Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13.11.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020
În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, au fost respinse cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor:
- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen.
- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.
- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României;
- art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen.
- art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 08.12.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2020, cererea de contestaţie în anulare formulată de A. împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Braşov, invocând în drept dispoziţiile art. 426 lit. a), d), f), g) şi h) C. proc. pen.
Totodată petentul a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României; art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.
Analizând cererile petentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor anterior menţionate, Curtea de Apel Braşov a constatat că acestea nu îndeplinesc condiţia premisă prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, respectiv ca legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva dispoziţiei din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul A. a formulat recurs.
II. Prin Decizia nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În analiza acestor condiţii, secţia penală, a Înaltei Curţi a constatat că excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României; art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., au fost invocate de petentul A. în cererea de contestaţie în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Braşov.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanţa a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.
Având în vedere obiectul cauzei (contestaţie în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020), Înalta Curte, secţia penală, a constatat, în acord cu instanţa de fond, că dispoziţiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind aplicabile.
Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, s-a constatat că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţiile invocate nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
III. Împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În cauză, recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii: art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României; art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.
De asemenea, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că legea specială a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs numai a încheierii prin care se dispune respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, nu şi a hotărârii prin care se soluţionează calea de atac a recursului declarată împotriva acestei încheieri.
În acest context, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că, în privinţa hotărârii prin care se soluţionează recursul formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a instanţei de control constituţional, nu a fost reglementat un alt grad de jurisdicţie, această hotărâre având caracter definitiv.
Prin urmare, hotărârea recurată în prezenta cauză, fiind definitivă, nu este susceptibilă a fi atacată, calea de atac exercitată de către recurentul A. fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - ED