Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
Prin încheierea din data de 16 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că în Dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală, acesta a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, iar în vederea soluţionării acestei cereri s-a format dosarul asociat cu nr. x/2021
Petentul A. a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 257-264 din Legea nr. 135/2010, precum şi a prevederilor art. 153 - 164 şi art. 173 din Legea nr. 34/2010, depuse în scris, privind actele procesuale şi procedurale, citarea, comunicarea actelor procedurale raportat la Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate, a justiţiabilului de a-i fi comunicate real şi într-un termen rezonabil citaţiile şi actele procedurale, în mod efectiv, fără a se prezuma din oficiu comunicarea, fiind astfel încălcat dreptul real la justiţie.
De asemenea, petentul a mai invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecaţii până la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocată apreciind că este contrară dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23, art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) şi (3),art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 131 din Constituţia României, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.
Petentul a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penală apreciind că sunt contrare dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23, art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) şi (3), art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 131 din Constituţia României, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.
Totodată acesta a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistenţă de specialitate din oficiu apreciind că sunt neconstituţionale în raport de art. 24 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23, art. 24 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) şi (3),art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 131 din Constituţia României,art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.
La termenul de judecată din 02.06.2021, petentul a invocat oral, şi excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 12, 13 şi 14 din Constituţia României.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, iar în ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Astfel, s-a constatat că obiectul cauzei în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate îl reprezintă cererea de strămutare a petentului A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
De asemenea, Înalta Curte a arătat că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal şi, în acest context, Înalta Curte, secţia penală, a subliniat că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, în condiţiile în care cauza în care au fost invocate cererile de neconstituţionalitate are ca obiect o cerere de strămutare, iar excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu vizează instituţia strămutării.
Împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul formulat de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, revine Curţii Constituţionale.
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este reglementată în cuprinsul dispoziţiilor anterior menţionate, este un mecanism creat cu scopul de a garanta supremaţia Constituţiei în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei exercitându-se controlul de constituţionalitate a posteriori şi asigurându-se accesul părţilor la jurisdicţia constituţională.
Aşadar, instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate, nu realizează un control al constituţionalităţii propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar apreciază asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului.
Din perspectiva aceloraşi dispoziţii legale, instanţele judecătoreşti au apreciat, în mod constant, că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau completare a actului normativ.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători subliniază că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiată pe o dispoziţie neconstituţională.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că excepţiile au fost invocate de către petentul A., în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având ca obiect cererea privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi reţine că recurentul petent A. a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 257 - 264 din Legea nr. 135/2010, precum şi a prevederilor art. 153 - 164 şi art. 173 din Legea nr. 134/2010, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., art. 12, 13 şi 14 din Constituţia României.
Or, aşa cum a apreciat şi prima instanţă, se constată că aspectele invocate de recurentul petent în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fac referire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale sau instituţii reglementate de C. proc. pen. şi C. proc. civ. care nu au aplicabilitate şi nici relevanţă în ce priveşte soluţia ce poate fi pronunţată în cauza în care au fost invocate şi care are ca obiect cererea privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu prezintă relevanţă în soluţionarea respectivei cauze, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea cererii de strămutare, lipsind astfel legătura cu cauza, cerinţă obligatorie impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.
Aşadar, reţinând că premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie constatarea, inter alia, că prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte, în mod real şi efectiv, să obţină concursul Curţii Constituţionale în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători apreciază că demersul recurentul petent A. este inadmisibil.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 octombrie 2021.
GGC - ED