la o anumită acuzaţie emisă în acel dosar aflat la finalul cercetărilor, amintind că în Dosarul nr. x/2012, a fost emis rechizitoriul la data de 20.01.2015.

De asemenea, s-a arătat că obiectul audierii inculpatei A., cu referire la acţiunile sale legate de semnarea contractului nr. x/02.11.2012, încheiat de SCA B. şi Asociaţii, cu accent pe maniera stabilirii onorariului, ce era considerat pentru B. folos injust, infracţional, legătura susţinută cu avocatul ales al numitului B., demonstrează că a putut avea reprezentarea că va fi implicată în situaţia litigioasă ce îl viza pe acesta din urmă, cu posibilitatea transformării calităţii sale din martor în inculpat. Această evaluare nu putea fi străină organului de urmărire penală, la momentul audierii inculpatei A. în calitate de martor. În aceste condiţii, instanţa de fond a considerat că organul judiciar avea o obligaţie de diligenţă, respectiv de a evalua potenţialul de autoincriminare surprins de martorul supus audierii şi care era semnatar al contractului vizat de acuzaţiile formulate deja în altă cauză, faţă de un avocat din cadrul aceluiaşi biroul de avocatură. Chiar dacă această evaluare subiectivă a martorului nu a fost exteriorizată prin invocarea expresă a dreptului de a nu se autoincrimina în cursul audierii sale, nu este exclusă obligaţia legală a organului judiciar de a evoca dreptul şi de a crea cadrul exercitării sale, în contextul principiului loialităţii administrării probelor, mai ales că martorul audiat era "prins", prin acţiunile proprii, în laţul considerat infracţional, evaluat prin acele audieri şi faţă de care numitul B. devenise inculpat.

Astfel, s-a reţinut că art. 118 din C. proc. pen., cu denumirea marginală, dreptul martorului de a nu se acuza, reglementează ipoteza în care propria declaraţie nu va fi folosită împotriva persoanei audiate, după convertirea calităţii sale din martor în inculpat. În cauză, inculpata, plasându-se în contextul încheierii contractului ce făcea obiectul analizei organului judiciar, evaluase firesc o posibilitate de autoincriminare în raport cu acest demers, însă a devenit inculpat, nu în contextul infracţiunii cercetate, ci a celei de mărturie mincinoasă.

În sensul celor expuse, s-a reţinut că, anterior, jurisprudenţa a sancţionat o astfel de manieră de abordare a actelor ori probatoriilor în faza urmăririi penale, instanţa având în vedere următoarele decizii: Decizia nr. 397/A din 21 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 213 din 09 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 40/A, Dosar nr. x/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 42/A din 03 februarie 2016, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dosar x/2014 şi Decizia penală nr. 40/A din 20 februarie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. x/2016, în considerentele deciziilor antemenţionate reţinându-se că atribuirea calităţii de martor unei persoane şi audierea ei în această calitate, în contextul în care refuzul de a da declaraţii atrăgea consecinţe sancţionatorii, contravine art. 6 din CEDO.

Astfel, s-a reţinut că un martor care are temerea că ar putea fi interogat în legătură cu aspecte autoincriminatorii are dreptul de a refuza să răspundă întrebărilor cu acest conţinut. Atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi "alege" modalităţi alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleiaşi persoane, dreptul la un proces echitabil nu este respectat. În privinţa temeiului achitării, jurisprudenţa a susţinut, atât lipsa elementului subiectiv (vinovăţia), cât şi lipsa elementului obiectiv, ori lipsa cadrului procesual în care ar fi putut să fie dată declaraţia care să atragă răspunderea penală, respectiv lipsa calităţii propriu-zisă de martor pentru a exista infracţiunea de mărturie mincinoasă (ÎCCJ, Decizia nr. 42/A din 03 februarie 2016, Dosar nr. x/2014; Decizia nr. 40/A din 20 feb. 2018, dosar nr. x/2016; Decizia nr. 318 din 22 mai 2018, Dosar nr. x/2016).

S-a reţinut că aceste cauze în care s-a ales temei al achitării prevederile art. 16 lit. b) din C. proc. pen., se refereau la ipoteza audierii de către organul de urmărire penală şi generarea imediată a calităţii de inculpat în raport cu infracţiunea de mărturie mincinoasă şi trimiterea în judecată alături de cel ce beneficia de această poziţie a martorului.

Revenind la prezenta cauză, instanţa a arătat că situaţia de fapt este diferită, în sensul în care declaraţia ce a generat formularea acuzaţiei de mărturie mincinoasă a fost determinată de conţinutul audierii martorei din faţa instanţei de judecată, în comparaţie cu cel din faza anterioară a urmăririi penale. Audierea în calitate de martor din faza de judecată în fond s-a realizat în deplină cunoştinţă de dreptul de a nu se autoincrimina şi conţinutul infracţiunii de mărturie mincinoasă. De asemenea, audierea s-a realizat în contextul închiderii urmăririi penale în cauza în care dobândise calitatea de martor. Înalta Curte a mai constatat că martorul (inculpata A.) a dat declaraţie asupra faptelor cercetate în faza judecăţii în fond, revenind asupra unor aspecte relatate în cursul urmăririi penale, reduse ca pondere şi lipsite de relevanţă, neesenţiale faptului cercetat ori adăugând şi nuanţând altele. Martora nu a refuzat a da declaraţii în legătură cu cele cercetate, ci a precizat că nu îşi aminteşte anumite aspecte ori împrejurări.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că audierea ce a generat inculparea numitei A., a avut loc la data de 25.04.2017, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2015 (privind pe inculpaţii B., C., D. şi alţii, dosar format urmare a rechizitoriului nr. x al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov). În cursul acestei audieri din data de 25.04.2017, martora A. a revenit, în parte, pe aspecte reduse ca întindere şi colaterale bazei factuale cercetate, asupra celor învederate în faza de urmărire penală, în declaraţia din data de 16.01.2015, ambele audieri vizând împrejurările în care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi s-a stabilit onorariul.

Înalta Curte a reţinut că martora (inculpata A.), audiată la circa 5 ani după încheierea contractului, a relatat aspecte legate de modalitatea încheierii contractului de asistenţă juridică şi maniera determinării cuantumului onorariului, în limitele în care şi le amintea.

Instanţa de fond a constatat şi că existenţa contractului şi nivelul onorariului au fost suficient dovedite cu înscrisul aferent, iar activitatea de documentare şi probare referitoare la natura de folos injust al acestei sume se realiza în contextul altor raporturi interumane şi prin alte modalităţi şi mijloace de probă (ca de exemplu prin compararea contractelor similare, decelarea existenţei altor onorarii similare şi a modalităţii de determinare, ş.a.). Aceste consideraţii fac ca cele relatate de martoră să nu fi fost determinante, sau esenţiale acuzaţiei vizate de declaraţia sa. Chiar în contextul în care declaraţia martorei ar fi servit faptului urmărit a fi probat, organul judiciar nu se putea mărgini la un unic mijloc de probă pentru a considera probatoriul suficient.

Revenirile asupra celor relatate în cursul urmăririi penale, conţinute în declaraţiile date în cursul judecăţii în fond, în datele de 25.04.2017 şi 7.02.2018, au vizat şi desluşirea manierei în care organul de urmărire penală a înţeles să desfăşoare procedura audierii sale, ca un motiv al obţinerii conţinutului declaraţiilor anterioare. În acest context a existat o extindere a relatărilor anterioare, în actul de sesizare, însuşi procurorul menţionând caracterul convergent al celor declarate în faţa instanţei.

Înalta Curte a avut în vedere şi că inculpata are pregătire juridică şi înţelege cu claritate, la un nivel superior, necesitatea conformării normelor penale şi limitele şi condiţiile exercitării drepturilor procesuale, această calitate permiţându-i să surprindă şi să valorifice utilitatea celor relatate în chiar cursul propriei declaraţii, mai ales în contextul în care cunoştea situaţia juridică în care era implicat numitul B. vizat de declaraţia sa. De asemenea, s-a reţinut că aceasta cunoştea şi propriile drepturi procesuale, putea evalua limitele exerciţiului acestora, iar în eventualitatea încălcării, putea solicita repunerea în matca de legalitate, prin plângeri împotriva actelor procurorului, ce nu au fost valorificate în cauză. Totuşi, instanţa de fond a considerat că lipsa ieşirii din pasivitate a martorului, ori lipsa unor plângeri vizând faza de urmărire penală ori activitatea procurorului, nu acoperă viciul de strategie a urmăririi penale, viciul în evaluarea suficienţei ori pertinenţei probelor ori chiar viciul referitor la dreptul la un proces echitabil, în ansamblul său ori sub orice garanţie ori drept inclus de acesta.

