Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2022

Asupra apelurilor de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată:

Prin sentinţa penală nr. 201/F din 23 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata A. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

II. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore, de la 13.07.2015 la 14.07.2015.

III. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

IV. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

V. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VI. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata F. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VII. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G. , pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VIII. 1. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpatul H. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 03.07.2015 la 21.10.2015.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice (cu sediul în Bucureşti).

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin:

- ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 14.08.2015 asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatei A. (imobil în suprafaţă de 128,49 mp, situat în Bucureşti şi terenul aferent în suprafaţă de 155,77mp, cu o valoare de impunere de 312.359,19 RON; imobil, in suprafaţă de 64,86 mp, situat în Bucureşti, bulevardul x, cu o valoare de 86.000 euro; suma de 6873,24 USD deţinută la I. în contul x; suma de 115.000 USD deţinută la I. în contul x).

- ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 27.07.2015 asupra bunurilor imobile ale inculpatului B. (cota parte de 1/2 din terenul în suprafaţă de 1.783,86 mp situat în extravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, intabulat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Iaşi, amplasat în cvartalul 177 şi clădirii suprafaţă de 319,16 mp, cu o valoare de aproximativ 500.000 RON).

- ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului C. (teren în suprafaţă de 1470 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x, şi teren în suprafaţă de 378 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, având destinaţia de drum de acces la terenul descris anterior, cu o valoare de 30.000 euro; teren în suprafaţă de 1127 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x, şi teren în suprafaţă de 378 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, având destinaţia de drum de acces la terenul descris anterior, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x, (în cotă de 1/4 parte), cu o valoare de 20.000 euro; imobil situat în mun. Cluj Napoca, suprafaţă construită 59,39 mp, la o valoare de impozitare de 102171 RON; teren intravilan în suprafaţă de 210 mp, situat în mun. Cluj, str. x, apt. 1, în cotă parte de 1/2, preţ 8597 RON/ha, autoturism x, carte de identitate x capacitate cilindrică x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2011, la o valoare de 30000 euro; suma de 2.090 RON deţinută la I. în contul x).

- ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului D. (clădire şi teren aferent în suprafaţă de 315 mp, situat în str. x, Bucureşti, cotă parte 1/2, având o valoare de impunere de 3.005.466,34 RON; apartament situat în Piteşti, str. x, apt. 4, în suprafaţă de 80,29 mp, având o valoare de 40000 euro; clădire şi teren aferent, în suprafaţă de 126,18 mp, situate în Piteşti, b-dul x nr. 60, în cotă parte 1/2, având o valoare de 17500 euro; autoturism x, nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2009, cotă parte de 1/2, având o valoare de 15000 euro; autoturism x, nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2001, având o valoare de 5000 euro; suma de 1403 USD, deţinută la I. şi suma de 1099,60 euro, deţinută la J. sucursala Bucureşti).

- ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatei F. (clădire şi teren aferent în suprafaţă de 315 mp, situat în str. x, Bucureşti, cotă parte 1/2, având o valoare de impunere de 3.005.466,34 RON; autoturism x, nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2009, cotă parte de 1/2, având o valoare de 15000 euro;

- ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 24.07.2015 asupra bunurilor imobile ale inculpatului E. (cota parte din imobilul înscris în cartea funciară cu nr. x- teren intravilan cu o suprafaţă de 1015 mp, situat în localitatea Săcele, str. x, jud. Braşov).

- ordonanţele nr. 215/P/2015 din datele de 20.07.2015, 23.07.2015 şi 14.08.2015 asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului H. (ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albă-argintie inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie, având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare albastră, este autentic, din cuarţ şi oţel, având preţul estimativ de 349 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare grena inscripţionat "x", având dispuse alte 3 cadrane miniaturale, cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie, având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare grena ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cronograf, din oţel având preţul estimativ de 4.592 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", având dispuse alte 2 cadrane miniaturale, cel din partea de jos cu menţiunea "x", cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie, având gravate menţiunile "x;, pe rama exterioară a ceasului cu menţiunea "x", cu curea de culoare neagră ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cu complicaţii, cu rezervă de mers, din oţel, având preţul estimativ de 5.292 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", având dispuse alte 2 cadrane miniaturale, cel din partea de jos cu menţiunea "1846", cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare galbenă, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a acestuia existând gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare galbenă, curea ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cu complicaţii, din aur galben, având preţul estimativ de 22.900 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor metalic de culoare galbenă, pe partea din spate a ceasului cu menţiunea gravată "750", cu curea metalică de culoare galbenă, este autentic, automatic, cu carcasa şi brăţara din aur galben, cu pietre pe cadran, cu seriile între anse 218235 şi 83215, având preţul estimativ de 9.861 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare albă inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare galbenă, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a acestuia existând gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare galbenă, cureaua fiind inscripţionată "x", este un ceas autentic, automatic, cu carcasa din aur galben, având preţul estimativ de 9.635 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albastru închis inscripţionat "x", având dispus un cadran miniatural, cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare argintie, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a capacului existând gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare argintie, cureaua fiind inscripţionată "x", este un ceas autentic, automatic cronograf, cu carcasa din oţel, având preţul estimativ de 4.731 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albă inscripţionat "x;, având dispuse două cadrane miniaturale, cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră, curea ce prezintă urme de uzură, este un ceas autentic, din oţel, automatic cronograf, având preţul estimativ de 4.930 euro; teren extravilan, situat în comuna Snagov, în cotă parte de 4,55% din totalul de109.919.8 mp, înscris în cartea funciară nr. x a comunei Snagov, în valoare de 300.000 euro; suma de 3.200 RON, identificată la percheziţia domiciliară; suma de 7,999.5 dolari aflate în contul nr. x deschis la K.; suma de 939.5 RON aflate în contul nr. x, deschis la K.; un număr de 205 opere de artă, în valoare totală de 1.919.750 euro; un număr de 130 de obiecte de cult şi pietre semipreţioase, în valoare de 2.005.920 euro şi 338.460 lire sterline).

În baza art. 273 C. proc. pen. a dispus ca suma de 36.750 RON, onorariu definitiv cuvenit experţilor L., M. şi N., să fie virată de către Departamentul Economico - Financiar al Curţii de Apel Bucureşti, din fondul special alocat în acest sens, în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 276 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatei F. de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare.

A respins, ca neîntemeiate, cererile de majorare a onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu, formulate de doamnele avocat O. şi P..

A stabilit că onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. (avocat P.), în cuantum de 880 RON (360 RON aferent camerei preliminare şi 520 aferent judecăţii în fond), onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul E. (avocat O.), în cuantum de 520 RON, precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatele A. şi F. (avocat O.), în cuantum de 150 RON pentru fiecare inculpată, se vor achita din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 24.08.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

2. B. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

3. C. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

4. D. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

5. E. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

6. F. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

7. H. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

- spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen.

- cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

8. G. - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În fapt, în rechzitoriu s-au reţinut următoarele:

Date privind contextul general al cauzei:

Sesizarea instanţei de judecată are ca obiect infracţiunile de abuz în serviciu, cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, infracţiuni prin care bugetul statului român a fost prejudiciat cu suma de 69.897.473 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciu produs ca urmare a supraevaluării terenului în suprafaţă de 97.509 mp, situat în municipiul Bucureşti, în zona şoseaua x, str. x - STS, fosta Q., care a făcut obiectul dosarului de despăgubire nr. 38.386/CC/2007 al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, de către inculpatul expert evaluator G. în favoarea unui cesionar de drepturi litigioase, inculpatul H., precum şi infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina aceluiaşi H.. Ca urmare a aprobării în condiţii nelegale de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a raportului de evaluare întocmit de inculpatul G., cesionarul drepturilor litigioase, cu o contribuţie directă în activitatea infracţională, inculpatul H., a obţinut foloase necuvenite specificate în cuantumul menţionat mai sus, pentru care a plătit în rate doar suma de 1.500.000 de dolari.

Infracţiunea de abuz în serviciu sub forma autoratului, a fost săvârşită de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în care inculpaţii A., C. şi D., în calitate de preşedinţi şi vicepreşedinţi ai Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, îndeplineau şi funcţii cu rang de demnitari - secretari şi subsecretari de stat, care şi-au exercitat prerogativele profesionale intenţionat, contrar atribuţiilor de serviciu sau a prevederilor legale privind dispoziţiile legilor proprietăţii, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare şi a Standardelor Internaţionale de Evaluare, acceptând un raport de evaluare întocmit de inculpatul G. cu încălcarea evidentă a acestora, prin acceptarea pur şi simplu a unor anunţuri publicitare privind cererea şi oferta de vânzare - cumpărare a unor terenuri în detrimentul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare certe şi efective despre care existau informaţii.

Inculpaţii A., C., D., B., E. şi F., în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, au calitatea de autori ai infracţiunii de abuz în serviciu, iar inculpatul G., expert evaluator desemnat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi cel care a supraevaluat terenul, respectiv inculpatul H., cesionar şi beneficiar al despăgubirilor au calitate de complici, întrucât prin acţiunile lor directe şi sprijinul efectiv acordat au contribuit la aprobarea de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - autorii infracţiunii - a unui raport de evaluare întocmit contrar Standardelor Internaţionale de Evaluare şi legii, ceea ce a dus la supraevaluarea terenului.

Ceea ce se reproşează autorilor infracţiunilor este faptul că, deşi aveau atribuţia exclusivă de a analiza şi stabili cuantumul final al despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare care să folosească, pentru stabilirea valorii de piaţă, tranzacţii de vânzare-cumpărare efective, au hotărât acordarea despăgubirilor unui cesionar de drepturi litigioase pe baza unui raport de evaluare întocmit de inculpatul G. bazat exclusiv pe oferte de vânzare publicate online, ceea ce a condus la supraevaluarea terenului în suprafaţă de 97.509 mp cu aproape 50%.

În aceste condiţii, cesionarul drepturilor litigioase, inculpatul H., a intrat în posesia unor despăgubiri fabuloase şi necuvenite, în detrimentul statului român, şi în condiţiile în care membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au hotărât rezolvarea cu celeritate a dosarului de despăgubire nr. 38.386/CC/2007 pe motivele invocate de inculpatul H., conform cărora nesoluţionarea cu prioritate a dosarului i-ar provoca o puternică stare de stres care i-ar afecta grav sănătatea, aceasta contrar prevederilor Deciziei nr. 2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era aleatorie, în cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală putând decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.

Mai mult decât atât, inculpaţii - membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - deşi aveau obligaţia de a analiza dosarul şi în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, şi-au însuşit un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R. în care acesta aprecia că terenul nu putea fi restituit în natură, contrar celor stabilite de expertul tehnic S., prin raportul de expertiză tehnică judiciară, respectiv specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, conform cărora se putea retroceda fizic suprafaţa de 51.447,85 mp, aspect deosebit de important în ceea ce priveşte cuantumul final al despăgubirilor la care era îndreptăţit inculpatul H..

În acest context, al iniţierii şi solicitării întocmirii raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, a rezultat implicarea directă a inculpatului H. care l-a contactat pe expertul R., cunoscând că acesta mai întocmise rapoarte de expertize în dosarele civile aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care T., vânzătoarea drepturilor litigioase, avea calitatea de reclamant.

Probele administrate în cauză reliefează, fără echivoc, supraevaluarea terenului de către inculpatul G. care, cu bună ştiinţă, a ignorat dispoziţiile Legii nr. 247/2005, a Standardelor Internaţionale de Evaluare şi a Codului deontologic atunci când a stabilit valoarea de piaţă a terenului, bazându-se exclusiv pe ofertele de vânzare publicate online, fără a solicita nicio informaţie cu privire la tranzacţii de vânzare-cumpărare efective, informaţii care existau şi pe care inculpatul le-ar fi putut obţine dacă le solicita.

În concluzie, inculpaţii prin acţiunile sau inacţiunile lor conştiente au contribuit la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, şi la obţinerea unor foloase necuvenite în aceleaşi cuantum de către inculpatul H..

În Raportul de control încheiat la data de 26.04.2013 Curtea de Conturi a României a constatat că:

"Potrivit listei cesionarilor la Legea nr. 10/2001 pusă la dispoziţie de Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor s-a constatat că au fost cesionate drepturi de creanţă în sumă totală de 1.547.593.829,30 RON cu menţiunea că există persoane care cumpără astfel de drepturi în mod constant dintre cele mai însemnate valori cuprinse în listă (peste 30 milioane RON), putând enumera pe H. - valoare titlu (RON) 466.770.763 - preţ cesiune 1.500.000 dolari.

După cum se poate observa, cesionarul H. a înregistrat un câştig din cumpărarea drepturilor de creanţă de cca. 189 milioane dolari …[….]…

În urma verificărilor efectuate de echipa de control a Curţii de Conturi, în dosarele în care au fost cesionate drepturile de creanţă, s-a sesizat faptul că cele mai multe drepturi au fost transmise la preţuri derizorii/infime în comparaţie cu valoarea care reiese din evaluarea proprietăţilor imobiliare revendicate …[….]…

Nu au existat criterii după care să se întocmească tabelele pe beneficiari în vederea efectuării plăţii, întâlnindu-se situaţii în care după aproape 5 ani de la emiterea Deciziei nu s-a achitat nici măcar prima tranşă în timp ce în cazul altor decizii plata s-a făcut integral într-o lună de la emiterea deciziei.

De remarcat este faptul că tocmai persoanele care au beneficiat în mod nelegal de compensaţii băneşti, au fost cele cărora li s-a efectuat plata în termenul cel mai scurt".

Cercetările efectuate în cauză au reliefat că după obţinerea despăgubirilor, în condiţii nelegale, inculpatul H. cunoscând provenienţa ilegală a sumelor de bani obţinute din dosarul de despăgubire şi în scopul disimulării naturii reale a acestora a procedat la transformarea lor, schimbându-le din RON în valută şi apoi transferând cea mai mare parte a fondurilor băneşti realizate din valorificarea acţiunilor de la Fondul Proprietatea în favoarea unor societăţi off-shore, controlate de către el, cu justificarea "contract de împrumut"/"restituire împrumut". Din aceste societăţi, produsul infracţional a fost utilizat pentru achiziţionarea de acţiuni la societăţi comerciale din România, răscumpărarea unor creanţe de la bănci, etc.

Astfel, se poate concluziona ca inculpatul H. a transferat, schimbat şi disimulat bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni, fiind realizat elementul material al infracţiunii de spălare de bani, săvârşită în modalitatea normativă prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Date privind cadrul legal nerespectat de inculpaţi:

Conform Hotărârii de Guvern nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor, înfiinţată prin preluarea activităţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului - Ministru.

Autoritatea a fost condusă de un preşedinte cu rang de Secretar de stat, numit prin decizie a Primului - Ministru. Preşedintele conduce întreaga activitate a Autorităţii, având calitatea de ordonator terţiar de credite. În conducerea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, preşedintele este ajutat de vicepreşedinţi cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin decizie a Primului Ministru.

Direcţiile aflate în directa coordonare a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt:

- Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001;

- Direcţia de contencios şi pentru coordonarea secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor;

- Direcţia pentru coordonarea secretariatelor tehnice ale comisiei speciale de retrocedare;

Fiecare dintre vicepreşedinţi coordonează câte o direcţie, după cum urmează:

- Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar;

- Direcţia pentru coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare;

- Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 393/2006.

Printre atribuţiile principale ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor se înscriu:

- acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată etc.;

- monitorizează procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006;

- întocmeşte şi ţine la zi următoarele:

- situaţia imobilelor restituite în natură şi a imobilelor restituite în echivalent, constând în alte bunuri sau servicii şi despăgubiri acordate în baza titlului VII din Legea nr. 247/2005;

- situaţia imobilelor retrocedate în natură şi deciziile privind acordarea de despăgubiri în bata titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile are au aparţinut cultelor religioase din România, şi potrivit O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;

- situaţia terenurilor restituite în natură şi a celor pentru care se propune acordare de despăgubiri în baza titlului VII din Legea nr. 247/2005;

- situaţia acordării despăgubirilor potrivit prevederilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi ale Legii nr. 393/2006 etc.

Potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia centrală funcţionează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente;

b) emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri;

c) adoptarea măsurilor legale, necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor;

Comisia Centrală este formată din 7 membri şi are următoarea componenţă:

a) preşedintele A.N.R.P.;

b) 2 reprezentanţi ai Cancelariei Primului - Ministru;

c) 2 reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului;

d) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.

Preşedintele Comisiei centrale este preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Vicepreşedintele Comisiei centrale va fi desemnat la prima şedinţă prin votul majorităţii membrilor acesteia.

Comisia centrală va lucra în şedinţă în prezenţa a minimum 5 membri şi va decide cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi.

Comisia centrală îşi desfăşoară lucrările săptămânal şi ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui, sau, în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui.

Secretariatul Comisiei centrale va fi asigurat de Cancelaria Primului Ministru prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care pune la dispoziţie spaţiul, personalul şi serviciile administrative necesare în vederea bunei desfăşurări a activităţii Comisiei centrale şi a secretariatului acesteia.

Componenţa, organizarea şi atribuţiile Secretariatului Comisiei centrale vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Comisia centrală funcţionează până la emiterea tuturor titlurilor de despăgubire.

După primirea deciziilor/dispoziţiilor emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, a ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor, în care s-au consemnat sumele care urmează a se acorda ca despăgubire, precum şi după primirea deciziilor/dispoziţiilor/ordinelor conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, preşedintele Comisiei centrale sau, în lipsa acestuia, vicepreşedintele fixează un termen în vederea analizării şi soluţionării notificărilor/cererilor transmise Secretariatului Comisiei centrale.

Comisia centrală va proceda la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. În situaţiile în care Comisia centrală apreciază că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, va desemna aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare şi, prin grija secretariatului, va transmite dosarele împreună cu documentaţia aferentă evaluatorului sau societăţii de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În baza raportului de evaluare, Comisia centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Comisia centrală va analiza, de asemenea, cererile persoanelor îndreptăţite având ca obiect convertirea titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001 şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil.

În cazurile prevăzute la alin. (4), Comisia centrală dispune, prin decizie, cu privire la convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubiri.

Deciziile prin care se dispune emiterea titlurilor de despăgubire pot fi individuale, caz în care se referă la o singură persoană despăgubită sau cumulate, pe şedinţă de lucru, caz în care se referă la mai multe persoane despăgubite, pe bază de listă alfabetică a titularilor de drept.

Dacă, pe baza constatărilor secretariatului, Comisia centrală stabileşte că imobilul pentru care s-a consemnat/propus plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată, va proceda la restituirea acestuia.

Comisia centrală va analiza şi cererile persoanelor îndreptăţite prin care se solicită compensarea creanţelor reciproce existente între acestea din urmă şi stat.

Prin Decizia nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a decis:

"Art. 1. Ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este aleatorie.

Art. 2. Atât evaluatorul care efectuează lucrarea de specialitate, cât şi dosarul ce se înaintează evaluatorului, sunt stabilite în modul arătat la Art. 1.

Art. 4. În cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.

Art. 6. Cererile înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor având ca obiect convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire în temeiul art. 29 alin. (1), (3) şi (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt analizate în ordinea înregistrării cererii".

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - Titlul VII Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - art. 10 alin. (6) - "Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului"; art. 10 alin. (7) - "Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare"; Cap. V, art. 16 alin. (64) - "La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării..."; cap. V, art. 16 alin. (7) - "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".

Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a opta

Concepte Fundamentale ale GAVP

2.5. Evaluatorii de proprietăţi imobiliare, de active şi de alte proprietăţi sunt cei care se ocupă cu o disciplină economică specială, asociată cu elaborarea şi raportarea evaluărilor... De asemenea, trebuie să cunoască şi să respecte un Cod Deontologic şi Standardele de practică profesională şi să respecte Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP).

GN 1 - Evaluarea proprietăţii imobiliare

5.11 Abordarea prin comparaţia vânzărilor consideră că preţurile proprietăţii sunt stabilite de piaţă. Valoarea de piaţă poate fi calculată în urma studierii preţurilor de pe piaţă ale proprietăţilor competitive pe segmentul respectiv de piaţă. Pentru procesul de evaluare, aplicarea proceselor de comparaţii este fundamentală.

5.11.1 Atunci când există informaţii disponibile, abordarea prin comparaţia vânzărilor este cea mai directă şi sistematică abordare pentru estimarea valorii.

5.11.5 Pentru a realiza o comparaţie directă, între o proprietate comparabilă vândută şi proprietatea evaluată, evaluatorul ar trebui să ia în considerare posibile corecţii bazate pe diferenţele dintre elementele de comparaţie. Corecţiile pot reduce/restrânge diferenţele dintre fiecare proprietate comparabilă şi proprietatea de evaluat. Evaluatorii aplică metode cantitative şi/sau calitative pentru analiza diferenţelor şi pentru estimarea corecţiilor.

5.16 Dacă există informaţii de piaţă suficiente pentru fundamentarea evaluării, rezultă valoarea de piaţă. În alte situaţii, când nu există informaţii de piaţă suficiente sau când sunt date anumite instrucţiuni speciale, rezultatul va fi un tip de valoare diferit de valoarea de piaţă.

5.20 În orice analiză a informaţiilor comparabile este esenţial ca proprietăţile, de la care au fost colectate informaţiile comparabile, să aibă caracteristici similare cu celelalte proprietăţii evaluate. Acestea includ caracteristici legale, fizice, de localizare şi utilizare, care sunt compatibile cu cele ale proprietăţii de evaluat şi reflectă condiţiile de pe piaţa pe care concurează proprietatea de evaluat. Diferenţele ar trebui notate şi analizate pentru a conduce la estimarea corecţiilor în toate cele trei abordări.

Cod Deontologic

1.0 Introducere

În aplicarea Standardelor Internaţionale de Evaluare este esenţial ca evaluările, realizate în conformitate cu acestea, să fie efectuate de evaluatori profesionişti, oneşti şi competenţi, fără prejudecăţi şi interese proprii, ale căror rapoarte sunt clare, nu induc în eroare şi care prezintă toate aspectele esenţiale pentru înţelegerea adecvată a evaluării.

2.0 Arie de aplicabilitate

2.1 Evaluatorii respectă aceste Standarde fie ca o opţiune a lor, fie din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale reglementărilor, fie ca urmare a instrucţiunilor clienţilor, utilizatorilor şi/sau organizaţiilor naţionale. O evaluare elaborată pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare îl obligă pe evaluator să respecte acest Cod Deontologic.

4.0 Etică

Evaluatorii vor menţine în permanenţă un standard înalt de onestitate şi integritate şi îşi vor desfăşura activităţile astfel încât să nu prejudicieze clienţii, publicul, profesia sau organismul naţional profesional de evaluare din care fac parte.

4.1.1 Un evaluator nu trebuie să acţioneze în mod înşelător sau fraudulos.

4.1.2 Un evaluator nu trebuie să redacteze şi să comunice în mod conştient un raport care conţine opinii şi analize false, inexacte sau părtinitoare.

4.1.4 Un evaluator trebuie să acţioneze legal şi să respecte legile şi reglementările ţării în care îşi desfăşoară activitatea sau în care îndeplineşte o anumită misiune.

4.4 Imparţialitate

4.4.1 Un evaluator trebuie să efectueze o misiune cu strictă independenţă, obiectivitate şi imparţialitate şi fără a considera interesele personale.

4.4.5 Un evaluator nu trebuie să se bazeze pe informaţiile esenţiale, furnizate de un client sau de orice altă parte, fără o verificare adecvată a acestor informaţii sau fără o confirmare a veridicităţii informaţiilor din partea unei surse independente, cu excepţia cazului în care natura şi importanţa gradului de încredere în informaţiile primite sunt specificate ca o condiţie limitativă.

5.3 Eficienţă şi conştiinciozitate

5.3.4 Un evaluator va face verificări şi investigaţii laborioase pentru a se asigura că datele analizei conţinute în evaluare sunt corecte şi credibile.

IVS 1 - Valoarea de piaţă - tip de valoare

3.1 Pentru scopul acestor Standarde valoarea de piaţă este definită astfel:

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.

Expunerea detaliată a situaţiei de fapt aşa cum rezultă din probele administrate în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul

La data de 18.05.2005, T. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti emiterea unei dispoziţii de retrocedare, în echivalent la nivelul sumei de 244.928.107.524 RON vechi sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, a imobilului în suprafaţă de 97.516 mp teren şi clădire având parter şi două etaje, garaj şi magazie, situat în Bucureşti, strada x şi strada x, identificat în planul anexat raportului de expertiză întocmit de expertul R., în cauza civilă nr. 7821/2001 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Cererea de emitere a acestei dispoziţii de retrocedare, în echivalent a imobilului s-a întemeiat pe sentinţa civilă nr. 3060 din 04.06.2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2004, pe care solicitanta a anexat-o cererii sale, sentinţă prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de T. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, obligându-l pe primarul general să răspundă prin Decizie sau Dispoziţie în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, la notificarea nr. x/21.03.2001 în urma căreia s-a constituit dosarul nr. x.

În sprijinul acestei solicitări T. a anexat şi raportul de expertiză a imobilului, întocmit de expertul R. pentru dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti, prin care s-a constatat că valoarea suprafeţei de 97.509 mp este de 244.829.107.524 RON vechi, echivalentul a 6.192.710 USD.

La data de 12.03.2001, T., prin mandatarul U., a notificat Prefectura Municipiului Bucureşti solicitând acordarea de despăgubiri în bani pentru suprafaţa de 108.756 mp teren ce a constituit "Q.", situat în Bucureşti.

În această notificare s-a menţionat că terenul în suprafaţă de 160.418 mp a fost dobândit de V. prin sentinţa civilă nr. 490 din 05.04.1937 a Tribunalului Ilfov şi că la moartea lui V. şi a soţiei sale, succesiunea a fost preluată de V., potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 02.05.1996, acesta din urmă fiind moştenit de fiica sa, T.. În aceeaşi notificare T. a menţionat că din suprafaţa totală de teren ce i-a aparţinut lui V., în baza Legii nr. 18/1991, i s-a restituit lui V. suprafaţa de 51.662 mp, aşa cum rezultă din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 3521/28.08.1997. La data formulării acestei notificări, T. a precizat că estimează valoarea imobilului la 1.000.000 USD.

La data de 02.05.2001, T., prin mandatarul av. W., a notificat Primăria Municipiului Bucureşti cu privire la aceleaşi aspecte, estimând de data aceasta imobilul în discuţie la suma de 1.087.560 USD, notificarea fiind înregistrată sub nr. x din 14.05.2001 la B.E.J. X..

În perioada 2001 (data notificării Primăriei Municipiului Bucureşti cu cererea de acordarea a despăgubirilor pentru restul suprafeţei neretrocedate) - 2006 (data cesionării drepturilor către inculpatul H.) timp de 5 ani, T. nu a reuşit să obţină de la autorităţile administrative despăgubirile solicitate, fapt pentru care la data de 03.04.2006 prin intermediul avocaţilor W. şi Y. a vândut inculpatului H. drepturile prezente şi viitoare pentru suprafaţa de 97.509 mp, teren situat în Bucureşti, în zona cuprinsă între Şoseaua Virtuţii şi str. x, fosta "Q.", preţul dreptului litigios fiind de 1.500.000 de dolari.

Aşa cum rezultă din conţinutul contractului de cesiune autentificat sub numărul x la data de 03.04.2006, preţul de 1.500.000 de dolari SUA aferent dreptului litigios privind suprafaţa de 97.509 mp a fost achitat de inculpatul H. astfel: suma de 100.000 dolari SUA, în termen de cinci zile de la data semnări contractului, în contul avocatei W., iar suma de 1.400.000 dolari în tranşe lunare a câte 140.000 dolari SUA, scadente în prima zi a lunii, începând cu data de 01.10.2006 şi până la 01.07.2007, în contul aceleiaşi persoane.

Prin acelaşi contract, părţile au stabilit că neplata ratelor contractuale la termenele convenite atrage o penalizare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma neachitată în primele 30 de zile de la scadenţă, o întârziere mai mare de 30 de zile atrăgând rezilierea de plin drept a contractului, cumpărătorul pierzând sumele plătite cu titlu de avans, dreptul înstrăinat revenind în patrimoniul vânzătoarei.

Aşa cum rezultă din declaraţia martorei W., după ce T. a obţinut hotărârea judecătorească prin care Primăria Municipiului Bucureşti era obligată să emită o decizie în legătură cu restituirea în echivalent a suprafeţei de 97.509 mp, i-a transmis că intenţionează să vândă drepturile câştigate şi prin intermediul avocatului Y., l-a contactat pe inculpatul H., iar în urma discuţiilor şi negocierilor avute cu acesta, s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase.

Martora a arătat că la una din discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul H. acesta a afirmat că "riscă cei 100.000 de dolari plătiţi ca avans… şi va vedea dacă de pe urma acestei tranzacţii poate valorifica drepturile în discuţie".

Ulterior, susţine martora, după aproximativ 9-10 luni (respectiv în perioada ianuarie- februarie 2007) în urma unei noi întâlniri cu inculpatul H. la care a participat şi Y. - acesta i-a spus "fiind foarte sigur de cele menţionate că va putea încasa despăgubirile, lăsându-mi personal impresia că va reuşi, dar fără a menţiona numele vreunei persoane din cadrul vreunei instituţii sau autorităţi implicate în procedura de acordare a despăgubirilor".

Din declaraţia martorei W. rezultă, astfel, că inculpatul H. a iniţiat şi stabilit în cel mai mic amănunt condiţiile în care urma să achiziţioneze drepturile litigioase, chiar cu riscul de a pierde cei 100.000 de dolari plătiţi cu titlu de avans, pentru ca ulterior să fie foarte sigur că va încasa despăgubirile, creându-i martorei convingerea că va beneficia de sprijinul unei persoane, nenominalizate, din cadrul unei instituţii sau autorităţi implicate în procedura de acordarea a despăgubirilor.

Aşa cum s-a precizat şi mai sus, această ultimă discuţie dintre inculpatul H. şi avocata W., a avut loc cu câteva luni înainte ca Primarul General al Municipiului Bucureşti să emită Dispoziţia 8427/09.07.2007, prin care se propunea Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor "acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp, aşa cum propusese chiar expertul R.".

Deşi la data de 03.04.2006 T. înstrăinase drepturile litigioase către inculpatul H., prin procura autentificată sub nr. x din 15.03.2007 T. a împuternicit-o pe Z. (în prezent Z.) - colaboratoare la acea dată a inculpatului H. - să înstrăineze orice "drepturi incluzând…, dar fără a se limita la dreptul de proprietate, drepturile litigioase, titluri de valoare ce vor fi emise în orice formă cu privire la terenul în suprafaţă de 97.509 mp …[…]…

Această înstrăinare a imobilului sus menţionat şi/sau a titlurilor de valoare emise pentru acesta de către autorităţi va fi realizată în condiţiile stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase autentificat sub nr. x/03.04.2006 de BNP AA. şi prin Actul Adiţional la acest contract autentificat sub nr. x din data de 15.03.2007 de acelaşi Birou Notarial".

La aceeaşi dată, 15.03.2007 între T. şi H. s-a încheiat actul adiţional autentificat sub nr. x prin care au fost introduse noi clauze conform cărora inculpatul era îndreptăţit să redobândească în nume propriu imobilul în natură sau prin echivalent, iar în cazul în care autorităţile administrative vor considera că persoana îndreptăţită la despăgubiri ar fi T. aceasta se obligă să-i vândă inculpatului imobilul, titlurile de valoare sau orice alte despăgubiri.

Din analiza conţinutului acestui act adiţional, încheiat cu 4 luni înainte de emiterea dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti, de propunere de acordare de măsuri reparatorii către inculpatul H., se desprinde concluzia că acesta a urmărit să-şi consolideze garanţiile că va fi despăgubit el personal şi, mai mult decât atât, că acceptă şi alte forme de despăgubiri decât cea în natură, respectiv acordarea unor drepturi băneşti aşa cum s-a şi întâmplat.

Pentru a-şi spori garanţiile, inculpatul H. a interpus o persoană apropiată lui la acel moment, respectiv pe avocatul Z., care a devenit mandatara a numitei T..

În acest sens, cu privire la procura autentificată sub nr. x/15.03.2007, martora Z. a declarat că iniţiativa emiterii procurii a aparţinut inculpatului H., iar aceasta a fost depusă de acelaşi inculpat în dosarul de despăgubire, aceasta în condiţiile în care nu s-a întâlnit vreodată cu T. al cărei mandatar a fost desemnată.

În continuare, prin intermediul avocatului Y., inculpatul l-a contactat pe expertul R., despre care avea cunoştinţă că în dosarele civile în care T. avusese calitatea de reclamant întocmise rapoartele de expertiză prin care identificase şi evaluase terenul pentru care se solicita despăgubirea şi i-a solicitat să-i întocmească un raport de expertiză judiciară pe care să-l depună la Primăria Municipiului Bucureşti în vederea emiterii dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii băneşti.

Astfel, la solicitarea inculpatului H. şi numai în 4 zile (07.06.2006) de la achiziţionarea drepturilor litigioase de la T., expertul R. a întocmit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 12, obiectivele raportului constând în identificarea, determinarea suprafeţelor de teren, determinarea categoriilor de folosinţă şi de evaluare a terenului în suprafaţă de 160.418 mp ce a constituit fosta "Q.".

În condiţiile în care printre atribuţiile expertului nu se regăsesc şi acelea de a formula propuneri către autorităţile administrative implicate într-o procedură de retrocedare la rubrica "Concluzia finală a raportului de expertiză", martorul R. a propus ca în legătură cu fostul imobil (teren, fostă "Q.") în suprafaţă de 160.411 mp (din măsurători) identificat ca fiind situat în zona Şoselei Virtuţii - str. x - STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale), teren parţial ocupat şi parţial teren viran, delimitat de planul cadastral anexat, să se plătească despăgubiri în bani sau/şi să se dea acţiuni la Fondul Proprietatea solicitantului, în baza notificării înaintate autorităţilor. Totodată, expertul R. a concluzionat că "terenul nu poate fi restituit în natură şi nu poate fi restituit nici parţial", respectiv că valoarea de circulaţie a terenului la data evaluării sale este 268.271.356,40 RON (98.192.385,43 dolari SUA sau 76.150.309,92 euro).

În afara faptului că, expertul R. a făcut o identificare greşită a terenului concluzionând, eronat că" terenul nu poate fi restituit în natură şi nu putea fi restituit nici parţial "- aşa cum s-a dovedit în cauză atât prin raportul de expertiză întocmit de expertul independent, cât şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - acesta a propus să se acorde despăgubiri în bani sau/şi să se acorde acţiuni la Fondul Proprietatea, exact scopul urmărit şi realizat de către inculpatul H., pe baza unei înţelegeri prealabile cu acesta.

Înţelegerea prealabilă, în sensul formulării unor astfel de concluzii şi propuneri, dintre inculpatul H. şi expertul R., deşi nu este recunoscută explicit de către aceştia, rezultă din concluziile eronate ale expertului, formularea de propuneri către o autoritate administrativă care excede competenţelor funcţionale ale unui expert, întocmirea raportului de expertiză în numai câteva zile, ceea ce nu a permis deplasarea expertului la faţa locului şi identificarea terenului, susţinerea expertului că la întocmirea raportului de expertiză a avut în vedere planul scara 1:1000 al terenului proprietatea BB., care nu a fost ataşat la raport şi despre care expertul susţine că nu-l mai deţine.

