Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6021 din 2 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 4 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei menţionate, A. a declarat recurs, care a fost înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În dosarul nr. x/2022, la termenul de astăzi, 21 martie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căi de atac, excepţie de procedură care, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865, face de prisos, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a pricinii.
Examinând admisibilitatea recursului, Completul de 5 judecători constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este inadmisibilă calea de atac exercitată în cauză.
În sensul celor expuse anterior, Completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei decizii prin care, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat perimată o cerere de recurs.
Hotărârea prin care s-a constatat perimarea a fost pronunţată în temeiul art. 253 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, conform cărora "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Împrejurarea că, în cuprinsul dispoziţiilor citate, se menţionează că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 242 din 14 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020), s-a reţinut că raţiunea prevederilor citate a fost aceea de a desfiinţa calea de atac a apelului împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să înfrângă principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, deschizând posibilitatea recursului la recurs.
Întrucât hotărârile pronunţate în recurs sunt hotărâri irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, acestea nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, în condiţiile art. 299 alin. (1) din acelaşi Cod, care prevăd că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentată, cu titlu de exemplu, de următoarele hotărâri: încheierea nr. 172 din 24 septembrie 2018, pronunţată de Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018; Decizia nr. 242 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020; Decizia secţiei I civile nr. 569/2018.
Pentru considerentele arătate, reţinând că decizia atacată este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 253 alin. (2), art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 6021 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2022.
Procesat de GGC - LM