Având în vedere probatoriul administrat în cauza privind pe inculpata A., dar şi consideraţiile teoretice şi jurisprudenţiale anterioare, Înalta Curte a conchis în sensul că nu au fost probate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

IV. Judecata în apel

IV.1. Împotriva Sentinţei penale nr. 83 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 15 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 15 ianuarie 2020.

IV.2. Sinteza criticilor formulate

În motivele de apel scrise depuse la dosarul cauzei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut că soluţia de achitare a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă este netemeinică, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 83 din 25 februarie 2019, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 şi în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatei A. la pedeapsa principală a închisorii cu executare, deoarece respectul pentru valorile apărate de legea penală nu se poate asigura decât prin executarea în regim de detenţie a unei pedepse maximale.

În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (1) cu raportare la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a solicitat şi aplicarea pedepselor accesorii şi complementare faţă de inculpată.

În cuprinsul motivelor scrise s-a arătat, în esenţă, că aprecierea instanţei de fond este greşită cu privire la faptul că probatoriul administrat în cauză trebuia să fie concludent referitor la faptul că inculpata A. cunoştea că prin semnarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi asociaţii, ar fi "ascuns" adevărata "înţelegere" ori că onorariul reprezintă un folos injust, infracţional.

În acest context, s-a susţinut că pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă nu este nevoie ca declaraţia neadevărată să fi servit instanţei la formarea convingerii sale şi la darea unei anumite soluţii în legătură cu fapta pentru care persoana a fost audiată, fiind suficient ca, prin legătura sa cu obiectul procesului, declaraţia martorului să fi fost aptă a servi la soluţionarea cauzei

În continuare, s-a susţinut că era deosebit de importantă şi relevantă o depoziţie corespunzătoare adevărului a inculpatei A. pentru a se lămuri elemente esenţiale legate de împrejurările în care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din 2.11.2012 între D., prin mandatar E. şi SC B., în condiţiile în care se suspecta faptul că acel onorariu era obiectul presupusului trafic de influenţă. Astfel, prin împrejurări esenţiale reprezintă, în cauză, acele aspecte legate de modalitatea de calcul a onorariului, de faptul că acel calcul matematic al onorariului a fost realizat la solicitarea/sub îndrumarea inculpatului B., dar şi cele referitoare la primirea feedback-ului din partea acestuia anterior aplicării ştampilei cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţa juridică.

În acest context s-a apreciat important conţinutul celor relatate în calitate de martor de către inculpata A., deoarece aspectele expuse de martoră au legătură cu acuzaţia de trafic de influenţă, dar şi cu conduita numitului B., respectiv faptul că acesta i-a dat îndrumări legate de modul de calcul al onorariului dar şi faptul că a aprobat semnarea contractului de asistenţă juridică în împrejurările menţionate anterior, care pot sprijini şi sunt esenţiale din perspectiva probatoriului util acuzaţiilor de trafic de influenţă şi spălare de bani reţinute faţă de B.

Un alt argument în susţinerea motivelor de apel a fost acela că instanţa de fond, în mod eronat a reţinut că urmărirea penală a fost viciată, prin vicierea principiului loialităţii administrării probelor, deoarece organul de urmărire penală, cu ocazia luării declaraţiei de martor la DNA, Serviciul Teritorial Braşov la data de 16.01.2015, nu i-a adus la cunoştinţă martorei A. dreptul de a nu se autoincrimina, în condiţiile în care aceasta a avut reprezentarea că va fi implicată în situaţia litigioasă ce îl viza pe B., cu posibilitatea transformării calităţii sale din martor în inculpat.

În acest sens, s-a arătat că la momentul audierii în calitate de martor, respectiv la data de 16.01.2015, nu existau niciun fel de indicii ori motive plauzibile de implicare a inculpatei A. în activitatea infracţională cu privire la aspectele faţă de care a fost audiată.

Activitatea de urmărire penală s-a desfăşurat cu respectarea principiului loialităţii şi a dreptului la un proces echitabil, organul de urmărire penală nu a avut niciun moment date/probe vizând implicarea inculpatei în activitatea inculpatului B., care a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici de la Direcţia Silvică Bacău şi O.C.P.I. Bacău, în scopul de a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna.

În continuare, s-a susţinut că inculpata A. a minţit şi în ceea ce priveşte modalitatea în care a decurs audierea sa ca martor de la DNA - Serviciul Teritorial Braşov din data de 16.01.2015, în sensul că, în mod nereal a declarat că după ce a dat prima declaraţie în faţa unui comisar de poliţie, a fost chemată de procuror şi a fost ameninţată, spunându-i-se dacă are avocat care să vină în două ore şi că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a lui B. urmare a declaraţiei pe care a dat-o, că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul său profesional, că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declaraţie cu privire la contractul de asistenţă juridică şi că ameninţările au constat în aceea că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declaraţiei, fiind pusă sub presiune.

Şi cu privire la acest aspect, s-a susţinut că inculpata şi-a retractat declaraţia.

În această situaţie, în opinia parchetului, rezulta fără dubiu că audierea martorei, respectiv luarea acelui supliment de declaraţie din data de 16.01.2015 la DNA - Serviciul Teritorial Braşov s-au realizat cu respectarea prevederilor art. 6 din Convenţia europeană, neexistând la momentul audierii ori anterior probe din care să rezultă bănuiala rezonabilă că inculpata A. ar fi fost implicată în activitatea de trafic de influentă ce îl viza pe B.

În acest context, s-a susţinut că inculpatei A. nu i s-a încălcat, prin audierea ca martor, dreptul la tăcere, dreptul de a nu se autoincrimina, şi nu s-a adus atingere principiilor fundamentale ale procesului penal ori drepturilor recunoscute prin art. 6 din Convenţia europeană.

În continuare, s-a susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a arătat că susţinerile diferite şi uneori contradictorii ale inculpatei A. nu se datorează unor erori de percepţie, inculpata nefiind animată de bună-credinţă, acceptând că prin modul în care a declarat induce în eroare organele judiciare şi, implicit, zădărniceşte stabilirea adevărului în cauza penală de faţă.

În raport de toate aceste consideraţii, s-a susţinut că, în cauză procesul penal s-a desfăşurat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale impuse atât de normele procesual penale interne, dar şi de standardele europene comunitare, fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă săvârşită de către inculpata A.

IV.3. Procedura în faţa Completului de 5 judecători

La termenul din data de 15 ianuarie 2020, faţă de cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al intimatei- inculpate A., pentru imposibilitate medicală de prezentare, s-a acordat termen la data de 12 februarie 2020.

Prin rezoluţia preşedintelui completului de judecată din data de 15 ianuarie 2020 a fost preschimbat termenul pentru data de 10 februarie 2020.

La termenul din data de 10 februarie 2020 instanţa a dat cuvântul asupra cererii de probatorii formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, iar în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 100 alin. (3) din C. proc. pen. a admis proba testimonială constând în reaudierea martorilor B., T., U. şi V.

Totodată, instanţa a luat act de poziţia exprimată de intimata-inculpată A., în sensul că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, fiind acordat termen la data de 09 martie 2020 pentru când au fost citaţi martorii încuviinţaţi.

În data de 09 martie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 10 februarie 2020 a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor U. şi T. sub prestare de jurământ, după ce aceştia au fost legitimaţi şi identificaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţiile martorilor fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor B. şi V. cauza a fost amânată pentru termenul din data de 11 mai 2020.

Prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 30 aprilie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (5) din cuprinsul Anexei 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 31 martie 2020, constatând existenţa unor motive obiective ce pun instanţa în imposibilitatea desfăşurării şedinţei de judecată la termenul din data de 11 mai 2020, s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflate pe rolul Completului de 5 judecători Penal 2-2020 din şedinţa de judecată cu termen la data de 11 mai 2020.

Prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 19 mai 2020, având în vedere încetarea, începând cu data de 15 mai 2020 a stării de urgenţă instituite pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS- Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora, începând cu data de 15 mai 2020 se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile, precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, potrivit cărora, în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor, s-a stabilit termen la data de 22 iunie 2020.