La toate aceste elemente faptice obiectivate de înscrisuri se adaugă susţinerile nereale ale inculpatului H., conform cărora cel care a ţinut legătura cu expertul R., stabilind chiar şi onorariul, a fost martorul Y., aspect negat de acesta din urmă şi afirmaţia aceluiaşi inculpat, de asemenea nesusţinută, că martorul a fost cel care a ţinut legătura cu autorităţile implicate în procedura de retrocedare şi care a depus documentele necesare, inclusiv raportul de expertiză.

Astfel, în legătură cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de martorul R. la solicitarea inculpatului H., martorul Y. (declaraţia din 30.07.2015, filele x) a declarat că inculpatul H. i-a spus că are nevoie de o expertiză extrajudiciară pe care să o depună la Primăria Municipiului Bucureşti şi că doreşte să-l contacteze pe expertul R..

Martorul a declarat că a avut cunoştinţă de întocmirea unui raport de expertiză de către R. la solicitarea inculpatului care probabil a avut ca obiect identificarea terenului şi că, în opinia sa, expertul şi-a depăşit competenţele atunci când a făcut propuneri de acordare de despăgubiri băneşti întrucât terenul nu putea fi restituit în natură.

Întrucât, cu prilejul audierii inculpatul H. a susţinut că nu l-a cunoscut niciodată pe expertul R.; că nu a negociat personal nici măcar onorariul pentru expertiză, această negociere fiind purtată de martorul Y. şi că iniţiativa întocmirii raportului de expertiză extrajudiciară ar fi aparţinut acestuia din urmă, la data de 19.08.2015 (procesul-verbal de confruntare, filele x) s-a procedat la confruntarea inculpatului cu martorul Y..

În acest context, martorul a declarat că nu putea avea iniţiativa solicitării întocmirii raportului de expertiză de către R. pentru că nu avea cunoştinţă de stadiul de soluţionare a cererii în faţa Primăriei Municipiului Bucureşti, de la inculpatul H. aflând că această autoritate ceruse întocmirea unui astfel de raport. De asemenea, martorul a negat faptul că el a fost cel care ar fi negociat onorariul cu expertul, dar este posibil ca să-i fi transmis inculpatului H. cuantumul onorariului solicitat de expertul R..

Susţinerea martorului este credibilă în contextul în care interesul în obţinerea unui raport de expertiză cu concluzie favorabilă era doar al inculpatului H. şi dat fiind faptul că pe acest raport s-a întemeiat decizia Primarului General al Municipiului Bucureşti atunci când a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.500 mp.

De altfel, obiectivitatea declaraţiilor martorului Y. este confirmată de chiar expertul R. care a precizat că Y., în numele inculpatului H., i-a cerut să întocmească raportul de expertiză, respectiv că onorariului expertului l-a stabilit personal şi i l-a comunicat acestuia.

Martorul a recunoscut că la data întocmirii raportului de expertiză nu era acreditat pentru a face evaluări imobiliare care să fie folosite într-o procedură oficială şi că valoarea terenului pe care a estimat-o se bazează pe "valoarea de circulaţie dată de revistele de specialitate pentru momentul respectiv".

Explicaţia expertului R. cu privire la formularea propunerii ca proprietarul terenului să primească acţiuni la Fondul Proprietatea pentru considerentul că terenul nu ar fi putut fi restituit nici total şi nici parţial în natură - contrazisă însă de probele administrate în cauză - fundamentată pe informaţiile care circulau la momentul respectiv în mass media, conform cărora dacă un teren nu putea fi restituit în natură titularul dreptului avea posibilitatea să primească acţiuni la Fondul Proprietatea, este lipsită de obiectivitatea şi profesionalismul de care trebuia să dea dovadă un expert chiar şi cu ocazia întocmirii unui raport de expertiză extrajudiciară, înscriindu-se în aceeaşi notă şi evaluarea unui teren în lipsa acreditării necesare pentru aceasta.

Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în acest mod necorespunzător şi neconform cu realitatea, a stat, în cele din urmă, la fundamentarea Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a decis propunerea acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp, situat în Bucureşti "Q." sector 6, în zona Şoseaua x, str. x - STS, fiind menţionat ca atare în conţinutul acestei dispoziţii, şi în cele din urmă, şi la hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 28.02.2008 de a-i acorda inculpatului H. despăgubiri.

De altfel, acelaşi raport de expertiză extrajudiciară a fost menţionat în adresele de corespondenţă purtate între direcţiile de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti precum şi la întocmirea raportului privind soluţionarea dosarului întocmit în baza notificărilor formulate de T. respectiv inculpatul H., aşa cum rezultă din cele ce vor fi prezentate mai jos:

În septembrie 2006, prin adresa înregistrată sub nr. x, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Cadastru Edilitar Imobiliar a comunicat către Direcţia Juridică Contencios şi Legislaţie - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 faptul că pentru terenul "Q." nu există elemente pentru a identifica şi delimita fosta proprietate revendicată; că la dosar s-a anexat o expertiză tehnică extrajudiciară întocmită şi însuşită de către expertul R., prin care se identifică şi delimitează suprafaţa fostului imobil şi că responsabilitatea identificării şi delimitării fostului imobil îi revine în exclusivitate expertului R..

De asemenea, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Cadastru Edilitar Imobiliar, prin aceeaşi adresă, a comunicat Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 că Nota de reconstituire este o lucrare tehnică şi că aceştia nu îşi asumă răspunderea pentru legalitatea actelor pe baza cărora aceasta a fost executată. Totodată s-a solicitat Comisiei anexarea la dosar a unei copii legalizate a planului scara 1:1000 ce cuprinde proprietatea băncii BB. (întocmit în anul 1929 de inginerul CC.), plan ce a stat la baza identificării imobilului notificat.

La data de 20.10.2006, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Nomenclatură Urbană, prin adresa nr. x a comunicat Direcţiei Juridic, Contencios şi Legislaţie - Serviciul de aplicare a Legii nr. 10/2001, faptul că "imobilul ce a constituit Q., identificat cu suprafaţa de 160.148 mp, prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul R., faţă de reperele actuale, a fost restituit parţial, respectiv terenul în suprafaţă de 51.662 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată emis de Prefectura Municipiului Bucureşti sub nr. x/28.08.1997 împărţit în patru zone şi înstrăinat…", respectiv că datele comunicate servesc numai la istoria adresei poştale şi nu conferă niciun alt drept.

La data de 31.10.2006, Direcţia Evidentă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Evidenţă Proprietăţi a comunicat prin adresa x către Direcţia Juridic, Contencios şi Legislaţie - Serviciul de aplicare a Legii 10/2001 (în referire la dosarul x) faptul că terenul pentru care a fost folosită descrierea "Q." a făcut obiectul unui raport de expertiză după care s-a descris fiecare suprafaţă din raport.

La data de 25.06.2007, Direcţia Juridic, Contencios şi Legislaţie a întocmit pentru dosarul x conexat cu dosarul x un Raport privind soluţionarea dosarului întocmit în baza notificărilor formulate de T. prin care a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului "Q.". Având la bază notificările anterior menţionate, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase şi raportul de expertiză nr. x/2006 întocmit de expertul R., membrii comisiei interne pentru analiza notificărilor au decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent lui H. pentru suprafaţa de 97.509 mp.

Pe baza acestei decizii la data de 09.07.2007, Primarul General al Municipiului Bucureşti prin Dispoziţia nr. 8427 a propus Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul respectiv.

Din cele ce preced, cu referire la corespondenţa purtată între direcţiile de specialitate din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, se poate observa că s-a constatat lipsa unor documente, care să identifice cu claritate terenul ce făcea obiectul notificării, că s-a solicitat depunerea la dosar a planului scara 1:1000 ce cuprindea proprietatea BB., în copie legalizată, acelaşi plan la care expertul R. făcea referire în raportul de expertiză extrajudiciară pe baza căruia a susţinut că a făcut identificarea, dar pe care nu l-a anexat raportului iar ulterior nu l-a mai putut prezenta şi că, în final, s-a hotărât aprobarea acordării de măsuri reparatorii în echivalent exclusiv pe baza raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R. la solicitarea inculpatului H., raport neconform şi neobiectiv aşa cum s-a arătat mai sus.

Deşi toate aceste documente se regăsesc şi au alcătuit dosarul de despăgubiri nr. x, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin inculpaţii A., C., D., E., F. şi B. nu le-a analizat şi verificat, deşi potrivit legii avea obligaţia de a analiza şi stabili cuantumul final al despăgubirilor, de emitere a deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, numai dacă erau îndeplinite cerinţele legale, de a adopta toate măsurile legale necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea de despăgubiri şi, nu în ultimul rând, obligaţia de a analiza dosarele şi în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi, numai după aceea, să procedeze la desemnarea evaluatorului care va efectua raportul de evaluare, pentru ca în final să hotărască în sensul acordării despăgubirilor sau al refacerii raportului de evaluare.

La data de 05 septembrie 2007 inculpatul H. a solicitat Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti emiterea avizului de legalitate aferent dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, dispoziţie prin care Primarul General al Municipiului Bucureşti, având la bază referatul Comisiei interne pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp situat în "Q." sector 6, în zona Şoseaua Virtuţii - str. x - STS, conform raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit de expertul R., "imobil imposibil de restituit persoanei îndreptăţite domnului Şchiopu H. Horia…".

După numai 6 zile, respectiv la data de 11.09.2007, Guvernul României - Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a trimis către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8427/09.07.2007, documentaţia doveditoare înregistrată la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti sub nr. x/27.08.2007 şi referatul din 07.09.2007 conţinând avizul de legalitate conform căruia "Urmarea exercitării dreptului de control al legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale … considerăm că în cazul Dispoziţiei 8427/09.07.2007, transmisă de Secretarul General al Municipiului Bucureşti cu adresa x/27.08.2007 Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. x/27.08.2007, nu au fost reţinute elemente de nelegalitate care să conducă la promovarea unei acţiuni în contencios administrativ".

De asemenea, în avizul respectiv se face menţiunea referitoare la faptul că "prezentul control a privit actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de persoane îndreptăţite în condiţiile Legii 10/2001, potrivit punctului 21.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 raportat la prevederile O.U.G. nr. 81/2007". Nota privind controlul de legalitate exercitat asupra Dispoziţiei Primarului General, la care s-a făcut referire anterior, a fost vizată de subprefect DD. şi aprobată de prefectul EE..

În legătură cu procedura desfăşurată în vedere acordării avizului de legalitate a Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti din cercetările efectuate în cauză au rezultat următoarele:

Deşi printre actele dosarului de despăgubire nr. x se regăseşte numai nota privind controlul de legalitate exercitat asupra Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti emisă în baza Legii nr. 10/2001 întocmită şi semnată de consilierul juridic FF. şi directorul executiv GG., vizată de subprefecta DD. şi aprobată de EE., a rezultat că martora FF. mai întocmise o notă, prezentată organelor de urmărire penală de către aceasta şi o adresă către Primarul General al Municipiului Bucureşti prin care constatase mai multe aspecte de nelegalitate care se refereau la: nemenţionarea în preambulul actului administrativ a celei de-a doua notificări identificată în dosar, neataşarea tuturor hotărârilor judecătoreşti ce au putut fi identificate prin consultarea documentaţiei din dosar, lipsa împuternicirii avocaţiale date de către notificatoare, lipsa procurii speciale prin care s-a dat acordul vânzării drepturilor litigioase şi faptul că dosarul nu era şnuruit şi sigilat corespunzător.

Conform declaraţiei martorei FF. după ce a întocmit această notă a redactat şi o adresă pentru returnarea dosarului la Primărie în vederea remedierii neregulilor constatate.

Martora a arătat că, faţă de neregulile pe care le constatase în prima fază, la dosar a fost ataşată o comunicare a lui H. prin care acesta preciza că nu va ataca în instanţă dispoziţiile Primăriei Municipiului Bucureşti, iar dispoziţia nr. 8427 din 09.07.2007 fusese rectificată prin semnare şi ştampilare de către personalul cu atribuţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti cu privire la lipsa celei de-a două dispoziţii din preambulul actului administrativ.

Având în vedere că martora nu s-a ocupat de remedierea acestor probleme, este posibil ca acestea să fi fost efectuate în perioada în care a lăsat dosarul la analiză, şefilor săi, directoarei direcţiei juridice sau subprefectului.

Martora a susţinut că este posibil ca dosarul să fi părăsit sediul Prefecturii şi să fi fost completat în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, dar nu a putut oferi alte detalii despre cum s-a procedat în concret.

Fără a putea oferi detalii cu privire la împrejurările în care dosarul i-a fost restituit după completare, martora a declarat că la data de 07.09.2007 a întocmit o altă notă prin care a propus emiterea avizului de nelegalitate fiind vorba de nota de legalitate existentă la dosarul de despăgubire.

Declaraţia martorei este confirmată de menţiunile făcute în completare, în opisul dosarului x, acestea fiind vizibile şi efectuate cu alt agent scriptural.

Martora GG., director executiv la data respectivă în cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, a confirmat că dosarul de despăgubire a fost completat cu actele solicitate de martora FF. prin nota prin care se propunea retrimiterea dosarului la Primăria Municipiului Bucureşti, dar a precizat că nu i-a fost prezentată şi nu a semnat o astfel de notă.

Martora DD., subprefect al municipiului Bucureşti la data emiterii avizului de legalitate, a declarat că anterior emiterii avizului de legalitate nu-şi aminteşte dacă consiliera juridică a întocmit o notă în care să menţioneze că există anumite probleme legate de acest dosar şi că nu i-a fost prezentată o astfel de notă.

Totodată, martora a susţinut că nu cunoaşte modalitatea în care la dosarul iniţial al Primăriei Municipiului Bucureşti au fost depuse alte documente ulterior transmiterii dosarului la prefectură şi nici modalitatea prin care dispoziţia nr. 8427 din 09.07.2007 a fost rectificată.

Martorul HH., director al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti a declarat că menţiunea olografă cu textul "nr. 1124/21.03.2001" în dreptul căreia se află înscrisă semnătura sa şi aplicată ştampila Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Bucureşti aparţine consilierului juridic de la acea dată II.. Martorul a precizat că nu are cunoştinţă ca acest dosar să fi fost completat cu alte acte după ce a fost expediat din Primăria Municipiului Bucureşti şi că nu ştie ca aceste lucruri să se fi întâmplat în cadrul prefecturii.

Martora JJ., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti la data emiterii dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, a declarat că nu-şi aduce aminte modalitatea în care au fost depuse alte înscrisuri de către inculpatul H., existând posibilitatea ca acestea să fi fost depuse prin registratură sau cu prilejul audienţelor.

De asemenea, martora a declarat că a constatat că la dosarul Primăriei care a fost înaintat Prefecturii Municipiului Bucureşti există şi o notificare formulată de H. în data de 05.09.2007 adresată Prefectului Municipiului Bucureşti prin care preciza că nu va ataca în instanţă dispoziţiile 8427 şi 8428 din 09.07.2007, această declaraţie a susnumitului neregăsindu-se în dosar la momentul în care a înaintat dosarul Comisiei, respectiv că nu cunoaşte modalitatea în care a fost depusă notificarea.

Concluzionând asupra celor de mai sus, se reţine că martorii JJ., GG., HH., DD. au confirmat completarea dosarului înainte de emiterea avizului de legalitate de către prefect, dar nu s-a putut stabili cine a făcut această completare cu înscrisuri şi dacă dosarul a fost trimis Primăriei Municipiului Bucureşti în mod oficial pentru efectuarea completărilor sau acest lucru s-a realizat la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

Cu toate acestea şi indiferent unde au fost depuse înscrisurile de completare se poate concluziona că scopul urmărit a fost acela al obţinerii cu celeritate a avizului de legalitate, fapt dovedit şi de notificarea depusă de inculpatul H. la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti prin care preciza că nu va ataca în instanţă dispoziţiile primarului general, aceasta în condiţiile în care art. 16 alin. (21) şi art. 22 din Legea nr. 247/2005 în vigoare la data respectivă, nu prevedeau posibilitatea intervenţiei solicitanţilor unor dispoziţii de retrocedare în procedura emiterii avizului de legalitate de către prefect.

Lipsa notei privind avizul de legalitate prezentat organului de urmărire penală de către martora FF. şi despre care susţine că a întocmit-o şi semnat-o la fel ca şi adresa către Primăria Municipiului Bucureşti, nu poate fi interpretată decât în sensul că s-a urmărit înlăturarea oricărei bănuieli că dosarul nu ar fi complet, ceea ce ar fi justificat neacordarea avizului de legalitate a dispoziţiei primarului general prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii inculpatului H..

Totodată, se constată şi în faza obţinerii avizului de legalitate implicarea directă a inculpatului H. care a depus o notificare datată 05.09.2007 care nu purta însă niciun număr de înregistrare tocmai pentru a nu se putea stabili locul şi data depunerii.

După obţinerea avizului de legalitate la data de 11.09.2007, în ziua următoare (12.09.2007) dosarul a fost transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor aşa cum rezultă în mod cert din "Condica de corespondenţă către alte instituţii 2007" a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, precum şi din declaraţia martorei GG..

Cu toate acestea dosarul a fost înregistrat în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor abia la data de 10.12.2007, aproximativ la o lună de la transmiterea acestuia.

În condiţiile în care dosarul a fost înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la data de 10.12.2007 sub nr. x şi cunoscând că dosarul fusese transmis autorităţii, anterior acestei date, mai precis la data de 21.09.2007, inculpatul H. s-a adresat în scris preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând urgentarea soluţionării dosarului format în baza deciziei nr. 8427/09.07.2007 motivând că "tergiversarea soluţionării cererii sale îi creează o puternică stare de stres ce este de natură a-i afecta grav sănătatea".

La această cerere inculpatul H. a anexat adeverinţa medicală nr. 295/321 datată 14.03.2007, obţinută cu 6 luni înainte de formularea cererii către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în care se menţionează că acesta este suferind de hipertensiune arterială (HTA) şi prin care i s-a recomandat tratament conform unei prescripţii medicale (care nu s-a depus la dosar) şi totodată repaos o săptămână de la data emiterii acesteia.

Adeverinţa medicală s-a emis cu justificarea de a-i fi de folos la "serviciu" iar la rubrica "ocupaţia de" a fost înscrisă menţiunea "director".

Urmarea acestei cereri, prin adresele din datele de 24.10.2007 şi 05.11.2007 (având aceleaşi nr. 7x) semnate, prima de director KK. şi cea de a doua de director KK., avizată de şef serviciu LL. şi redactată de consilier MM., ANRP- Cabinet Preşedinte a comunicat "Doamnei T., prin avocat Y." faptul că în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale nu figurează nici un dosar înregistrat pe "numele dvs".

În legătură cu înregistrarea cererii de soluţionare cu prioritate a dosarului de despăgubire formulată de inculpatul H. şi cu privire la răspunsul formulat au fost audiaţi martorii MM., consilier la acea dată în cadrul Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii 10/2001, care a redactat răspunsul la cererea inculpatului şi KK. director al Direcţiei respective.

Astfel, martorul MM. a declarat că petiţia formulată de inculpatul H. înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x la 21.09.2007 a fost soluţionată de el, fără a putea preciza de ce pe această cerere nu exista o viză de repartizare şi nici nu a putut explica motivul pentru care răspunsul a fost formulat către titularul T. prin avocat Y. şi nu a fost transmis inculpatului H..

Martorul a declarat că după ce i-a fost repartizat lucrarea a verificat în baza de date şi a constatat că nu există înregistrat dosar pe numele inculpatului sau al numitei T.. În mod normal, a arătat martorul, după înregistrarea dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor titularul dreptului trebuia să formuleze o altă cerere pentru a fi tratat dosarul cu prioritate, cererea anterioară neputând fi luată în calcul.

De asemenea, martorul a arătat că având în vedere că dosarul inculpatului H. a fost înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în data de 10 decembrie 2007, fiind trecut în lista dosarelor care trebuiau tratate cu prioritate şi introduse pe ordinea de zi a şedinţei din 13.12.2007, este posibil ca lucrarea pe care el a soluţionat-o să fi fost cerută de conducerea Direcţiei de contencios şi soluţionare a dosarelor sau de către preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a fi avută în vedere la introducerea pe lista de priorităţi.

Martora KK. a declarat că soluţionarea petiţiilor de către consilieri aveau la bază informaţiile din baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în situaţia în care dosarul nu era înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se comunică solicitantului că dosarul nu figurează înregistrat.

Referitor la solicitarea inculpatului H. înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/21.09.2007, martora a declarat că pe această cerere nu apare viza sa sau a şefului de serviciu de repartizare a lucrării către un consilier şi nu-şi poate explica acest lucru.

Deşi aşa cum am arătat mai sus dosarul fusese transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor încă din data de 12.09.2007, înregistrarea dosarului s-a făcut abia la data de 10.12.2007, astfel încât martora KK. şi martorul MM. după verificarea informaţiilor din baza de date, au fost puşi în situaţia să constate şi să comunice inculpatului H. că dosarul nu era înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Această situaţie s-a datorat faptului că după transmiterea dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la data de 12.09.2007 acesta a ajuns în posesia inculpatei A., preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în acest fel explicându-se faptul că, contrar uzanţelor, la data de 21.09.2007 cererea inculpatului H. prin care solicita soluţionarea cu celeritate a dosarului a fost primită şi înregistrată sub nr. x de inculpata A., scrisul privind numărul de înregistrare şi data înregistrării aparţinând acesteia.

Cu prilejul audierii inculpata A. a declarat că nu cunoaşte nici un detaliu în legătură cu modul în care s-a înregistrat dosarul x la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, că cererea formulată de inculpatul H. trebuia să fie înregistrată prin Serviciul Registratură, iar în situaţia în care ar fi depus-o în momentul audienţei trebuia preluată de către consilierul de dosar care o ducea să o înregistreze.

Astfel, cu privire la scrisul privind numărul de înregistrare şi al datei cererii, inculpata A. a declarat că "nu îmi amintesc să fi înregistrat eu vreodată personal vreo cerere la ANRP pentru că nu intra în atribuţiile mele."

Contrar susţinerilor inculpatei, prin raportul de constatare criminalistică nr. x din 10.07.2015 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti s-a stabilit că menţiunile olografe "719304/21.08.07", "719304", "21", "09" şi "07" reprezentând numărul şi data de înregistrare, plasate în partea superioară dreaptă a cererii nr. x din 21.09.2007 formulată de H. către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, au fost executate de A..

În scopul stabilirii modului în care dosarul de despăgubire nr. x şi al cererii susmenţionate au fost înregistrate, s-a solicitat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să comunice Registrul de Intrare, la această solicitare comunicându-se în scris că registrul nu a fost găsit.

Încercând să ascundă vreo legătură directă cu inculpata A. în privinţa dosarului de despăgubire, inculpatul H. a susţinut că demersurile pe lângă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au fost făcute de martorul Y. aspect infirmat de acesta din urmă. Mai mult, martorul a declarat că inculpatul H. i-a spus că cererea prin care solicita soluţionarea cu prioritate a dosarului urmează să ajungă la preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, A..

De altfel, cu prilejul confruntării cu inculpatul H., martorul Y. a declarat "După ce dosarul s-a înregistrat la ANRP, domnul H. m-a chemat mi-a arătat această adresă prin care solicita soluţionarea dosarului cu celeritate pe motive medicale şi mi-a spus că asta este procedura pe care trebuie să o urmeze pentru a nu sta la rând în ordinea dosarelor. Nu am redactat eu şi nici nu am dictat eu această cerere. Ea mi-a fost înmânată şi am fost solicitat să merg la preşedinta ANRP cu care se vorbise anterior, nu ştiu de către cine, şi să i-o dau. Cu ocazia depunerii acestei cereri la cabinetul preşedintelui am fost solicitat să fac acea completare olografă ce se regăseşte pe această adresă şi care îmi aparţine. Nu aş fi avut iniţiativa unei astfel de cereri, nu am făcut-o în niciunul dintre dosarele pe care cabinetul nostru le avea ştiind că "fără susţinerea potrivită" nu ar fi fost luată în considerare. La această cerere era ataşată o adeverinţă iar despre a doua adeverinţă medicală nu cunosc în ce împrejurare a fost depusă".

La numai 3 zile de la data înregistrării dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv la data de 13.12.2007, cererea inculpatului H. prin care solicita soluţionarea cu prioritate a dosarului de despăgubire nr. x a fost introdusă de către consiliera NN. în "Tabelul cuprinzând solicitări de soluţionare cu prioritate a unor dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - Şedinţa CCSD - 13.12.2007", la poziţia nr. 4 cu următoarele menţiuni:

"H., diagnostic HTA, nr. decizie prin care s-au acordat despăgubiri - 8427/2007, entitatea emitentă - Primăria Municipiului Bucureşti, data depunerii memoriului - 21.09.2007, nr. memoriu - x, nr. înregistrare x, evaluator G.".

În şedinţa din aceeaşi zi (13.12.2007) membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv inculpaţii A., D., C., E., B., F. şi martorii OO. şi PP., au hotărât amânarea până la completarea cu alte documente medicale, aşa cum rezultă şi din menţiunea olografă făcută de martora NN. în dreptul rubricii privind pe inculpatul H., respectiv "amânat până la completare cu alte documente."

Astfel, conform depoziţiei martorei în baza cererii, după înregistrarea dosarului la data de 10.12.2007, a introdus solicitarea lui H. pe lista care a intrat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 13.12.2007. După intrarea în şedinţă, membrii comisiei au stabilit cu privire la cererea formulată de către H. că aceasta trebuie amânată "până la completare cu alte documente".

Având în vedere această hotărâre a Comisiei, martora a efectuat următoarele menţiuni olografe pe cererea inculpatului "cererea nr. x din 13.12.2007 făcut răspuns !!! HTA?! a intrat în şedinţa din 13.12.07 şi a fost lăsată în standby până transmite şi alte acte".

Ulterior şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 13.12.2007, martora NN., la solicitarea directorului QQ., a redactat adresa din 11.01.2008 prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu referire la cererea de tratarea cu prioritate a dosarului nr. x C. civ./adresată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrată sub nr. x/21.09.2007, a solicitat inculpatului să transmită documente care să probeze faptul că se află într-o situaţie excepţională întrucât după analizarea cererii iniţiale s-a constatat că actele transmise anterior sunt insuficiente.

Ca urmare a acestei solicitări, inculpatul H. a depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor o adeverinţă medicală emisă la data de 15.01.2008, care nu are ştampilă de intrare în Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în care se atestă că este suferind de HTA esenţială şi aritmie extra-sistolică, constatări făcute de doctorul RR., medic specialist medicină generală, medicină de familie şi medic primar medicină de urgenţă. Adeverinţa medicală descrisă s-a eliberat, cu justificarea de a-i servi inculpatului H. "la nevoie" fără ca la această rubrică să se menţioneze în mod clar pentru ce îi este necesar de fapt acest act.

Conform declaraţiei martorei NN., această adeverinţă i-a fost adusă de directorul QQ. care, este posibil, să-i fi spus, să o aibă în vedere pentru introducerea cererii mai repede a dosarului în şedinţă.

Pe baza acestei adeverinţe cererea inculpatului H. a fost introdusă pe lista de cazuri speciale în şedinţa din 31.01.2008, fiind aprobată de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Având în vedere corespondenţa purtată între Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi inculpatul H., se poate constata că la dosarul de despăgubiri au fost depuse aceste adeverinţe medicale pentru a se putea motiva tratarea cu prioritate a dosarului său de despăgubiri.

În legătură cu adeverinţa medicală eliberată la data de 15.01.2008, medicul RR. a declarat că adeverinţa a eliberat-o la solicitarea inculpatului H., în urma unui consult medical, respectiv că afecţiunile constatate (hipertensiune arterială şi aritmie extra sistolică) nu reprezintă afecţiuni grave.

În ceea ce priveşte scopul pentru care a fost solicitată adeverinţa medicală martorul a declarat că a făcut menţiunea "la nevoie" la solicitarea inculpatului H. care nu i-a spus unde urma să folosească această adeverinţă medicală.

În acelaşi sens al "stării precare de sănătate" a inculpatului H. apreciată de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - inculpaţi din prezenta cauză - ca o situaţie excepţională, se reţine şi declaraţia martorului Y. care a declarat că deşi îl cunoştea pe inculpat de mai mult timp - nu i s-a părut niciodată că acesta ar fi fost bolnav, inculpatul H. spunându-i că "această cerere urma să fie folosită pentru a încerca urgentarea soluţionării dosarului", fiind doar "un pretext pentru urgentarea soluţionării dosarului".

Din menţiunile făcute în tabelul cuprinzând solicitările unor persoane de rezolvare cu prioritate a unor dosare, constatăm că la rubrica "diagnostic/alte probleme semnalate" sunt trecute ca şi justificare afecţiuni grave, cum ar fi retinopatie diabetică, ciroză hepatică, tulburare depresivă majoră, hemangiom occipital operat paralizie, adenom de prostată, etc, observându-se cu uşurinţă gravitatea bolilor invocate de aceste persoane raportat la "suferinţele" invocate de inculpat.

De altfel, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin procesul-verbal din 16.12.2005, a propus soluţionarea cu prioritate a dosarelor de despăgubire pentru considerente care să justifice situaţii excepţionale în cazul afecţiunilor oncologice, care nu pot fi asimilate, în niciun caz, unei afecţiuni ca HTA esenţială şi aritmie sistolică. Chiar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat inculpatului H. acte medicale noi care să susţină o situaţie excepţională de natură a permite soluţionarea cu prioritate a dosarului de despăgubire, apreciind iniţial că motivarea acestuia nu era întemeiată.

Mai mult decât atât, inculpaţii, membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au ţinut cont şi nu au avut în vedere că inculpatul H. nu era titularul dreptului pentru care legea i-a recunoscut dreptul la despăgubire în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat, ci un cesionar de drepturi litigioase.

Procedând la aprobarea soluţionării de urgenţă a dosarului de despăgubiri nr. x în numai 2 luni de zile, inculpaţii, în calitate de membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, au încălcat cu bună ştiinţă Decizia nr. 2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a decis că numai în cazuri excepţionale, temeinic motivate, va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar (art. 4 din Decizia nr. 2/28.02.2006), ignorându-se dispoziţiile art. 1 din aceeaşi decizie, conform căreia ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie.

Hotărârea inculpaţilor - membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - de soluţionare urgentă a dosarului de despăgubire a constituit premisa aprobării raportului de evaluarea întocmit de inculpatul G. la data de 28.02.2015, întocmit la fel de urgent, într-o singură zi, raport de evaluare prin care imobilul a fost supraevaluat cu suma de 69.897.373 euro (254.458.830 RON), sumă cu care statul român a fost prejudiciat şi care a intrat în posesia inculpatului H., în mod necuvenit, fiind supusă ulterior de către acesta, unui complex proces de spălare de bani (albire), aşa cum se va arăta în cele ce vor fi prezentate.

La data de 13.02.2008, prin adresa nr. x C. civ./2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti comunicarea într-un termen cât mai scurt a situaţiei juridice a terenului ce făcea obiectul Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, solicitare semnată de directorul QQ..

Ca urmare a acestei solicitări, Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Evidenţă Proprietăţi a comunicat prin adresa nr. x/15.02.2008 Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Direcţiei Juridic Contencios, Legislaţie din cadrul primăriei, faptul că nu deţine date din care să rezulte modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului de 160.418 mp identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de R., făcând totodată şi descrierea zonelor ce constituie terenul în discuţie.

La data de 22.02.2008, prin adresa nr. x, Direcţia Juridic, Contencios, Legislaţie din cadrul primăriei a solicitat Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală transmiterea cât mai urgentă direct către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a situaţiei juridice a imobilului fosta "Q." ce făcea obiectul notificării nr. x/2001 privind dosarul nr. x conexat la dosarul nr. x.

Şi din conţinutul acestei corespondenţe rezultă graba cu care trebuiau transmise datele solicitate, precum şi faptul că la jumătatea lunii februarie a anului 2008 Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea neclarităţi în privinţa situaţiei juridice a terenului care făcea obiectul dosarului de despăgubire nr. x.

În legătură cu aceste aspecte, martora SS. a declarat, privitor la adresa nr. x C. civ./13.02.2008, că a redactat-o la solicitarea şefului de serviciu TT., în scopul verificării legalităţii cererii de restituire în natură şi nu-şi explică motivul pentru care corespondenţa a fost realizată foarte urgent, având în vedere că Primăria răspundea solicitărilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor după intervale mari de timp.

După desemnarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a evaluatorului şi aprobarea dosarului ca şi caz special, la data de 31.01.2008, şi în baza anexei nr. 51 la contractul de prestări servicii nr. x din 15.02.2008, în aceeaşi zi, inculpatul G. a întocmit raportul de evaluare pentru proprietatea imobiliară situată în Bucureşti, Q., zona Şoseaua x, str. x - STS, stabilind că valoarea terenului este de 128.276.015 euro echivalent a 466.770.763 RON, respectiv 1315,53 euro pe mp, pentru determinarea valorii de piaţă fiind folosită metoda "abordării prin comparaţie", pentru comparaţie inculpatul selectând trei oferte de vânzare prezentate spre tranzacţionare, indicate în Anexa 2 "Tabel centralizator comparabile şi date de piaţă."

La rubrica "Data evaluării" inculpatul G. a menţionat că la opinia privind valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare a luat în considerare datele şi informaţiile deţinute sau culese şi analizate de evaluator în data de 15.02.2008 în condiţiile în care la anexa nr. 2 a raportului au fost ataşate două extrase imprimate cu anunţuri de vânzare ce au fost imprimate în data de 16.02.2008 de pe site-ul de internet www.imobilare.net.

În ceea ce priveşte "data inspecţiei " în raportul de evaluare se precizează că aceasta a avut loc în data de 15.02.2008, iar conform unei declaraţii ataşate raportului de evaluare rezultă că inculpatul H. a primit un exemplar al acestuia la data de 18.02.2008.

Cerinţele respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare şi, pe cale de consecinţă, ale art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost prevăzute şi în contractul de prestări servicii nr. x/2007 (nedatat şi neînregistrat), respectiv anexa nr. 51 din 15.02.2008.

Corelativ acestor obligaţii contractuale şi legale, din analiza anexei nr. 51 la contractul nr. x/2007 şi raportul de evaluarea întocmit de inculpatul G. rezultă că în aceeaşi zi în care a fost semnată anexa (15.02.2008) inculpatul a efectuat inspecţia terenului şi a întocmit şi raportul de evaluare, astfel încât implicaţiile asupra calităţii, a conformităţii cu Standardele Internaţionale de Evaluare şi dispoziţiile legii respectiv, a consecinţelor acestora sunt evidente, urmând a fi analizate în continuare.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul de despăgubire a rezultat că, deşi nu se poate stabili data predării raportului de evaluare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - în condiţiile în care inculpatul G. avea obligaţia contractuală să întocmească raportul şi să-l înainteze Comisiei pe suport magnetic şi în scris - la data de 18.02.2009, inculpatul H. a completat şi semnat declaraţia de primire a raportului şi de acceptare a valorii de piaţă stabilită în urma evaluării.

În condiţiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia legală de a adopta toate măsurile legale necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea de despăgubiri, inculpaţii - membrii ai Comisiei - au acceptat un raport de evaluare întocmit de inculpatul G. în următoarele condiţii:

- au fost ignorate dispoziţiile art. 10 alin 6 şi 7 din Legea nr. 247/2005 conform cărora valoarea imobilelor (terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv şi care nu se pot restitui în natură), se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării, valoare ce se stabileşte potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare;

- au fost încălcate dispoziţiile cap V art. 16 alin. (6)⁴ din Legea 247/2005 potrivit cărora evaluatorul trebuie să solicite de la bănci, notari publici, agenţii imobiliare, birouri de carte funciară sau de la alţi deţinători de informaţii, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare, deţinătorii acestora având obligaţia legală a comunicării de îndată şi în scris;

- inculpatul G. a încălcat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare pct. 5.2.1.1, 5.7, 5.11.5, 5.20, 9.2.1.1 potrivit cărora:

- tehnica comparaţiei vânzărilor pentru evaluarea terenului implică o comparaţie directă a terenului evaluat cu loturile similare de teren tranzacţionate recent pe piaţă şi pentru care există informaţii disponibile;

- în parcurgerea etapelor înscrise în analiza preliminară şi în culegerea şi selectarea informaţiilor solicitate în procesul de evaluare, evaluatorul se familiarizează cu informaţiile privind cererea şi oferta;

- pentru a realiza o comparaţie directă între o proprietate comparabilă vândută şi proprietatea evaluată, evaluatorul ar trebui să ia în considerare posibile corecţii bazate pe diferenţele dintre elementele de comparaţie, corecţiile putând reduce sau restrânge diferenţele dintre fiecare proprietatea comparabilă şi proprietatea de evaluat.

- în orice analiză a informaţiilor comparabile este esenţial ca proprietăţile de la care au fost colectate informaţiile comparabile, să aibă caracteristici similare cu celelalte proprietăţi evaluate respectiv caracteristici similare, legale, fizice, de localizare şi utilizare;

- abordarea prin comparaţie a vânzărilor ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă în general, proprietatea este comparată cu proprietăţi similare vândute, tranzacţionate, pe o piaţă deschisă.

Deşi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau obligaţia legală să verifice dacă raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. respectă Standardele Internaţionale de Evaluare în sensul utilizării ca şi comparabile tranzacţiile certe ale unor proprietăţi similare vândute, au aprobat un raport de evaluare care s-a bazat exclusiv pe oferte de vânzare speculative publicate online sau în ziare ceea ce a dus în mod evident la denaturarea valorii de piaţă a terenului.

Totodată, inculpatul G. a încălcat concomitent şi punctele 1, 2.1, 4.0, 4.1.1, 4.1.2, 4.4.1 şi 5.3.4 din Codul deontologic al evaluatorilor, conform cărora rapoartele de evaluare trebuie să fie clare, să nu inducă în eroare; ca evaluatorii să respecte Standardele Internaţionale de Evaluare ca o necesitate de a aplica prevederile legii sau a reglementărilor ori a instrucţiunilor clienţilor; să nu redacteze şi să comunice un raport care conţine opinii şi analize false, nereale sau nepărtinitoare, să acţioneze legal, să respecte legile şi reglementările materiale, să fie obiectiv şi imparţial, să nu utilizeze informaţii esenţiale fără o verificare adecvată sau confirmare a veridicităţii informaţiilor din partea unei surse independente, să efectueze verificări şi investigaţii laborioase pentru a se asigura că datele analizei conţinute în evaluare sunt corecte şi credibile.

Astfel, din analiza conţinutului raportului de evaluare întocmit la data de 15.02.2008 de inculpatul G. rezultă că acesta a consemnat o serie de fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, inexacte, subiective, fără o verificare a informaţiilor din surse independente, după cum urmează:

- în conţinutul raportului de evaluare inculpatul G. a menţionat că acesta se adresează Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în calitate de beneficiar şi lui H. în calitate de destinatar, în condiţiile în care responsabilitatea evaluatorului era faţă de beneficiarul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor conform contractului nr. x/2007 şi anexei nr. 51/15.02.2008;

- deşi în continuarea raportului de expertiză, inculpatul G. a menţionat că a obţinut informaţii estimări şi opinii de la surse credibile şi nu îşi asumă nicio responsabilitate în privinţa datelor furnizate de client şi terţe persoane, se observă că "ipotezele şi evoluţiile limitate" menţionate la punctul 2.4.1 din raportul de evaluare nu sunt prevăzute în contractul de prestări servicii încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

- deşi inculpatul G. a menţionat în raportul de evaluare că "îşi asumă întreaga responsabilitate pentru opiniile exprimate", în conţinutul aceluiaşi raport a precizat că nu îşi asumă răspunderea pentru datele furnizate de beneficiari şi terţe persoane, aceasta în condiţiile în care nu a solicitat date despre tranzacţii efective, conform legii;

- inculpatul G. nu a definit corect "valoarea de piaţă" întrucât la data evaluării definiţia valorii de piaţă conform Standardelor Internaţionale de Evaluare ediţia a opta 2007 este:

"valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au activat în cunoştinţă de cauză prudent şi fără constrângeri.";

- deşi inculpatul G. a menţionat în cuprinsul raportului de evaluare că a deţinut "informaţii privind istoricul amplasamentelor, lucrărilor de construcţie efectuate, starea fizică, etc." furnizate de "destinatar" adică de inculpatul H. la raportul de evaluare nu a fost ataşat vreun document din care să rezulte acest lucru.

- la rubrica "echilibrul pieţei" inculpatul G. a menţionat că există o piaţă a vânzărilor datorită ofertei limitate (manifestate şi potenţiale) şi o cerere relativ constantă, formată din cumpărători cu posibilităţi financiare peste medie sau investitori, în condiţiile în care, în realitate, din cauza preţurilor mari şi a ofertelor de vânzare speculative, există o piaţă a cumpărătorilor şi nu a vânzătorilor;

- din anexa nr. 1 "Harta zonei" a raportului de evaluare întocmit de inculpatul G. nu rezultă amplasamentul terenului a cărui valoare de piaţă a estimat-o, singura descriere a acestuia fiind "teren intravilan în Bucureşti, Q., zona Şoseaua Virtuţii - str. x - STS" aşa cum se regăseşte şi în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de R.;

- în anexa nr. 2 privind "Tabelul centralizator comparabile şi date de piaţă", inculpatul G. a făcut menţiuni nereale în legătură cu comparabila nr. 1 în sensul că pe teren se află şi construcţii iar în grila datelor de piaţă "analiza pe perechi de date" inculpatul nu a utilizat comparabila nr. 1, iar în cazul comparabilelor nr. 2, 3 şi 4 există inexactităţi în privinţa localizării terenului, categoria acestuia, existenţa utilităţilor, configuraţia terenului, între menţiunile făcute de inculpatul G. în raportul de evaluare cu privire la comparabile şi cele precizate în listingul www.imobiliare cu datele 15.02.2008 şi 16.02.2008.

Întocmirea fără respectarea oricăror cerinţe minime de legalitate a raportului de evaluare de către inculpatul G. şi acceptarea unui astfel de raport de către inculpaţi, membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, cu suma de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, respectiv obţinerea unor foloase necuvenite de către inculpatul H., în acelaşi cuantum, a fost confirmată de rapoartele Curţii de Conturi a României pentru anul 2008, verificări efectuate în cursul anului 2009 şi 2013, raportul de reevaluare întocmit de S.C. UU. S.R.L., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică topografică şi de evaluare întocmite de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, rapoartele de expertiză topografică şi de evaluare întocmite de experţii judiciari şi chiar de punctele de vedere ale experţilor parte ai inculpaţilor. .

Astfel, potrivit rapoartelor Curţii de Conturi a României privind controalele efectuate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru perioada anului 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titluri de despăgubire pe baza unor rapoarte de evaluare care nu au respectat Standardele Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a terenurilor care au făcut obiectul dosarelor de despăgubire din această perioadă şi nici prevederile art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ceea ce a avut drept consecinţă denaturarea valorii de piaţă a terenurilor evaluate.

Aspectele constatate de Curtea de Conturi a României au fost relevate şi de sentinţa civilă nr. 3128/29.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţinută prin Decizia nr. 4109/15.09.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2009, în sensul că rapoartele de evaluare au fost întocmite cu nerespectarea legilor proprietăţii şi a Standardelor Internaţionale de Evaluare, respectiv că obligaţia exclusivă de a acorda şi stabili cuantumul final al despăgubirilor revenea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În urma controlului efectuat, Curtea de Conturi a României a solicitat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să procedeze la reevaluarea terenurilor care au făcut obiectul evaluărilor necorespunzătoare Standardelor Internaţionale de Evaluare şi legii, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat prin plata unor despăgubiri supraevaluate şi luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia.

Ca urmare a acestui fapt, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a încheiat cu S.C. UU. S.R.L. (societate de evaluare) un contract având ca obiect reevaluarea terenului în suprafaţă de 97.509 mp, astfel că în baza raportului de evaluare întocmit de această societate s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului menţionat mai sus a fost de 96.884.940 euro (993,59 euro/mp), echivalentul a 352.544.920 RON, rezultând că inculpatul G. a supraevaluat terenul cu 31.391.075 euro, aceasta în condiţiile în care nici evaluatorul S.C. UU. S.R.L. şi nici inculpatul G. nu au utilizat ca şi comparabile tranzacţii efectiv realizate cu terenurile din zonă, ci doar anunţuri on-line sau din ziare privind oferte de vânzare, comparabilele folosite diferind doar în privinţa preţului pe mp.

În sensul nerespectării cerinţelor Standardelor Internaţionale de Evaluare prin neutilizarea datelor de comparaţii privind tranzacţii certe, ci doar anunţurile din publicaţii (on/line sau ziare) de către rapoartele de evaluare întocmite de evaluatorii desemnaţi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv al soluţionării cu prioritate a unor dosare considerate ca şi "cazuri speciale", fără nicio justificare, sunt şi concluziile Raportului Corpului de Control al Primului Ministru, raport întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în legătură cu modul de îndeplinire a atribuţiilor în procesul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Astfel, raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. în dosarul nr. x C. civ./2007 este evidenţiat în Raportul Corpului de Control al Primului Ministru ca fiind raportul în baza căruia s-a acordat cea mai mare despăgubire, dosarul fiind soluţionat cu prioritate ca şi "caz special", iar în urma reevaluării constatându-se diferenţe în minus faţă de raportul iniţial de evaluare de peste 20%.

De asemenea, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27.04.2015 al specialiştilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a stabilit că identificarea suprafeţei de 16,018 ha (în care este inclusă şi suprafaţa de 97.509 mp) de către expertul R. în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, solicitat şi folosit de inculpatul H. în dosarul de despăgubire nr. x este eronată, terenul identificat de expertul R. fiind suprapus peste terenul fabricii de cărămidă a societăţii de construcţii, fapt care a condus la denaturarea suprafeţei de teren ce ar fi putut fi retrocedată în natură şi nu prin acordarea de despăgubiri.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, având ca obiect evaluarea terenului întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la data de 02.06.2015, s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp estimată la data de 15.02.2008 a fost de 73.131.750 euro (750 euro/mp), echivalentul a 266.111.812 RON (2729 RON/mp), aceasta în condiţiile în care specialiştii au folosit pentru evaluare atât tranzacţii cu terenuri efective (realizate), cât şi oferte de vânzare publicate on-line sau în ziare, concluzionându-se că inculpatul G., prin folosirea unor comparabile inadecvate (cele mai mari şi exclusiv oferte de vânzare) a supraevaluat terenul cu 55.144.265 euro, echivalentul a 200.658.951 RON.

Astfel, având în vedere că se impunea clarificarea acestor fapte şi împrejurări privitoare la identificarea şi evaluarea terenului în suprafaţă de 97.509 mp, care a făcut obiectul dosarului de despăgubire nr. x, determinată de stabilirea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare topografice şi de evaluare de către experţi judiciari din cadrul Biroului local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Obiectivele expertizei tehnice topografice le-au constituit identificarea topografică pentru determinarea amplasamentului terenului în suprafaţă de 97.509 mp situat în municipiul Bucureşti sector 6, în zona Şoseaua x, fosta "Q.", str. x - STS şi stabilirea suprafeţei de teren care putea fi restituit în natură la data emiterii dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, respectiv data emiterii deciziei Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor nr. 1567/28.02.2008.

În urma efectuării expertizei tehnice topografice s-a stabilit amplasamentul terenului, precum şi faptul că suprafaţa ce putea fi retrocedată în natură a fost de 51.447, 85 mp. Expertiza a stabilit că identificarea terenului de către expertul R. a fost eronată, cu referire la susţinerea că parte din Q. era situată în intravilanul municipiului Bucureşti; că acesta şi-a depăşit atribuţiile atunci când a evaluat terenul, neavând calificarea de expert evaluator, respectiv că nu era îndreptăţit să propună acordarea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât nu a identificat corect terenul.

Obiectivul expertizei de evaluare a fost acela de a stabili valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă de 97.509 mp care a făcut obiectul dosarului de despăgubire nr. x al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care s-au emis Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8427/09.07.2007 şi Decizia nr. 1567/28.02.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 28.02.2008.

În urma efectuării expertizei de evaluare s-a stabilit că valoarea de piaţă la data de 15.02.2008 era de 48.742.799 euro (499,88 euro/mp), echivalentul a 177.365.297 RON.

În urma analizării obiecţiunilor depuse de inculpaţi, precum şi a punctelor de vedere separate depuse de experţii parte, prin ordonanţa nr. 215/P/2015 din 11.08.2015, s-a admis cererea inculpaţilor D. şi F. referitoare la comparabilele 1, 3 şi 4 utilizate de expertul judiciar VV. pentru considerentul că, corecţiile aplicate acestora au fost eronate şi preţul nu a fost corectat corespunzător.

Astfel, constatându-se că este necesară completarea raportului de expertiză cu utilizarea comparabilelor prin aplicarea corecţiilor aferente şi corespunzătoare condiţiilor de finanţare existente, precum şi calcularea valorii de piaţă a imobilului expertizat pentru fiecare parcelă componentă, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, conform căruia s-a constatat că valoarea de piaţă a imobilului la data de 15.02.2008 era de 58.378.642 euro (598,7 euro/mp) echivalentul a 212.317.933 RON, rezultând astfel că inculpatul G. a supraevaluat terenul cu suma de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, sumă cu care a fost prejudiciat bugetul de stat şi a fost obţinută în mod necuvenit de către inculpatul H..

În ceea ce priveşte supraevaluarea terenului de către inculpatul G., se reţine că şi experţii parte ai inculpaţilor C., D. şi F. au considerat că valoarea terenului a fost de 88.635.681 euro (909 euro/mp) echivalentul a 322.527.516 RON (rezultând o supraevaluare de 29.640.334 euro, echivalentul a 144.243.247 RON, în cazul expertului parte al inculpatului C.), respectiv de 94.973.766 euro (974 euro/mp), echivalentul a 345.590.540 RON (rezultând o supraevaluare de 23.302.249 euro, echivalentul a 121.180.223 RON, în cazul expertului parte al inculpaţilor D. şi F.).

Prejudiciul produs bugetului de stat prin activitatea infracţională a inculpatului va fi cel stabilit de expertul judiciar prin suplimentul la raportul de expertiză, respectiv de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON.

După întocmirea raportului de evaluare în aceste condiţii de nelegalitate şi supraevaluare a terenului de către inculpatul G., dosarul nr. x/2007 a fost introdus pe agenda de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 28.02.2008, regăsindu-se la poziţia nr. 22 din tabelul cu decizii ce urmează a fi emise în baza raportului de evaluare, semnat de inculpaţii A., B., C., D., F. şi E..

În şedinţa din 28.02.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a aprobat raportul de evaluare întocmit de inculpatul G., procesul-verbal de şedinţă, fiind semnat de inculpaţii A., B., C., D., F. şi E..

La data de 28.02.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 1567, prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea inculpatului H. în cuantum de 466.770.763 RON, conform raportului de evaluare întocmit de inculpatul G.. Decizia a fost semnată de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpata A., a fost avizată de martorul QQ., director, şi a fost redactată de martorul TT., consilier în cadrul aceleiaşi instituţii.

La data de 04.03.2008, inculpatul H. a ridicat decizia şi a solicitat convertirea titlului de despăgubire în titlu de conversie, iar în ziua de 05.03.2008 s-a emis titlul de conversie în cuantum de 466.770.763 RON, reprezentând un număr total de tot atâtea acţiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune.

Pentru aceasta, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia nr. 140 din 05.03.2008 (denumită "Titlu de conversie" - fila x), care a fost semnată de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul C., decizie redactată de consiliera WW..

În următoarea zi de la emiterea deciziei de conversie, la data de 06.03.2008, ora 17:03, Ministrul Economiei a transferat de la Fondul Proprietatea în contul deschis la Depozitarul Central aparţinând inculpatului H. un număr de 466.770.763 acţiuni.

La scurt timp, mai exact la data de 20.03.2008, inculpatul H. a cesionat către XX. un număr de 396.755.149 acţiuni, iar la data de 16.05.2008 a cesionat restul de 70.015.614 acţiuni către YY., lichidând astfel contul său depus la Depozitarul Central S.A.

Din cele prezentate mai sus, se poate constata rapiditatea cu care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia de despăgubire, iar, ulterior, urgenţa cu care inculpatul H. a solicitat convertirea despăgubirilor în acţiuni la Fondul Proprietatea pe care le-a cesionat, la scurt timp, în favoarea a 2 fonduri americane de investiţii.

Din succesiunea faptelor şi împrejurările prezentate mai sus, aşa cum au fost confirmate de probele administrate în cauză, rezultă că inculpaţii A., C., E., D., B. şi F. au aprobat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 28.02.2008 raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. prin care acesta a supraevaluat terenul în suprafaţă de 97.509 mp cu suma de 69.897.373 euro echivalent a 254.458.830 de RON, sumă cu care statul român, prin Ministerul Finanţelor a fost prejudiciat şi care a fost obţinută, în mod necuvenit de inculpatul H., cesionar al unor drepturi litigioase cumpărate de la T. cu 1.500.000 de dolari.

Acţiunile ilicite ale inculpaţilor, membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rezultă din faptul că potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia centrală, care funcţiona în subordinea Cancelariei Primului Ministru, avea ca atribuţie principală analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, care se acordă potrivit prevederilor Titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005 în baza rapoartelor de evaluare, Comisia trebuind să procedeze fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În acelaşi timp, inculpaţii, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aveau obligaţia adoptării tuturor măsurilor legale, necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor şi analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, iar în situaţiile în care apreciază că cererea de restituire în natură a fost respinsă întemeiat, să desemneze aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.

Fără a analiza dosarele în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, fără a verifica dacă raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. răspunde cerinţelor de legalitate şi Standardelor Internaţionale de Evaluare, inculpaţii, în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - activitate pentru care erau remuneraţi suplimentar, au încălcat şi Decizia nr. 2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la secretariatul Comisiei să fie aleatorie şi numai în cazuri excepţionale, temeinic motivate, putându-se decide de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.

De asemenea, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care era şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau, după caz, vicepreşedintele Comisiei Centrale, aveau obligaţia fixării unui termen pentru analizarea şi soluţionarea notificărilor/cererilor transmise secretariatului Comisiei Centrale, lucru pe care inculpata A. nu l-a făcut ci, dimpotrivă, s-a ocupat personal să acorde număr de înregistrare la cererea inculpatului H. de a-i soluţiona cu prioritate dosarul de despăgubire pentru că altfel i s-ar fi putut produce o puternică stare de stres de natură a-i afecta grav sănătatea, fără însă să urmărească dacă măcar dosarul este înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Această atitudine a inculpatei poate fi explicată dacă avem în vedere faptul că a fost susţinută de ZZ. pentru acceptarea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, persoană aflată în anturajul inculpatului H., aşa cum rezultă din declaraţiile martorului cu identitate protejată AAA. şi ale martorului Y..

În aceste condiţii este evident că inculpaţii, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au adoptat măsurile legale necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor, nu au analizat dosarul în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, nu au respectat ordinea aleatorie de soluţionare a dosarelor hotărând în schimb tratarea cu prioritatea a solicitării inculpatului H. deşi nu exista o stare excepţională temeinic motivată de a dispune astfel.

Cu toate acestea, la data de 28.02.2008, inculpaţii au aprobat raportul de evaluare întocmit de G. - cu nerespectarea legii, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, a Codului deontologic al evaluatorilor - acceptând supraevaluarea terenului, prejudiciind bugetul de stat şi ajutându-l pe inculpatul H. să intre în posesia celor mai mari despăgubiri acordate vreodată de statul român unui cesionar de drepturi litigioase care a plătit un preţ infim (1.500.000 dolari) pentru drepturile litigioase achiziţionate comparativ cu cuantumul colosal al despăgubirilor primite (128.276 015 euro).

Toate demersurile efectuate de inculpatul H. pentru obţinerea cât mai urgentă a despăgubirilor, materializate prin: comandarea unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară pe care s-a fundamentat decizia Primarului General al Municipiului Bucureşti de a propune acordarea de măsuri reparatorii; intervenţia inculpatului în procedura obţinerii avizului de legalitate de la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, deşi potrivit art. 16 alin. (2)¹ şi 2² din Legea nr. 247/2005, în vigoare la data respectivă, nu există posibilitatea intervenţiei solicitanţilor unor dispoziţii de retrocedare în procedura emiterii avizului de legalitate de către prefect; cererea inculpatului de solicitare a tratării cu prioritate a dosarului de despăgubire întemeiată pe adeverinţe medicale care nu puteau justifica o situaţie excepţională; întocmirea raportului de evaluare de către inculpatul G. în aceeaşi zi (15.02.2008), şi primirea raportului de către inculpatul H. 3 zile mai târziu (18.02.2008); aprobarea raportului de evaluare de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 28.02.2008; emiterea deciziei de despăgubiri în aceeaşi zi, solicitarea inculpatului H. de convertire a despăgubirilor în acţiuni şi obţinerea titlului de conversie, valorificarea acţiunilor obţinute de inculpat la Fondul Proprietatea prin cesionarea acestora către societăţi off-shore deţinute de 2 fonduri americane sunt justificate de scopul urmărit de inculpatul H. de obţinerea de lichidităţi băneşti, pe baza unei înţelegeri prealabile anterioare obţinerii titlului de despăgubire, cu BBB., reprezentatul acestor fonduri, persoană trimisă inculpatului de către chiar ZZ., aceeaşi persoană cu privire la care martorul cu identitate protejată şi martorul Y. au menţionat că se află în anturajul inculpatului şi a preşedintei Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, A..

Astfel, cu privire la acest aspect, inculpatul H. a declarat:

"Către finalul momentului în care mi s-a acordat titlul de despăgubire şi ulterior titlul de conversie am fost contactat de domnul BBB., care reprezenta unul din fondurile la care am vândut cea mai mare parte a despăgubirilor, respectiv fondul CCC. (fond american) care mi-a precizat că ştie că urma să-mi fie emis un titlu (nu ştia pentru ce valoare) dar preciza că fondul pe care îl reprezenta este interesat în achiziţia acestor acţiuni. L-am întrebat foarte direct dacă îi datorez un comision de intermediere şi el mi-a spus că nu, el reprezentând fondul în această tranzacţie. Nu mi-a spus şi nici eu nu l-am întrebat de unde ştia că urmează să primesc un titlu de despăgubire. Menţionez că la data la care am primit această vizită nu ştiam valoarea la care se tranzacţionează acţiunile, astfel că negocierea pe care am făcut-o purta asupra procentului din valoarea nominală a acţiunilor la care să fie făcută tranzacţia. În momentul în care am primit titlul de conversie am onorat înţelegerea făcută cu CCC. care a cumpărat acţiunile printr-o societate din Cipru care le aparţinea. De la acest fond am primit ca şi contravaloare a acţiunilor aproximativ 46 milioane de euro. A doua tranzacţie prin care am lichidat poziţia pe care o deţineam la Fondul Proprietatea s-a făcut la scurt timp după prima tranzacţie, tot către un fond american, DDD. printr-o tranzacţie similară ei având la fel o societate cipriotă care le aparţine şi prin care s-a făcut tranzacţia…[…]… Aşa cum am declarat şi cu ocazia arestării, nu am ascuns niciodată că am o relaţie de amiciţie cu ZZ.."

Ulterior la data de 18.08.2015, inculpatul H. şi-a nuanţat declaraţia, afirmând că:

"În completarea declaraţiei pe care am dat-o în data de 17.08.2015, doresc să menţionez faptul că am fost anunţat de întâlnirea cu domnul BBB. de către domnul ZZ.. Acesta m-a sunat şi mi-a spus că o să mă caute domnul BBB. din partea unui fond de investiţii american.

BBB. a venit la biroul EEE. S.A. din strada x, care mi-a precizat că ştia că urma să-mi fie emis un titlu de despăgubire de către A.N.R.P. (nu ştia pentru ce valoare) dar preciza că fondul pe care îl reprezintă era interesat în achiziţia acestor acţiuni. În aceste condiţii l-am întrebat în mod direct dacă îi datorez un comision de intermediere şi el mi-a spus că nu, acesta reprezentând fondul în această tranzacţie. Nu mi-a spus şi nici eu nu l-am întrebat de unde ştia că urma să primesc un titlu de despăgubire. Menţionez că la data la care am primit această vizită nu ştiam valoarea la care se tranzacţionează acţiunile, astfel că negocierea pe care am făcut-o purta asupra procentului din valoarea nominală a acţiunilor la care să fie făcută tranzacţia.

Ulterior am aflat că domnul BBB. deţinuse o funcţie de conducere la Fondul Proprietatea".

În acelaşi context al legăturilor dintre inculpatul H., ZZ. şi BBB. trebuie privite şi declaraţiile martorului Y. care a declarat că ZZ. făcea parte din cercul relaţional al inculpatului, respectiv că BBB. era cunoştinţa inculpatului, că l-a văzut de mai multe ori în biroul acestuia şi că inculpatul i-a spus că BBB. a fost primul preşedinte al Fondului Proprietatea.

După valorificarea acţiunilor prin cele 2 fonduri americane cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, inculpatul H. a supus sumele de bani obţinute unui proces complex de spălare, prin intermediul unor societăţi comerciale nerezidente pe teritoriul României (societăţi off-shore).

Expunerea detaliată a situaţiei de fapt aşa cum rezultă din probele administrate în cauză cu privire la infracţiunea de spălare a banilor de către inculpatul H.:

În data de 06.04.2015, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a adresat o sesizare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul căreia a prezentat mai multe operaţiuni derulate de către H. în perioada 2006-2008, reprezentând indicii de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor. Sesizarea a fost înaintată Direcţiei Naţionale Anticorupţie, unde a fost înregistrată la dosarul nr. x/2015 al secţiei de combatere a corupţiei.

Conform opiniilor exprimate în doctrină, spălarea banilor reprezintă partea financiară a infracţiunilor prin care se obţine profit şi este un ansamblu de tehnici şi metode economice şi financiare prin care banii sau alte bunuri obţinute din activităţi ilicite sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi să li se dea o aparentă provenienţă justificată legal şi economic, în scopul investirii lor.

Pe lângă atingerea adusă relaţiilor sociale privind buna desfăşurare a activităţii justiţiei, prin săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor sunt lezate şi relaţiile sociale de tip patrimonial, care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu circulaţia valorilor în cadrul circuitelor financiare, bancare, de credit şi de afaceri, efectele negative ale acestui fenomen al "reciclării" produsului infracţional răsfrângându-se asupra pieţei libere a concurenţei şi a economiei naţionale şi mondiale.

Procesul de spălare a banilor are ca scop legalizarea fondurilor prin ascunderea originii si posesiei reale a veniturilor provenind din activităţile infracţionale, în scopul menţinerii controlului asupra acestor venituri si a dobândirii unei acoperiri legitime a sursei veniturilor.

Când o activitate infracţională generează profituri substanţiale, persoanele implicate trebuie sa găsească o cale de a gestiona fondurile fără a atrage atenţia asupra modului în care au fost dobândite sau asupra persoanelor implicate. Acest lucru este posibil ascunzând sursele, schimbându-le forma, sau direcţionând fondurile către un loc mai puţin vizibil.

În aceeaşi manieră a procedat şi inculpatul H. pentru a-şi legaliza şi asigura suma dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi respectiv de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, de către acesta, scopul urmărit fiind acela de a disimula originea banilor şi a împiedica recuperarea folosului ilicit de către autorităţile statului în situaţia descoperirii faptelor penale care l-au generat.

Anterior primirii despăgubirilor de la A.N.R.P., obţinute în urma săvârşirii unei infracţiuni, inculpatul H. a derulat mai multe afaceri în sectorul industriei de cupru, al imobiliarelor, al prospecţiunilor şi în cel al exploatării apelor minerale, folosind în acest scop mai multe entităţi off-shore, înmatriculate în Cipru, Columbia Britanică, Olanda şi Insulele Marshall. În unele din aceste firme, H. a figurat ca proprietar direct, iar alteori a acţionat prin agenţi fiduciari.

Aşa cum s-a expus mai sus, în data de 28.02.2008, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor compuse din A. - preşedinte, C. şi D. - vicepreşedinţi, B., E. şi F. - membri, cu sprijinul expertului evaluator G. şi al lui H., încălcând dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Decizia nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Standardele Internaţionale de Evaluare, au aprobat raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator G., în dosarul x, prin care a fost supraevaluat cu suma de 69.897.373 euro terenul în suprafaţă de 97.509 mp pentru care H. a solicitat despăgubiri, prejudiciind astfel bugetul de stat cu această sumă şi generând obţinerea unor foloase necuvenite de către H., în acelaşi cuantum.

Participaţia inculpatului H. la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul a constat în aceea că prin depunerea a două adeverinţe medicale (295/321/14.03.2007 şi FN/15.01.2008) la dosarul nr. x C. civ./2007 al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a expertizei extrajudiciare nr. 12/2006, întocmite de către expertul R., care a fost folosită pentru fundamentarea Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a avizului de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, în data de 07.09.2007 (toate înscrisurile fiind întocmite pro causa), a asigurat aparenţa de legalitate a procedurilor de despăgubire prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

După întocmirea raportului de evaluare de către G., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 1567/28.02.2008, prin care a hotărât acordarea titlului de despăgubire în favoarea lui H., în valoare de 466.770.763 RON. Acesta din urmă, a intrat în posesia titlului în data de 04.03.2008, când a solicitat convertirea despăgubirilor în acţiuni. De urmare, în data de 05.03.2008, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a aprobat cererea inculpatului, prin Decizia nr. 140, care reprezintă şi titlul de conversie, prin care s-au transformat cei 466.770.763 RON în tot atâtea acţiuni, având valoarea nominală de 1 leu, la FONDUL PROPRIETATEA. Acţiunile au fost transferate de către Ministerul Economiei în contul lui H., deschis la Depozitarul Central, în data de 06.03.2008.

La scurt timp după ce a intrat în posesia acţiunilor la FONDUL PROPRIETATEA, inculpatul H., pe baza unei înţelegeri anterioare cu BBB., reprezentantul unor fonduri americane, a făcut demersurile necesare şi a obţinut convertirea lor, prin cesionare, în bani pe care i-a împărţit în sume mai mici şi le-a plasat în circuitul economic, fie prin acordarea unor împrumuturi, fie prin achiziţionarea a diferite bunuri, în scopul legalizării lor, a ascunderii sursei ilicite şi a conservării posibilităţii de a le folosi fără riscul confiscării de către organele judiciare în situaţia descoperirii activităţii infracţionale din care proveneau, după cum urmează:

La data de 20.03.2008 inculpatul H., în calitate de cedent şi FFF., reprezentant al cesionarului XX., societate înregistrată în Cipru, au adresat DEPOZITARULUI CENTRAL S.A. o cerere de cesiune între vii, prin care au solicitat instituţiei antemenţionate înregistrarea transferului unui număr de 396.755.149 acţiuni emise de FONDUL PROPRIETATEA, din contul lui H., în contul XX..

Conform documentelor bancare, în aceeaşi dată, H. a încasat de la XX., în contul în euro, IBAN x, deschis la GGG., cu titlu de transfer escrow, suma de 47.454.904,40 euro, reprezentând contravaloarea cesionării acţiunilor.

Ulterior acestei tranzacţii, respectiv în data de 16.05.2008, H. a înregistrat la DEPOZITARUL CENTRAL S.A., o cerere similară celei precedente, prin care a solicitat înregistrarea transferului unui număr de 70.015.614 acţiuni emise de FONDUL PROPRIETATEA din contul său, în contul cesionarului YY., reprezentată de HHH..

Cesionarea s-a efectuat în schimbul plăţii de către YY. a sumei de 43.059.603 RON (11.797.151 euro), încasate de către inculpatul H., în data de 16.05.2008, în contul de RON cu IBAN x deschis la III..

Parte din sumele astfel obţinute (în total 59.252.055 euro), reprezentând folosul necuvenit provenit din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, au făcut obiectul unui mecanism economico-financiar complex de spălare a banilor gândit şi pus în practică de către inculpatul H. care a urmărit atât ascunderea şi disimularea originii lor ilicite, cât şi asigurarea folosului infracţional în eventualitatea unei anchete judiciare.

În scopul identificării modului în care au circulat sumele de bani primite de către inculpatul H. în urma valorificării despăgubirilor stabilite în mod nelegal de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Proprietăţilor, cu aportul său, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Circuitele financiare stabilite în cuprinsul raportului evidenţiază preocuparea inculpatului de a schimba şi transfera banii, în mod repetat, atât prin conturile personale, cât şi prin cele ale societăţilor off-shore controlate tot de el, în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite, reciclarea fondurilor ilicite realizându-se prin achiziţionarea, prin intermediul unor firme interpuse, a participaţiei la societăţi comerciale rezidente în Romania, generatoare de profit. Finanţarea achiziţionării respectivelor participaţii a fost asigurată prin acordarea de împrumuturi cu caracter fictiv societăţilor achizitoare.

Astfel, prima operaţiune de acest gen derulată de inculpatul H. a constat în preluarea Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, societate din domeniul construcţiilor, cu un patrimoniu important şi potenţial ridicat pentru "albirea" banilor, aflată în anul 2008 în insolvenţă.

Pentru atingerea acestui obiectiv, inculpatul H. a folosit off-shore-ul JJJ. al cărei beneficiar real era, conform propriei sale declaraţii făcute în data de 08.05.2008, la o instituţie bancară.

În acest sens, prin contractul de împrumut încheiat în data de 25.04.2008, inculpatul H. se obliga să pună la dispoziţia JJJ., reprezentată de către Z., suma de 7.200.000 euro, pentru o perioadă de 1 an, cu o dobândă de 8%, "pentru dobândirea Pachetelor de Acţiuni", în cadrul investiţiilor pe care intenţiona să le facă.

Conform clauzelor convenţiei, la data de 29.04.2008, H. a transferat din contul personal în euro, deschis la GGG., în contul JJJ., deschis la KKK. S.A. cu IBAN x, suma de 7.142.000 euro, cu explicaţia "ctr. împrumut".

Aşa cum reiese din extrasul de cont, suma de 7.142.000 euro a fost încasată în data de 30.04.2008 şi a fost utilizată pentru plata sumei de 7.140.000 euro către KKK. cu explicaţia "achiziţie creanţă KKK. cf. ctr. 118/30.04.2008".

Contractul nr. x a fost încheiat între KKK. S.A., în calitate de cedent şi JJJ., reprezentată de H., împuternicit încă din data de 21.04.2008, în calitate de cesionar şi a avut ca obiect cesionarea creanţei rezultate din contractele de finanţare întocmite de cedent cu Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, în cuantum de 28.722.703,57 RON.

De menţionat este faptul că JJJ. a preluat creanţa de la KKK. S.A., împreună cu 12 imobile, dintre care 11 erau compuse din terenuri şi construcţii, prin care s-a garantat creanţa.

