Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenţii A. şi B., cu privire la încheierea din 19.08.2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin încheierea nr. 66 din 23.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019 şi prin încheierea nr. 612 din 5.12.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar.
Împotriva Sentinţei penale nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., vizând Sentinţa penală nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Sentinţei penale nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2020, contestatorul A. a declarat contestaţie.
Prin Decizia nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a exercitat cale de atac.
Prin Decizia nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., ce reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3) dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. În această situaţie, sentinţa prin care s-a respins cererea de revizuire, după analiza admiterii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă, conform art. 459 alin. (7) teza a II a din C. proc. pen.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că Decizia nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.
În acest context, s-a reţinut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În atare condiţii, instanţa supremă a apreciat că, în cauză, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
În acest context, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că, în ceea ce priveşte hotărârea prin care se soluţionează calea ordinară de atac a contestaţiei, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.
GGC - ED