La termenul din data de 22 iunie 2020, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 10 februarie 2020, instanţa supremă a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor B. şi V. sub prestare de jurământ, după ce aceştia au fost legitimaţi şi identificaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţiile martorilor fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

Ulterior, instanţa a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărarea intimatei inculpate A., pentru a-i da posibilitatea să fie asistată la dezbateri de apărătorul ales titular şi a acordat termen la data de 26 octombrie 2020.

La termenul din data de 26 octombrie 2020, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului ales al intimatei inculpate, precum şi ultimul cuvânt al intimatei inculpate A., formulate la termenul din data de 26 octombrie 2020 au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV.4. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Situaţia de fapt

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 20.01.2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului B. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în sarcina acestuia reţinându-se, în esenţă, că în luna noiembrie 2012 ar fi aderat la grupul constituit din coinculpaţii C., D., E. şi F., în scopul de a săvârşi infracţiuni de corupţie în legătură cu punerea în executare a Deciziei civile nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 43.227 ha teren forestier. Totodată, s-a reţinut că inculpatul B. ar fi pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici ai Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, R.N.P Romsilva - Direcţia Silvică Bacău şi O.C.P.I Bacău, cu scopul de a-i determina să urgenteze şi să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, iar pentru a disimula provenienţa banilor pretinşi în schimbul traficului de influenţă promis, a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, în baza căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix, iar suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate pentru terenul forestier respectiv.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauza nr. x/2012, inculpata A. a fost ascultată ca martor, la data de 16.01.2015, cu privire la următoarele aspecte factuale consemnate explicit în partea introductivă a declaraţiei: fictivitatea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2021 încheiat între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, faptul că disimulează traficul de influenţă săvârşit de B.

Declaraţia dată ca martor la 16.01.2015, în Dosarul nr. x/2021 cuprinde precizările inculpatei A. sub aspectul următoarelor chestiuni de interes în speţa de faţă, ce pot fi sintetizate astfel:

- desemnarea inculpatei pentru reprezentarea societăţii de avocatură, respectiv,

- maniera de semnare a contractului de asistenţă juridică şi de stabilire a onorariului.

i) sub aspectul celei dintâi chestiuni astfel sintetizate, inculpata A. a precizat, în declaraţia din data de 16.01.2015, că "pe data de 02.11.2012 mi s-a spus de către domnul T. sau domnul B., nu mai reţin exact, că la acea dată, la birou, urmează să se prezinte un client, domnul E. în vederea semnării unui contract de asistenţă juridică. Pentru redactarea acestui contract am studiat o serie de documente".

ii) cu referire la aspectele vizând maniera în care a fost semnat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 a arătat că "Onorariul în valoarea de 2.000.000 euro l-am fixat eu, fără a fi influenţată de alte persoane, conform onorariilor standard ale societăţii. În acest sens am studiat scrisoarea de intenţie, obiectul cauzei, complexitatea litigiilor şi valoarea tranzacţiei. În conformitate cu practica internă a casei de avocatură, după ce am redactat contractul l-am trimis prin mail, pentru aprobare, domnului B., care la acel moment nu se afla în sediu. Domnul B. mi-a spus că pot prezenta contractul clientului, lucru pe care l-am făcut în momentul în care acesta s-a prezentat la sediul societăţii. Era pentru prima dată când îl vedeam pe acest domn. (...) Semnătura de pe contractul în discuţie nu aparţine domnului B. Este vorba despre o ştampilă cu semnătura sa pe care eu am aplicat-o şi pe care o folosim atunci când acesta lipseşte de la birou. Aceasta este practica casei noastre de avocatură. (...)"

În continuare, a arătat că a urmat semnarea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, "la care am participat, din câte reţin, doar eu şi domnul E. Nu ştiu dacă în acest caz i-am trimis prin mail domnului B. actul adiţional în vederea confirmării, fiind semnat de mine, deoarece acesta nu era la sediul societăţii."

În ceea ce priveşte actul adiţional nr. x, a relatat că nu îşi aminteşte cine i-a spus să aducă modificări cu privire la onorariu şi să stabilească suma de 3.000.000 euro, neputând preciza dacă forma acestuia a fost înaintată către martorul B. înainte de a fi semnat şi nici dacă au mai existat în cadrul societăţii contracte de asistenţă juridică cu onorarii la acest nivel.

În suplimentul de declaraţie dat la aceeaşi dată inculpata A. a făcut următoarele precizări, la întrebarea expresă a organului de urmărire penală referitoare la modalitatea de calcul a onorariului: "onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 a fost stabilit de mine, în urma unui calcul matematic pe care l-am obţinut ca urmare a indicaţiilor primite de la domnul B., respectiv să-l realizez procentual, având grijă să nu depăşesc 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. Din câte reţin, valoarea acestei sume era în jur de 70 milioane de euro. Nu mai reţin procentul pe care l-am aplicat pentru calcul, dar suma rezultată (2.000.000 euro) am menţionat-o în contract după care, documentul astfel obţinut l-am trimis prin mail domnului B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului".

Subsecvent înregistrării rechizitoriului nr. x pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2015 şi parcurgerii fazei de cameră preliminară, în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpata A. a fost reascultată în calitate de martor, declaraţia sa din data de 25.04.2017, fiind considerată de acuzare contrară adevărului şi reprezentând baza faptică a acuzaţiilor penale formulate în prezenta cauză.

i) în cuprinsul acestei declaraţii date în cursul judecăţii, inculpata A. a susţinut, referitor la prima chestiune factuală de interes în speţă, că pe contractul de asistenţă juridică a aplicat o ştampilă cu semnătura olografă a domnului B., o practică obişnuită în cadrul cabinetului de avocatură, iar pe actul adiţional, a semnat pentru societatea de avocatură "deoarece aveam împuternicire generală". A precizat totodată, că nu mai ştie exact cum au fost semnate nici primul şi nici al doilea act adiţional, susţinând totodată "Din câte îmi amintesc actele adiţionale au reprezentat o prelungire a mandatului şi am primit şi informaţii de la E. cu privire la prelungirea mandatului." ii) Sub aspectul modalităţii de stabilire a onorariului şi de semnare a contractului de asistenţă juridică antemenţionat, inculpata A. a declarat, la data de 25.04.2017 că, "Înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu îmi amintesc dacă am primit un feedback din partea acestuia. De regulă prezentam aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primim sau nu un feedback în raport de urgenţă. Nu-mi amintesc exact dacă am trimis şi acest contract înainte de semnare. (...)

Din câte îmi amintesc actele adiţionale au reprezentat o prelungire a mandatului şi am primit şi informaţii de la E. cu privire la prelungirea mandatului. Onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei. Nu-mi amintesc să existe în documentele firmei acel calcul matematic, au fost calculele mele făcute conform criteriilor menţionate anterior.

Menţin declaraţia dată la urmărire penală, însă la un moment dat am dat o completare la declaraţie după câteva ore pe care nu o menţin întrucât am fost supusă presiunii. (...)"

Interogată cu privire la afirmaţiile făcute în faza de urmărire penală sub acest aspect, inculpata A. a susţinut că i s-a sugerat să îşi angajeze un apărător care să ajungă în timp util, deoarece "există posibilitatea să se ia nişte măsuri preventive asupra mea sau asupra domnului B. în raport de mărturia mea."

De asemenea, inculpata a afirmat că prin diverse întrebări, i s-a sugerat să dea o completare la declaraţie, cu detalii despre parcursul profesional, dar şi chestiuni contrare declaraţiei iniţiale referitoare la stabilirea onorariului, în sensul că "domnul B. mi-a spus să fac acest calcul, pe care, de regulă, îl fac în contract".

În declaraţia din data de 25.04.2017, inculpata A. a mai susţinut că, în contextul ascultării sale de către procuror, s-a recurs la mijloace de presiune de tipul unor sugestii de a spune anumite chestiuni în completarea declaraţiei, pe care "le-am spus sub presiune, pentru a putea încheia, deoarece era ora 23. Mă simţeam sub presiune şi credeam că voi ceda psihic. Toată această experienţă traumatizantă mi-a înrăutăţit problemele de sănătate."