Ulterior preluării creanţei asupra Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, JJJ. a devenit şi acţionar majoritar al companiei, cu o participare de 64,04% ca urmare a cesiunii unui număr de 634.424 acţiuni de către vechii acţionari (18,9%), precum şi a majorării capitalului social cu suma de 50.000.280 RON, echivalentul unui număr de 1.515.160 de acţiuni, reprezentând 45,14% din capitalul social.

Cesionarea acţiunilor Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A de către acţionari, societăţii JJJ. a avut loc în intervalul mai - iunie 2008, plata (3.828.623 RON) efectuându-se din sumele transferate de inculpatul H. din contul personal, în contul JJJ. de la III., care le-a convertit în RON, apoi a achitat contravaloarea, după cum reiese din extrasele de cont ale societăţii off-shore, din contractele de vânzare-cumpărare acţiuni şi din declaraţia martorei Z..

Aceasta din urmă a alegat că preluarea acţiunilor la CCCF S.A. s-a făcut de către inculpatul H. din despăgubirile acordate de ANRP, care au fost transferate din conturile personale ale inculpatului, în conturile JJJ..

Analizând cele mai sus expuse, se constată că suma de 7.142.000 euro şi 3.828.623 RON, obţinută de către inculpatul H. din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, infracţiune de care acesta nu numai că avea cunoştinţă, ci chiar a participat la comiterea ei în calitate de complice, a fost transferată, cu titlu de împrumut, de către acesta din contul său personal în contul off-shore-ului JJJ., pe care îl controla, pentru a fi ulterior transformată în acţiuni şi creanţe ale unei societăţi aflate în procedura insolvenţei, dar al cărei patrimoniu putea fi uşor valorificat, dovedeşte faptul că traseul pe care a circulat folosul infracţional a fost conceput şi pus în practică de către inculpatul H. de aşa manieră, încât prin operaţiuni succesive suma provenind din activitatea infracţională să fie integrată în fluxul comercial aşa încât să-şi piardă caracterul ilicit şi să dobândească o aparenţă de provenienţă legală.

În sprijinul acestei concluzii se arătă faptul că inculpatul având posibilitatea să achiziţioneze în nume propriu atât creanţa KKK. S.A. asupra Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, cât şi acţiuni la aceeaşi entitate juridică, care să-i asigure preluarea poziţiei de acţionar majoritar, a ales să se folosească de un interpus, în cadrul acestui proces, respectiv de societatea off-shore JJJ., al cărui beneficiar real era, tocmai pentru a disimula originea ilegală a fondurilor utilizate.

De asemenea, instrumentul juridic prin care inculpatul H. a introdus societatea intermediară în acest mecanism de spălare a banilor a fost un contract de împrumut, care nu trebuie văzut de sine stătător, ci ca o legătură spre etapa următoare a procesului de spălare a banilor, din două considerente: pe de o parte dislocarea veniturilor provenite din infracţiune s-a efectuat prin intermediul unui off-shore societate unanim recunoscută ca aptă să asigure anonimatul investitorului şi guvernată de reguli extrem de laxe în ceea ce priveşte evidenţele contabile, iar pe de altă parte modul de derulare a convenţiei încheiate între inculpat şi JJJ. conduce indubitabil la constatarea că aceasta nu a reprezentat voinţa reală a semnatarilor ei. Astfel, se observă că înţelegerea materializată în documentul în discuţie a fost încheiată pe durata unui an, aşa încât să nu devină incidentă obligaţia de a o raporta Băncii Naţionale a României, care ar fi monitorizat-o; că după expirarea acestui termen a fost succesiv prelungită, prin acte adiţionale cu încă trei ani şi că pe toată această durată inculpatul nu a încasat dobânda de 8% la suma împrumutată, deşi conform contractului aceasta trebuia calculată şi plătită lunar. Cum inculpatul nu şi-a manifestat prin vreun act (notificare, invitaţie la conciliere, cerere de chemare în judecată, etc) nemulţumirea cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale, deşi suma împrumutată era generatoare de venituri consistente, respectiv 571.360 euro pe an (reprezentând dobânda convenită de părţi), conchidem că împrumutul a fost destinat pentru a servi scopului final, acela de spălare a sumei provenind din infracţiune. Nu mai puţin important este faptul că din suma împrumutată de către inculpatul H. nu a fost recuperată până în prezent, decât în parte, într-un cuantum infim. Astfel, conform raportului de constatare întocmit de specialişti la data de 19.08.2015 şi a documentelor financiare aparţinând JJJ., depuse la dosarul cauzei de martora LLL., din banii încasaţi ca urmare a soluţionării dosarului x, inculpatul H. a împrumutat această societate, prin contracte succesive, în perioada 22.05.2008 - 25.07.2008, cu 12.759.829 RON şi 8.312.000 euro, din care i-au fost restituiţi 1.875.000 RON şi 43.000 euro în anul 2010 şi 1.441.000 RON şi 12.500 euro în anul 2011, sume foarte mici raportat la creditări, ceea ce impune concluzia că împrumuturile acordate societăţii off-shore au un caracter fictiv, scopul real al acordării lor fiind acela de a ascunde sau disimula adevărata natură a provenienţei banilor şi a dispoziţiei asupra acţiunilor.

În sprijinul acuzaţiei de spălare a banilor reţinute în sarcina inculpatului vine şi depoziţia martorei Z. care a afirmat că pe parcursul colaborării sale cu H., a cărui angajată a fost în perioada 2006-2008, a constatat că acesta folosea societăţile off-shore mai puţin pentru a evita plata taxelor, cât mai ales pentru a-şi ascunde identitatea în afacerile pe care le derula.

În altă ordine de idei, varianta la care a apelat inculpatul pentru spălarea sumei de 7.142.000 euro i-a asigurat în etapa finală şi revenirea banilor în patrimoniul său, întrucât valorificarea garanţiilor creanţei asupra Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A era una extrem de facilă, deoarece consta în imobile (terenuri şi construcţii) aflate aproape exclusiv în Bucureşti.

Un alt vehicul financiar folosit de H. în mecanismul de spălare a banilor l-a reprezentat S.C. MMM. S.R.L, societate având ca asociat unic NNN., respectiv un alt off-shore. Astfel, în perioada 28.03-25.04.2008, inculpatul în baza unor contracte a împrumutat S.C. MMM. S.R.L cu suma de 2.435.000 euro (rezultată din cesionarea acţiunilor la FONDUL PROPRIETATEA către XX. în 20.03.2008) banii fiind viraţi după cum urmează:

- în data de 28.03.2008, din contul personal in euro deschis la GGG., H. a virat S.C. MMM. S.R.L suma de 1.435.000 euro, cu titlu de împrumut. Banii au fost încasaţi în aceeaşi dată de către societatea împrumutată şi au fost utilizaţi integral pentru schimb valutar în RON, rezultând 5.328.872,50 RON. Din contul în RON, S.C. MMM. S.R.L a virat suma de 5.360.000 RON în contul aparţinând S.C. OOO. S.A., x, utilizându-se pentru completarea sumei soldul creditor al contului în sumă de 148,67 RON, un schimb valutar din USD de 18.541 RON şi o încasare de 26.000 RON provenind tot dintr-un împrumut al lui H.. Explicaţia tranzacţiei efectuate de către S.C. MMM. S.R.L, către S.C. OOO. S.A. a fost "cf. ctr. investiţii";

- la data de 25.04.2008, în baza unui alt contract de împrumut, din contul personal in euro deschis la GGG., H. a virat suma de 1.000.000 euro societăţii MMM. S.R.L, care a fost încasată de către beneficiar în aceeaşi dată, când a fost schimbată în suma de 3.615.000 RON si apoi virată S.C. OOO. S.A., cu explicaţia "investiţii".

Din declaraţiile martorelor LLL., care a relatat că inculpatul i-a solicitat să se ocupe de S.C. MMM. S.R.L, în calitate de director economic şi Z., care a susţinut că S.C. MMM. S.R.L era deţinută de către H., reiese că acesta din urmă controla societatea antemenţionată prin intermediul căreia a transferat suma de 2.435.000 euro la beneficiarul final OOO. S.A., care de asemenea era controlată de către el. Acest aspect reiese din aceea că S.C. OOO. S.A., devenită ulterior PPP. S.A. avea ca şi acţionar majoritar QQQ., societate off-shore al cărei beneficiar real era inculpatul H., conform depoziţiei martorei RRR., fostă angajată a SSS., firmă care se ocupa de înfiinţarea de companii în zone cu facilităţi fiscale şi la ale cărei servicii a apelat şi inculpatul în perioada 2002-2010.

Din analiza operaţiunilor financiare efectuate de către inculpatul H., similare celor uzitate în cazul anterior, tragem concluzia că acesta, pentru a disimula originea ilicită a sumelor dobândite cu titlu de folos necuvenit ca şi element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. şi 309 C. pen. şi pentru a ascunde adevărata dispoziţie a proprietăţii bunurilor a procedat la transferul succesiv al fondurilor nelegale şi la convertirea lor în valută, pentru a crea o aparentă provenienţă legală a banilor şi a avea posibilitatea recuperării lor, fără riscul de a fi indisponibilizaţi de către organele judiciare. Intenţia inculpatului de spălare a sumei de 2.435.000 euro transpare din multitudinea de firme prin care a "plimbat" produsul infracţional, pentru a face cât mai dificilă stabilirea sursei din care emanau şi a proprietarului lor, folosind ca şi paravan şi de această dată societăţi off-shore şi entităţi juridice având ca şi acţionari alte persoane juridice şi denaturând conţinutul noţiunii de împrumut, în contextul în care o conduită comercială onestă şi transparentă nu impunea această activitate ferventă, lipsită de orice raţiune economică.

Un alt circuit conceput de către inculpatul H. pentru "reciclarea" despăgubirilor acordate ilegal de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sprijinul său, a vizat utilizarea S.C. EEE. S.A.

Astfel, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, la data de 16.05.2008, H. a încasat 43.059.603 RON de la YY., reprezentând contravaloarea cesionării unui număr de 70.015.614 acţiuni emise de FONDUL PROPRIETATEA, în contul său personal în RON cu IBAN x deschis la III., cu explicaţia "cump. acţiuni cf. ct. escrow".

Din această sumă, 37.997.274 RON i-a transferat în data de 02.06.2008, în contul său de RON deschis la TTT.. Tot în acest cont H. a mai transferat, din contul său în RON deschis la GGG., la data de 24.03.2008, suma de 18.582.000 RON, rezultată în urma schimbului valutar a sumei de 9.188.000 euro, încasaţi ca urmare a valorificării primului pachet de acţiuni la FONDUL PROPRIETATEA în favoarea XX..

O parte din bani, respectiv 8.345.168 RON au fost schimbaţi în moneda euro şi transferaţi în contul în aceeaşi monedă al inculpatului de la TTT., iar 23.703.184 RON au făcut obiectul unui schimb valutar în dolari, fiind transferaţi în contul de dolari al lui H., de la TTT..

Din acest din urmă cont, în data de 08.08.2008, inculpatul a transferat suma de 9.380.000 euro în contul său de la K. S.A.. În aceeaşi zi din contul în RON deschis la K. a fost iniţiat un schimb valutar care a creditat contul în dolari americani cu 649.000 USD. Suma cu care a fost efectuat schimbul valutar a fost virată din contul în RON cu IBAN x deschis de H. la III. şi provine dintr-o încasare de 2.240.000 RON de la UUU. S.A. (societate controlată de către inculpat), plată efectuată cu explicaţia "rest ctr. împrumut".

Tot în data de 08.08.2008 a fost dispusă plata sumei de 10.010.000 USD către EEE. S.A. cu explicaţia "cv ctr escrow şi ctr vc".

Suma astfel încasată de EEE. S.A. a fost utilizată pentru trei plăţi, tot în data de 08.08.2008, conform extraselor de cont:

- 3.000.000 USD către VVV. în contul x cu explicaţia "transfer cf escrow 06.06.2008 share acquisition";

- 4.000.000 USD către WWW. în contul x cu explicaţia "transfer cf ctr escrow 06.08.08";

- 3.000.000 USD către XXX. în contul x cu explicaţia "transfer cf ctr escrow 06.08.08".

Din Hotărârea nr. 14 din 08.08.2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. EEE. S.A. a reieşit că la această dată în cadrul şedinţei prezidate de către H., acţionariatul EEE. S.A. a aprobat vânzarea acţiunilor deţinute de WWW. (24.373.680 acţiuni reprezentând 20% din capitalul social), XXX. (18.280.260 acţiuni reprezentând 15% din capitalul social) şi VVV. (18.280.260 acţiuni reprezentând 15% din capitalul social), respectiv 60.934.200 acţiuni, reprezentând 50% din capitalul social al S.C. EEE. S.A., către societatea YYY., societate reprezentată prin "dl. H., în calitate de cesionar".

Se observă că în procesul de tranzacţionare a celor 50% din acţiuni, în fapt, în persoana lui H. se regăseau şi acţionari şi potenţialul cumpărător şi reprezentantul EEE. S.A. ca şi preşedinte AGA, într-un cumul de roluri care se prezumau antagonice, dar care în realitate urmăreau doar satisfacerea necesităţilor sale financiare şi juridice. În acest sens, se învederează că H. este beneficiarul real al YYY., conform unui înscris emanând de la Camera de Comerţ Delft şi al ZZZ. şi al AAAA. (societăţi acţionare), aşa cum reiese din confirmările redactate de BBBB., societate care asigura serviciile de secretariat pentru firmele antemenţionate.

Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. EEE. S.A. a fost o pură formalitate deoarece şedinţa extraordinară a AGA, de aprobare a tranzacţionării acţiunilor, cu destinatar final YYY. s-a desfăşurat în data 08.08.2008, în contextul în care contractul de vânzare a acţiunilor fusese deja încheiat în data de 06.08.2008 între cumpărător (YYY.) şi vânzător (VVV., XXX. şi WWW.), aşa cum reiese din extrasul convenţiei şi tot în aceeaşi dată a fost semnat şi negociat contractul nr. x pentru înfiinţarea unui cont escrow, între VVV., XXX. şi WWW., în calitate de vânzători, YYY., în calitate de cumpărător, S.C. EEE., în calitate de titular de cont şi S.C. K. S.A. - Sucursala Vitan, în calitate de agent escrow. Potrivit acestei din urmă convenţii vânzarea acţiunilor EEE. S.A. de către cele trei entităţi cu sediul în Cipru urma să se facă pentru o suma de 30.000.000 USD, din care trebuia achitată prima rată în cuantum de 10.000.000 USD, în data de 08.08.2008, ceea ce s-a şi întâmplat.

Având în vedere derularea evenimentelor anterior prezentate se conchide că transferul sumei de 10.010.000 USD de către H. din conturile sale în contul EEE. S.A. a avut ca unic obiectiv achiziţionarea de către acesta a pachetului de 50% din acţiunile acestei din urmă firme, în mod disimulat, prin intermediul YYY., al cărei beneficiar real era după cum s-a arătat, în scopul de a ascunde dispoziţia proprietăţii asupra acţiunilor. Raţionamentul se fundamentează pe faptul că plata pachetului de acţiuni aparţinând VVV., XXX. şi WWW. nu s-a făcut de către societatea cumpărătoare YYY., ci s-a efectuat de către EEE. S.A., în data de 08.08.2008, din fondurile virate de către inculpat în aceeaşi zi, în condiţiile în care EEE. S.A. nu avea nicio calitate în această tranzacţie.

Intenţia inculpatului de spălare a sumei de 10.010.000 USD răzbate din transferurile prin trei instituţii bancare şi schimbul valutar al banilor, precum şi din faptul că a procedat la cumpărarea acţiunilor EEE. S.A., nu în nume propriu, ci interpunând în acest proces două persoane juridice, de care s-a folosit pentru aproprierea acţiunilor fără riscul deconspirării titularului real al drepturilor de proprietate, luând în considerarea şi elementul de extraneitate impus de firma cumpărătoare, pe care o deţinea şi controla.

Din materialul probator administrat în cauză, constând în sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, declaraţiile martorilor, extrase de cont, contracte de împrumut şi vânzare-cumpărare, documente de corespondenţă şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că inculpatul H. în urma săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., din care a obţinut în mod nelegal suma de 69.897.373 euro, prin operaţiuni succesive financiar-bancare şi comerciale, folosindu-se de contracte fictive şi societăţi interpuse, a transferat şi disimulat sumele de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON cu scopul de a se ascunde provenienţa ilicită a fondurilor şi a disimula adevărata natură a dispoziţiei şi proprietăţii bunurilor dobândite din folosul infracţional.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul H. nu şi-a precizat poziţia procesuală cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, uzând de dreptul la tăcere.

Astfel, faptele inculpatului H., care în perioada martie 2008 - august 2008 a dispus transferul şi a schimbat suma de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON, cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni, în conturile societăţilor JJJ., MMM. S.R.L şi EEE. S.A., pentru ca apoi să le transforme în acţiuni la Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, S.C. OOO. S.A. şi EEE. S.A., în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite şi a ascunderii adevăratei dispoziţii asupra acţiunilor dobândite întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a precizat în actul de sesizare a instanţei că situaţia de fapt expusă mai sus se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile suspecţilor şi inculpaţilor: H., A., F., B., C.; proces-verbal de confruntare din 19.08.2015; declaraţiile martorilor: TT., CCCC., DDDD., HH., JJ., EEEE., SS., W., Y., Z., AAA., NN., FFFF., RR., MM., KK., GGGG., HHHH., GG., FF., LLL., RRR., DD., OO., Z., VV., QQ., S. şi R.; alte înscrisuri: Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; Decizia nr. 10/10/2013 a Curţii de Conturi a României; proces-verbal de constatare al Curţii de Conturi a României; acte de control efectuate de către Curtea de Conturi a României în legătură cu activitatea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; agenda de lucru a şedinţei a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 13 decembrie 2007; agenda de lucru a şedinţei a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 31.01.2008; cerere opţiune acordare despăgubire; adresa nr. x/11.09.2007; nota privind controlul de legalitate a Prefecturii Municipiului Bucureşti; adresa de înaintare nr. x/27.08.2007; dosarul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. x agenda de lucru a şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 13 decembrie 2007; raport de evaluare întocmit de G.; înscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul acordării despăgubirilor; Decizia nr. 1567/28.02.2008; declaraţie şi procură depuse de Z.; corespondenţă Primăria Municipiului Bucureşti - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; cerere înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/21.09.2007; adeverinţă medicală din 14.03.2007; înscrisuri privind corespondenţa Primăria Municipiului Bucureşti - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; adeverinţă medicală din 15.01.2008; corespondenţă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - H.; raport de expertiză judiciară în domeniul evaluării imobiliare; raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie; raport criminalistic nr. xdin 10.07.2015; supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară; raport de constatare al specialiştilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie; raport de constatare privind identificarea topo-cadastrală întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie; raport de reevaluare întocmit de UU.; înscrisuri transmise de către Primăria Municipiului Bucureşti privind emiterea dispoziţiilor nr. 8427 şi 8428 din 09.07.2007; înscrisuri privind tranzacţionarea unor terenuri pe raza municipiului Bucureşti avute în vedere de către specialişti şi experţi cu ocazia efectuării rapoartelor de evaluare şi a expertizelor judiciare; înscrisuri transmise de către Depozitarul Central în legătură cu tranzacţionarea acţiunilor de către H.; înscrisuri transmise de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; procură specială din 28.02.2005; proces-verbal de ridicare înscrisuri de la Prefectura Municipiului Bucureşti; comunicare Ministerul Justiţiei privind ocuparea funcţiilor de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; înscrisurile care au stat la baza emiterii încheierilor de autentificare nr. 511 din 15 martie 2007 şi nr. 183 din 22 februarie 2008; procesul-verbal din 09.06.2015 împreună cu anexe privind calitatea de avocaţi a inculpaţilor A., B. şi D.; înscrisuri reprezentând anexa nr. 51 la contractul de prestări servicii nr. x şi contractul de prestări servicii nr. x/2007; înscrisuri reprezentând anexe ale raportului de control efectuat de Curtea de Conturi a României la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; înscrisuri reprezentând anexe ale raportului de control efectuat de Curtea de Conturi a României la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; înscrisuri reprezentând anexe ale raportului de control efectuat de Curtea de Conturi a României la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; înscrisuri reprezentând raportul de control al Curţii de Conturi a României efectuat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi anexe ale acestui raport de control; înscrisuri reprezentând anexe ale raportului de control efectuat de Curtea de Conturi a României la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; înscrisuri reprezentând anexe ale raportului de control efectuat de Curtea de Conturi a României la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; proces-verbal încheiat la data de 13.07.2015 privind redarea în formă scrisă a conţinutului a două comunicări şi a unei convorbiri telefonice; proces-verbal din data de 09.06.2015 privind identificarea unor posturi telefonice; proces-verbal din data de 03.07.2015 împreună cu anexe privind un articol publicat de inculpatul G.; planşe fotografice cu aspectele de la percheziţia domiciliară efectuată în data de 02.07.2015 la locuinţa inculpatului H.; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 02.07.2015, efectuată la locuinţa inculpatului H.; înscrisuri reprezentând documente bancare; înscrisuri reprezentând informaţii despre conturile deţinute de inculpatul H. şi societăţile controlate de acesta; planşe fotografice cu aspectele de la percheziţia domiciliară efectuată în data de 02.07.2015 la locuinţa inculpatului H.; înscrisuri ridicate de la locuinţa inculpatului H. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 02.07.2015; înscrisuri ridicate de la locuinţa inculpatului H. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 02.07.2015; înscrisuri reprezentând sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor împreună cu anexe; raport de constatare tehnico - ştiinţifică privind situaţia încasărilor şi transferurilor efectuate de inculpatul H. în legătură cu sumele încasate din vânzarea acţiunilor deţinute la Fondul Proprietatea; înscrisuri reprezentând documente bancare, de constituire şi funcţionare aferente activităţii S.C. IIII., predate de KKK. S.A.; înscrisuri reprezentând contracte referitoare la tranzacţii derulate între societăţi de tip off-shore controlate de H.; înscrisuri reprezentând corespondenţa purtată prin email referitoare la inculpatul H. şi societăţile de tip off-shore controlate de acesta şi proiectul de raport de audit aferent anului 2013 la JJJJ.; înscrisuri reprezentând documente bancare referitoare la conturile deţinute de H. şi W. la CITYBANK EUROPE Bucureşti; înscrisuri reprezentând documente bancare de la GGG., TTT., III., K. referitoare la H.; înscrisuri reprezentând documente bancare de la III., referitoare la UUU.; înscrisuri reprezentând documente bancare de la III., referitoare la JJJ.; înscrisuri reprezentând documente bancare de la GGG., referitoare la H.; înscrisuri reprezentând documente bancare - extrase de cont de la KKKK., contracte de vânzare - cumpărare acţiuni, contracte de depozit escrow, contracte de cesiune de creanţe cu acte adiţionale şi anexe, referitoare la inculpatul H. şi JJJ.; înscrisuri reprezentând documente bancare, extrase de cont şi documente justificative ale operaţiunilor bancare aferente S.C. MMM. S.R.L., de la III. S.A.; înscrisuri reprezentând documente bancare, extrase de cont şi documente justificative ale operaţiunilor bancare aferente S.C. EEE. S.A., de la K. S.A.; înscrisuri reprezentând documente bancare, extrase de cont şi documente justificative ale operaţiunilor bancare aferente S.C. EEE. S.A., de la III. S.A.; înscrisuri reprezentând documente bancare - extrase de cont aferente inculpatului H. de la III. S.A.; înscrisuri reprezentând documente bancare - extrase de cont aferente inculpatului H. şi W. de la LLLL. şi înscris reprezentând extras de cont aferent inculpatului H. de la K. .

În drept, s-a reţinut:

Cu privire la inculpata A.:

Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul B.:

Fapta inculpatului B., constând în aceea că, în calitate de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul C.:

Fapta inculpatului C., constând în aceea că, în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul D.:

Fapta inculpatului D.-Cătălin, constând în aceea că, în calitate de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul E.:

Fapta inculpatului E., constând în aceea că, în calitate de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpata F.:

Fapta inculpatei F., constând în aceea că, în calitate de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul H.:

1. Fapta inculpatului H., constând în aceea că, începând cu anul 2006 şi până la data de 15.01.2008, a sprijinit şi înlesnit nerespectarea prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin depunerea la dosarul de despăgubire nr. x şi, anterior, la emiterea Dispoziţiei Primarului General al municipiului Bucureşti nr. 8427 din 09.07.2007, respectiv a avizului de legalitate a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti din 07.09.2007 a mai multor înscrisuri (adeverinţa medicală nr. x şi fără număr din 15.01.2008, expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R. cu nr. x, prin care s-au justificat necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară şi o identificare greşită a terenului în scopul acreditării ideii de imposibilitate de restituire în natură şi de urgenţă în soluţionarea dosarului), ceea ce a asigurat un cadru aparent legal procedurii de despăgubire şi care, împreună cu acceptul său dat supraevaluării făcute de evaluatorul G., au creat membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor premisele necesare aprobării raportului de evaluare, întocmit în condiţii nelegale, producând bugetului de stat un prejudiciu de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, sumă de care H. a beneficiat în mod necuvenit, constituie infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

2. Faptele inculpatului H., care în perioada martie 2008 - august 2008 a dispus transferul şi a schimbat suma de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON, cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni, în conturile societăţilor JJJ., MMM. S.R.L şi EEE. S.A., pentru ca apoi să le transforme în acţiuni la Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, S.C. OOO. S.A. şi EEE. S.A., în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite şi a ascunderii adevăratei dispoziţii asupra acţiunilor dobândite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

Ambele infracţiuni cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpatul G.:

Fapta inculpatului G., constând în aceea că, în calitate de expert evaluator în dosarul de despăgubire nr. x, prin întocmirea raportului de evaluare, la data de 15.02.2008 - cu încălcarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, a Codului Deontologic al evaluatorilor şi a contractului de prestări servicii nr. x/2007 şi a anexei nr. 51 la acest contract încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a ajutat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea la data de 28.02.2008 a raportului de evaluare prin care a stabilit o valoare de piaţă a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp), echivalentul a 466.776.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 55.144.265 euro, echivalentul a 200.658.951 RON, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat cu această sumă şi la obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, în acelaşi cuantum, de către H., constituie complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Având în vedere succesiunea legilor penale, instanţa urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., în legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu care face obiectul trimiterii în judecată şi a fost reţinută în sarcina inculpaţilor, se reţine că, constituie infracţiunea de abuz în serviciu, fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Aceste limite de pedeapsă se majorează cu jumătate dacă fapta a produs consecinţe deosebit de grave (art. 309 C. pen.) iar, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime (art. 13²).

Calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu:

Activitatea ilicită reţinută în sarcina inculpaţilor anterior menţionaţi, care au deţinut funcţia de preşedinte, vicepreşedinte şi membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor a fost săvârşită în exercitarea funcţiilor de demnitate publică, funcţii exercitate ce fac incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. (art. 147 alin. (1) C. pen. anterior).

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură.

Conform textelor de incriminare, subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu poate fi atât funcţionarul public definit de dispoziţiile art. 175 C. pen. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cât şi una din persoanele arătate la art. 308 C. pen., dacă fapta este comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Calitatea de funcţionar public nu va avea înţelesul dat de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ci înţelesul dat de art. 175 C. pen. în care se stipulează explicit că definirea "funcţionarului public" se face "în sensul legii penale".

De altfel, Curtea Constituţională a reţinut constant că "noţiunea generală de funcţionar nu este de nivel constituţional, iar reglementările referitoare la funcţionar, inclusiv cele legate de infracţiunile săvârşite de funcţionari, sunt de nivelul legii".

În legătură cu elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, precizăm că cele două modalităţi de comitere a faptei sunt prevăzute în varianta alin. (1) din textul de incriminare şi constau în neîndeplinirea unui act (omisiune) sau îndeplinirea lui în mod defectuos (acţiune şi omisiune).

Urmarea infracţiunii de abuz în serviciu este una de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de text, printre care şi cauzarea unei pagube care trebuie să fie determinată şi concretizată şi nu eventuală.

Posibilitatea inculpaţilor, în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de a constata supraevaluarea imobilelor:

Cu privire la posibilitatea inculpaţilor de a avea reprezentarea faptului că imobilul a fost supraevaluat, se constată că membrii Comisiei Centrale trebuiau să cunoască şi să aplice Legea nr. 247/2005, Standardele Internaţionale de Evaluare, având o obligaţie legală de diligenţă în raport cu cheltuirea banului public.

De asemenea, în anul 2008, activitatea infracţională a inculpaţilor A., C., E., D., F. şi B. era subsumată la Titlului VII - din Legea nr. 247/2005, referitor la Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al C. civ..S.D., respectiv al Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor menţionaţi constau în aceea că în anul 2008, în calitate de membrii în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au emis în cazul dosarului nr. x C. civ./2007, titlu de despăgubire pe baza unui raport de evaluare contrar Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a imobilelor şi contrare prevederilor art. 13, art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în scopul de a supraevalua imobilele menţionate, prejudiciind bugetul de stat şi asigurând obţinerea unor avantaje patrimoniale de către cesionarul drepturilor litigioase.

În acelaşi timp, inculpaţii au obţinut şi foloase proprii, după cum urmează:

Aferent perioadei 13.12.2007 - 28.02.2008, componenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost următoarea: A. - numită prin Decizia Primului - Ministru nr. 413/15.08.2005, în calitate de preşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, C. - numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 242/10.09.2007, în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, D. - numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 131/26.06.2005, în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi, prin Decizia Primului - Ministru nr. 134/04.07.2008, în calitate de secretar de stat, reprezentant al Ministerului Justiţiei, OO. - numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 27/13.02.2007, în calitate de vicepreşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, E. - numit prin Decizia Primului Ministru nr. 413/15.08.2005, în calitate de secretar de stat - reprezentant al Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru relaţii interetnice, B. - numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 137 din 11.05.2007, în funcţia de membru în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, F. - numită prin Decizia Primului - Ministru nr. 260 din 02.10.2007, în funcţia de membru în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit prevederilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au beneficiat de o indemnizaţie de şedinţă reprezentând 50% din salariul de încadrare sau, după caz, din indemnizaţia lunară, într-o lună fiind acordată o singură indemnizaţie, indiferent de numărul şedinţelor de lucru.

Astfel, conform situaţiei transmise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nr. x, A. şi C., în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au încasat la nivelul anului 2008 un număr de 12 indemnizaţii brute, în cuantum total de 38.166 RON, respectiv 32.217 RON.

În ceea ce îi priveşte pe membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentanţi ai Ministerului de Finanţe, Ministerului Justiţiei şi Departamentul pentru Relaţii Interetnice, aceştia au beneficiat în anul 2008, conform situaţiei redate în adresa Secretariatului Guvernului, de următoarele indemnizaţii brute, astfel: E. - 26.835,50 RON, D. - 19.551 RON, B. - 26.520 RON şi F. - 27.656 RON.

Pentru analiza din care rezultă existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu sunt relevante, în sublinierea modului abuziv de lucru, dublat de indiferenţa profesională - ce reprezintă intenţie indirectă prin acceptarea rezultatului socialmente periculos - în care îşi exercitau atribuţiile profesionale, inculpaţii A., C., E., D., F. şi B., membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor declaraţiile acestora, care relevă că ei cunoşteau că evaluarea unei proprietăţi, în sensul cerinţelor Standardelor Internaţionale de Evaluare nu se reduce la aplicarea unei formule, în care se introduc nişte indici şi coeficienţi, indiferent de unde provin aceştia, iar prin raportare la starea de fapt descrisă se evidenţiază o activitate infracţională a inculpaţilor, relativ simplă, în care au mimat preocuparea profesională, şi-au asumat, acceptând tacit, rezultatul socialmente periculos.

Această activitate infracţională, relativ simplă, este încărcată de gravitate sub aspectul pericolului social, iar analiza acesteia, prin prisma apărărilor formulate de inculpaţi, care pe parcursul audierilor au tratat atribuţiile lor profesionale de membrii al C. civ..S.D. cu maxim dezinteres legal, este în măsură să releve scopul vădit de a devia atenţia organelor de urmărire penală spre chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei.

În realitate, activitatea Comisiei Centrale era pentru inculpaţi o formalitate de semnare a unor tabele, după cum rezultă de altfel şi din procesele-verbale semnate de către inculpaţi iar dosarele de despăgubire ori rapoartele de evaluare nici nu au fost văzute fizic, toate aceste elemente de fapt fiind în măsură să denote dispreţul faţă de lege, faţă de obligaţiile care şi le-au asumat, dispreţul faţă de modul în care au înţeles să-şi exercite funcţia publică şi evident relevă intenţia infracţională.

Aşadar, deşi responsabilităţile membrilor Comisiei Centrale reprezentau o activitate complexă de verificare şi analiză pentru a stabili o măsură de confirmare ori de dispunere a refacerii raportului de evaluare, specifică atribuţiei de emitere a deciziei, inculpaţii au ignorat-o şi au încălcat-o.

Inculpaţii A., C., E., D., F. şi B., membrii ai Comisiei Centrale au acţionat cu intenţie indirectă, deoarece rezultatul prejudicierii bugetului de stat ori al intereselor legitime ale unor persoane este cert, iar inculpaţii au acţionat în cunoştinţă de cauză, contrar obligaţiilor ce le reveneau potrivit reglementărilor legale, caracterul generalizat al declaraţiilor prin care se apără conduce la concluzia existenţei unei conivenţe infracţionale acceptate tacit.

Probele administrate în cauză au reliefat activitatea infracţională complexă a inculpaţilor care au îndeplinit diferite roluri în activitatea de aprobare a rapoartelor de evaluare, dar această activitate infracţională nu este distinctă ci dimpotrivă este rezultatul conivenţei infracţionale tacite demonstrată de scopul comun urmărit.

Săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpaţi, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a caracterizat prin conivenţă infracţională tacită demonstrată prin probele administrate şi descrise dar şi prin declaraţiile inculpaţilor care relevă că, nu s-au aplecat deloc şi nu au studiat rapoartele de evaluare.

La aceeaşi concluzie a conivenţei infracţionale tacite se ajunge şi din examinarea obligaţiilor pe care şi le-au asumat încă de la momentul în care au acceptat să fie desemnaţi membrii al C. civ..S.D., deoarece simpla parcurgere a legii şi Regulamentului evidenţiază obligaţia acestora de a verifica existenţa în rapoartele de evaluare a unor informaţii sigure obţinute de la băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciara, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare.

Cu toate acestea, membrii ai Comisiei Centrale, au afirmat că au evaluat dosarele din perspectiva îndeplinirii unor cerinţe de formă, fără a studia rapoartele de evaluare, invocând lipsa unei pregătiri de specialitate. Această manieră de lucru, ce pare, din apărările inculpaţilor, a avea un caracter generalizat, nu este aptă a exclude activitatea ilicit penală, în contextul în care inculpaţii nu au neglijat, ci au ignorat flagrant rolul lor în comisie şi atribuţiile specifice funcţie.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunile de abuz în serviciu, această constă în fapta de a da ajutor în orice mod funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Aceste limite de pedeapsă se majorează cu jumătate dacă fapta a produs consecinţe deosebit de grave (art. 309 C. pen.) iar, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime (art. 13²).

Cadrul legal de care inculpatul G., acuzat de infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu trebuia să ţină seama în activitatea desfăşurată este dat de Legea nr. 247/2005, la Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prevede la art. 3, Standardele Internaţionale de Evaluare, respectiv Standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee) şi Codul deontologic al evaluatorilor.