Toate susţinerile detaliate în precedent, făcute cu ocazia ascultării inculpatei în calitate de martor, la data de 25.04.2017 au fost caracterizate prin rechizitoriu ca fiind necorespunzătoare adevărului, menite a îngreuna cercetările şi a împiedica tragerea la răspundere penală a numitului B. în cauza nr. 278/1/2015. În acest dosar, prin Sentinţa penală nr. 286/09.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus achitarea inculpatului B., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Analiza mijloacelor de probă

Pentru completa lămurire a cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 judecători apreciază necesar să evalueze probatoriul administrat printr-o raportare corespunzătoare la cele două împrejurări esenţiale circumscrise obiectului judecăţii şi sub aspectul cărora s-a reţinut că inculpata A. ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis să spună tot ceea ce ştie. În acest scop, al determinării în mod obiectiv a caracterului "mincinos" al susţinerilor inculpatei, va analiza măsura în care împrejurările factuale menţionate în declaraţia incriminată au suport probator în restul dovezilor administrate.

Analiza instanţei supreme nu are, însă, ca obiect, temeinicia acuzaţiilor aduse numitului B. sau altor persoane în cauza nr. x/2015 şi nu poate primi semnificaţia unei cenzurări, directe sau tangenţiale, a acestor din urmă acuzaţii. Finalitatea demersului instanţei supreme este strict limitată la cenzurarea acuzaţiilor privind caracterul pretins mincinos al afirmaţiilor inculpatei A. referitoare la chestiuni punctuale deduse judecăţii, enumerate limitativ în rechizitoriu, respectiv împrejurarea că inculpata nu a spus tot ce ştie în legătură cu aspecte esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată, ascunzând implicarea lui B. în încheierea contractului de asistenţă juridică şi stabilirea onorariului (contractul de asistenţă juridică fiind încheiat doar pentru a disimula adevărata înţelegere avută, respectiv traficul de influenţă promis de B. asupra funcţionarilor publici cu atribuţii în punerea în posesie a pădurii, pentru care a solicitat 2,5 milioane euro), cât şi caracterul mincinos al afirmaţiei inculpatei că declaraţiile date în faţa procurorului ar fi fost rezultatul presiunilor şi ameninţărilor la care ar fi fost supusă.

i) Atribuţiile inculpatei A. în cadrul societăţii de avocatură SCA B. şi asociaţii rezultă din analiza coroborată a probatoriului testimonial.

Acest probatoriu confirmă declaraţiile inculpatei A. referitoare la atribuţiile sale administrative, vizând redactarea şi semnarea contractelor de asistenţă juridică.

Pentru clarificarea acestor împrejurări, sunt relevante declaraţiile date de persoane din cadrul societăţii de avocatură, respectiv inculpata A. şi martorii T. şi B.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală a prezentei cauze, la data de 27 noiembrie 2017, martorul T. a arătat că inculpata era director administrativ, ea fiind persoana căreia avocaţii colaboratori îi dădeau facturile, cu ea rezolvau deconturile pentru deplasări şi tot ce ţinea de partea administrativă, fiind un colaborator apropiat al domnului B.. A mai susţinut că "firma era a domnului B. şi acesta stabilea onorariile, A. fiind interfaţa şi multe lucruri treceau prin ea. (...) Percepţia mea a fost că se ocupă doar de partea administrativă. Nu discutam dosare cu doamna A.".

Declaraţia dată de acelaşi martor, în faţa instanţei de fond, la data de 23 octombrie 2018 confirmă, de asemenea, că de administrarea şi coordonarea activităţii în cadrul societăţii de avocatură se ocupau două persoane - martorul B. şi inculpata A., în calitate de director, fără a putea afirma cu certitudine dacă onorariile erau stabilite de aceasta din urmă sau de martorul B., deoarece nu participa la negocierea onorariilor şi nici la semnarea contractelor de asistenţă juridică. În continuare, a susţinut că i se comunicau detalii din dosare şi cu privire la cuantumul onorariilor de către martoră, dar nu a participat la negocierea contractului iniţial încheiat cu D., ci doar la întocmirea unor variante ale actelor adiţionale în funcţie de e-mail-urile primite, astfel că nu are cunoştinţă de vreo regulă în cadrul firmei cu privire la calculul onorariilor de succes.

Astfel, prin declaraţia dată, martorul T. nu a prezentat detalii privind fie împrejurarea că inculpata A. ar fi avut cunoştinţă de ceea ce reprezenta suma de 2.000.000 euro, fie modalitatea în care a fost calculat în concret onorariul, acesta menţionând doar că, în calitate de director, inculpatei îi revenea atribuţia de redactare a contractelor de asistenţă juridică şi de completare a clauzelor acestora, inclusiv cele referitoare la onorarii. De altfel, împrejurări asemănătoare rezultă şi din declaraţiile date de martor în Dosarul nr. x/2015.

Audiat în faţa instanţei de apel, la termenul din data de 09.03.2020, martorul a arătat că "în cadrul societăţii de avocatură B. se practicau onorariile de succes, dar aşa cum am precizat şi anterior nu am participat la stabilirea acestora. Nu cunosc dacă onorariile de succes erau fixate în funcţie de un anumit procent ori de valoare. Ştiu că onorariile de avocat în cadrul firmei erau stabilite de către martorul B.. Mi s-au comunicat onorarii şi de către martora A. dar şi de către alte persoane din cadrul firmei."

Ca atare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători notează că declaraţiile succesive ale martorul T. demonstrează cu certitudine o împrejurare necontestată, şi anume, întocmirea contractului de asistenţă juridică şi a actelor adiţionale de către inculpata A., însă nu clarifică ce anume a implicat, în concret, interacţiunea inculpatei cu martorul B. în legătură cu stabilirea onorariului în discuţie şi nici dacă aceasta a cunoscut că, prin semnarea contractului antemenţionat între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, reprezentată de B. s-ar fi ascuns pretinsa înţelegere dintre aceştia.

În faţa instanţei de fond, la solicitarea inculpatei A. a fost audiat, la data de 13 noiembrie 2018, martorul B., care a relatat că societatea de avocaţi are încheiat un contract de prestări servicii cu societatea de consultanţă a doamnei A.

Cu referire la atribuţiile inculpatei a arătat că în contextul în care s-a stabilit onorariul în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi s-a semnat acest contract, a relatat că "în cadrul societăţii modul de lucru este unul flexibil, bazat pe delegarea de responsabilităţi, determinat de necesitatea prezentării avocaţilor la sediile instanţelor şi parchetelor sau la alte instituţii. De aceea, în contact cu clienţii intră, mai ales directorul executiv al societăţii, doamna A., cât şi cu avocaţii parteneri sau seniori care se află în momentul respectiv la sediul profesional".

Martorul B. a mai arătat, cu referire expresă la contractul încheiat cu D., că "în cazul acelui contract a fost stabilit un onorariul fix, în sumă de 100.000 euro, din câte îmi aduc aminte şi două onorarii de succes. (...) restul sumelor, în afara avansului de 100.000 euro din respectivul contract depindeau, din câte îmi amintesc, de două evenimente viitoare şi incerte. O dată, de eliberarea titlurilor de proprietate la care dl D. era îndreptăţit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti executorii şi, în al doilea rând, un alt onorariu de succes, o altă sumă, reprezentând eliberarea acestor titluri înainte de o anumită dată. (...)"

În ceea ce priveşte atribuţiile inculpatei A. în încheierea contractului de asistenţă juridică cu D., a arătat că nu a fost în firmă la momentul încheierii contractului iniţial, dar ulterior i s-a adus la cunoştinţă că, de această activitate s-au ocupat inculpata A. şi martorul T., actele adiţionale fiind încheiate ca urmare a semnalării de către acesta din urmă a dificultăţilor şi volumului de muncă sporit pe care îl va necesita reprezentarea în dosar, dar şi în urma discuţiilor cu E. De asemenea, a relatat că inculpata A. avea atribuţii, atât în ceea ce priveşte întocmirea şi redactarea proiectului de contract, pe care, de multe ori o făcea împreună cu avocatul care efectua evaluarea iniţială, cât şi de a aplica o ştampilă cu semnătura acestuia pe contracte.

Totodată, a mai arătat că politica onorariilor era stabilită în interiorul firmei fiind cunoscută de toţi avocaţii din cadrul acesteia.

Împrejurări asemănătoare rezultă şi din declaraţia dată în faţa instanţei de apel, la termenul din data de 22 iunie 2020, când a arătat că nu a fost prezent la semnarea contractului de asistenţă juridică şi nici la întâlnirea care a avut loc ulterior cu clientul.

Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi aminteşte că obiectul prezentei cauze este limitat la analiza caracterului corespunzător adevărului al unor afirmaţii limitativ descrise în rechizitoriu şi aparţinând exclusiv inculpatei A.

Chiar dacă o atare analiză implică, în mod indirect, dar inevitabil, şi examinarea acţiunilor întreprinse de B. şi imputate acestuia din urmă în Dosarul nr. x/2015, o atare examinare nu poate fi, însă, extinsă dincolo de ceea ce este strict şi absolut necesar lămuririi acuzaţiilor penale formulate în speţă, fără riscul de a se nesocoti exigenţele art. 371 din C. proc. pen.

Soluţionarea acţiunii penale exercitate în speţă nu ar putea conduce la cenzurarea, nici măcar indirectă, de către instanţa învestită în prezenta cauză, a acuzaţiilor aduse lui B. sau a poziţiilor exprimate de alţi participanţi procesuali în cauza distinctă nr. x/2015.

În aceste limite, Înalta Curte, Completul de 5 judecători observă că inculpata nu a negat, în declaraţia incriminată, că s-ar fi întâlnit cu reprezentantul lui D., la sediul societăţii de avocatură, la data de 02.11.2012, când s-a semnat contractul de asistenţă juridică, atitudinea sa de negare vizând, aşa cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu, numai existenţa unei solicitări exprese din partea lui B., de întocmire a contractului în contextul precizat, prin comunicarea modului de calcul al onorariului şi oferirea unui feedback la forma propusă.

Instanţa supremă apreciază, însă, că întinderea şi conţinutul complet al informaţiilor pe care le-a perceput şi, ulterior, memorat, inculpata A., în mod real, la data de 02.11.2012, nu au fost stabilite cu certitudinea impusă de exigenţele art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., probele testimoniale nefiind susceptibile a lămuri aceste împrejurări, dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar declaraţia iniţială a inculpatei, din 16.01.2015, este lapidară şi echivocă sub acest aspect.

Acuzaţiile aduse se întemeiază, de altfel, în mod exclusiv, pe prezumţia că, invocând împrejurarea că nu îşi mai aminteşte dacă a existat o comunicare cu B. şi în ce limite, cu privire la calculul onorariului menţionat în contract, inculpata A. a ascuns în mod deliberat informaţii esenţiale pentru clarificarea contribuţiei efective a martorului sus-menţionat.

Or, o atare prezumţie este una simplă şi, asemănător oricărei probe circumstanţiale, ea demonstrează o probabilitate derivată dintr-un raţionament logic; în absenţa altor probe directe sau indirecte care să o coroboreze, această prezumţie nu poate primi însă, eo ipso, semnificaţia probatorie a unei certitudini.

Aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţiile de fapt şi de drept operează în orice sistem de drept, iar Convenţia nu le interzice în principiu. Cu toate acestea, este necesar ca, în procesul penal, statele părţi să recurgă la prezumţii de fapt sau de drept în limite rezonabile, luând în considerare miza procesului şi cu respectarea dreptului la apărare. În orice caz, recurgerea la prezumţii de fapt trebuie să păstreze un raport de proporţionalitate rezonabilă cu scopul legitim urmărit (cauza Salabiaku c. Franţei, 10519/83, hotărârea din 07.10.1988, Västberga Taxi Aktiebolag and Vulic c. Suediei, 36985/97, hotărârea din 21.05.2003)

Din această perspectivă, atribuţiile inculpatei A. în cadrul societăţii de avocatură nu fundamentează, în mod automat şi prin ele însele, concluzia că inculpata a cunoscut sau suspectat natura contractului în discuţie şi nici nu relevă cu certitudine, în cazul particular al acestui contract, în ce anume a constat comunicarea sa cu martorul B., pentru a se putea reţine eventuale elemente particulare care, prin caracterul lor neobişnuit, să fi atras atenţia inculpatei şi să fi fost memorate în consecinţă. Probatoriul testimonial a confirmat că, la întâlnirea din data de 02.11.2012, la sediul SCA B. şi Asociaţii a fost semnat contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2021 între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, dar nu a demonstrat care a fost, în concret, marja de acţiune a inculpatei în redactarea acestui contract.

Înalta Curte observă că poziţia inculpatei, sub aspectul naturii atribuţiilor sale în cadrul firmei de avocatură ce au determinat redactarea contractului de asistenţă juridică de către aceasta nu diferă semnificativ de cea a martorului T., care, prezent la semnarea contractului şi a actelor adiţionale nu a perceput nici el un eventual caracter simulat al contractului.

În opinia acuzării, afirmaţiile imputate inculpatei, referitoare la atribuţiile sale în contextul lipsei martorului B. din sediu, ar contrazice propriile susţineri iniţiale ale acesteia. Or, este neîndoielnic că declaraţiile iniţiale ale inculpatei evidenţiază doar posibilitatea, iar nu certitudinea acesteia cu privire la existenţa şi conţinutul solicitării efectiv adresate de către B., privind redactarea contractului de asistenţă juridică.

ii) Cu referire la modalitatea de stabilire a onorariului şi de semnare a contractului de asistenţă juridică antemenţionat, probatoriul testimonial şi înscrisurile de la dosar demonstrează, şi în acest caz, faptul că inculpata A. a întocmit contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi cele două acte adiţionale.

Aşa cum s-a reţinut în precedent, inculpatei A. i s-a imputat caracterul necorespunzător adevărului al afirmaţiilor privind faptul că, înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu îşi aminteşte dacă a primit un feedback din partea acestuia, deşi de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis, la care primea sau nu un feedback în raport de urgenţă, că nu-şi aminteşte exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare, că onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei şi nu-şi aminteşte să existe în documentele firmei acel calcul matematic pe care 1-a aplicat pentru calcularea onorariului din acest contract, că au fost calculele sale şi că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 în urma unui calcul matematic pe care 1-a obţinut urmare a indicaţiilor primite de la B. care i-a spus să stabilească onorariul la această valoare având grijă să nu depăşească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. şi că nu corespunde adevărului nici afirmaţia că a transmis prin e-mail contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro lui B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului.

În opinia acuzării, aceste declaraţii contrazic susţinerile iniţiale ale inculpatei, făcute în calitate de martor la data de 16.01.2015, potrivit cărora, numitul B. a stabilit onorariul şi conţinutul contractului antemenţionat.

Din analiza declaraţiilor martorilor B. şi T. rezultă, aşa cum s-a expus anterior că, de stabilirea onorariilor în cadrul SCA B. şi asociaţii se ocupau martorul B. şi inculpata A.

Astfel, martorul T., în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, la data de 23 octombrie 2018 confirmă că "de administrarea şi coordonarea activităţii în cadrul societăţii de avocatură se ocupau două persoane- martorul B. şi inculpata A., în calitate de director", fără a putea afirma cu certitudine dacă onorariile erau stabilite de aceasta din urmă sau de martorul B., deoarece nu participa la negocierea onorariilor şi nici la semnarea contractelor de asistenţă juridică. În continuare, a susţinut că i se comunicau detalii din dosare şi cu privire la cuantumul onorariilor de către martoră, dar nu a participat la negocierea contractului iniţial încheiat cu D., ci doar la întocmirea unor variante ale actelor adiţionale în funcţie de e-mail-urile primite, astfel că nu are cunoştinţă de vreo regula în cadrul firmei cu privire la calculul onorariilor de succes.

Astfel, în declaraţia dată, martorul T. nu a prezentat detalii privind împrejurarea că inculpata A. ar fi avut cunoştinţă de ceea ce reprezenta suma de 2.000.000 euro, acesta menţionând doar că, în calitate de director, ei îi revenea atribuţia de redactare a contractelor de asistenţă juridică şi de completare a clauzelor acestora, inclusiv cele referitoare la onorarii. De altfel, împrejurări asemănătoare rezultă şi din declaraţiile date de martor în Dosarul nr. x/2015.

Audiat în faţa instanţei de apel, la termenul din data de 09.03.2020, martorul a arătat că "în cadrul societăţii de avocatură B. se practicau onorariile de succes, dar aşa cum am precizat şi anterior nu am participat la stabilirea acestora. Nu cunosc dacă onorariile de succes erau fixate în funcţie de un anumit procent ori de valoare. Ştiu că onorariile de avocat în cadrul firmei erau stabilite de către martorul B.. Mi s-au comunicat onorarii şi de către martora A. dar şi de către alte persoane din cadrul firmei".