Contrar acestor atribuţii legale, inculpatul G., în calitate de expert evaluator, a întocmit raportul de evaluare în legătură cu dosarul de despăgubire nr. x, prin supraevaluarea terenului de 97.509 mp, raport prezentat şi aprobat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, contribuind în acest fel la prejudicierea bugetului de stat şi la obţinerea unor avantaje patrimoniale necuvenite către inculpatul H., urmărind obţinerea acestor foloase.

În acelaşi timp, totalitatea demersurilor efectuate de inculpatul H. pe parcursul procedurilor administrative de retrocedare în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prin folosirea unor adeverinţe medicale, a unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară şi a unui raport de evaluare prin care inculpatul G. a supraevaluat imobilul care a făcut obiectul despăgubirilor denotă intenţia directă cu care acesta a acţionat pentru a sprijini inculpaţii - membrii ai comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - să emită o decizie de despăgubire care a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat.

Astfel, prin acţiunile sau inacţiunile lor intenţionate, inculpaţi din prezenta cauză au produs un prejudiciu bugetului statului român în cuantum de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON.

În consecinţă, în condiţiile unor pluralităţi de fapte şi persoane, se poate decela intenţia inculpaţilor ca formă de vinovăţie pentru întreaga activitate ilicit penală, constând în aceea că au prevăzut rezultatul faptelor lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui sau au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au urmărit producerea lui.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor s-au reţinut următoarele:

Întrucât în sarcina inculpatului H. urmează a se reţine infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit şi spălare a banilor, în concurs real, iar în practica judiciară şi în doctrină s-a invocat teza conform căreia autorul infracţiunii principale nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor deoarece el a devenit deţinător al produsului infracţional prin comiterea faptei principale, iar reţinerea ambelor infracţiuni ar încălca principiul non bis in idem, învederăm faptul că Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, s-a exprimat în sensul reţinerii concursului de infracţiuni între infracţiunea predicat si cea de spălare a banilor prin mai multe hotărâri printre care enumerăm: decizia nr. 1386 din 11 martie 2004 şi decizia nr. 4072/09.12.2008.

Astfel, prin decizia nr. 1386 din 11 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen., art. 23 din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) şi art. din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. reţinând următoarele:

"Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiţii, şi anume să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii uneia din infracţiunile arătate în textul de lege incriminator, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infracţiunile prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000, în cazul formei agravate.

În speţă se constată că aceste condiţii sunt îndeplinite, deoarece inculpaţii au dobândit sume de bani din complicitate la infracţiunea de luare de mită şi, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat în valută şi le-au depus la bancă pe numele altor persoane."

Prin decizia nr. 4072/09.12.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat de inculpat, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. cu următoarea motivare:

"Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat întrucât faţă de probele administrate rezultă că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive, respectiv latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de spălare de bani aşa cum este prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 care prevede că "schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulări ilicite a acestor bunuri sau în scopul a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei". Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni l-ar constitui schimbarea sau transferul sumei de 40.000 euro, obţinută din exploatarea sexuală, în Spania, în perioada februarie - iunie 2002 a persoanei vătămate C.A.M., deci produsul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, în construcţia inculpatului din Târgovişte str. x, prin acte, licite de cumpărare de materiale de construcţie şi de plata manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor respectivi.

Astfel, din probele administrate, respectiv din convorbirile telefonice purtate de inculpat, aflate în dosarul de urmărire penală, şi chiar recunoaşterea acestuia ca fiind capul unei reţele de proxenetism şi prostituţie, rezultă că inculpatul şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obţinut în străinătate, aceasta fiind singura sa sursă de venit, resursele financiare ale părinţiilor fiind infime şi nu puteau fi întrebuinţate în scopul construirii imobilului. Totodată, rezultă că inculpatul este cel care şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obţinut din traficul de persoane şi proxenetism, astfel, fapta sa constituie infracţiunea de spălare de bani."

Referitor la latura civilă, s-a precizat că, prin adresa nr. x din 24.08.2015, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. x, s-a constituit parte civilă în dosarul nr. x/2015 pentru un prejudiciu total de 69.897.373 euro (echivalentul a 254.458.830).

Cauza a fost înregistrată la data de 25.08.2015 sub numărul x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 11.02.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin încheierea penală nr. 742/18.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a respins ca nefondată contestaţia formulată de petenta MMMM. împotriva măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa din 14.08.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi aduse la îndeplinire conform procesul-verbal de aplicarea a sechestrului din data de 14.08.2015. A respins ca tardiv formulată contestaţia formulată de petenta MMMM. împotriva măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa din ordonanţa din 23.07.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi aduse la îndeplinire conform procesului-verbal de aplicarea a sechestrului din data de 23. 07 2015.

1. A respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul C., prin apărător ales, ca nefondate. A respins, ca nefondată cererea formulată de inculpatul C., prin apărător ales, de constatarea neregularităţii rechizitoriului nr. x şi de restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea refacerii actului de sesizare. A respins ca nefondată cererea formulată de acelaşi inculpat de constatare a nelegalităţii administrării şi nulităţii probei cu expertiza în domeniul Topografic, cadastru şi geodezie, efectuată de expertul S. şi a probei cu expertiză în domeniul Evaluării proprietăţilor imobiliare, efectuată de expertul VV..

2. A respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul H., prin apărător ales de constatare a nulităţii tuturor actelor de urmărire penală, de constatare a nelegalităţii sesizării instanţei şi de excludere raportului de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit de specialist DNA, NNNN., a raportului întocmit de expertul tehnic S., a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic VV., ca şi cererea de excludere a probelor administrate prin declaraţiile martorilor: DDDD. din data de 10.03.2015, TT. din data de 2.03.2015, W. din 9.06.2015, Y. din 9.06.2015, AAA. din 10.06.2015, Z. din 9.06.2015, SS. din 9.06.2015, FFFF. din 10.06.2015, NN. din 10.06.2015, Y. din data de 24.06.2015, GGGG. din 16.06.2015, HHHH. din 24.06.2015, GG. din data de 24.06.2015, FF. din 25.06.2015, LLL. din data de 10.08.2015, Y. din data de 30.07.2015, Z. din 12.08.2015, RRR. din 12.08.2015. A respins ca nefondată cererea de constatare a nulităţii şi de excludere a tuturor actelor de urmărire penală efectuate cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. rap la art. 13² din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) şi art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.. A respins ca nefondată cererea de constatare a neregularităţii actului de sesizare a instanţei, a nulităţii actelor de urmărire penală efectuate precum şi a probelor administrate.

3. A respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul D. cu privire la nelegalitatea rechizitoriului, a administrării probelor şi a efectuării actelor realizate de organele de urmărire penală, ca nefondate. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul D., de excludere din materialul probator a expertizei tehnice judiciare realizate de expertul VV.. A respins cererea formulată de inculpatul D., prin apărător ales de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondată.

4. A respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul F. cu privire la nelegalitatea rechizitoriului, a administrării probelor şi a efectuării actelor realizate de organele de urmărire penală, ca nefondate. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpata F. de excludere din materialul probator a expertizei tehnice judiciare realizate de expertul VV.. A respins cererea formulată de inculpata F., prin apărător ales, de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondată

5. A respins ca nefondate excepţiile cu privire la nelegalitatea actului de sesizare, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, formulate de inculpatul G.. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul G., de excludere din materialul probator a expertizei tehnice judiciare realizate de expertul VV.. A respins cererea formulată de inculpatul G., prin apărător ales, de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondată.

6. A respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B. cu privire la neregularitatea actului de sesizare. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea reluării urmăririi penale şi a refacerii rechizitoriului.

7. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul E., de constatare a neregularităţii actului de sesizare, de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea expertizei.

S-a luat act că inculpata A. nu a formulat cereri şi excepţii în procedura de cameră preliminară.

A respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 3 lit. d), e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi cele ale art. 10 alin. (3), (6), (7) şi cele ale art. 11 alin. (5), (6), ale art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 precum şi ale art. 16 alin. (6)⁴ din Titlul VII al Legii 241/2005, formulate de inculpatul D., prin apărător ales.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebările precizate în cererea scrisă şi cu privire la solicitarea ca această instanţa să se pronunţe cu privire la interpretarea art. 82 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene, formulată de inculpatul H., prin apărător ales.

A respins cererea de suspendare a judecării cauzei.

A constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 24.08.2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a legalităţii administrării probelor şi a actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., H. şi G..

În cursul judecăţii, în şedinţa publică din data de 18.10.2016, s-a dat citire actului de sesizare prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., B., C., D., E., F., H. şi G., conform art. 374 alin. (1) C. proc. pen. şi li s-au adus la cunoştinţă inculpaţilor, conform art. 374 alin. (2) C. proc. pen., drepturile pe care le au în această fază procesuală, precum şi posibilitatea recunoaşterii învinuirii, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În aceeaşi şedinţă de judecată, la interpelarea Curţii, inculpaţii A., B., C., D., F., H. şi G., prezenţi în faţa instanţei au învederat faptul că nu doresc să dea declaraţie la acel termen.

În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii C. (declaraţie file x, d.i.), D. (declaraţie file x, d.i.) şi B. (declaraţie file x, d.i.) şi martorii FF. (declaraţie fila x, d.i.), SS. (declaraţie file x, d.i.), Z. (declaraţie fila x, d.i.), RR. (declaraţie fila x, d.i.), Y. (declaraţie file x, d.i.), MM. (declaraţie file x, d.i.), DD. (declaraţie fila x, d.i.), NN. (declaraţie file x, d.i.), JJ. (declaraţie file x, d.i.), JJ. (declaraţie file x, d.i.), HHHH. (declaraţie file x, d.i.), HH. (declaraţie fila x, d.i.), GGGG. (declaraţie fila x, d.i.), EEEE. (declaraţie file x, d.i.), W. (declaraţie file x, d.i.), FFFF. (declaraţie fila x, d.i.), GG. (declaraţie file x, d.i.), KK. (declaraţie file x, d.i.), QQ. (declaraţie file x, d.i.), S. (declaraţie file x, d.i.), RRR. (declaraţie file x, d.i.), R. (declaraţie file x, d.i.), VV. (declaraţie file x, d.i.), "AAA." (declaraţie file x, d.i.), OO. (declaraţie file x, d.i.), TT. (declaraţie file x, d.i.), DDDD. (declaraţie file x, d.i.) şi CCCC. (declaraţie file x, d.i.).

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.06.2018, urmarea schimbării componenţei completului de judecată s-a dispus readministrarea probei cu martorii care au fost deja audiaţi şi reaudierea inculpaţilor care au dat declaraţie până la acel moment.

Totodată, prin aceeaşi încheiere s-a admis proba cu înscrisuri pentru inculpaţii H., F., D., C., A. şi G., proba cu audierea în calitate de martori a numiţilor: OOOO. (probă propusă de inculpaţii F., D., C. şi A.), PP. şi PPPP. (martori propuşi de inculpaţii F. şi D.), QQQQ. şi RRRR. (propuşi de inculpatul C.) şi NN. (propusă de inculpata A.).

S-a admis cererea formulată de inculpatul C. de emitere a unei adrese către ANRP pentru comunicarea următoarelor înscrisuri: toate ordinele emise de preşedintele ANRP, vicepreşedinte al Direcţiei de coordonare, control, aplicare legislaţie în domeniul restituire pentru anii 2006-2008; adresele emise de către Ministerul Afacerilor Externe, respectiv adresele nr. x înregistrată la ANRP sub nr. x din 27.05.2008 şi L1/6041 înregistrată la ANRP sub nr. x/09.06.2008; titlurile de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea, de la nr. 960 la nr. 1260 din anul 2008.

S-a admis proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie solicitată de inculpaţii C., A. şi H., cu următoarele obiective:

1) identificarea topografică pentru determinarea amplasamentului terenului în suprafaţă de 97.509 mp, situat în Bucureşti, sector în zona Şos. Virtuţii - str. x - STS, teren care a făcut obiectul dosarului de despăgubire nr. x al ANRP şi teren pentru care s-a emis Dispoziţia nr. x a Primarului Municipiului Bucureşti şi Decizia nr. 1567/28.02.2008 a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, precum şi determinarea vechiului amplasament al Q., astfel cum reiese din procesul-verbal din 31.05.1951;

2) stabilirea suprafeţei terenului care putea fi restituit în natură la data emiterii Dispoziţiei nr. 8427/2007 a Primarului Municipiului Bucureşti, respectiv la data emiterii Deciziei nr. 1567/2008 a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, precum şi proba cu expertiză verificatorie cu obiectiv extins, solicitată de inculpaţii H., F., D., C., A. şi G., privind verificarea rapoartelor de expertiză întocmite de experţii G., VV., plus suplimentul la raportul de expertiză, raportul de evaluare-reevaluare întocmit de S.C. UU. şi raportul de constatare încheiat de specialiştii DNA, întocmit de numiţii SSSS. şi TTTT., cu următoarele obiective:

1) dacă cele 4 rapoarte de evaluare, respectiv raportul întocmit de expertul G., raportul întocmit de VV. cu suplimentul aferent, raportul de evaluare/reevaluare întocmit de S.C. UU. şi raportul de constatare întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost efectuate cu respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare în vigoare la momentul întocmirii acestora şi cu respectarea condiţiilor legale, prevăzute de art. 10 şi art. 16 din Legea nr. 47/2005;

2) dacă comparabilele folosite în fiecare dintre cele 4 rapoarte sunt adecvate şi legale în raport de obiectul evaluării;

3) dacă metodele de evaluare şi corecţiile folosite în fiecare dintre cele 4 rapoarte sunt adecvate şi legale în raport de obiectul evaluării;

4) dacă valorile de piaţă estimate de evaluatori prin folosirea acestor comparabile şi metode de evaluare sunt corecte în raport cu obiectul evaluării.

5) dacă niciuna din valorile stabilite prin cele 4 rapoarte de evaluare analizate nu este corectă, să se procedeze la o evaluare proprie a terenului în discuţie.

Astfel, au fost primite şi ataşate la dosar înscrisurile solicitate de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor .

A fost administrată proba cu înscrisuri pentru inculpaţi (fila x; file x, vol. 8; file x; file x, vol. 10; file x; file x, vol. 13; file x; file x, vol. 15; file x; file x, vol. 17; file x; file x, vol. 21, d.i.).

A fost reaudiat inculpatul D. (declaraţie file x, d.i.) şi audiaţi inculpaţii G. (declaraţie file x, d.i.), F. (declaraţie file x, d.i.), H. (declaraţie file x, d.i.) şi A. (declaraţie file x, d.i.).

În şedinţa publică din data de 28.11.2019, inculpatul C. a arătat că a dat declaraţie atât la urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, în compunerea anterioară a completului de judecată, precizând că la acest moment nu va mai da declaraţie, menţinându-le pe cele anterioare.

Inculpatul B. a dat declaraţie în faţa instanţei de judecată, în noua compunere a completului de judecată, arătând că menţine în totalitate declaraţia dată anterior în faţa instanţei de judecată într-o altă compunere, nu mai are nimic de adăugat în plus şi nu doreşte să reia ceea ce a declarat (declaraţie fila x, d.i.), iar inculpatul E., deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a fi audiat ori pentru a-şi exprima voinţa în sensul exercitării dreptului de a nu da nicio declaraţie, consfinţit de dispoziţiile art. 83 lit. a) C. proc. pen.

Au fost reaudiaţi martorii SS. (declaraţie file x, d.i.), FF. (declaraţie file x, d.i.), HHHH. (declaraţie file x, d.i.), JJ. (declaraţie file x, d.i.), DD. (declaraţie file x, d.i.), Z. (declaraţie file x, d.i.), MM. (declaraţie file x, d.i.), "AAA." (declaraţie file x, d.i.), HH. (declaraţie file x, d.i.), LLL. (declaraţie file x, d.i.), GGGG. (declaraţie file x, d.i.), Y. (declaraţie file x, d.i.), KK. (declaraţie file x, d.i.), EEEE. (declaraţie file x, d.i.), GG. (declaraţie file x, d.i.), FFFF. (declaraţie file x, d.i.), W. (declaraţie file x, d.i.), RRR. (declaraţie file x, d.i.), QQ. (declaraţie file x, d.i.), OO. (declaraţie file x, d.i.), R. (declaraţie file x, d.i.), S. (declaraţie file x, d.i.), VV. (declaraţie file x, d.i.), TT. (declaraţie file x, d.i.), CCCC. (declaraţie file x, d.i.) şi audiaţi martorii OOOO. (declaraţie file x, d.i.), PPPP. (declaraţie file x, d.i.), PP. (declaraţie file x, d.i.), RRRR. (declaraţie file x, d.i.) şi QQQQ. (declaraţie file x, d.i.), propuşi de inculpaţi.

În şedinţa publică din data de 19.03.2019, inculpata A. a renunţat la audierea martorei NN., încuviinţată de instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 18.06.2018.

S-a întocmit şi s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică topografică, punctul de vedere al expertului UUUU., expert recomandat de inculpatul H., iar prin încheierea de şedinţă din data de 24.07.2019 s-au admis în parte obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză topografică, răspunsul la obiecţiunile încuviinţate fiind depus la dosar .

S-a întocmit şi s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară verificare evaluare şi evaluare proprie, opinia separată formulată de expertul VVVV., expert recomandat de inculpaţii D. şi F., precum şi opinia separată formulată de expertul WWWW., expert recomandat de inculpata A. .

Inculpaţii H., D. şi F., C., G. şi A., precum şi D.N.A. au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară verificatorie, ce au fost puse în discuţie şi respinse în şedinţa publică din data de 24.09.2020.

Tot în şedinţa publică din data de 24.09.2020, în respectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 250/2019, Curtea a pus în discuţie şi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B. (la termenul de judecată din data de 13.03.2017 - file x, d.i. - şi prorogată pentru pronunţarea pe fondul cauzei) din infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu referire la art. 19 din Legea nr. 365/2004 cu aplic. art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 CEDO (precizat oral în susţinerea cererii în locul dispoziţiilor art. 5 CEDO menţionate în cererea scrisă).

Examinând ansamblul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 12.03.2001, numita T., prin mandatarul U., a notificat Prefectura Municipiului Bucureşti solicitând acordarea de despăgubiri în bani pentru suprafaţa de 108.756 mp teren ce a constituit "Q.", situat în Bucureşti.

În această notificare s-a menţionat că terenul în suprafaţă de 160.418 mp a fost dobândit de V. prin sentinţa civilă nr. 490 din 05.04.1937 a Tribunalului Ilfov şi că la moartea lui V. şi a soţiei sale, succesiunea a fost preluată de V., potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 02.05.1996, acesta din urmă fiind moştenit de fiica sa, T.. În aceeaşi notificare T. a menţionat că din suprafaţa totală de teren ce i-a aparţinut lui V., în baza Legii nr. 18/1991, i s-a restituit lui V. suprafaţa de 51.662 mp, aşa cum rezultă din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 3521/28.08.1997. La data formulării acestei notificări, T. a precizat că estimează valoarea imobilului la 1.000.000 USD.

La data de 02.05.2001, T., prin mandatarul avocat W., a notificat Primăria Municipiului Bucureşti cu privire la aceleaşi aspecte, estimând de data aceasta imobilul în discuţie la suma de 1.087.560 USD, notificarea fiind înregistrată sub nr. x din 14.05.2001 la B.E.J. X..

La data de 18.05.2005, numita T. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti emiterea unei dispoziţii de retrocedare, în echivalent la nivelul sumei de 244.928.107.524 RON vechi sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, a imobilului în suprafaţă de 97.516 mp teren şi clădire având parter şi două etaje, garaj şi magazie, situat în Bucureşti, strada x şi strada x, identificat în planul anexat raportului de expertiză întocmit de expertul R., în cauza civilă nr. 7821/2001 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă .

Cererea de emitere a acestei dispoziţii de retrocedare, în echivalent a imobilului s-a întemeiat pe sentinţa civilă nr. 3060 din 04.06.2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2004, pe care solicitanta a anexat-o cererii sale, sentinţă prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta T. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, obligându-l pe primarul general să răspundă prin Decizie sau Dispoziţie în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, la notificarea nr. x/21.03.2001 în urma căreia s-a constituit dosarul nr. x.

La cerere numita T. a anexat şi raportul de expertiză a imobilului, întocmit de expertul R. pentru dosarul nr. x/2001 aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti, prin care s-a constatat că valoarea suprafeţei de 97.509 mp este de 244.829.107.524 RON vechi, echivalentul a 6.192.710 USD .

La data de 03.04.2006, prin intermediul avocaţilor W., aceasta fiind şi mandatar şi Y., numita T. a vândut inculpatului H. drepturile litigioase prezente şi viitoare pentru suprafaţa de 97.509 mp, teren situat în Bucureşti, în zona cuprinsă între Şoseaua Virtuţii şi str. x, fosta "Q.", preţul dreptului litigios fiind de 1.500.000 de dolari .

Aşa cum rezultă din conţinutul contractului de cesiune autentificat sub numărul x la data de 03.04.2006, preţul de 1.500.000 de dolari SUA aferent dreptului litigios privind suprafaţa de 97.509 mp a fost achitat de inculpatul H. astfel: suma de 100.000 dolari SUA, în termen de cinci zile de la data semnări contractului, în contul avocatei W., iar suma de 1.400.000 dolari în tranşe lunare a câte 140.000 dolari SUA, scadente în prima zi a lunii, începând cu data de 01.10.2006 şi până la 01.07.2007, în contul aceleiaşi persoane.

Prin acelaşi contract, părţile au stabilit că neplata ratelor contractuale la termenele convenite atrage o penalizare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma neachitată în primele 30 de zile de la scadenţă, o întârziere mai mare de 30 de zile atrăgând rezilierea de plin drept a contractului, cumpărătorul pierzând sumele plătite cu titlu de avans, dreptul înstrăinat revenind în patrimoniul vânzătoarei.

Aspecte vizând încheierea contractului de vânzare drepturi litigioase sunt prezentate şi în declaraţiile date de martorii W. şi Y.. Astfel, martora W., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, declaraţie menţinută în esenţă şi în faza cercetării judecătoreşti, a precizat că după ce T. a obţinut hotărârea judecătorească prin care Primăria Municipiului Bucureşti era obligată să emită o decizie în legătură cu restituirea în echivalent a suprafeţei de 97.509 mp, i-a transmis că intenţionează să vândă drepturile litigioase şi prin intermediul avocatului Y., l-a contactat pe inculpatul H., iar în urma discuţiilor şi negocierilor avute cu acesta, s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase, iar martorul Y. a precizat în cadrul declaraţiei date în faza de urmărire penală, menţinută sub acest aspect şi în faţa instanţei de judecată, că la momentul la care T. a intenţionat să vândă drepturile litigioase l-a contactat pe H., căruia i-a pus la dispoziţie actele relevante în legătură cu acest teren, acesta făcând o propunere de a plăti suma de 1.500.000 dolari SUA, eşalonat.

În actul de sesizare, procurorul a mai reţinut că, martora W. a arătat că la una din discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul H. acesta a afirmat că "riscă cei 100.000 de dolari plătiţi ca avans … şi va vedea dacă de pe urma acestei tranzacţii poate valorifica drepturile în discuţie", iar ulterior, în urma unei noi întâlniri cu inculpatul H. la care a participat şi Y., acesta i-a spus, fiind foarte sigur de cele menţionate că "va putea încasa despăgubirile, lăsându-mi personal impresia că va reuşi, dar fără a menţiona numele vreunei persoane din cadrul vreunei instituţii sau autorităţi implicate în procedura de acordare a despăgubirilor".

Curtea nu a putut reţine ca având vreo relevanţă pentru acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare atât timp cât acest aspect nu a mai fost prezentat de martoră şi în faţa instanţei de judecată, iar pe de altă parte, aceasta este o percepţie subiectivă a martorei şi nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Nici împrejurarea reţinută de procuror în sensul că această ultimă discuţie dintre inculpatul H. şi avocata W. a avut loc cu câteva luni înainte ca Primarul General al Municipiului Bucureşti să emită Dispoziţia nr. 8427/09.07.2007, prin care se propunea Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor "acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp, aşa cum propusese chiar expertul R." nu poate fi reţinută de Curte ca având vreo relevanţă penală în contextul acuzaţiei atât timp cât nu sunt probe din care să rezulte vreo implicare a vreunuia dintre inculpaţi în procedura desfăşurată şi încheiată prin dispoziţia Primarului General. De altfel, nicio persoană implicată în această procedură nu face obiectul trimiterii în judecată prin actul de sesizare.

Tot sub acest aspect, prin actul de sesizare procurorul a reţinut că inculpatul H., prin încheierea procurii autentificate sub nr. x din 15.03.2007, precum şi prin încheierea actului adiţional autentificat sub nr. x/15.03.2007 la contractul de vânzare cumpărare drepturi litigioase, prin care au fost introduse noi clauze, a urmărit să-şi consolideze garanţiile că va fi despăgubit el personal şi, mai mult decât atât, că acceptă şi alte forme de despăgubiri decât cea în natură, respectiv acordarea unor drepturi băneşti aşa cum s-a şi întâmplat, iar pentru a-şi spori garanţiile, a interpus o persoană apropiată lui la acel moment, respectiv pe avocatul Z., care a devenit mandatara a numitei T., conduită căreia Curtea nu-i poate da o altă valenţă (în nici un caz penală, aşa cum încearcă procurorul să sugereze prin modalitatea de redare) decât aceea a unei diligenţe pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor şi investiţiilor sale.

Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare drepturi litigioase, prin intermediul martorului avocat Y., inculpatul H. l-a contactat pe expertul R., despre care avea cunoştinţă că în dosarele civile în care T. avusese calitatea de reclamant întocmise rapoartele de expertiză prin care identificase şi evaluase terenul pentru care se solicita despăgubirea şi i-a solicitat să-i întocmească un raport de expertiză judiciară pe care să-l depună la Primăria Municipiului Bucureşti în vederea emiterii dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii băneşti.

Din declaraţiile martorului expert R. date la urmărire penală, menţinute în esenţă şi în faţa instanţei, rezultă că martorul Y., în numele inculpatului H., i-a cerut să întocmească raportul de expertiză, iar onorariului şi l-a stabilit personal şi i l-a comunicat martorului Y., care l-a comunicat inculpatului H.. Declaraţiile martorului R. se coroborează cu declaraţiile inculpatului H., prin care a arătat că cel care a ţinut legătura cu expertul R., stabilind chiar şi onorariul a fost martorul Y., situaţie în care nu pot fi reţinute declaraţiile acestuia din urmă prin care a negat această împrejurare.

La data de 07.06.2006, expertul R. a întocmit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 12, obiectivele raportului constând în identificarea, determinarea suprafeţelor de teren, determinarea categoriilor de folosinţă şi de evaluare a terenului în suprafaţă de 160.418 mp ce a constituit fosta "Q." . La concluzia finală a raportului de expertiză, martorul expert R. a propus ca în legătură cu fostul imobil (teren fostă "Q.") în suprafaţă de 160.411 mp (din măsurători) identificat ca fiind situat în zona Şoselei Virtuţii - str. x - STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale), teren parţial ocupat şi parţial teren viran, delimitat pe planul cadastral anexat, să se plătească despăgubiri în bani sau/şi să se dea acţiuni la Fondul Proprietatea solicitantului, în baza notificării înaintate autorităţilor. Totodată, expertul R. a concluzionat că "terenul nu poate fi restituit în natură şi nu poate fi restituit nici parţial", valoarea de circulaţie a terenului la data evaluării sale este 268.271.356,40 RON (98.192.385,43 dolari SUA sau 76.150.309,92 euro), respectiv că "valoarea de circulaţie se găseşte la intersecţia cererii cu oferta."

Cu privire la expertiza efectuată de expertul R., prin actul de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut că aceasta a fost efectuată la solicitarea inculpatului H., la doar la 4 zile de la cumpărarea drepturilor litigioase, că expertul şi-a depăşit atribuţiile prin formularea de propuneri către autorităţile administrative implicate într-o procedură de retrocedare, că a făcut o identificare greşită a terenului concluzionând, eronat că "terenul nu poate fi restituit în natură şi nu putea fi restituit nici parţial", propunând să se acorde despăgubiri în bani sau/şi să se acorde acţiuni la Fondul Proprietatea, exact scopul urmărit şi realizat de către inculpatul H., pe baza unei înţelegeri prealabile cu acesta. Procurorul a mai reţinut că înţelegerea prealabilă, în sensul formulării unor astfel de concluzii şi propuneri, dintre inculpatul H. şi expertul R., deşi nu este recunoscută explicit de către aceştia, rezultă din concluziile eronate ale expertului, formularea de propuneri către o autoritate administrativă care excede competenţelor funcţionale ale unui expert, întocmirea raportului de expertiză în numai câteva zile, ceea ce nu a permis deplasarea expertului la faţa locului şi identificarea terenului, susţinerea expertului că la întocmirea raportului de expertiză a avut în vedere planul scara 1:1000 al terenului proprietatea BB., care nu a fost ataşat la raport şi despre care expertul susţine că nu-l mai deţine.

Curtea nu a putut reţine această concluzie a procurorului întrucât aceasta nu rezultă din probele administrate în cauză, ci a fost reţinută pe baza unor prezumţii care însă sunt infirmate de probele administrate.

În primul rând, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale, persoana care solicita restituirea unui teren trebuia să depună la dosar, în etapa în care acesta se afla în faza administrativă, o expertiză topografică cu privire la amplasamentul imobilului, expertiză ce era analizată în cadrul Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastru, acesta fiind motivul pentru care inculpatul H. a hotărât contactarea unui expert în vederea întocmirii expertizei.

Contactarea expertului R. s-a făcut la îndrumarea avocatului Y. (care alături de martora W. au fost avocaţii care au reprezentat-o pe cesionara T.) şi în considerarea faptului că acesta mai întocmise expertize în dosarele civile în care T. avusese calitatea de reclamant, prin care identificase şi evaluase terenul pentru care se solicita despăgubirea, aspect reţinut şi de către procuror în cadrul descrierii situaţiei de fapt, astfel că apare ca fiind cel puţin contradictorie afirmaţia că întocmirea raportului de expertiză s-a făcut în numai câteva zile, ceea ce nu a permis deplasarea expertului la faţa locului şi identificarea terenului. Or, întocmind mai multe expertize cu privire la acel teren, expertul ar fi putut să-şi realizeze raportul pe baza constatărilor din teren făcute anterior, într-o perioadă scurtă de timp şi fără deplasarea în teren.

Contactarea expertului R. prin intermediul martorului Y. a fost reţinută de Curte din declaraţiile inculpatului H. coroborate cu declaraţiile martorului R., dar în parte şi cu declaraţiile martorului Y.. Astfel, în mod constant inculpatul H. a precizat că avocatul Y. a fost cel care s-a ocupat de toate demersurile necesare şi toate formalităţile necesare în vederea valorificării drepturilor litigioase cumpărate, împrejurare ce se coroborează cu declaraţia martorului expert R., în care a precizat că Y., în numele inculpatului H., i-a cerut să întocmească raportul de expertiză, respectiv că onorariul de expertiză l-a stabilit personal şi i l-a comunicat lui Y., împrejurare ce rezultă în esenţă şi din declaraţia dată în faţa Curţii, dar şi din susţinerile martorului Y., care la urmărire penală, în cadrul confruntării cu inculpatul H. (proces-verbal de confruntare, file x, dup), a precizat că este posibil ca să-i fi transmis inculpatului H. cuantumul onorariului solicitat de expertul R., iar în faţa Curţii (declaraţie file x, d.i.) a arătat că inculpatul H. i-a solicitat să-l pună în contact cu expertul, dar nu mai ştie dacă el l-a contact pe expert, dacă el a făcut primul contact cu expertul în condiţiile în care a mai discutat şi el cu acesta.

Referitor la depăşirea atribuţiilor expertului prin evaluarea terenului şi prin formularea de propuneri Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, Curtea a reţinut, pe de o parte, că expertul a propus "a se acorda despăgubiri în conformitate cu metodologia aferentă Legii 10/2001" şi nu "să se acorde despăgubiri în bani sau/şi să se acorde acţiuni la Fondul Proprietatea" cum a reţinut procurorul, iar pe de altă parte, evaluarea terenului (făcută de expertul R. în pofida faptului că nu era acreditat ANEVAR să efectueze evaluări imobiliare) şi propunerea făcută către comisie nu reprezentau condiţii prevăzute de lege pentru soluţionarea cererii de restituire şi nu au fost avute în vedere în acest scop.

Cât priveşte susţinerea procurorului în sensul că expertul R. a făcut o identificare greşită a terenului concluzionând eronat că "terenul nu poate fi restituit în natură şi nu putea fi restituit nici parţial" nu a putut fi reţinută de Curte având în vedere, pe de o parte, declaraţia expertului S. (care a întocmit expertiza judiciară în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie şi pe baza căreia procurorul a reţinut că expertul R. ar fi ajuns la o concluzie eronată), care în faţa instanţei de judecată (declaraţie file x, d.i.) a precizat că "[…] Timpul alocat întocmirii expertizei de o săptămână a fost cam scurt, astfel că m-am bazat în efectuarea acesteia, aşa cum am arătat, pe actele depuse la dosar şi pe zborul fotogrametric. Printre actele aflate la dosar, am găsit şi un alt raport de expertiză întocmit de specialistul DNA, dl. expert XXXX. şi un alt raport de expertiză întocmit de dl. R.. […] Nu am avut la dispoziţie planul de reţele şi nici planul cu amplasamentul terenului şi, întrucât termenul a fost prea scurt, nu am putut solicita de la instituţiile deţinătoare aceste planuri. După întocmirea expertizei, din curiozitate, am consultat raportul întocmit de expertul XXXX. şi am constatat că existau unele diferenţe între raportul de expertiză întocmit de mine şi cel întocmit de expertul DNA, în sensul că eu am identificat în plus amplasamentul metroului. […] Aşa cum am arătat, ar fi fost util în întocmirea expertizei planul parcelar pentru a identifica exact vechiul amplasament al fostei ferme Q. însă nu am avut timpul necesar de a solicita punerea la dispoziţie a acestui plan care, cred, că se afla la arhivele naţionale. Pentru o astfel de solicitare, ar fi fost nevoie de cel puţin 30 de zile. La momentul întocmirii expertizei m-am bazat pe toate materialele pe care le-am avut la dispoziţie la acel moment, însă este posibil ca, dacă aveam la dispoziţie planul parcelar şi planul de reţele, să fi fost altul rezultatul. […] Am stabilit prin expertiză că anumite insule erau libere de construcţii, astfel că am apreciat că acele zone puteau fi restituite în natură, însă, dacă aş fi avut la dispoziţie şi planul de reţele, ar fi putut influenţa negativ această constatare. […] Dacă aş fi pus în situaţia de întocmi o nouă expertiză cu aceleaşi obiectiv, dar cu un timp suficient, pe lângă materialele consultate, aş mai studia şi planul cu amplasamentul terenului, precum şi planul de reţele pentru a observa şi identifica cu precizie amplasamentul terenului, precum şi dacă acesta este afectat de construcţii sau instalaţii. Până şi în actul de proprietate identificarea terenului era destul de sumară. […] având la dispoziţie titlul de proprietate care nu menţiona foarte clar vecinătăţile, am identificat terenul pe linia cu pomi, ştiind că acolo a fost o fermă. Deci, identificarea terenului este posibil să fie greşită, neavând la dispoziţie, un plan, o schiţă sau alte elemente de identificare.[…] nu am avut la dispoziţie această sentinţă (sentinţa civilă nr. 870/03.12.1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ - fila x, d.i.) iar dacă o aveam, concluziile raportului ar fi fost altele, dat fiind faptul că era o hotărâre judecătorească care se baza, probabil, pe un raport de expertiză. […]", iar pe de altă parte, având în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul R. în dosarul civil nr. x/2001 (depus în copie şi la dosarul de restituire constituit la Primăria Municipiului Bucureşti - file x, dup) în care se reţine "Total suprafaţă ocupată în prezent = 57.636 mp; Total suprafaţă restituită 51.662 mp; Total suprafaţă liberă (între liniile de c.f., pe după blocuri, între STS şi Semănătoarea) = 51.113 mp teren ce are dezavantajul că este greu de folosit, are reţele în subteran (STS, Metrou, Semănătoarea)", dar mai ales sentinţa civilă nr. 870/03.12.1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamantul V. (autorul vânzătoarei T.) a suprafeţei libere de teren de 51.662 mp din suprafaţa totală de 16 ha şi 18 mp, fosta Q..

Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 12/07.06.2006 întocmit de expertul R., împreună şi cu copia raportului de expertiză întocmit pentru dosarul nr. x/2001 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti au fost depuse la dosarul de despăgubire şi au fundamentat Dispoziţia nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a decis propunerea acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp, situat în Bucureşti "Q." sector 6, în zona Şoseaua x, str. x - STS, fiind menţionat ca atare în conţinutul acestei dispoziţii, şi în cele din urmă, şi la hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 28.02.2008 de a-i acorda inculpatului H. despăgubiri.

Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 12/07.06.2006 a fost menţionat în adresele de corespondenţă purtate între direcţiile de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, precum şi în raportul privind soluţionarea dosarului întocmit în baza notificărilor formulate de T., respectiv inculpatul H..

Astfel, în luna septembrie 2006, prin adresa înregistrată sub nr. x, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Cadastru Edilitar Imobiliar a comunicat către Direcţia Juridic Contencios şi Legislaţie - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 faptul că pentru terenul "Q." nu există elemente pentru a identifica şi delimita fosta proprietate revendicată; că la dosar s-a anexat o expertiză tehnică extrajudiciară întocmită şi însuşită de către expertul R., prin care se identifică şi delimitează suprafaţa fostului imobil şi că responsabilitatea identificării şi delimitării fostului imobil îi revine în exclusivitate expertului R.. Totodată s-a comunicat că Nota de reconstituire este o lucrare tehnică şi că aceştia nu îşi asumă răspunderea pentru legalitatea actelor pe baza cărora aceasta a fost executată şi s-a solicitat Comisiei anexarea la dosar a unei copii legalizate a planului scara 1:1000 ce cuprinde proprietatea BB. (întocmit în anul 1929 de inginerul CC.), plan ce a stat la baza identificării imobilului notificat.

La data de 20.10.2006, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Nomenclatură Urbană, prin adresa nr. x, a comunicat Direcţiei Juridic, Contencios şi Legislaţie - Serviciul de aplicare a Legii nr. 10/2001 faptul că "imobilul ce a constituit Q., identificat cu suprafaţa de 160.148 mp, prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul R., faţă de reperele actuale, a fost restituit parţial, respectiv terenul în suprafaţă de 51.662 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată emis de Prefectura Municipiului Bucureşti sub nr. x/28.08.1997 împărţit în patru zone şi înstrăinat…", respectiv că datele comunicate servesc numai la istoria adresei poştale şi nu conferă niciun alt drept.

La data de 31.10.2006, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Evidenţa Proprietăţi a comunicat prin adresa x către Direcţia Juridic, Contencios şi Legislaţie - Serviciul de aplicare a legii nr. 10/2001 (în referire la dosarul x) faptul că terenul pentru care s-a folosit descrierea "Q.", ce a făcut obiectul raportului de expertiză întocmit de expert R., este alcătuit din mai multe suprafeţe de teren pe care le descrie arătând inclusiv numărul poştal.

În dosarul nr. x conexat cu dosarul nr. x, Direcţia Juridic, Contencios şi Legislaţie a întocmit la data de 25.06.2007 un Raport privind soluţionarea dosarului întocmit în baza notificărilor formulate de T. prin care a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului "Q.". În baza raportului de expertiză nr. x/2006 întocmit de expertul R. s-a reţinut că imobilul nu poate fi restituit în natură şi nu poate fi restituit nici parţial. Având la bază notificările formulate de T., contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase şi raportul de expertiză nr. x/2006 întocmit de expertul R., membrii comisiei interne pentru analiza notificărilor au propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent lui H. pentru suprafaţa de 97.509 mp.

În baza acestui raport prin care s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură şi s-a propus măsuri reparatorii prin echivalent, la data de 09.07.2007, prin Dispoziţia nr. 8427, Primarul General al Municipiului Bucureşti a propus Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp, fosta Q., iar prin Dispoziţia nr. 8428 din data de 09.07.2007 s-a declinat competenţa privind cererea formulată de T. vizând terenul în suprafaţă de 11.247,00 mp (din fosta Q.), conform expertizei topografice întocmită de expert tehnic judiciar R., către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, întrucât acest teren nu se evidenţiază în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti.

La data de 13.07.2007, prin nota nr. 262, Primarul General al Municipiului Bucureşti a precizat că, la acest moment, municipalitatea nu dispune de bunuri şi/sau servicii care pot fi acordate în compensare.

La data de 05.09.2007, inculpatul H. a solicitat Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti emiterea avizului de legalitate aferent dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, dispoziţie prin care Primarul General al Municipiului Bucureşti, având la bază raportul Comisiei interne pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 97.509 mp situat în "Q." sector 6, în zona Şoseaua Virtuţii - str. x - STS, conform raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit de expertul R., "imobil imposibil de restituit persoanei îndreptăţite domnului Şchiopu H. Horia…".

Prin adresa nr. x/27.08.2007, Primăria Bucureşti - Secretar General a înaintat către Instituţia Prefecturii Municipiului Bucureşti, conform art. 115 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, dispoziţiile nr. 8427 şi 8428 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001.

La data de 07.09.2007, s-a emis nota privind controlul de legalitate asupra Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti, emisă în baza Legii nr. 10/2001, conform căreia "Urmare exercitării dreptului de control al legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale … considerăm că în cazul Dispoziţiei 8427/09.07.2007, transmisă de Secretarul General al Municipiului Bucureşti cu adresa x/27.08.2007 Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. x/27.08.2007, nu au fost reţinute elemente de nelegalitate care să conducă la promovarea unei acţiuni în contencios administrativ … prezentul control a privit actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de persoane îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 10/2001, potrivit punctului 21.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 raportat la prevederile O.U.G. nr. 81/2007".

Nota privind controlul de legalitate exercitat asupra Dispoziţiei Primarului General, anterior menţionată, a fost semnată de directorul executiv GG. şi consilierul juridic FF., a fost vizată de subprefect DD. şi aprobată de prefectul EE..

Deşi printre actele dosarului de despăgubire nr. x se regăseşte numai această notă, din declaraţia martorei FF. a rezultat că aceasta mai întocmise o notă, prezentată organelor de urmărire penală şi o adresă către Primarul General al Municipiului Bucureşti prin care constatase mai multe aspecte de nelegalitate care se refereau la: nemenţionarea în preambulul actului administrativ a celei de-a doua notificări identificată în dosar, neataşarea tuturor hotărârilor judecătoreşti ce au putut fi identificate prin consultarea documentaţiei din dosar, lipsa împuternicirii avocaţiale date de către notificatoare, lipsa procurii speciale prin care s-a dat acordul vânzării drepturilor litigioase şi faptul că dosarul nu era şnuruit şi sigilat corespunzător.

Conform declaraţiei martorei FF. după ce a întocmit această notă a redactat şi o adresă pentru returnarea dosarului la Primărie în vederea remedierii neregulilor constatate şi a lăsat dosarul la analiză, şefilor săi, directoarei direcţiei juridice sau subprefectului.

Faţă de neregulile pe care martora le constatase în prima fază, la dosar a fost ataşată o cerere formulată de H. prin care preciza că nu va ataca în instanţă dispoziţiile Primăriei Municipiului Bucureşti, iar dispoziţia nr. 8427 din 09.07.2007 fusese rectificată prin semnare şi ştampilare de către personalul cu atribuţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti cu privire la lipsa celei de-a doua notificări din preambulul actului administrativ.

Fără a putea oferi detalii cu privire la împrejurările în care dosarul i-a fost restituit după completare, martora FF. a arătat că la data de 07.09.2007 a întocmit o altă notă prin care a propus emiterea avizului de legalitate fiind vorba de nota de legalitate existentă la dosarul de despăgubire .

Declaraţia martorei este confirmată de menţiunile făcute în completare, în opisul dosarului x, acestea fiind vizibile şi efectuate cu alt agent scriptural .

Martora GG., director executiv la data respectivă în cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, a confirmat că dosarul de despăgubire a fost completat cu actele solicitate de martora FF. prin nota prin care se propunea retrimiterea dosarului la Primăria Municipiului Bucureşti, dar a precizat că nu i-a fost prezentată şi nu a semnat o astfel de notă întrucât s-a aflat în concediu.

Martora DD., subprefect al municipiului Bucureşti la data emiterii avizului de legalitate, a arătat (declaraţii file x, dup; file103-104, vol. 12, d.i.) că anterior emiterii avizului de legalitate nu-şi aminteşte dacă consiliera juridică a întocmit o notă în care să menţioneze că există anumite probleme legate de acest dosar, că nu i-a fost prezentată o astfel de notă şi că nu cunoaşte modalitatea în care la dosarul iniţial al Primăriei Municipiului Bucureşti au fost depuse alte documente ulterior transmiterii dosarului la prefectură şi nici modalitatea prin care dispoziţia nr. 8427 din 09.07.2007 a fost rectificată.

Martorul HH., director al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti a declarat că menţiunea olografă cu textul "nr. 1124/21.03.2001" în dreptul căreia se află înscrisă semnătura sa şi aplicată ştampila Direcţiei Juridice a Primăriei Municipiului Bucureşti aparţine consilierului juridic de la acea dată II.. Martorul a precizat că nu are cunoştinţă ca acest dosar să fi fost completat cu alte acte după ce a fost expediat din Primăria Municipiului Bucureşti şi că nu ştie ca aceste lucruri să se fi întâmplat în cadrul prefecturii. Totodată, a precizat că "atunci când se constata vreo omisiune sau vreo eroare materială în cadrul dispoziţiei, aceasta se corecta în sensul arătat. Se completa sau se corecta olograf după care se semna. De regulă, aceste completări sau corectări se efectuau înainte de a pleca dosarul din PMB către Prefectură. După emiterea şi semnarea dispoziţiei, consilierul juridic putea observa omisiune sau eroare în cuprinsul acesteia şi venea la mine pentru a-mi prezenta. În situaţia în care era o problemă de eroare materială sau vreo omisiune, eu procedam în consecinţă pentru remedierea acesteia. Aşa s-a întâmplat şi în situaţia dispoziţiei în discuţie, respectiv s-a completat cu numărul notificării, constatându-se că acesta fusese omis din cadrul dispoziţiei şi era important să se ştie cărei notificări era emisă dispoziţia. Era posibil, totodată, ca după înmânarea dispoziţiei petentului pe care îl privea, acesta să observe anumite greşeli şi să vină să ne încunoştinţeze despre acestea, situaţie în care procedam la remedierea erorilor materiale sau omisiunilor.[…] După ce dispoziţia era emisă şi semnată, aceasta era adusă la cunoştinţa petentului iar din acest moment, acesta avea un termen de 30 de zile în care să conteste respectiva decizie. Era o practică ca pentru a se scurta termenul de înaintare către prefectură, petenţii să spună chiar la primirea dispoziţiei că nu înţeleg să conteste această dispoziţie."

Martora JJ., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti la data emiterii dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, a declarat că nu-şi aduce aminte modalitatea în care au fost depuse alte înscrisuri de către inculpatul H., existând posibilitatea ca acestea să fi fost depuse prin registratură sau cu prilejul audienţelor.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor anterior menţionaţi se poate reţine cu certitudine că dosarul a fost completat înainte de emiterea avizului de legalitate de către prefect, dar nu rezultă cine a făcut această completare cu înscrisuri şi dacă dosarul a fost trimis Primăriei Municipiului Bucureşti în mod oficial pentru efectuarea completărilor sau acest lucru s-a realizat la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

Concluzia trasă de parchet din această împrejurare, în sensul că scopul urmărit a fost acela al obţinerii cu celeritate a avizului de legalitate, fapt dovedit şi de notificarea depusă de inculpatul H. la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti prin care preciza că nu va ataca în instanţă dispoziţiile primarului general, aceasta în condiţiile în care art. 16 alin. (21) şi art. 22 din Legea nr. 247/2005 în vigoare la data respectivă, nu prevedeau posibilitatea intervenţiei solicitanţilor unor dispoziţii de retrocedare în procedura emiterii avizului de legalitate de către prefect, nu a putut fi reţinută de Curte faţă de declaraţia martorului HH., în care a precizat că "După ce dispoziţia era emisă şi semnată, aceasta era adusă la cunoştinţa petentului iar din acest moment, acesta avea un termen de 30 de zile în care să conteste respectiva decizie. Era o practică ca pentru a se scurta termenul de înaintare către prefectură, petenţii să spună chiar la primirea dispoziţiei că nu înţeleg să conteste această dispoziţie."şi de cea a martorei FF., în care a precizat că "Nota a fost întocmită de mine la 04 septembrie şi ştiu că remedierea deficienţelor constate de mine în acea notă ne-a fost înaintată de către Primăria Mun. Bucureşti la 07.09.2007. Nu pot preciza dacă este o durată mare sau mică de timp, însă ştiu că eram la început şi nu aveam foarte multe dosare în lucru. După remedierea neregulilor constate de către primărie am verificat din nou dosarul şi am emis avizul de legalitate, însă aşa cum am spus la acel moment, nefiind emise norme de aplicare, am întocmit un aviz de legalitate în formatul pe care îl foloseam în toate actele emise de autorităţi şi am dispus înaintarea cauzei către ANRP. După ce am emis avizul de legalitate l-am semnat şi l-am înaintat împreună cu dosarul directorului juridic, avizul fiind ulterior semnat şi de subprefect şi prefect, după care dosarul s-a înaintat la ANRP. Întrucât la acel moment erau dosare foarte puţine, nu au fost cereri de urgentare sau alte asemenea cereri cu privire la vreunul din dosare."

Nici concluzia că lipsa notei privind avizul de legalitate prezentată de martora FF. şi despre care susţine că a întocmit-o şi semnat-o la fel ca şi adresa către Primăria Municipiului Bucureşti, nu a putut fi interpretată decât în sensul că s-a urmărit înlăturarea oricărei bănuieli că dosarul nu ar fi complet, ceea ce ar fi justificat neacordarea avizului de legalitate a dispoziţiei primarului general prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii inculpatului H., nu a putut fi primită de Curte întrucât, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor DD. şi GG., în situaţia în care consilierul juridic constata nereguli dosarul era înaintat cu adresă la instituţia Primarului Municipiului Bucureşti pentru completare sau remediere şi nicidecum nu se ajungea la "neacordarea avizului de legalitate". Atâta vreme cât a fost emis avizul de legalitate înseamnă că dosarul în discuţie, deşi iniţial incomplet, a fost completat şi nu au fost constatate nereguli legate de dovedirea dreptului de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţită, singurele care ar fi atras sesizarea instanţei de contencios administrativ.

După obţinerea avizului de legalitate, la data de 11.09.2007, cu adresa nr. x, Guvernul României - Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - Cabinet Subprefect a trimis către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8427/09.07.2007, prin care s-au soluţionat notificările doamnei T. (ce şi-a cedat drepturile privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat domnului H.) însoţită de documentaţia doveditoare în original, înregistrată la Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti sub nr. x/27.08.2007 şi Referatul conţinând avizul de legalitate.

În ziua următoare, respectiv la data de 12.09.2007, dosarul a fost transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, aşa cum rezultă din "Condica de corespondenţă către alte instituţii 2007" a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, precum şi din declaraţia martorilor GG. şi FF..

La Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul a fost înregistrat sub nr. x C. civ., însă data calendaristică nu rezultă cu certitudine. Astfel, pe coperta dosarului este făcută menţiunea cu numărul x, fără nicio dată şi menţiunea "înregistrat". Pe înscrisul aflat ataşat de dosar (un post it, fila x, dup) este o ştampilă de înregistrare la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu numărul x, iar ca dată de înregistrare este înscrisă data de 10.12.2007, dată reţinută şi de parchet prin actul de sesizare ca fiind data de înregistrare a dosarului la această instituţie.

Curtea nu a putut reţine această dată ca fiind data certă de înregistrare a dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru următoarele considerente:

Ştampila de înregistrare aplicată pe acest înscris are înscrisă instituţia "Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariat, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor"

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România (publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, forma de la acel moment), "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:[…]", iar potrivit art. 18 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Comisia Naţională preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi funcţionează până la finalizarea procesului de retrocedare."

Din această dispoziţie legală, precum şi din antetul tuturor actelor emise de Comisia din Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în perioada septembrie 2007- martie 2008, dar şi din declaraţiile martorilor MM., CCCC., HHHH., TT., PP., QQQQ. rezultă că denumirea entităţii care avea ca atribuţie stabilirea despăgubirilor pentru proprietăţile ce nu mai puteau fi restituite în natură la nivelul anilor 2007-2008 era "Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", care şi-a păstrat această denumire până în mai 2013, când a fost constituită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, comisie care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa cum se prevede în mod expres în dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

Or, la data de 10.12.2007, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu era constituită, situaţie în care nici ştampila de înregistrare "Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariat, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor" nu avea cum să existe la acel moment, ceea ce conduce la concluzia că data de 10.12.2007 nu poate fi considerată ca fiind data certă de înregistrare a dosarului conţinând cererea inculpatului H. la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilirea Despăgubirilor, instituţie căreia Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti îi înaintase dosarul la data de 12.09.2007, cu adresa nr. x .

Chiar şi în situaţia în care, aşa cum susţine martorul TT. (declaraţie file x, d.i. - "[…] În acea perioadă, fiind la începutul punerii în aplicare a legii, erau foarte multe dosare de despăgubiri, astfel că, dacă în aceeaşi zi se primeau foarte multe, acestea erau înregistrate şi după câteva zile, cred că 2-3 zile. […]"), veneau mai multe dosare în acelaşi timp şi nu puteau fi înregistrate în ziua primirii, tot nu poate fi justificată o perioadă de aproape trei luni între momentul înaintării dosarului de către Instituţia Prefectului (12.09.2007) şi data de 10.12.2007 reţinută de procuror ca fiind data înregistrării dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Nici din actele întocmite de Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilirea Despăgubirilor şi nici din actele emise de Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor în care se face referire la dosarul nr. x C. civ. (dosarul conţinând cererea inculpatului H. de acordare despăgubiri) nu se poate stabili, cu certitudine, data înregistrării dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor atât timp cât, în toate actele în care se face referire la/şi la dosarul în discuţie (spre ex. file x, dup), dar şi cu referire la celelalte cereri/dosare, se menţionează doar numărul de înregistrare al dosarului, nu şi data înregistrării acestuia.

La data de 21.09.2007, după înaintarea dosarului de către Instituţia Prefectului (12.09.2007) către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul H. s-a adresat în scris preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând urgentarea soluţionării dosarului format în baza deciziei nr. 8427/09.07.2007, motivând că tergiversarea soluţionării cererii sale îi creează o puternică stare de stres ce este de natură a-i afecta grav sănătatea, cererea fiind înregistrată la Registratura Generală sub nr. x .

La cerere a fost anexată adeverinţa medicală nr. 295/321/2007 eliberată la data de 14.03.2007, în care se menţionează că acesta este suferind de hipertensiune arterială (HTA) şi prin care i s-a recomandat tratament conform unei prescripţii medicale şi totodată repaos o săptămână de la data emiterii acesteia.

Urmarea cererii formulate de inculpatul H., prin adresa nr. x/24.10.2007 semnată de director KK., avizată de şef serviciu LL. şi redactată de consilier MM. şi prin adresa nr. x/05.11.2007 semnată de director KK., Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Cabinet Preşedinte a comunicat "Doamnei T., prin avocat Y." faptul că în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale nu figurează niciun dosar înregistrat pe "numele dvs". Totodată, se menţionează că "dosarele soluţionate după intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sunt centralizate de prefecturi şi transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Facem precizarea că Prefectura Municipiului Bucureşti nu a transmis dosare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007."

În legătură cu înregistrarea cererii de soluţionare cu prioritate a dosarului de despăgubire formulată de inculpatul H. şi cu privire la răspunsul formulat au fost audiaţi martorii MM., consilier la acea dată în cadrul Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii 10/2001, care a redactat răspunsul la cererea inculpatului şi KK., director al Direcţiei respective.

Astfel, martorul MM., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată a precizat că petiţia formulată de inculpatul H. şi înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x a fost soluţionată de el, fără a putea preciza de ce pe această cerere nu exista o viză de repartizare şi nici nu a putut explica motivul pentru care răspunsul a fost formulat către titularul T. prin avocat Y. şi nu a fost transmis inculpatului H., care formulase cererea de urgentare.

Martorul a mai precizat că după ce i-a fost repartizat lucrarea a verificat în baza de date şi a constatat că nu există înregistrat dosar pe numele inculpatului sau al numitei T., "Căutarea am făcut-o atât după numele persoanei, cât şi după dispoziţia emisă de primărie, ce era indicată în cerere. Revin şi arăt că nu pot preciza dacă în conţinutul cererii era menţionat numărul dispoziţiei, însă acestea erau criteriile după care efectuam căutarea. Am redactat un răspuns în acest sens la data de 24.10.2007, aşa cum mi s-a şi indicat din declaraţia anterioară, răspuns pe care l-am înaintat spre verificarea şefului de serviciu iar dacă acesta constata că este corect în conţinut îl înainta directorului serviciului iar la final când erau luate toate semnăturile scoteam un alt exemplar de pe acel răspuns care era semnat doar de director, exemplar care se comunica persoanei solicitante de către o altă persoană. Între momentul redactării răspunsului de către mine şi verificării şi semnării de toate persoanele indicate trecea un interval de timp, acesta fiind şi motivul pentru care un al doilea exemplar cu acelaşi conţinut a fost scos în data de 05.11.2007, acesta fiind şi exemplarul semnat doar de director."

În faza de urmărire penală, martorul a mai arătat că, având în vedere că dosarul inculpatului H. a fost înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în data de 10 decembrie 2007, fiind trecut în lista dosarelor care trebuiau tratate cu prioritate şi introduse pe ordinea de zi a şedinţei din 13.12.2007, este posibil ca lucrarea pe care el a soluţionat-o să fi fost cerută de conducerea Direcţiei de contencios şi soluţionare a dosarelor sau de către preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a fi avută în vedere la introducerea pe lista de priorităţi, iar în faţa instanţei a precizat că "nu pot preciza exact data la care a fost înregistrat dosarul la ANRP, iar data de 10.12.2007, indicată în declaraţie, cred că mi-a fost comunicată de către organul de urmărire penală, întrucât m-a întrebat cum este posibil ca o cerere înregistrată anterior înregistrării dosarului a ajuns la acel dosar. În mod normal, o astfel de cerere nu ar fi trebuit să ajungă la dosar. […] Întrebare avocat inculpat F.: în răspunsul comunicat doamnei T. aţi menţionat că Prefectura Mun. Bucureşti nu a transmis dosare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Cum aţi verificat această împrejurare? R: nu am verificat această împrejurare. Era un răspuns standard pentru persoanele ale căror dosare încă nu fuseseră înaintate şi înregistrate la ANRP. Întrebare avocat inculpat F.: în condica de corespondenţă a Prefecturii Mun. Bucureşti apare că dosarul dlui H. a fost înaintat către ANRP în data de 12.09.2007. Cum vă explicaţi acest lucru? R: verificarea înregistrării dosarului am făcut-o în sistemul informatic al ANRP şi este posibil ca dosarele să fie primite şi înregistrate, ulterior, în sistemul informatic la câteva zile sau mai multe în funcţie de numărul acestora. Nu mă ocupam cu această înregistrare, astfel că nu pot să spun concret care era situaţia înregistrări lor."

Martora KK. a declarat în faţa organelor de urmărire penală, declaraţie menţinută în esenţă şi în faţa instanţei de judecată că soluţionarea petiţiilor de către consilieri aveau la bază informaţiile din baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în situaţia în care dosarul nu era înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se comunica solicitantului că dosarul nu figurează înregistrat. Referitor la solicitarea inculpatului H. înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x/21.09.2007, a precizat că pe această cerere nu apare viza sa sau a şefului de serviciu de repartizare a lucrării către un consilier şi nu-şi poate explica acest lucru. În faţa instanţei de judecată a precizat că a observat că respectiva petiţie nu avea viza sa de repartizare către consilierul juridic şi nici a şefului de serviciu, situaţie care a făcut-o să creadă că este posibil să fi fost vorba de o revenire, situaţie în care petiţiile sunt date direct consilierului care a avut petiţia iniţială în lucru şi nu mai trebuie să treacă pe la director sau şef serviciu pentru a fi repartizată.

Din aceste declaraţii rezultă că verificarea privind înregistrarea dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a făcut doar în sistem informatic, nu şi în evidenţele scriptice, însă era posibil ca dosarul să se regăsească fizic la această instituţie, dar să nu fi fost încă înregistrat în sistemul informatic, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului QQ., în care arată că "[…] ştiu că s-a primit în acelaşi timp un fond foarte mare de dosare între 27.000 şi 30.000 de dosare, situaţie în care au fost dificultăţi de înregistrare a acestora, înregistrare care se făcea atât scriptic într-un registru, cât şi electronic. Nu pot preciza cât timp a durat înregistrarea dosarelor anterior menţionate în evidenţele ANRP.", ale martorului MM., în care arată că "[…] verificarea înregistrării dosarului am făcut-o în sistemul informatic al ANRP şi este posibil ca dosarele să fie primite şi înregistrate, ulterior, în sistemul informatic la câteva zile sau mai multe în funcţie de numărul acestora. Nu mă ocupam cu această înregistrare, astfel că nu pot să spun concret care era situaţia înregistrări lor.[…]", precum şi ale martorului TT., în care arată că "[…] În acea perioadă, fiind la începutul punerii în aplicare a legii, erau foarte multe dosare de despăgubiri, astfel că, dacă în aceeaşi zi se primeau foarte multe, acestea erau înregistrate şi după câteva zile, cred că 2-3 zile.[…]".

Pe de altă parte, Curtea nu a putut reţine ca fiind corespunzătoare realităţii nici menţiunea "Facem precizarea că Prefectura Municipiului Bucureşti nu a transmis dosare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007."din adresa de răspuns semnată de martora KK. faţă de menţiunile din "Condica de corespondenţă către alte instituţii 2007" a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, din care rezultă că în datele de 12.09.2007 şi 13.09.2007 au fost înaintate A.N.R.P. un număr de 7 dosare.

În final, Curtea a mai reţinut, sub aspectul datei înregistrării dosarului, că în tabelul cuprinzând solicitări de soluţionare cu prioritate a unor dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a intrat în şedinţa din data de 31.01.2008, la poziţia 3, figurează un dosar cu un număr de înregistrare mai mare (x) decât cel atribuit dosarului inculpatului H. (x) pentru care s-a formulat cerere de soluţionare cu prioritate în data de 17.09.2007, ceea ce poate conduce la concluzia că numărul de dosar a fost atribuit din registrul scriptic şi apoi a fost înregistrat în sistemul electronic. La aceeaşi concluzie poate conduce şi menţiunea "înregistrat" făcută pe coperta dosarului, sub numărul x, încercuit, cu un alt agent scriptural decât cel cu care s-a notat numărul de înregistrare.

În atare situaţie, Curtea nu a putut reţine susţinerea parchetului în sensul că, la data de 12.09.2007, dosarul inculpatului H. a ajuns în posesia inculpatei A., preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care l-a ţinut până la data de 10.12.2007, când a fost înregistrat.

Într-adevăr, aşa cum se susţine în actul de sesizare, la data de 21.09.2007, cererea inculpatului H. prin care solicita soluţionarea cu celeritate a dosarului a fost primită şi înregistrată sub nr. x de inculpata A., scrisul privind numărul de înregistrare şi data înregistrării aparţinând acesteia, astfel cum rezultă din raportul de constatare criminalistică nr. x din 10.07.2015 al Serviciului Criminalistic din cadrul IGPR - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti .

Audiată fiind în faza de urmărire penală, inculpata A. a declarat că nu cunoaşte niciun detaliu în legătură cu modul în care s-a înregistrat dosarul x la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, că cererea formulată de inculpatul H. trebuia să fie înregistrată prin Serviciul Registratură, iar în situaţia în care ar fi depus-o în momentul audienţei trebuia preluată de către consilierul de dosar care o ducea să o înregistreze. Astfel, cu privire la scrisul privind numărul de înregistrare şi al datei cererii, inculpata A. a declarat că "nu îmi amintesc să fi înregistrat eu vreodată personal vreo cerere la ANRP pentru că nu intra în atribuţiile mele." Însă, în faza cercetării judecătoreşti (declaraţie file x, d.i.), inculpata a precizat că "În momentul în care am fost audiată la DNA, mă aflam sub tratament cu radioterapie şi sub influenţa altor medicamente, astfel că am spus, din eroare sau din lipsă de concentrare că scrisul depus pe cererea dlui H. nu îmi aparţine. Toate persoanele care veneau în audienţă, veneau şi prezentau diverse înscrisuri şi este posibil ca acea cerere să fi rămas pe biroul meu şi, întrucât trebuia înregistrată, am dispus înregistrarea acesteia."

Prin adresa nr. x/15.06.2015, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat că "în urma verificărilor efectuate nu a fost găsit procesul-verbal de recepţie transmis de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, prin care a fost înaintat dosarul de despăgubire înregistrat la ANRP cu nr. x […] nu a fost găsit Registrul de corespondenţă în care a fost înregistrată cererea formulată de către domnul H., precum şi cererile formulate de către doamna T.."

Inculpatul H., atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată a precizat că de toate demersurile necesare în vederea valorificării drepturilor litigioase cumpărate s-a ocupat avocatul Y., nu a fost niciodată personal la Primăria Municipiului Bucureşti, la Prefectura Municipiului Bucureşti şi nici la ANRP, cu o singură excepţie când l-a însoţit pe martorul Y. pentru că nu cunoştea unde să ajungă, această dată fiind atunci când a primit titlul de conversie şi trebuia să semneze personal de primire a acestuia. Martorul Y. a infirmat, total apoi parţial, faptul că s-ar fi ocupat de acest dosar de despăgubire. Cu privire la cererea de urgentare, martorul Y. a avut poziţii diferite, nuanţându-şi susţinerile în declaraţiile date.

Astfel, la urmărire penală, în declaraţia din data de 09.06.2015 a precizat că "După momentul semnării acestui contract (contractul de vânzare cumpărare drepturi litigioase) nu am mai întreprins nici un demers juridic legat de obiectul contractului şi nu cunosc modul în care acesta a intrat în posesia despăgubirilor obţinute de la ANRP", în declaraţia din data de 24.06.2015 a precizat că "Referitor la cererea formulată de H. şi înregistrată la ANRP sub nr. x/21.09.2007 […] menţionez că probabil H. mi-a prezentat această cerere, înainte de a o depune, iar în urma analizării acesteia am considerat că se impune efectuarea de completări, sens în care am scris menţiunea olografă "la notificarea formulată de T. sub nr. x/14.05.2002". […] Nu îmi aduc aminte dacă am depus personal acest înscris la ANRP, însă cred că nu.", în declaraţia din data de 30.07.2015 a precizat că "[…] cererea urmează să ajungă la preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, A., pentru a obţine urgentarea soluţionării cererii de restituire […] nu îmi aduc aminte dacă am depus-o personal sau dacă a trimis-o printr-un curier sau altă persoană.", cu ocazia confruntării cu inculpatul H. a precizat că "După ce dosarul s-a înregistrat la ANRP, domnul H. m-a chemat mi-a arătat această adresă prin care solicita soluţionarea dosarului cu celeritate pe motive medicale şi mi-a spus că asta este procedura pe care trebuie să o urmeze pentru a nu sta la rând în ordinea dosarelor. Nu am redactat eu şi nici nu am dictat eu această cerere. Ea mi-a fost înmânată şi am fost solicitat să merg la preşedinta ANRP cu care se vorbise anterior, nu ştiu de către cine, şi să i-o dau. Cu ocazia depunerii acestei cereri la cabinetul preşedintelui am fost solicitat să fac acea completare olografă ce se regăseşte pe această adresă şi care îmi aparţine. Nu aş fi avut iniţiativa unei astfel de cereri, nu am făcut-o în niciunul dintre dosarele pe care cabinetul nostru le avea ştiind că "fără susţinerea potrivită" nu ar fi fost luată în considerare. La această cerere era ataşată o adeverinţă iar despre a doua adeverinţă medicală nu cunosc în ce împrejurare a fost depusă", pentru ca, în faţa instanţei de judecată să arate că "în cazul cererii de urgentare/soluţionare dosar ANRP pe care dl. H. şi-a redactat-o, mi-a prezentat-o redactată şi am făcut anumite menţiuni pe marginea respectivei cereri. Nu îmi mai amintesc exact ce anume, dar ştiu că am făcut referire la notificarea în baza căreia s-a întocmit dosarul pe Legea 10. Totodată, dl. H. m-a rugat să merg cu respectiva cerere la ANRP, lucru pe care l-am şi făcut, respectiv am mers la ANRP la cabinetul preşedintelui care, la acel moment, era ocupat de dna. A. şi i-am lăsat cererea de urgentare, la îndrumarea expresă a dlui. H.. Cu acea ocazie, nu am mai discutat alte aspecte cu dna. A., întrucât obiectul întâlnirii a fost doar depunerea cererii de urgentare. Este posibil să fi discutat cu dna. A. pe marginea acestei cereri de urgentare şi, de asemenea, este posibil să fi făcut anumite menţiuni pe această cerere, însă nu îmi mai amintesc."

Cererea inculpatului H. prin care solicita soluţionarea cu prioritate a dosarului de despăgubire nr. x a fost introdusă de către consiliera NN. în "Tabelul cuprinzând solicitări de soluţionare cu prioritate a unor dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - Şedinţa CCSD - 13.12.2007", la poziţia nr. 4 cu următoarele menţiuni:

"H., diagnostic HTA, nr. decizie prin care s-au acordat despăgubiri - 8427/2007, entitatea emitentă - Primăria Municipiului Bucureşti, data depunerii memoriului - 21.09.2007, nr. memoriu - x nr. înregistrare x evaluator G.".

La data de 13.12.2007, în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, membrii acestei Comisii, respectiv inculpaţii A., C., E., D., B., F. şi martorii OO. şi PP. au hotărât amânarea până la completarea cu alte documente medicale, aşa cum rezultă din menţiunea olografă făcută de martora NN. în dreptul rubricii privind pe inculpatul H., respectiv "amânat până la completare cu alte documente", precum şi din procesul-verbal al şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 13.12.2007 . Astfel fiind, Curtea nu a putut să nu observe că din cele 114 cereri de soluţionare cu prioritate ce au intrat în şedinţa din data de 13.12.2007, doar cea a inculpatului H. a fost amânată până la completare cu alte documente, deci, până la o dată ulterioară, neprecizată.

Astfel, în declaraţia dată la urmărire penală, martora NN. a precizat că, în baza cererii, a introdus solicitarea lui H. pe lista care a intrat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 13.12.2007. În şedinţă, membrii comisiei au hotărât cu privire la cererea formulată de către H. că aceasta trebuie amânată "până la completare cu alte documente".

Având în vedere această hotărâre a Comisiei, martora NN. a efectuat următoarele menţiuni olografe, cu creionul, pe cererea inculpatului "cererea nr. x din 13.12.2007, făcut răspuns !!!, HTA ?! a intrat în şedinţa din 13.12.07 şi a fost lăsată în standby până transmite şi alte acte".

Ulterior şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 13.12.2007, martora NN., la solicitarea directorului QQ., a redactat adresa din 11.01.2008, prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu referire la cererea de tratarea cu prioritate a dosarului nr. x C. civ. adresată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrată sub nr. x/21.09.2007, a solicitat inculpatului să transmită documente care să probeze faptul că se află într-o situaţie excepţională întrucât după analizarea cererii iniţiale s-a constatat că actele transmise anterior sunt insuficiente în susţinerea cererii de tratare cu prioritate.

Urmarea acestei solicitări, inculpatul H. a depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor o adeverinţă medicală emisă la data de 15.01.2008, care nu are ştampilă de intrare în Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi în care se atestă că este suferind de "HTA esenţială şi aritmie extrasistolică", constatări făcute de doctorul RR., medic specialist medicină generală, medicină de familie şi medic primar medicină de urgenţă. Martora NN. a arătat că această adeverinţă i-a fost adusă de directorul QQ. care, este posibil, să-i fi spus să o aibă în vedere pentru introducerea cererii mai repede în şedinţă.

Întrucât inculpatul H. a completat cererea cu alte documente, aşa cum s-a hotărât în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 13.12.2007, cererea acestuia a fost introdusă din nou în tabelul cuprinzând solicitări de soluţionare cu prioritate a unor dosare înregistrate la secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a intrat în şedinţa din 31.01.2008, fiind aprobată de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, alături de celelalte 290 de cereri (o singură cerere a fost amânată - poz. 8, tabel - file x, dup).

În actul de acuzare parchetul a reţinut, pe baza declaraţiei martorilor RR. şi Y. şi a procesului-verbal din 16.12.2005, că diagnosticul pus inculpatului prin adeverinţele depuse la cererea de soluţionare cu prioritate a cererii de despăgubiri nu putea fi încadrat în situaţie excepţională care să justifice soluţionarea cu prioritate a cererii sale.

În prealabil, Curtea a reţinut că adeverinţele medicale eliberate inculpatului provin de la o persoană îndrituită să emită astfel de înscrisuri (medicul RR.), iar diagnosticul menţionat în acestea este unul real, astfel cum rezultă din declaraţiile medicului RR.. Tot din declaraţia acestui martor rezultă că afecţiunile constatate (hipertensiune arterială şi aritmie extrasistolică) nu reprezintă afecţiuni grave.

Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi parchetul, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin procesul-verbal din 16.12.2005, a propus soluţionarea cu prioritate a dosarelor de despăgubire pentru considerente care să justifice situaţii excepţionale în cazul afecţiunilor oncologice, însă ulterior s-a revenit asupra acesteia, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa Curţii.

Astfel, în declaraţia sa, martorul OO. a precizat "La momentul de început al activităţii CCSD - ului, în cadrul cererilor de soluţionare cu prioritate întemeiate pe motive medicale s-au purtat discuţii dacă un diagnostic sau altul poate fi considerat motiv întemeiat, astfel că la un moment dat ne-am trezit că am fost acţionaţi în justiţie atunci când au fost amânate cererile şi, întrucât nu exista nici un criteriu legal, am luat hotărârea să fie admise toate cererile pe motive medicale, indiferent de diagnostic. […] la începuturile CCSD până când s-a hotărât că nu suntem în măsură să facem o cenzură profesionistă a cererilor pe motive medicale, întrucât nu aveam cunoştinţe medicale, iar acestea erau admise în bloc, fără a mai fi analizat motivul medical pe care se baza cererea."

Martorul PP. (declaraţie file x, d.i.) a precizat că "La momentul desemnării mele în CCSD, februarie 2007, practica CCSD era de aprobare a tuturor cererilor de urgentare pe motive medicale dovedite prin adeverinţe medicale. […] din câte îmi amintesc, nu exista nici un criteriu de departajare a cererilor de cazuri medicale."

Martorul QQ. (declaraţie file x, d.i.) a arătat că "petenţii care considerau că se află într-o situaţie ce justifică urgentarea soluţionării dosarelor de despăgubire formulau cereri de urgentare prin care invocau, de cele mai multe ori, motive medicale dar şi alte motive sociale sau vârsta. Cererile erau însoţite de înscrisuri doveditoare şi erau înregistrate la ANRP. Acestea erau transmite secretariatului comisiei care le introducea într-un tabel ce cuprindea nume, prenume, dosar, dosarul la care făceau referire în ordinea înregistrării la ANRP. Toate cererile primite până la întocmirea materialului pentru şedinţa CCSD intrau în şedinţa imediată. Nu exista un criteriu după care să se analizeze sau să treacă în tabel separat pe vreun motiv sau cu întâietate, ci toate erau trecute în tabel. […] Din câte cunosc eu, toate cererile de urgentare au fost admise de către CCSD.[…] Întrebare avocat inculpat C.: în cadrul ANRP sau CCSD era vreo persoană care avea pregătire medicală de specialitate pentru a analiza temeinicia motivelor medicale invocate în cererile de soluţionare cu prioritate? R: nu, intrau toate cererile.[…] Întrebare avocat inculpat D.: exista vreun criteriu de departajare a cazurilor medicale ce făceau obiectul cererilor de prioritate? R: nu."

La întrebarea formulată de avocatul inculpaţilor D. şi F. dacă exista vreun criteriu de departajare cu privire la cazurile de tratare cu prioritate, martora KK. (declaraţie file x, dup) a precizat că "nu am cunoştinţă despre acest aspect şi nu am avut în atribuţii soluţionarea cererilor de tratare cu prioritate. Nu am cunoştinţă cum erau analizate dosarele pe criterii medicale dacă exista o prioritate sau nu între acestea, însă aşa cum am arătat şi anterior, nu cred că exista o astfel de prioritate între cererile pe motive medicale întrucât nu era prevăzută în lege o astfel de departajare, iar din comisie nu făcea parte nici un medic care să fie în măsură să analizeze afecţiunile medicale invocate de către petenţi şi dovedite cu acte medicale. Din câte cunosc eu nu au fost respinse cereri de tratare cu prioritate pe motive medicale."

Şi inculpata F., în declaraţia dată în faţa Curţii, a precizat că "[…] cererile vizând motive medicale trebuiau să fie întotdeauna însoţite de documente justificative, respectiv înscrisuri medicale. Tot în cadrul acestei categorii, nu exista nici un criteriu de departajare a acestora în funcţie de diagnosticul menţionat în înscrisul justificativ. Nici legea nu prevedea astfel de criterii, situaţie în care acestea erau lăsate la aprecierea membrilor CCSD. În procesul-verbal din şedinţa din 16.12.2005 s-a încercat o ierarhizare a acestor cereri pe motive medicale şi s-a pus problema ca doar adeverinţele medicale care menţionau un diagnostic oncologic să fie considerate ca fiind temeinic motivate, însă s-au purtat discuţii faţă de această situaţie în sensul că nu ar fi posibilă o astfel de departajare întrucât s-ar încălca legislaţia privind combaterea discriminării. Aceste discuţii au fost anterioare emiterii deciziei din 2006 iar acea propunere nu a fost preluată în cadrul deciziei tocmai pentru acele considerente. La momentul la care am fost numită în CCSD, mi s-a adus la cunoştinţă în prima şedinţă că nimeni nu are cunoştinţe medicale şi, întrucât au apreciat necesitatea consultării unor specialişti, au făcut o sesizare către Ministerul Sănătăţii pentru a stabili o eventuală ordine de prioritate în funcţie de diagnosticul medical. Ministerul Sănătăţii a refuzat să facă acest lucru, motivând că nu au atribuţii în acest domeniu, astfel că s-a luat hotărârea ca toate cererile de prioritate pe motive medicale care erau însoţite de documente justificative să fie considerate ca temeinic motivate ş să fie aprobate. […]"

Declaraţia inculpatei F. se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor D. şi A., care prezintă în esenţă aceleaşi împrejurări cu privire la cererile de soluţionare cu prioritate pe motive medicale, dar şi cu procesul-verbal încheiat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 27.04.2006, în care s-a propus transmiterea către Ministerul Sănătăţii a listei de solicitări de soluţionare cu prioritate a unor dosare.

Coroborând toate declaraţiile anterior menţionate, Curtea a reţinut că, la început, în anii 2005-2006, s-a încercat o ierarhizare a cererilor de soluţionare cu prioritate pe motive medicale, însă ulterior s-a revenit din cauza lipsei unor criterii de departajare, fiind considerate ca întemeiate şi admise toate cererile prin care erau invocate motive medicale şi erau dovedite cu înscrisuri medicale. Şi adresa nr. x/27.10.2017 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care s-a comunicat că, în anul 2006 au fost admise 241 şi respinse 15 cereri de soluţionare cu prioritate a dosarelor de despăgubire, în anul 2007 au fost admise 958 şi respinse 0 cereri de soluţionare cu prioritate a dosarelor de despăgubire, iar în anul 2008 au fost admise 2394 şi respinse 1 cereri de soluţionare cu prioritate a dosarelor de despăgubire, vine să întărească această concluzie.

În atare situaţie, Curtea nu a găsit ca relevantă declaraţia martorului RR., prin care a arătat că afecţiunile constatate (hipertensiune arterială şi aritmie extrasistolică) nu reprezintă afecţiuni grave.

Nici declaraţiile martorului Y. - prin care a arătat că, deşi îl cunoştea pe inculpat de mai mult timp, nu i s-a părut niciodată că acesta ar fi fost bolnav, inculpatul H. spunându-i că "această cerere urma să fie folosită pentru a încerca urgentarea soluţionării dosarului", fiind doar "un pretext pentru urgentarea soluţionării dosarului" - nu pot fi reţinute de Curte în contextul în care, pe de o parte, exprimă o părere subiectivă a martorului care este infirmată de acte medicale (adeverinţele medicale emise pe numele inculpatului H.), ce nu au fost dovedite ca fiind false, iar pe de altă parte, susţinerile martorului trebuie evaluate şi în lumina relaţiilor dintre acesta şi inculpatul H., inclusiv prin prisma cercetărilor efectuate în dosarul nr. x/2015 al DNA şi a soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2017 (prin încheierea din 3.07.2017/F/CP pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 340 rap. la art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul H., împotriva soluţiei de clasare a cauzei, dispusă prin Rechizitoriul nr. x din data de 20 iulie 2016 şi Ordonanţa nr. 277/II-2/2016 din data de 5 septembrie 2016 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie din 20 iulie 2016 faţă de numiţii YYYY., Y., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD. şi EEEEE., privitor la infracţiunile de complicitate la săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. şi ped. de art. 48 alin. (1), rap. la art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru începerea urmăririi penale cu privire la persoanele anterior menţionate şi în ceea ce priveşte infracţiunea mai sus menţionată).

În final, Curtea a constatat că, într-adevăr, aşa cum a reţinut şi parchetul, din menţiunile făcute în tabelul cuprinzând solicitările unor persoane de rezolvare cu prioritate a unor dosare, rezultă că la rubrica "diagnostic/alte probleme semnalate" sunt trecute ca şi justificare afecţiuni grave, cum ar fi retinopatie diabetică, ciroză hepatică, tulburare depresivă majoră, hemangiom occipital operat paralizie, adenom de prostată, etc, însă din acelaşi tabel rezultă că au mai fost persoane cu diagnostic asemănător celui avut de inculpat cărora li s-au admis cererile, sens în care a se vedea poziţiile 6, 20, 32, 135, 166.

Prin actul de sesizare s-a mai reţinut că inculpaţii, membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au ţinut cont şi nu au avut în vedere că inculpatul H. nu era titularul dreptului pentru care legea i-a recunoscut dreptul la despăgubire în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat, ci un cesionar de drepturi litigioase.

Nici această susţinere nu poate fi reţinută de Curte atât timp cât, ca efect al încheierii contractului de vânzare cumpărare drepturi litigioase, cumpărătorul de drepturi litigioase (inculpatul H.) se subrogă în toate drepturile vânzătorului (T.). În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă prin decizia nr. 4792/2008 din data de 09.07.2008 . Astfel fiind, dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii aflat în patrimoniul vânzătorului - T. se transferă în patrimoniul cumpărătorului - H., acesta din urmă făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Cum dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu definesc noţiunea de "persoană îndreptăţită" şi nici nu fac distincţie între titularul dreptului de proprietate preluat abuziv, moştenitorii acestuia sau cumpărătorii de drepturi litigioase, toată procedura, inclusiv posibilitatea de a formula cerere de soluţionare cu prioritate, se aplică întocmai pentru toate categoriile anterior menţionate, inclusiv pentru cumpărătorii de drepturi litigioase.

Şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că nu se făcea nicio diferenţă între titulari, moştenitori şi cesionari. Astfel, martorul OO. (declaraţie file x, d.i.), la întrebarea dacă în procedura soluţionării cererilor de prioritate se făcea distincţie între calitatea de cesionar şi cea de beneficiar, a arătat că "nu cred că se făcea vreo diferenţă. De altfel, nu ştiu dacă pe tabelul în care erau înscrise cererile de tratare cu prioritate se menţiona şi acest aspect, cred că nu.", iar la întrebarea dacă cunoaşte să existe vreo normă sau dispoziţie legală care să interzică formularea de cerere de tratare cu prioritate de către cesionar, a răspuns că nu ştie să existe astfel de reglementare.

Martorul PP. (declaraţie file x, d.i.), la întrebarea dacă în procedura soluţionării cererilor de prioritate în CCSD se făcea vreo diferenţă în funcţie de calitatea de cesionar sau de proprietar ori toate erau tratate la fel, a arătat că "toate cererile din tabel erau tratate la fel, respectiv aprobate şi nu îmi amintesc dacă în tabel era făcută vreo menţiune cu privire la calitatea petentului de cesionar sau proprietar, dat fiind faptul că dosarul încă nu ajunsese în analiza secretariatului ANRP."

Martora CCCC., la întrebarea dacă în 2007-2008, exista vreo normă care să interzică formularea unor cereri de tratare cu prioritate de către cesionari, a arătat că "nu ştiu dacă exista vreo normă în acest sens, însă s-au luat decizii interne în cadrul unor şedinţe, în sensul că cesionarul nefiind persoană îndreptăţită, nu ar fi fost îndreptăţit să formuleze cerere de tratare cu prioritate. La momentul angajării mele, martie 2008, nu mai reţin dacă existau astfel de decizii sau dacă relativ repede au fost luate astfel de decizii, întrucât ştiu că se discuta despre acest lucru la câteva luni de la angajarea mea."

Şi martorii GGGG. (declaraţie file x, d.i.) şi QQ. (declaraţie file x, d.i.) au precizat că nu se făcea nicio diferenţă între beneficiari, în funcţie de calitatea de proprietar sau cesionar, în procedura aprobării cererii de soluţionare cu prioritate.

La data de 13.02.2008, prin adresa nr. x C. civ./2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti comunicarea într-un termen cât mai scurt a situaţiei juridice a terenului ce făcea obiectul Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007, solicitare redactată de consilierul FFFFF., avizată de consilierul TT. şi semnată de directorul QQ..

Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Evidenţă Proprietăţi a comunicat prin adresa nr. x/15.02.2008 Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Direcţiei Juridic Contencios, Legislaţie din cadrul primăriei, faptul că nu deţine date din care să rezulte modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului de 160.418 mp identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de R., făcând totodată şi descrierea zonelor ce constituie terenul în discuţie. Ataşat acesteia a fost înaintată şi copia adresei nr. x/31.10.2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Evidenţă Proprietăţi .

La data de 22.02.2008, prin adresa nr. x, Direcţia Juridic, Contencios, Legislaţie din cadrul primăriei a solicitat Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală transmiterea cât mai urgentă direct către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a situaţiei juridice a imobilului fosta "Q." ce face obiectul notificării nr. x/2001 privind dosarul nr. x conexat la dosarul nr. x, soluţionat prin emiterea DPG nr. 8427/2007 şi nr. 8428/2007.

S-a reţinut că din conţinutul acestei corespondenţe rezultă graba cu care trebuiau transmise datele solicitate, precum şi faptul că la jumătatea lunii februarie a anului 2008 Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea neclarităţi în privinţa situaţiei juridice a terenului care făcea obiectul dosarului de despăgubire nr. x.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că în şedinţa din data de 31.01.2007 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a admis cererea de soluţionare cu prioritate a dosarului, formulată de inculpatul H.. Din declaraţiile martorilor CCCC., SS., HHHH., TT., EEEE., QQ., angajaţi ai Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă procedura urmată de un dosar înregistrat în vederea soluţionării, respectiv după extragerea aleatorie sau după admiterea cererilor de soluţionare cu prioritate, dosarele erau repartizate consilierilor care verificau dacă sunt complete, în sensul că verificau existenţa avizului de legalitate, existenţa dispoziţiei primarului, calitatea de persoană îndreptăţită, calitatea de moştenitor a persoanei îndreptăţite, situaţia juridică a imobilului respectiv, iar dacă apreciau că sunt complete erau înaintate, în format electronic, pentru a fi înmânate experţilor evaluatori în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, iar dacă nu erau complete sau existau anumite neclarităţi solicitau completări, clarificări, fie de la primărie, fie de la prefectură, fie chiar de la solicitant. În atare situaţie, existenţa neclarităţilor la jumătatea lunii februarie a anului 2008 în privinţa situaţiei juridice a terenului care făcea obiectul dosarului de despăgubire nr. x nu era o împrejurare excepţională aşa cum se lasă să se înţeleagă, ba chiar era una firească, în condiţiile în care cererea de soluţionare cu prioritate fusese admisă la 31.01.2008, iar dosarul a ajuns la consilier în vederea verificării după această dată.

Şi graba reţinută de parchet este justificată, având în vedere că era un dosar în care se admisese cererea de soluţionare cu prioritate, iar astfel de dosare erau tratate cu întâietate, aşa cum arată martora GGGGG., iar pe de altă parte, constatându-se întârzieri în rezolvarea dosarelor, se încerca accelerarea procedurilor "atât doamna preşedinte A. cât şi domnii vice-preşedinţi, domnii D. şi Iuoraş Mihnea veneau să întrebe dacă s-au repartizat dosarele, dacă au fost aduse rapoartele […] De altfel, întreaga instituţie era cumva sub presiune pentru a rezolva cât mai repede dosarele, sens în care consilierii juridici veneau în fiecare zi la mine să mă întrebe dacă au fost depuse rapoartele de expertiză în dosarele ce le fuseseră repartizate.", aşa cum rezultă din declaraţia martorului EEEE..

Din declaraţia martorilor TT. şi SS. rezultă că dosarul cu cererea de despăgubire a domnului H. a fost repartizat unui consilier care ulterior a intrat în medical şi apoi s-a dispus repartizarea unui alt consilier prin dispoziţia directorului direcţiei.

Martora SS., în faţa Curţii, a precizat "Colega mea a constatat că sunt nişte nereguli, urmând să emită adresă către Primarul Mun. Bucureşti, doar că aceasta nu a mai venit la serviciu, fiind în concediu medical, situaţie în care şeful de serviciu TT., după ce a discutat în prealabil cu preşedinta A., mi-a solicitat mie să întocmesc adresa respectivă. Împreună cu şeful de serviciu am întocmit respectiva adresă după care am predat-o acestuia şi din acest moment nu am mai avut nici un fel de atribuţie în legătură cu acest dosar."

După aprobarea cererii de soluţionare cu prioritate şi desemnarea evaluatorului în persoana inculpatului G. de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în şedinţa din data de 31.01.2008, inculpatul G. a semnat anexa nr. 51 la contractul de prestări servicii nr. x şi a preluat dosarul în format PDF pe un CD în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Deşi parchetul reţine ca dată a contractului de prestări servicii data de 15.02.2008, din exemplarul semnat şi ştampilat de către inculpatul G., ataşat în original la dosar, nu rezultă nici data încheierii anexei şi nici data încheierii contractului de prestări servicii. Pe copiile anexei 51 la contractul de prestări servicii nr. x este aplicată, în colţul dreapta jos, o ştampilă pătrată a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca dată 15 FEB 2008, care însă nu poate fi considerată ca dată a încheierii anexei, ci ca dată a înregistrării anexei la A.N.R.P. Sub acest aspect, inculpatul G., în declaraţia dată în faţa Curţii, a precizat că "La acel moment aveam un contract cadru de colaborare cu ANRP de prestări servicii evaluare. La fiecare lucrare ce mi se dădea se încheia o anexă, semnată de mine şi de dl. HHHHH. la momentul la care îmi înmâna lucrarea. […] Nu îmi mai amintesc data primirii lucrării şi nici data depunerii raportului de evaluare la ANRP […] Am cunoştinţă că în acte apare ca fiind predată lucrarea la o zi după preluare, însă sigur este o greşeală de înregistrare din partea ANRP."

Nici din raportul de evaluare nu rezultă data preluării lucrării şi nici data întocmirii raportului de evaluare, în acest ultim caz fiind menţionate doar luna şi anul, respectiv februarie 2008, pe prima pagină a raportului .

Din cuprinsul raportului, aşa cum a reţinut şi parchetul, la rubrica "Data evaluării" inculpatul G. a menţionat că "Opinia privind valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare a luat în considerare datele şi informaţiile deţinute sau culese şi analizate de evaluator în data de 15.02.2008", ceea ce înseamnă că la această dată avea deja repartizat dosarul în vederea efectuării raportului de evaluare. De asemenea, în ceea ce priveşte "data inspecţiei" în raportul de evaluare se precizează că aceasta a avut loc în data de 15.02.2008, iar conform unei declaraţii ataşate raportului de evaluare rezultă că inculpatul H. a primit un exemplar al acestuia la data de 18.02.2008, ceea ce conduce la concluzia că raportul de expertiză era finalizat cel mai târziu la data de 18.02.2008. Sub acest aspect, inculpatul G. a precizat că "[…] Nu îmi mai amintesc data primirii lucrării şi nici data depunerii raportului de evaluare la ANRP, însă ştiu că şi pe această lucrare, am lucrat exact ca şi la celelalte, respectiv în maxim 7-10 zile rapoartele erau finalizate […]."

În atare situaţie, Curtea nu a putut reţine susţinerea parchetului din actul de sesizare a instanţei în sensul că la data de 15.02.2008 inculpatul G. a semnat anexa la contract, în aceeaşi zi a făcut inspecţia terenului şi tot în aceeaşi zi a întocmit şi raportul de evaluare pentru proprietatea imobiliară situată în Bucureşti, Q., zona Şoseaua x, str. x - STS.

Prin raportul de evaluare pentru proprietatea imobiliară situată în Bucureşti, Q., zona Şoseaua x, str. x - STS, inculpatul G. a stabilit că valoarea terenului este de 128.276.015 euro echivalent a 466.770.763 RON, respectiv 1315,53 euro pe mp, pentru determinarea valorii de piaţă fiind folosită metoda "abordării prin comparaţie", iar pentru comparaţie inculpatul a selectat trei oferte de vânzare prezentate spre tranzacţionare, indicate în Anexa 2 "Tabel centralizator comparabile şi date de piaţă".

Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi parchetul prin actul de sesizare, din cuprinsul raportului la rubrica "Data evaluării" rezultă că "Opinia privind valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare a luat în considerare datele şi informaţiile deţinute sau culese şi analizate de evaluator în data de 15.02.2008" în condiţiile în care la anexa nr. 2 a raportului au fost ataşate patru extrase imprimate cu anunţuri de vânzare dintre care două au fost imprimate în data de 16.02.2008 de pe site-ul de internet www.imobilare.net. O explicaţie a acestei împrejurări ar putea fi aceea că inculpatul G. a imprimat două anunţuri la finalul zilei de 15.02.2008, iar celelalte două la începutul zilei de 16.02.2008, cert este că inculpatul nu a precizat nimic cu privire la acest aspect, dar nici nu a fost întrebat în mod expres.

După primirea relaţiilor solicitate de la Primăria Municipiului Bucureşti şi după întocmirea raportului de evaluare a terenului de către inculpatul G., consilierul desemnat cu soluţionarea dosarului a verificat raportul de evaluare dacă respectase obiectul evaluării şi dacă acesta conţinea comparabilele, întrucât în perioada în discuţie nu existau experţi evaluatori care să avizeze rapoartele de evaluare din punct de vedere al respectării standardelor internaţionale, astfel cum rezultă din declaraţia martorului TT., precum şi din adresa nr. x/17.06.2015 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor .

Constatând că dosarul era complet, iar raportul respectase obiectul evaluării şi conţinea comparabilele, consilierul a înscris dosarul de despăgubiri nr. x şi raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. într-un tabel, care conţinea mai multe rubrici, printre care numărul dosarului, numele persoanei îndreptăţite, numărul dispoziţiei primarului, cine a emis dispoziţia, obiectul dosarului, valoarea menţionată în raportul de evaluare, numele evaluatorului, despăgubiri primite la data preluării, data acordării despăgubirilor şi suma finală acordată prin decizia CCSD, tabel care a fost introdus pe agenda de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28.02.2008, cu denumirea de "tabel cu decizii ce urmează a fi emise în baza rapoartelor de evaluare", semnat de inculpaţii A., B., C., D., F. şi E..

În şedinţa din 28.02.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a aprobat tabelul cu decizii ce urmează a fi emise în baza rapoartelor de evaluare, fără a exista niciun fel de discuţii cu privire la dosarul de despăgubire nr.x sau la raportul de evaluare întocmit în acest dosar, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28.02.2008, semnat de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

La data de 03.03.2008 a fost redactată Decizia nr. 1567/28.02.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea inculpatului H. în cuantum de 466.770.763 RON, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu numărul x/CC de inculpatul G.. Decizia a fost semnată de preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, inculpata A., a fost avizată de martorul QQ., director, şi a fost redactată de martorul TT., consilier în cadrul aceleiaşi instituţii.

La data de 04.03.2008, inculpatul H. a primit un exemplar în original al Deciziei nr. 1567/28.02.2008, astfel cum rezultă din menţiunea olografă făcută pe spatele deciziei şi tot în aceeaşi zi a înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. x cererea de opţiune prin care a solicitat convertirea titlului de despăgubire reprezentat de Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1567/28.02.2008 în titlu de conversie pentru suma de 466.770.763 RON, iar în ziua de 05.03.2008 s-a emis titlul de conversie în cuantum de 466.770.763 RON, reprezentând un număr total de 466.770.763 acţiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune.

Pentru aceasta, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia nr. 140 din 05.03.2008, denumită "Titlu de conversie", care a fost semnată de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul C., decizie redactată de consiliera WW..

Sub acest aspect parchetul a invocat urgenţa cu care inculpatul H. a solicitat convertirea despăgubirilor în acţiuni la Fondul Proprietatea, urgenţa cu care s-a emis titlul de Conversie a sumei de bani în acţiuni, pe care le-a cesionat, la scurt timp.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că inculpatul H. şi-a exercitat un drept prevăzut de lege prin cererea de convertire a sumei de bani în acţiuni, pe care putea să o formuleze oricând, după emiterea titlului de despăgubiri, nefiind stabilit prin lege vreun termen în acest sens.

Cât priveşte rapiditatea emiterii Titlului de Conversie, Curtea a constatat că din cele cinci titluri înaintate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la dosar trei sunt emise la o zi de la formularea cererii de opţiune de către beneficiarul despăgubirilor, ca şi în cazul inculpatului H., unul este emis la două zile de la formularea opţiunii, iar unul este emis chiar în ziua în care s-a formulat şi opţiunea. În atare situaţie, Curtea a reţinut că nu poate fi vorba de o situaţie excepţională în cazul inculpatului H., respectiv de urgenţa invocată de parchet, ci mai degrabă de o practică în ceea ce priveşte emiterea titlurilor de conversie.

În următoarea zi de la emiterea deciziei de conversie, la data de 06.03.2008, Ministrul Economiei a transferat de la Fondul Proprietatea în contul deschis în data de 06.03.2008 la Depozitarul Central aparţinând inculpatului H. un număr de 466.770.763 acţiuni .

Anterior primirii despăgubirilor de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul H. a derulat mai multe afaceri în sectorul industriei de cupru, al imobiliarelor, al prospecţiunilor şi în cel al exploatării apelor minerale, folosind în acest scop mai multe entităţi off-shore, înmatriculate în Cipru, Columbia Britanică, Olanda şi Insulele Marshall. În unele din aceste firme, H. a figurat ca proprietar direct, iar alteori a acţionat prin agenţi fiduciari.

La data de 20.03.2008, inculpatul H., în calitate de cedent şi FFF., reprezentant al cesionarului XX., societate înregistrată în Cipru, au adresat DEPOZITARULUI CENTRAL S.A. o cerere de cesiune între vii, prin care au solicitat înregistrarea transferului unui număr de 396.755.149 acţiuni emise de Fondul Proprietatea, din contul lui H., în contul XX. .

Conform documentelor bancare, în aceeaşi dată, inculpatul H. a încasat de la XX., în contul în euro, IBAN x, deschis la GGG., cu titlu de transfer escrow, suma de 47.454.904,40 euro, reprezentând contravaloarea cesionării acţiunilor.

Ulterior acestei tranzacţii, respectiv în data de 16.05.2008, inculpatul H. a înregistrat la DEPOZITARUL CENTRAL S.A., o cerere de cesiune între vii, prin care a solicitat înregistrarea transferului unui număr de 70.015.614 acţiuni emise de Fondul Proprietatea din contul său, în contul cesionarului YY..

Cesionarea s-a efectuat în schimbul plăţii de către YY. a sumei de 43.059.603 RON (11.797.151 euro), încasate de către inculpatul H., în data de 16.05.2008, în contul de RON cu IBAN x deschis la III..

În scopul identificării modului în care au circulat sumele de bani primite de către inculpatul H. în urma valorificării despăgubirilor stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Proprietăţilor, s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie .

Astfel, prima operaţiune derulată de inculpatul H. a constat în preluarea Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, societate din domeniul construcţiilor, cu un patrimoniu important şi potenţial ridicat, aflată în anul 2008 în insolvenţă.

Pentru atingerea acestui obiectiv, inculpatul H. a folosit off-shore-ul JJJ. al cărei beneficiar real era, conform propriei sale declaraţii făcute în data de 08.05.2008, la III. .

În acest sens, prin contractul de împrumut încheiat în data de 25.04.2008, inculpatul H. se obliga să pună la dispoziţia JJJ., reprezentată de către martora Z., suma de 7.200.000 euro, pentru o perioadă de 1 an, cu o dobândă de 8%, "pentru dobândirea Pachetelor de Acţiuni", în cadrul investiţiilor pe care intenţiona să le facă .

Conform clauzelor convenţiei, la data de 29.04.2008, inculpatul H. a transferat din contul personal în euro, deschis la GGG., în contul JJJ., deschis la KKK. S.A. cu IBAN x, suma de 7.142.000 euro, cu explicaţia "ctr. împrumut" .

Aşa cum reiese din extrasul de cont, suma de 7.142.000 euro a fost încasată în data de 30.04.2008 şi a fost utilizată pentru plata sumei de 7.140.000 euro către KKK. cu explicaţia "achiziţie creanţă KKK. cf. ctr. 118/30.04.2008" .

Contractul nr. x a fost încheiat între KKK. S.A., în calitate de cedent şi JJJ., reprezentată de inculpatul H., împuternicit încă din data de 21.04.2008, în calitate de cesionar şi a avut ca obiect cesionarea creanţei rezultate din contractele de finanţare întocmite de cedent cu Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, în cuantum de 28.722.703,57 RON . JJJ. a preluat creanţa de la KKK. S.A., împreună cu 12 imobile, dintre care 11 erau compuse din terenuri şi construcţii, prin care s-a garantat creanţa .

Ulterior preluării creanţei asupra Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, JJJ. a devenit şi acţionar majoritar al companiei, cu o participare de 64,04% ca urmare a cesiunii unui număr de 634.424 acţiuni de către vechii acţionari (18,9%), precum şi a majorării capitalului social cu suma de 50.000.280 RON, echivalentul unui număr de 1.515.160 de acţiuni, reprezentând 45,14% din capitalul social.

Cesionarea acţiunilor Companiei de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A de către acţionari, societăţii JJJ. a avut loc în intervalul mai - iunie 2008, plata (3.828.623 RON) efectuându-se din sumele transferate de inculpatul H. din contul personal, în contul JJJ. de la III., care le-a convertit în RON, apoi a achitat contravaloarea, după cum reiese din extrasele de cont ale societăţii off-shore, din contractele de vânzare-cumpărare acţiuni şi din declaraţia martorei Z.., menţinută şi în faţa Curţii .

Martora a precizat că preluarea acţiunilor la CCCF S.A. s-a făcut de către inculpatul H. din despăgubirile acordate de ANRP, care au fost transferate din conturile personale ale inculpatului, în conturile JJJ..

Astfel fiind, s-a constatat că suma de 7.142.000 euro şi 3.828.623 RON, obţinută de către inculpatul H. din despăgubirile ANRP a fost transferată, cu titlu de împrumut, de către acesta din contul său personal în contul off-shore-ului JJJ., pe care îl controla, pentru a fi ulterior transformată în acţiuni şi creanţe ale unei societăţi aflate în procedura insolvenţei, dar al cărei patrimoniu putea fi uşor valorificat.

Din suma împrumutată de către inculpatul H. nu a fost recuperată până în prezent, decât în parte, într-un cuantum infim. Astfel, conform raportului de constatare întocmit de specialişti la data de 19.08.2015 şi a documentelor financiare aparţinând JJJ., depuse la dosarul cauzei de martora LLL., din banii încasaţi ca urmare a soluţionării dosarului x, inculpatul H. a împrumutat această societate, prin contracte succesive, în perioada 22.05.2008 - 25.07.2008, cu 12.759.829 RON şi 8.312.000 euro, din care i-au fost restituiţi 1.875.000 RON şi 43.000 euro în anul 2010 şi 1.441.000 RON şi 12.500 euro în anul 2011, sume foarte mici raportat la creditări .

În declaraţia dată la urmărire penală, martora Z. a afirmat că pe parcursul colaborării sale cu inculpatul H., a cărui angajată a fost în perioada 2006-2008, a constatat că acesta folosea societăţile off-shore mai puţin pentru a evita plata taxelor, cât mai ales pentru a-şi ascunde identitatea în afacerile pe care le derula.