Ca atare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători notează că declaraţiile succesive ale martorul T. demonstrează cu certitudine o împrejurare necontestată, şi anume, întocmirea contractului de asistenţă juridică şi a actelor adiţionale de către inculpata A., precum şi regula stabilirii onorariilor de către B. (cu excepţiile precizate), însă nu clarifică modalitatea în care s-a procedat, în concret, cu ocazia semnării contractului antemenţionat între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, reprezentată de B.

Martorul B., audiat în faţa instanţei de fond, la data de 13 noiembrie 2018, cu referire la contextul în care s-a stabilit onorariul în contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi s-a semnat acest contract, a relatat că "în cazul acelui contract a fost stabilit un onorariu fix, în sumă de 100.000 euro, din câte îmi aduc aminte şi două onorarii de succes. (...) restul sumelor, în afara avansului de 100.000 euro din respectivul contract depindeau, din câte îmi amintesc, de două evenimente viitoare şi incerte. O dată, de eliberarea titlurilor de proprietate la care dl D. era îndreptăţit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti executorii şi, în al doilea rând, un alt onorariu de succes, o altă sumă, reprezentând eliberarea acestor titluri înainte de o anumită dată. (...)"

În ceea ce priveşte atribuţiile inculpatei A. în încheierea acestui contract de asistenţă, a arătat că nu a fost în firmă la momentul încheierii contractului iniţial, dar ulterior i s-a adus la cunoştinţă că s-au ocupat inculpata A. şi martorul T., actele adiţionale fiind încheiate ca urmare a semnalării de către acesta din urmă a dificultăţilor şi volumului de muncă sporit pe care îl va necesita reprezentarea în dosar, dar şi în urma discuţiilor cu E. De asemenea, a relatat că inculpata A. avea atribuţii, atât în ceea ce priveşte întocmirea şi redactarea proiectului de contract, pe care, de multe ori o făcea împreună cu avocatul care face evaluarea iniţială, cât şi de a aplica o ştampilă cu semnătura acestuia pe contracte.

Totodată, a mai arătat că politica onorariilor era stabilită în interiorul firmei fiind cunoscută de toţi avocaţii din cadrul acesteia.

Aceste împrejurări de fapt sunt confirmate şi de declaraţia dată în faţa instanţei de apel, la termenul din data de 22 iunie 2020, când a arătat că nu a fost prezent la semnarea contractului de asistenţă juridică şi nici la întâlnirea care a avut loc ulterior cu clientul.

Din analiza coroborată a declaraţiilor prezentate sintetic în cele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 judecători observă că rolul inculpatei A. a fost unul marginal, reflectat de absenţa oricărei implicări directe în dialogul purtat între D., B. referitor la încheierea contractului de asistenţă juridică.

Faptul că inculpata A. a fost cea care a redactat contractul de asistenţă juridică, prin prisma atribuţiilor sale în cadrul societăţii de avocatură este irelevant sub aspectul acuzaţiilor de mărturie mincinoasă, de vreme ce inculpata a admis, în declaraţia din 25.04.2017, că pe contractul de asistenţă juridică a aplicat o ştampilă cu semnătura olografă a domnului B., o practică obişnuită în cadrul cabinetului de avocatură, confirmând totodată, că practica societăţii de avocatură era ca, înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică să primească un feedback din partea acestuia, referitor la conţinut şi cuantumul onorariului. Or, o atare susţinere concordă, în substanţă, cu afirmaţiile făcute de inculpată şi în declaraţia din data de 16.01.2015, afirmaţia că nu îşi mai aminteşte exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare reflectând, într-o formă uşor diferită, poziţia adoptată şi cu ocazia ascultării în Dosarul nr. x/2012 - "Onorariul în valoarea de 2.000.000 euro l-am fixat eu, fără a fi influenţată de alte persoane, conform onorariilor standard ale societăţii. În acest sens am studiat scrisoarea de intenţie, obiectul cauzei, complexitatea litigiilor şi valoarea tranzacţiei. În conformitate cu practica internă a casei de avocatură, după ce am redactat contractul l-am trimis prin mail, pentru aprobare, domnului B., care la acel moment nu se afla în sediu. Domnul B. mi-a spus că pot prezenta contractul clientului, lucru pe care l-am făcut în momentul în care acesta s-a prezentat la sediul societăţii. Era pentru prima dată când îl vedeam pe acest domn. (...) A urmat semnarea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, la care am participat, din câte reţin, doar eu şi domnul E. Nu ştiu dacă în acest caz i-am trimis prin mail domnului B. actul adiţional în vederea confirmării, fiind semnat de mine, deoarece acesta nu era la sediul societăţii."- poziţie al cărei caracter corespunzător adevărului nu a fost contestat de acuzare.

Considerentele expuse în analiza celei de-a doua categorii de afirmaţii incriminate (privind prezumţiile simple pe care se întemeiază acuzarea) sunt pertinente şi sub aspectul segmentului final al acuzaţiilor. Faptul că inculpata A. s-a ocupat de calcularea onorariului şi de întocmirea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2021 între D., prin mandatar E. şi SCA B. şi Asociaţii, nu demonstrează, prin el însuşi, că ea ar fi cunoscut chestiuni punctuale referitoare la acest contract, pe care ar fi încercat voit să le treacă sub tăcere cu ocazia ascultării nemijlocite ca martor de către instanţa de judecată.

Caracterizarea generică, de către inculpată, a redactării contractului şi a modalităţii de calcul a onorariului ca fiind o practică a societăţii de avocatură, fără indicarea unor amănunte referitoare la contractul în discuţie, trebuie evaluată în contextul necesar al restului afirmaţiilor făcute şi nu conferă, eo ipso, caracter mincinos afirmaţiilor inculpatei.

O atare caracterizare a situaţiei de fapt analizate reflectă redarea inerent subiectivă a unor elemente factuale reale (stabilirea onorariului prin raportare la obiectul cauzei, complexitatea litigiilor şi valoarea tranzacţiei, în conformitate cu practica internă a casei de avocatură), percepute şi evaluate în mod asemănător şi de martorii ascultaţi în cauză. Împrejurarea că, dată fiind exercitarea repetată a acestor atribuţii, conform regulilor aplicabile la nivelul firmei, inculpata nu şi-a mai amintit, în concret, dacă şi în ce limite a discutat cu martorul B. cuantumul onorariului şi procentul corespunzător ori dacă a primit sau nu acordul expres al celui din urmă cu privire la forma contractului, nu contravine elementelor factuale obiective anterior descrise. În contextul unui exerciţiu repetat al anumitor atribuţii şi al trecerii timpului, nu se identifică vreun argument obiectiv pentru care ipoteza fenomenului uitării (iar nu denaturarea voită) să nu poată fi reţinută ca explicaţie plauzibilă a pretinselor inadvertenţe imputate inculpatei.

În ceea ce priveşte segmentul final al acuzaţiilor aduse inculpatei A., referitoare la caracterul necorespunzător adevărului al susţinerilor privind pretinsele presiuni exercitate asupra sa cu ocazia luării declaraţiei din data de 16.01.2015, perceperea ca o ameninţare a întrebărilor procurorului cu privire la posibilitatea prezentării unui apărător ales în 2 ore şi la posibilitatea luării unei măsuri preventive împotriva sa urmare a declaraţiei pe care a dat-o, aşteptarea, mai multe ore, pe holurile DNA Braşov pentru luarea unui supliment de declaraţie în care a fost obligată să relateze, cu lux de amănunte parcursul profesional şi faptul că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni legate de semnarea contractului de asistenţă juridică, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că aceste susţineri reflectă percepţia inculpatei că ar putea să aibă şi calitatea de inculpat în dosarul în care fusese audiată.

Din cuprinsul celor două declaraţii date în Dosarul nr. x/2012 la data de 16.01.2015 rezultă că inculpata A. a fost prezentă în unitatea de parchet în intervalul orar 17:30 - 23:15.

În acest sens sunt şi declaraţiile martorilor V., apărătorul ales al numiţilor C. şi W. în cauza nr. x/2012 şi U., apărătorul ales al numitului B. în aceeaşi cauză.

Astfel, martorul V., audiat fiind în faza de urmărire penală, în data de 07.11.2017, a declarat că a asistat la audierea, în calitate de martor a inculpatei A., aceasta fiind întrebată aspecte cu privire la modalitatea în care s-a stabilit cuantumul onorariului perceput de SCA B. şi Asociaţii şi D. prin mandatar E. Referitor la eventualele presiuni sau ameninţări exercitate asupra acesteia, martorul a relatat că este posibil ca ea să fi auzit discuţii între procurorul de caz şi unul dintre ofiţeri legat de posibilitatea prelungirii unor măsuri preventive dispuse cu privire la unii dintre inculpaţii, dar aceste discuţii nu o vizau. A mai arătat că, atât declaraţia iniţială cât şi suplimentul de declaraţie au fost semnate, fără obiecţiuni, atât de A. cât şi de apărătorii aleşi ai inculpaţilor care au asistat la această activitate.

La momentul la care a fost audiat de instanţa de fond, în data de 23.10.2018, a relatat că la momentul luării suplimentului de declaraţie, de procurorul de caz, inculpata A. "trăda o anumită emoţie sau chiar o uşoară nelinişte. (...) Emoţia doamnei A. era vizibilă, însă din prisma mea de apărător, nu mi s-a părut ceva ieşit din comun. Atunci când a fost chemată pentru acea completare a declaraţiei, i s-a transmis de către procuror că se doreşte completarea pentru că avea impresia că nu a spus adevărul. Nu ştiu care a fost percepţia martorei, dar alte lucruri nu s-au spus".

La întrebarea adresată de instanţa de fond, martorul V. a relatat că "martora s-a exprimat în sensul că îi era teamă că va fi reţinută în acea seară" în perioada în care aştepta să fie chemată de procuror, într-o discuţie purtată cu martora U., aceasta din urmă cerându-i părerea asupra acestei posibilităţi.

În apel, martorul V. a fost audiat în data de 22.06.2020 şi a reiterat aspectele relatate şi în primă instanţă, respectiv că inculpata A. trăia o puternică emoţie cauzată de contextul în care se afla, deşi atitudinea organelor de urmărire penală nu s-a concretizat în presiuni sau sugestii la adresa acesteia, "deşi modul de instrumentare a dosarelor DNA era diferit de cel din prezent în anul 2015".

Martora U. a declarat, în faza de urmărire penală (declaraţia din data de 15.11.2017) că martora de la acel moment a fost prezentă la sediul DNA în jurul orelor 14:00, iar declaraţia a început la ora 17:30, iar poliţistul i-a expus parcursul profesional al inculpatei A., fiind indignat că o persoană tânără are un astfel de traseu în carieră, fapt pe care martora l-a perceput ca o formă de intimidare. De asemenea, a expus că "poliţistul a spus să aşteptăm, atât martora, cât şi noi avocaţii, pentru că va prezenta procurorului declaraţia şi dacă acesta va fi mulţumit sau nu, va aprecia dacă va face acte de reţinere şi propunere de arestarea faţă de martoră. I-am spus martorei că nu are de ce să se teamă, însă aceasta era foarte speriată."

În acest context, martora U. a luat legătura cu un avocat, pentru a veni în cazul în care va fi nevoie, deoarece în perioada în care a aşteptat pe hol inculpata A. credea că va fi reţinută.

A mai arătat că, la momentul luării suplimentului de declaraţie, A. a spus să se consemneze în declaraţie în sensul dorit de procuror, dar nu a mai formulat obiecţiuni cu privire la acest aspect, deoarece ştia că aceasta este foarte speriată şi obosită şi dorea să se termine totul mai repede.

Această poziţie procesuală a fost menţinută de martoră şi cu ocazia ascultării sale în faza de cercetare judecătorească, la termenul din 23.10.2018, când a afirmat că în timpul în care s-a aşteptat pe hol "martora era tot mai temătoare, crezând că acest interval de timp care trece este necesar întocmirii actelor de reţinere". Martora a precizat, de asemenea, în ambele declaraţii, că inculpata A. a fost chemată singură în biroul procurorului, iar la 30 minute după, aceasta s-a exprimat "haideţi să declar ceea ce a zis domnul procuror să nuanţez", formulând obiecţiuni la finalul depoziţiei, care însă nu s-au consemnat.

În declaraţia dată în faţa instanţei de apel martora a precizat că după luarea primei depoziţii, A. i-a spus că este posibil să fie reţinută.

Din analiza coroborată a acestor mijloace de probă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că susţinerile inculpatei A. privind pretinsele încercări de influenţare a declaraţiilor sale, supunerea la presiuni ori durata şi intervalul orar în care a avut loc audierea din data de 16.01.2015 au fost infirmate de probele administrate, concordanţa dintre o atare poziţie procesuală şi cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen. urmând a face obiect de analiză în cele ce succed.

Analiza chestiunilor de drept relevante

Sub un prim aspect, instanţa supremă reţine că declaraţia dată de inculpata A., în calitate de martor, la data de 25.04.2017, a fost caracterizată de acuzare ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiuni de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 273 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă "fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat".

Elementul material al laturii obiective este alternativ şi se concretizează fie în acţiunea martorului de a face afirmaţii mincinoase (adică nesincere, contrare situaţiei faptice cunoscute de martor), fie în omisiunea acestuia de a spune tot ce ştie (respectiv, martorul este reticent, trece sub tăcere - total sau parţial - fapte şi împrejurări pe care le cunoaşte).

În ambele variante ale elementului material, caracterul mincinos al declaraţiilor martorului se evaluează în raport de împrejurările faptice concret cunoscute de martor, iar nu în raport de ceea ce el ar fi putut cunoaşte.

Conţinutul tipic obiectiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă include, printre altele, şi două cerinţe esenţiale, relevante pentru speţa de faţă, respectiv: caracterul esenţial al faptelor sau împrejurărilor în raport de care martorul a făcut afirmaţii mincinoase sau a omis a spune adevărul şi interogarea explicită a martorului cu privire la respectivele fapte sau împrejurări.

Prin împrejurări esenţiale se înţeleg acele fapte, date, situaţii sau circumstanţe care au legătură cu fondul cauzei şi prezintă importanţă pentru soluţia ce urmează a se da în cauza respectivă, putând influenţa în mod direct rezolvarea cauzei (V. Cioclei, I. Nedelcu, T. Manea, L. Lefterache, I. Kuglay, G. Bodoroncea, F.Vasile, C. pen.. Comentariu pe articole, ediţia 2, Ed. CH Beck, 2016).

Caracterul esenţial al faptelor sau împrejurărilor se determină în funcţie de obiectul probei, în sensul în care ele privesc fie faptul principal al cauzei, fie faptele probatorii; în orice caz, aceste fapte sau împrejurări trebuie să fie concludente în raport de învinuirea propriu-zisă, de conţinutul agravat sau atenuat al acesteia ori de alte aspecte susceptibile a influenţa răspunderea penală a inculpatului. Caracterul de "împrejurare esenţială" este dat de eficienţa probatorie a acesteia, de pertinenţa ei în cercetarea şi soluţionarea cauzei respective (R. Bodea, B. Bodea, Drept penal, Partea specială, Ed. Hamangiu, 2018).

În cauza de faţă, aşa cum s-a expus anterior, inculpatei A. i se impută acţiunea de a face afirmaţii pretins mincinoase (în sensul în care a susţinut că nu îşi mai aduce aminte dacă, anterior aplicării ştampilei cu semnătura numitului B. pe contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 a primit un feedback din partea acestuia) sau denaturate (prin alterarea adevărului referitor la modalitatea de calcul a onorariului de 2.000.000 euro, dar şi presiunile exercitate la momentul consemnării declaraţiei din data de 16.01.2015).

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că afirmaţiile imputate inculpatei A. ca fiind mincinoase nu realizează cerinţele de tipicitate proprii infracţiunii de mărturie mincinoasă, fie din perspectiva lipsei caracterului esenţial al împrejurărilor vizate de aceste afirmaţii, fie a lipsei caracterului mincinos al afirmaţiilor, în înţelesul art. 273 din C. pen.

Astfel, nu constituiau împrejurări esenţiale în cauza nr. x/2012 elementele vizând interacţiunea concretă dintre inculpată şi B. cu privire la modalitatea încheierii contractului de asistenţă juridică şi maniera determinării cuantumului onorariului, la circa cinci ani de la acel moment, mai ales că aceste aspecte au fost dovedite cu înscrisul depus în acest sens - contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012. Astfel, cele relatate nu mai au caracterul de elemente esenţiale.

Aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriul nr. x/2012, relevantă pentru acuzaţia de trafic de influenţă adusă numitului B. a fost presupusa sa implicare în ascunderea adevăratei înţelegeri dintre acesta şi D., prin semnarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012.

Raportat la un atare fapt probatoriu, modalitatea în care inculpata A. a calculat onorariul, dacă acest calcul matematic era în conformitate cu practica din cadrul societăţii de avocatură şi aspectul dacă a trimis sau nu pe e-mail contractul, precum şi eventualul feedback din partea lui B. aveau o minimă relevanţă asupra presupusei participaţii a acestuia din urmă la comiterea faptelor penale de care era acuzat şi nici nu erau apte a servi la rezolvarea respectivei cauze penale.

Tocmai de aceea, aspectele factuale referitoare la situaţia personală a martorei A., traseul profesional al acesteia şi atribuţiile sale în cadrul societăţii de avocatură nu au făcut obiectul probaţiunii în cauza nr. x/2012, nefiind de natură a influenţa nici măcar indirect rezolvarea dată respectivei cauze penale.

Prin urmare, declaraţiile inculpatei A. enumerate în rechizitoriu, constând în faptul că:

- înainte de a aplica ştampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistenţă juridică nu şi-a amintit dacă a primit un feedback din partea acestuia, deşi de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primea sau nu un feedback în raport de urgenţă;

- că nu şi-a amintit exact dacă a trimis şi acest contract înainte de semnare ori dacă onorariul s-a calculat la valoarea tranzacţiei;

- că nu şi-a amintit să existe în documentele firmei acel calcul matematic pentru calcularea onorariului din acest contract pe care l-a efectuat personal ori că au fost calculele sale şi că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 ca urmare a indicaţiilor primite de la B. care i-a spus să-l stabilească la această valoare având grijă să nu depăşească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. şi D. sau

- că nu a corespuns adevărului afirmaţia că a transmis prin email contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro către B. care şi-a dat acordul pentru încheierea contractului, nu realizează cerinţa de tipicitate a caracterului esenţial, proprie conţinutului obiectiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În plus, considerentele expuse detaliat supra, cu ocazia analizării probatoriului, relevă şi caracterul parţial adevărat al acestor afirmaţii.

Pe de altă parte, nu se evidenţiază caracterul mincinos, contrar adevărului, al afirmaţiilor inculpatei referitoare la lipsa din societate a numitului B. atât la momentul semnării contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012, cât şi la semnarea actelor adiţionale, redactarea acestora împreună cu martorul T. şi practica casei de avocatură cu privire la modalitatea de stabilire a onorariilor.

Caracterul mincinos al afirmaţiilor incriminate, ca cerinţă de conţinut obiectiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă, implică stabilirea unei contrarietăţi evidente între realitatea obiectivă cunoscută sigur de către martor şi stabilită pe bază de probe certe, pe de o parte, şi modalitatea în care este redată această realitate prin declaraţiile ulterioare formulate în cursul procesului, pe de altă parte.

A stabili o atare contrarietate exclude o simplă analiză formală, limitată la termenii sau expresiile utilizate de martoră în relatările sale, deoarece acestea din urmă sunt influenţate în mod inerent de factori subiectivi, cum ar fi bagajul lexical al autorului declaraţiei, capacitatea acestuia de sinteză şi redare orală cu acurateţe a unor evenimente trăite sau auzite.

În schimb, un atare proces implică o examinare atentă a fondului împrejurărilor regăsite în cuprinsul declaraţiei, adică a conţinutului obiectiv, material, al evenimentelor redate în declaraţie. Numai în raport de acesta din urmă se poate decela, în mod obiectiv, o eventuală contrarietate între susţinerile martorei şi elementele reconstituite ideologic pe baza celorlalte mijloace de probă.

În cauza de faţă, aşa cum s-a demonstrat în cele ce preced, redactarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi stabilirea onorariului de către inculpata A., prezenţa acesteia în sediul societăţii de avocatură la momentul semnării atât a contratului de asistenţă juridică, cât şi a actelor adiţionale, aplicarea ştampilei cu semnătura lui B. nu probează în mod direct cunoaşterea, de către aceasta, a unor aspecte punctuale de detaliu, cum ar fi existenţa unei presupuse înţelegeri dintre B. şi E.

Fiind o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, mărturia mincinoasă este susceptibilă a genera o stare de pericol pentru această categorie de relaţii sociale numai atunci când împrejurările relatate mincinos vizează elemente cu caracter obiectiv, ce pot fundamenta stabilirea adevărului şi justa rezolvare a cauzei, nicidecum atunci când ele se plasează exclusiv în sfera unor opinii sau supoziţii ale unui subiect procesual.

Afirmaţiile inculpatei, făcute după trecerea unei perioade de circa cinci ani de la data de 02.11.2012, în sensul că nu îşi mai aminteşte anumite detalii referitoare la redactarea contractului de asistenţă juridică nr. x/02.11.2012 şi nici comunicarea avută sub acest aspect cu B., reflectă faptul că amintirile pot fi influenţate de trecerea timpului, iar nu caracterul mincinos al împrejurărilor descrise, de vreme ce elementele obiective pe care s-au bazat aceste afirmaţii au fost confirmate de probatoriul administrat.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatei A. privind presupusele presiuni exercitate asupra sa în faza de urmărire penală ori durata îndelungată a audierii sale din data de 16.01.2015, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că nu este îndeplinită cerinţa caracterului esenţial al împrejurărilor relatate, astfel cum a fost dezvoltată în precedent.

Deşi infirmate de probele administrate, afirmaţiile incriminate nu se referă la faptele principale sau probatorii relevante sub aspectul acuzaţiilor penale aduse numitului B. şi nu erau de natură a servi în mod direct, în faza procesuală a judecăţii, la justa rezolvare a acelei cauze. Aceste declaraţii aduc în discuţie o situaţie punctuală, referitoare la condiţiile în care a fost administrat un mijloc de probă (declaraţiile de martor din 16.01.2015), susceptibilă a avea efecte exclusiv asupra evaluării modului în care s-au respectat cerinţele loialităţii în administrarea unei probe în faza de urmărire penală.

Or, această ultimă împrejurare nu avea caracter esenţial pentru rezolvarea în fond a cauzei nr. x/2015, neavând vreo înrâurire directă asupra faptelor principale sau probatorii a căror clarificare era necesară în vederea stabilirii eventualei participaţii penale a numitului B. la activităţile incriminate.

Susţinerile inculpatei A., chiar necorespunzătoare adevărului, antamau aspecte de legalitate a probatoriului, cenzurabile în mod efectiv într-o fază procesuală încheiată la data ascultării sale din 31.10.2016 (camera preliminară). Faptul că, în baza Deciziei nr. 802/05.12.2017 a Curţii Constituţionale (publicată în M.Of. 116/06.02.2018), instanţa de fond sesizată cu judecarea cauzei nr. x/2015 avea, teoretic, posibilitatea să efectueze verificări noi ale legalităţii probatoriului, este irelevant în speţă, de vreme ce, în mod concret, declaraţia martorei A. din 25.04.2017 nu a vizat aceste ultime chestiuni şi nu a fost dată în contextul efectuării unor eventuale verificări judiciare de legalitate a probatoriului administrat, ci în vederea rezolvării aspectelor de fond proprii acuzaţiilor penale aduse inculpatului B.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători concluzionează că nu sunt îndeplinite cerinţele de conţinut tipic obiectiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În ceea ce priveşte temeiul soluţiei de achitare, instanţa supremă notează că lipsa unei cerinţe de tipicitate obiectivă a infracţiunii determină incidenţa unei norme distincte de cea reţinută de prima instanţă ca impediment la exercitarea acţiunii penale, respectiv cea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În situaţia constatării acestui impediment, inculpatul trimis în judecată urmează a fi achitat întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar nu pentru că probele din dosar nu sunt apte să formeze convingerea, deasupra oricărui dubiu, că persoana anchetată a săvârşit infracţiunea, conform art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Această ultimă dispoziţie este, în principiu, aplicabilă numai ipotezelor în care fapta ce face obiectul judecăţii corespunde tiparului legal, dar probele nu confirmă săvârşirea ei de către un anumit inculpat, nu şi situaţiilor în care, aşa cum se constată în speţă, nu sunt realizate unele dintre cerinţele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 83 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, va desfiinţa în parte sentinţa apelată şi rejudecând, va schimba temeiul juridic al achitării inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 83 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

Schimbă temeiul juridic al achitării inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2020.

GGC - ED