În perioada 28.03-25.04.2008, inculpatul H., în baza unor contracte, a împrumutat S.C. MMM. S.R.L (societate având ca asociat unic NNN., cu suma de 2.435.000 euro (rezultată din cesionarea acţiunilor la Fondul Proprietatea către XX. în 20.03.2008), banii fiind viraţi după cum urmează:

- în data de 28.03.2008, din contul personal în euro deschis la GGG., inculpatul H. a virat S.C. MMM. S.R.L suma de 1.435.000 euro, cu titlu de împrumut. Banii au fost încasaţi în aceeaşi dată de către societatea împrumutată şi au fost utilizaţi integral pentru schimb valutar în RON, rezultând 5.328.872,50 RON. Din contul în RON, S.C. MMM. S.R.L a virat suma de 5.360.000 RON în contul aparţinând S.C. OOO. S.A., x, utilizându-se pentru completarea sumei soldul creditor al contului în sumă de 148,67 RON, un schimb valutar din USD de 18.541 RON şi o încasare de 26.000 RON provenind tot dintr-un împrumut al inculpatului H.. Explicaţia tranzacţiei efectuate de către S.C. MMM. S.R.L, către S.C. OOO. S.A. a fost "cf. ctr. investiţii";

- la data de 25.04.2008, în baza unui alt contract de împrumut, din contul personal în euro deschis la GGG., inculpatul H. a virat suma de 1.000.000 euro societăţii MMM. S.R.L, care a fost încasată de către beneficiar în aceeaşi dată, când a fost schimbată în suma de 3.615.000 RON si apoi virată S.C. OOO. S.A., cu explicaţia "investiţii".

Din declaraţiile martorelor LLL., care a relatat că inculpatul i-a solicitat să se ocupe de S.C. MMM. S.R.L, în calitate de director economic şi Z., care a susţinut că S.C. MMM. S.R.L era deţinută de către inculpatul H., reiese că acesta din urmă controla respectiva societate prin intermediul căreia a transferat suma de 2.435.000 euro la beneficiarul final OOO. S.A., care de asemenea era controlată de către inculpat. Acest aspect reiese din aceea că S.C. OOO. S.A., devenită ulterior PPP. S.A. avea ca şi acţionar majoritar QQQ.,al cărei beneficiar real era inculpatul H., conform depoziţiei martorei RRR., fostă angajată a SSS., firmă care se ocupa de înfiinţarea de companii în zone cu facilităţi fiscale şi la ale cărei servicii a apelat şi inculpatul în perioada 2002-2010.

Un alt circuit efectuat de către inculpatul H. cu sume de bani obţinute din despăgubirile acordate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a vizat utilizarea S.C. EEE. S.A.

La data de 16.05.2008, inculpatul H. a încasat 43.059.603 RON de la YY., reprezentând contravaloarea cesionării unui număr de 70.015.614 acţiuni emise de Fondul Proprietatea, în contul său personal în RON cu IBAN x deschis la III., cu explicaţia "cump. acţiuni cf. ct. escrow".

Din această sumă, 37.997.274 RON i-a transferat în data de 02.06.2008, în contul său de RON deschis la TTT.. Tot în acest cont inculpatul H. a mai transferat, din contul său în RON deschis la GGG., la data de 24.03.2008, suma de 18.582.000 RON, rezultată în urma schimbului valutar a sumei de 9.188.000 euro, încasaţi ca urmare a valorificării primului pachet de acţiuni la Fondul Proprietatea în favoarea XX..

O parte din bani, respectiv 8.345.168 RON au fost schimbaţi în moneda euro şi transferaţi în contul în aceeaşi monedă al inculpatului de la TTT., iar 23.703.184 RON au făcut obiectul unui schimb valutar în dolari, fiind transferaţi în contul de dolari al inculpatului H., de la TTT..

Din acest din urmă cont, în data de 08.08.2008, inculpatul a transferat suma de 9.380.000 euro în contul său de la K. S.A.. În aceeaşi zi din contul în RON deschis la K. a fost iniţiat un schimb valutar care a creditat contul în dolari americani cu 649.000 USD. Suma cu care a fost efectuat schimbul valutar a fost virată din contul în RON cu IBAN x deschis de inculpatul H. la III. şi provine dintr-o încasare de 2.240.000 RON de la UUU. S.A. (societate controlată de către inculpat), plată efectuată cu explicaţia "rest ctr. împrumut".

Tot în data de 08.08.2008 a fost dispusă plata sumei de 10.010.000 USD către EEE. S.A. cu explicaţia "cv ctr escrow şi ctr vc".

Suma astfel încasată de EEE. S.A. a fost utilizată pentru trei plăţi, tot în data de 08.08.2008, conform extraselor de cont:

- 3.000.000 USD către VVV. în contul x cu explicaţia "transfer cf escrow 06.06.2008 share acquisition";

- 4.000.000 USD către WWW. în contul x cu explicaţia "transfer cf ctr escrow 06.08.08";

- 3.000.000 USD către XXX. în contul x cu explicaţia "transfer cf ctr escrow 06.08.08".

Din Hotărârea nr. 14 din 08.08.2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. EEE. S.A. a reieşit că la această dată în cadrul şedinţei prezidate de către inculpatul H., acţionariatul EEE. S.A. a aprobat vânzarea acţiunilor deţinute de WWW. (24.373.680 acţiuni reprezentând 20% din capitalul social), XXX. (18.280.260 acţiuni reprezentând 15% din capitalul social) şi VVV. (18.280.260 acţiuni reprezentând 15% din capitalul social), respectiv 60.934.200 acţiuni, reprezentând 50% din capitalul social al S.C. EEE. S.A., către societatea YYY., reprezentată prin "dl. H., în calitate de cesionar".

În procesul de tranzacţionare a celor 50% din acţiuni, în fapt, în persoana inculpatului H. se regăseau şi acţionari şi potenţialul cumpărător şi reprezentantul EEE. S.A. ca şi preşedinte AGA. Inculpatul H. este beneficiarul real al YYY., conform unui înscris emanând de la Camera de Comerţ Delft şi al ZZZ. şi al AAAA. (societăţi acţionare), aşa cum reiese din confirmările redactate de BBBB., societate care asigura serviciile de secretariat pentru aceste firme.

Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. EEE. S.A. a fost o pură formalitate deoarece şedinţa extraordinară a AGA, de aprobare a tranzacţionării acţiunilor, cu destinatar final YYY. s-a desfăşurat în data 08.08.2008, în contextul în care contractul de vânzare a acţiunilor fusese deja încheiat în data de 06.08.2008 între cumpărător (YYY.) şi vânzător (VVV., XXX. şi WWW.), aşa cum reiese din extrasul convenţiei şi tot în aceeaşi dată a fost semnat şi negociat contractul nr.x pentru înfiinţarea unui cont escrow, între VVV., XXX. şi WWW., în calitate de vânzători, YYY., în calitate de cumpărător, S.C. EEE., în calitate de titular de cont şi S.C. K. S.A. - Sucursala Vitan, în calitate de agent escrow. Potrivit acestei din urmă convenţii vânzarea acţiunilor EEE. S.A. de către cele trei entităţi cu sediul în Cipru urma să se facă pentru o suma de 30.000.000 USD, din care trebuia achitată prima rată în cuantum de 10.000.000 USD, în data de 08.08.2008, ceea ce s-a şi întâmplat.

Transferul sumei de 10.010.000 USD de către inculpatul H. din conturile sale în contul EEE. S.A. a avut ca unic obiectiv achiziţionarea de către acesta a pachetului de 50% din acţiunile acestei din urmă firme, în mod disimulat, prin intermediul YYY., al cărei beneficiar real era, în scopul de a ascunde dispoziţia proprietăţii asupra acţiunilor. Aceasta împrejurare rezultă din faptul că plata pachetului de acţiuni aparţinând VVV., XXX. şi WWW. nu s-a făcut de către societatea cumpărătoare YYY., ci s-a efectuat de către EEE. S.A., în data de 08.08.2008, din fondurile virate de către inculpat în aceeaşi zi, în condiţiile în care EEE. S.A. nu avea nicio calitate în această tranzacţie.

În continuare, Curtea a procedat la analiza acuzaţiilor aduse inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei de judecată prin raportare la situaţia de fapt anterior expusă şi la dispoziţiile legale incidente, aşa cum au fost interpretate prin Deciziile Curţii Constituţionale.

Astfel, prin actul de sesizare, în privinţa membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a reţinut că inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv în calitate de membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008, au aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315, 53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, fapte ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., membri ai Comisiei Centrale, au contestat existenţa unei atribuţii de serviciu vizând verificarea raportului de evaluare din punct de vedere ştiinţific, invocând, pe de o parte, lipsa unei prevederi exprese în acest sens, iar pe de altă parte, lipsa unei reglementări a situaţiilor în care trebuiau să dispună trimiterea dosarului pentru reevaluare.

De asemenea, aceiaşi inculpaţi au susţinut că niciunul dintre membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea competenţe profesionale pentru a analiza fondul rapoartelor de expertiză, neavând calitatea de expert evaluator, iar această verificare se făcea de către consilierul angajat din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii.

Conform art. 13² din Legea nr. 78/2000, "În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime."

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

Prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517/08.07.2016 şi, respectiv nr. 504/30.06.2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 13² din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen., a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, prin decizia nr. 405/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 08 iulie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Prin decizia nr. 392/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 504 din 30 iunie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Aşadar, prin cele două decizii anterior menţionate, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele deciziei nr. 405/15.06.2016, pe care le-a aplicat, ulterior, şi cu prilejul verificării constituţionalităţii prevederilor art. 248 C. pen. anterior (decizia nr. 392/06.06.2017, paragr. 31-38), că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului. În acest sens, Curtea a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară" (paragr. 59), ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (paragr. 64).

Astfel fiind, Curtea Constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii" (paragr. 65).

În consecinţă, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, fiind exterioare normativului penal substanţial regăsit în art. 246 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. (1969), art. 297 alin. (1) C. pen. şi, implicit, în art. 13² din Legea nr. 78/2000, acele încălcări de către funcţionar ale dispoziţiilor altor acte decât cele normative cu putere de lege, cum ar fi cele cuprinse în hotărâri ale Guvernului, ordine de ministru, hotărâri sau decizii ale autorităţilor publice centrale sau locale, coduri etice sau deontologice, fişe ale postului, contracte de muncă, de mandat sau de performanţă managerială, decizii şi hotărâri interne, etc.

Într-adevăr, dată fiind imposibilitatea obiectivă, din punct de vedere al tehnicii legislative, de a configura în mod amănunţit prin legislaţia primară obligaţiile/îndatoririle de serviciu ce revin diverselor categorii de funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în anumite domenii specifice ale autorităţilor/entităţilor/instituţiilor publice, precum şi consecinţele nerespectării acestora, legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, însă, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în considerentele deciziei nr. 405/15.06.2016 (paragr. 60 şi 64), aceste acte normative date în executarea legilor şi ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De altfel, este frecvent utilizată în elaborarea legislaţiei metoda prevederii în chiar cuprinsul legii, a ordonanţei sau, după caz, a ordonanţei de urgenţă a Guvernului a unui text care instituie obligaţia adoptării, subsecvente, a unui act normativ de reglementare secundară (de regulă, a unei hotărâri de Guvern, care, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie, este emisă pentru organizarea executării legilor), prin care să se detalieze/explice dispoziţiile din legislaţia primară, inclusiv sub aspectul conduitei pe care destinatarul legii este obligat să o respecte şi a consecinţelor ce intervin în situaţia neadoptării ei.

Aşadar, în aprecierea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale, analiza efectuată poate viza dispoziţii din legislaţia secundară numai în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează obligaţii prevăzute expres şi neechivoc în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nefiind permisă raportarea la atribuţii sau îndatoriri de serviciu stipulate în sarcina funcţionarilor publici doar în acte de reglementare secundară sau prevăzute în detaliu în cuprinsul unor asemenea acte, deşi norma de drept primar este neclară, ambiguă sau are o aplicabilitate extrem de generală. De asemenea, defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate al infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către subiectul activ a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea transpun ca atare dispoziţii exprese din legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nu şi în cazul în care îndeplinirea atribuţiilor de serviciu se realizează prin încălcarea unor asemenea prevederi care adaugă, completează sau chiar modifică ori contravin actelor normative de reglementare primară.

Aşa cum s-a reţinut anterior, prin actul de sesizare a instanţei de judecată, la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu s-a precizat în concret care dispoziţii cuprinse în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost încălcate de către inculpaţi pentru a le putea analiza, în lumina interpretării prin deciziile Curţii Constituţionale anterior menţionate.

Însă, la secţiunea din rechizitoriu denumită "Date privind cadrul legal nerespectat de inculpaţi" se reţine cu privire la Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - Titlul VII Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - art. 10 alin. (6) - "Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului"; art. 10 alin. (7) - "Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare"; Cap. V, art. 16 alin. (6)⁴ - "La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării..."; cap. V, art. 16 alin. (7) - "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".

În atare situaţie, Curtea a analizat dacă dispoziţiile anterior menţionate prevăd în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o atribuţie de serviciu vizând verificarea rapoartelor de evaluare în sensul reţinut de către procuror prin actul de sesizare a instanţei şi dacă modul în care au acţionat inculpaţii se poate circumscrie unei încălcări a legii.

Aşa cum lesne se poate observa, în acuzarea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor parchetul pleacă de la premisa existenţei unei atribuţii de serviciu în sensul verificării rapoartelor de evaluare din perspectivă tehnică, respectiv dacă acestea respectă Standardele Internaţionale de Evaluare în ceea ce priveşte corectitudinea alegerii comparabilelor utilizate şi a metodelor de evaluare folosite, atribuţie pe care şi-ar fi încălcat-o prin aceea că au aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G., prin care a fost supraevaluată valoarea terenului, în loc să fi trimis dosarul spre evaluare către un alt evaluator care să realizeze evaluarea cu respectarea Standardelor Internaţionale, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Conform dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."

Într-adevăr, din această dispoziţie legală, Comisia Centrală are două posibilităţi, fie să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare, fie să trimită dosarul spre evaluare, fără însă a se preciza, în concret, în ce condiţii se poate alege una dintre cele două variante.

Nefiind o dispoziţie legală care să precizeze în concret condiţiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor putea alege una din cele două variante prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (7), se impune a fi analizate dispoziţiile Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vigoare la momentul în care raportul de evaluare a intrat în şedinţa Comisiei Centrale, respectiv la momentul februarie 2008.

Astfel, dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi evaluarea imobilelor sunt:

Art. 3 lit. d), "evaluator este persoana fizică sau juridică cu experienţă semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piaţa proprietăţilor imobiliare, care cunoaşte, înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, şi care este membru al unei asociaţii naţionale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent;

Art. 3 lit. e) "Standardele Internaţionale de Evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee);"

ART. 13, "(1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii:

a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.

(2) Comisia Centrală este formată din 9 membri şi are următoarea componenţă:

a) preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor;

b) vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar;

c) vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează Direcţia pentru coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei din domeniul proprietăţii funciare, şi vicepreşedintele Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată şi Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

d) un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului;

e) doi reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor;

f) doi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei.

(3) Componenţa nominală a Comisiei Centrale se stabileşte prin decizie a primului-ministru, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Lucrările Comisiei Centrale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, din subordinea Cancelariei Primului-Ministru.

(6) Comisia Centrală are la dispoziţia sa o listă de evaluatori autorizaţi. Condiţiile de înscriere în listă se stabilesc de către Comisia Centrală prin decizie şi vor fi afişate pe site-ul oficial al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(7) Comisia Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare."

ART. 14, "(1) Comisia Centrală funcţionează pe baza prevederilor prezentei legi şi a regulamentului propriu de organizare şi funcţionare. Regulamentul Comisiei Centrale se aprobă prin decizie a primului-ministru, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Comisia Centrala va emite decizii sub semnătura preşedintelui acesteia. Comisia Centrală va lucra în şedinţă în prezenţa a minim 7 membri şi va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenţi.

(3) Comisia Centrală funcţionează până la emiterea tuturor titlurilor de plată a despăgubirilor."

ART. 16, "(1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.

(2^1) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

(2^2) Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.

(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deţinătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada şi numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.

(6^2) Deţinătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înştiinţaţi în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6^3) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din C. proc. civ. fiind aplicabile.

(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor astfel primite.

(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul pentru obţinerea datelor şi informaţiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum şi pentru îndeplinirea oricărei alte activităţi în acelaşi scop.

(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

(8) Dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.

(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie."

ART. 22, (1) În cazul în care statul şi persoanele îndreptăţite au obligaţii reciproce de plată şi, respectiv, restituire, a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, ori a altor acte normative anterioare prin care s-au acordat despăgubiri şi, respectiv, a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, la cererea persoanei îndreptăţite, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se va dispune compensarea acestora. […]

(4) Asupra măsurii compensării, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va decide numai după ce a fost urmată procedura prevăzută la art. 16 alin. (3) - (6), pe baza raportului întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de plată. Suma reprezentând despăgubirea încasată va fi actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare, sau, după caz, prin aplicarea indicelui de inflaţie, pentru situaţiile generate de aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare.

(5) În situaţia de la alin. (4), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite potrivit alin. (4).

Întrucât parchetul a făcut trimitere inclusiv la încălcarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reţinut că în acesta, la art. 7 alin. (3) se prevede o dispoziţie identică cu cea cuprinsă în art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005.

În normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 din 15/09/2005, în vigoare la momentul săvârşirii faptelor, se prevede la Cap. 5, Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor:

16.1. Vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale toate deciziile şi dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau despăgubiri băneşti.

16.2. Predarea deciziilor şi a dispoziţiilor prevăzute la pct. 16.1 se va face pe judeţe, în termen de 7 zile lucrătoare calculate de la data primirii solicitării Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire. În acest sens, toate dosarele în care s-au acordat, de către autorităţile administraţiei publice locale, societăţile comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sau de organizaţiile cooperatiste, măsuri reparatorii în echivalent potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, altele decât măsura compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, vor fi centralizate de birourile judeţene pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, constituite în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

16.3. Deciziile emise de autorităţile sau de instituţiile aflate sub autoritatea, în subordinea ori în coordonarea ministerelor, în care s-au consemnat sume ce urmează să se acorde ca despăgubire, vor fi centralizate de către ministerul de resort şi vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale, împreună cu ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmează să se acorde ca despăgubire, în termen de 7 zile lucrătoare calculate de la data primirii solicitării Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire.

16.4. În cazul despăgubirilor acordate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament, comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. La dosar vor fi anexate şi dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declaraţie semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură.

Înscrisurile existente la dosar vor fi însoţite de un borderou, iar toate filele dosarului vor fi numerotate, şnuruite şi sigilate. Dosarele astfel întocmite vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în original, iar sigiliul va fi aplicat pe prima şi pe ultima filă a dosarului.

16.5. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, prevăzute la pct. 16.1 - 16.3, vor fi însoţite de următoarele înscrisuri:

a) întreaga documentaţie aferentă acestora, respectiv: acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică; acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana fizică ori juridică îndreptăţită sau, după caz, ascendentul acesteia, la data preluării abuzive; acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (în situaţiile în care persoana fizică ori juridică îndreptăţită sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire, dosarul va conţine dovada plăţii acesteia şi cuantumul despăgubirii ce trebuie dedusă potrivit procedurii prevăzute la pct. 22.11); acte juridice care atestă calitatea de moştenitor;

b) orice înscrisuri care descriu imobilele, construcţii demolate, depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptăţită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor în temeiul pct. 1.1 - 1.2 ale cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptăţită şi orice declaraţii notariale date de aceasta pe propria răspundere şi declaraţii notariale date de persoana în viaţă, care atestă anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care au contribuit la fundamentarea deciziei/dispoziţiei sau, după caz, a ordinului;

d) situaţia juridică actuală a imobilului obiect al notificării;

e) orice alte înscrisuri existente la dosar.

Înscrisurile existente la dosar vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, în ordinea stabilită la lit. a) - e), vor fi însoţite de un borderou şi de decizia/dispoziţia sau, după caz, de ordinul emis de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, iar toate filele dosarului vor fi numerotate, şnuruite şi sigilate. Dosarele astfel întocmite vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în original, iar sigiliul va fi aplicat pe prima şi pe ultima filă a dosarului.

Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, prevăzute la pct. 16.1 - 16.3, obiect al unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi predate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti.

16.6. Deciziile/ordinele adoptate în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, şi în care s-au consemnat sume ce urmează a fi acordate ca despăgubire vor fi predate, în termen de 7 zile lucrătoare calculate de la data primirii solicitării Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, însoţite de următoarele înscrisuri:

a) întreaga documentaţie aferentă acestora, respectiv: înscrisuri care dovedesc calitatea de asociat sau acţionar al societăţii comerciale; înscrisuri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă; acte juridice care atestă calitatea de moştenitor; ultimul bilanţ contabil al societăţii comerciale;

b) orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptăţită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor în temeiul pct. 1.1 - 1.2 ale cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptăţită şi orice declaraţii notariale date de aceasta pe propria răspundere şi care au contribuit la fundamentarea deciziei sau, după caz, a ordinului;

d) orice alte înscrisuri existente la dosar.

Înscrisurile existente la dosar vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, în ordinea stabilită la lit. a) - d), vor fi însoţite de un borderou şi de decizia sau, după caz, de ordinul emis de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, iar toate filele dosarului vor fi numerotate, şnuruite şi sigilate. Dosarele astfel întocmite vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în original, iar sigiliul va fi aplicat pe prima şi pe ultima filă a dosarului.

Deciziile/ordinele, obiect al unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi predate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti.

16.7. Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionate ulterior intrării în vigoare a legii, prin emiterea unei decizii/dispoziţii sau a unui ordin conţinând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor.

16.8. Notificările formulate în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a titlului VII din lege se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor sau, după caz, a ordinelor conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.

16.9. Înscrisurile prevăzute la pct. 16.7 şi 16.8 vor fi însoţite de întreaga documentaţie ce a stat la baza adoptării deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, menţionată la pct. 16.5 sau, după caz, la pct. 16.6, şi de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.

16.9^1. Inexistenţa bunurilor disponibile care pot fi acordate, potrivit legii, în compensare se probează prin anexarea la dosarul de despăgubire înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a anunţului semnat de conducătorul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, afişat în luna corespunzătoare emiterii deciziei/dispoziţiei/ordinului (anunţ, însoţit de procesul-verbal de afişare). În ipoteza refuzului persoanei îndreptăţite de a primi în compensare bunurile disponibile, oferite de entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor, distinct de anunţul conţinând bunurile disponibile ce pot fi atribuite în compensare se va face şi dovada faptului că persoana îndreptăţită a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia şi a refuzat primirea în echivalent a vreunuia dintre bunurile ofertate.

16.9^2. Dispoziţiile primarilor unităţilor administrativ-teritoriale sau a preşedinţilor consiliilor judeţene, prevăzute la pct. 16.7, se centralizează pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

La dosarul de despăgubire se va anexa, ca urmare a controlului de legalitate asupra dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale sau a preşedintelui consiliului judeţean, exercitat în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, întocmit după urmarea procedurilor prevăzute de lege.

Referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului va fi întocmit după analizarea tuturor înscrisurilor ce au stat la baza emiterii dispoziţiei. În acest sens, se va verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută notificatorului calitatea de persoană îndreptăţită, respectiv depunerea notificării cu respectarea condiţiilor şi în termenul prevăzut de lege, existenţa la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, după caz, calitatea de moştenitor al fostului proprietar, existenţa actelor doveditoare referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat în perioada de referinţă a legii şi, după caz, expertizele şi evaluările existente la dosar cu privire la valoarea imobilului care face obiectul notificării. Totodată, se vor verifica înscrisurile care atestă imposibilitatea restituirii în natură a imobilului care face obiectul notificării, precum şi imposibilitatea atribuirii în compensare a unor alte bunuri deţinute de emitentul dispoziţiei.

Ipoteza imposibilităţii restituirii în natură a imobilului obiect al notificării se verifică pe baza situaţiei juridice comunicate de emitentul dispoziţiei, iar ipoteza imposibilităţii atribuirii în compensare a unor alte bunuri deţinute de emitentul dispoziţiei se verifică pe baza analizării informaţiilor prevăzute la pct. 16.9^1.

16.9^3. În cazul în care, în urma exercitării controlului de legalitate de către prefect, se apreciază că dispoziţia emisă este ilegală, aceasta va fi contestată pe calea contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care procedura de transmitere a dosarului de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale se suspendă până la rămânerea definitivă şi revocabilă a hotărârii judecătoreşti.

16.10. După primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.1 - 16.5 şi 16.7, pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în ceea ce priveşte verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.

16.11. După analizarea dosarelor conform prevederilor pct. 16.10, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

16.12. După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

16.13. Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la faţa locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptăţite cu cel puţin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziua primirii convocării şi nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.

Persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informaţii privind valoarea imobilului obiect al lucrării.

La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale.

Evaluatorii desemnaţi sunt datori să se înfăţişeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.

Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize.

16.14. În baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 şi 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

16.15. După primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.6 şi 16.8, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.

16.16. Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta din urmă stabileşte că imobilul pentru care, prin decizie/dispoziţie sau, după caz, prin ordin, s-au consemnat/propus despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată, potrivit art. 21 din titlul VII al legii, Comisia Centrală va proceda la restituirea acestuia.

16.17. Deciziile conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată, vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale potrivit procedurii prevăzute la pct. 16.7.

16.18. Deciziile prevăzute la pct. 16.17 vor fi însoţite de înscrisurile menţionate la pct. 16.5 lit. a) şi c) - e), care se aplică în mod corespunzător. Înscrisurile existente la dosar vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, în ordinea stabilită la pct. 16.5 lit. a) şi c) - e), vor fi însoţite de un borderou şi de decizia emisă de Comisia specială de retrocedare, iar toate filele dosarului vor fi numerotate, şnuruite şi sigilate. Dosarele astfel întocmite vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în original, iar sigiliul va fi aplicat pe prima şi pe ultima filă a dosarului.

16.19. Procedura prevăzută la pct. 16.17 şi 16.18 va fi urmată în mod corespunzător şi pentru predarea deciziilor conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor emise în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată.

16.20. Prevederile pct. 16.19 sunt aplicabile şi deciziilor conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor emise de organele de conducere ale regiilor autonome, societăţilor sau companiilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale ori locale este acţionar sau asociat majoritar/minoritar, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată.

Din coroborarea acestor norme legale, Curtea a reţinut că atribuţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor instituită prin art. 16 alin. (7) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005 este în directă corelare cu dispoziţiile art. 13 din acelaşi act normativ prin care se prevede că "(1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;"

Astfel fiind, Comisia Centrală a fost înfiinţată, în principal, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă şi pentru emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.

Tot din dispoziţiile art. 13, respectiv alin. (2), în care se prevede componenţa Comisiei Centrale, rezultă că pentru a fi membru în această comisie nu se impune vreo condiţie specială, de studii de specialitate în ceea ce priveşte evaluarea imobilelor, după cum o astfel de condiţie nu se impune nici pentru persoanele care ocupau funcţii de conducere în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care făceau parte de drept din Comisia Centrală, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale anterior enunţate.

Astfel, în perioada 13.12.2007 - 28.02.2008, componenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost următoarea: inculpata A., numită prin Decizia Primului - Ministru nr. 413/15.08.2005 în calitate de preşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi totodată, conform legii, deţinea şi calitatea de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, inculpatul C., numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 242/10.09.2007 în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul D., numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 131/26.06.2005 în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, martorul OO., numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 27/13.02.2007 în calitate de vicepreşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, inculpatul E., numit prin Decizia Primului Ministru nr. 413/15.08.2005 în calitate de secretar de stat - reprezentant al Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru relaţii interetnice, inculpatul B., numit prin Decizia Primului - Ministru nr. 137/11.05.2007 în funcţia de membru în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi inculpata F., numită prin Decizia Primului - Ministru nr. 260/02.10.2007, în funcţia de membru în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Spre deosebire de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, evaluatorul, căruia legea îi stabileşte atribuţii de evaluare a imobilelor, este definit de lege, în art. 3 lit. d), aşa) cum s-a reţinut anterior, ca fiind "persoana fizică sau juridică cu experienţă semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piaţa proprietăţilor imobiliare, care cunoaşte, înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, şi care este membru al unei asociaţii naţionale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent".

La acel moment, asociaţia naţională profesională de evaluare era ANEVAR, o organizaţie neguvernamentală care fusese înfiinţată în baza legii asociaţiilor şi fundaţiilor, astfel cum rezultă din declaraţia martorului OOOO., fost preşedinte ANEVAR două mandate . Acelaşi martor a mai precizat că "Nu îmi amintesc toate criteriile care stăteau la baza îndeplinirii funcţiei de evaluator în cadrul ANEVAR, însă criteriul, condiţia esenţială era ca respectivul doritor să aibă studii superioare de lungă durată în domeniul tehnic, economic şi juridic. […] una din condiţiile pentru a deveni evaluator era şi participarea la un curs de formare în evaluare organizat de ANEVAR. În timp, aceste cursuri şi-au schimbat structura, astfel că, dacă la început prin 1992 se vorbea de o specializare a evaluării întreprinderilor, ulterior, începând cu 1997, a apărut şi specializarea în evaluarea proprietăţilor imobiliare iar apoi a continuat specializarea în domeniul evaluării bunurilor mobile. În cadrul acestor cursuri se urmăreau şi aspecte de generalizare, astfel că nu putem vorbi de un curs de statistică economică, dar existau elemente de acest tip în cadrul cursurilor organizate."

Totodată, se poate observa că atât Legea nr. 247/2005, prin dispoziţiile alineatelor de la 5 la 6⁵ ale art. 16 din Titlul VII, cât şi normele de punere în aplicare a legii, prin punctele 16.12 şi 16.13, anterior expuse, reglementau în detaliu modalitatea şi posibilităţile legale de care dispuneau experţii evaluatorii pentru întocmirea unui raport de evaluare cât mai bine documentat şi argumentat.

Or, din aceste reglementări rezultă că membrii Comisiei Centrale erau reprezentanţii statului, în timp ce specialiştii în domeniul evaluării erau evaluatorii definiţi de art. 3 lit. d), situaţie în care nu se poate susţine cu temei că membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în exercitarea atribuţiei stabilite prin art. 16 alin. (7), aveau îndatorirea de a verifica din punct de vedere tehnic, ştiinţific rapoartele de evaluare, neavând cunoştinţele necesare efectuării unei evaluări, cu atât mai puţin cunoştinţele necesare verificării unei evaluări realizate de un specialist.

Nici "analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor" la care membrii comisiei erau obligaţi conform art. 13 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu presupune o verificare tehnică, ştiinţifică, de specialitate a raportului de evaluare, întrucât textul de lege nu prevede o astfel de atribuţie în sarcina membrilor Comisiei Centrale. Acest text de lege trebuie interpretat prin prisma dispoziţiilor art. 22 din aceeaşi lege, în care se prevede compensarea prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, din dispoziţiile alin. (4) al art. 22 din lege, anterior enunţate, rezultă modalitatea în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor decide asupra compensării, respectiv pe baza raportului întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată, care conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de plată şi după ce suma reprezentând despăgubirea încasată anterior (la momentul preluării imobilelor de către stat) a fost actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare, sau, după caz, prin aplicarea indicelui de inflaţie. În atare situaţie, conform alin. (5) al art. 22 din lege, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor stabileşte cuantumul final al despăgubirilor, emiţând titlul de despăgubire până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată anterior, actualizată, stabilite potrivit alin. (4). Chiar şi în această situaţie, în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale, în anumite cazuri, se întocmeau referate în care se consemnau sumele primite anterior cu titlu de despăgubiri, valoarea despăgubirilor rezultată din raportul de evaluare şi diferenţa dintre aceste două valori, referate ce erau supuse dezbaterii şi aprobării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa cum rezultă din copia referatelor depuse la dosar .

În concluzie, dacă legiuitorul ar fi înţeles să instituie în sarcina membrilor Comisiei Centrale atribuţia de a verifica din punct de vedere ştiinţific rapoartele de evaluare întocmite de evaluatori (persoane cu anumite competenţă şi experienţă) ar fi prevăzut-o în mod expres şi, totodată, ar fi impus pentru numirea în calitatea de membru al Comisiei Centrale condiţii cel puţin similare celor pe care le-a stabilit pentru evaluator.

Din declaraţia martorului TT. rezultă că "[…] După finalizarea raportului de evaluare, evaluatorul depunea raportul, se înregistra, iar acesta ajungea la consilierul de dosar. În perioada în discuţie nu existau experţi evaluatori care să avizeze rapoartele de evaluare din punct de vedere al respectării standardelor internaţionale şi, în atare situaţie, raportul de evaluare era verificat fie de consilierul de dosar, fie chiar de mine, în sensul că se verifica dacă respectase obiectul evaluării şi dacă acesta conţinea comparabilele. Nu se făcea o verificare de către mine vizând îndeplinirea condiţiilor de legalitate din punct de vedere al standardelor. În cadrul secretariatului existau anumiţi consilieri care fuseseră la cursuri de specializare privind evaluarea, dar nici aceştia nu aveau atribuţia de a aviza. Ca metode de evaluare, aveam adrese înaintate către ANEVAR prin care solicitam să ne comunice dacă anumite metode corespundeau din punct de vedere al standardelor şi, de asemenea, îmi amintesc că am înaintat adresă şi am şi primit răspuns cu privire la vechimea comparabilelor folosite în procesul de evaluare. În situaţia în care dosarul era complet iar raportul de evaluare corespundea criteriilor verificate de către consilieri, dosarul de despăgubiri şi raportul era trecut într-un tabel […] Tabelele în care erau consemnate toate aceste informaţii, uneori însoţite şi de dosare de despăgubire, din câte îmi amintesc, ajungeau pe masa CCSD în vederea soluţionării."

Declaraţia acestui martor se coroborează şi cu referatul de prezentare dosare nr. x C. civ., nr. x şi nr. x prin care consilierul TT. reţinea, cu privire la trei rapoarte de evaluare refăcute, că "În urma analizării celor trei rapoarte de evaluare s-a constatat faptul că acestea nu conţin "comparabile" în sensul că nu este precizată sursa şi nici data acestora, fiind anexate în locul acestora contracte de vânzare cumpărare încheiate la diverse notariate din zona respectivă. De asemenea în rapoartele respective este stabilit preţul în RON, dar nu este precizat echivalentul în EURO, şi nici nu este precizată data efectuării noului raport, fiind precizat faptul că raportul anterior a fost încheiat în luna mai 2007. Având în vedere inconvenientele mai sus precizate, în vederea soluţionării celor trei dosare, supun atenţiei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, următoarele două propuneri ca variante de soluţionare: a) refacerea rapoartelor de către evaluatorul ing. IIIII., în conformitate cu precizările de mai sus; b) repartizarea către un alt evaluator a dosarelor respective în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare", referat ce a intrat în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 13.12.2007, aşa cum rezultă din agenda de lucru a şedinţei şi din materialele însoţitoare, inclusiv referatul în discuţie, Comisia dispunând refacerea rapoartelor cu respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare de către acelaşi expert.

Împrejurarea că rapoartele de evaluare erau verificate în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către consilierul de dosar rezultă şi din rapoartele întocmite de Direcţia pentru coordonarea şi Controlul Aplicării Legislaţiei din Domeniul Restituirii Proprietăţii Funciare, precum şi din referatele întocmite în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum rezultă din copiile unor astfel de rapoarte/referate depuse la dosar .

Ceilalţi martori consilieri, angajaţi în Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au precizat că existau persoane anume desemnate cu verificarea rapoartelor de evaluare, însă, dat fiind faptul că a trecut un interval de timp destul de mare de la acel moment, iar din declaraţia martorului QQ. rezultă că în prima parte a anului 2008 a fost angajat un consilier evaluator (era un evaluator ANEVAR), este posibil ca martorii să nu-şi mai amintească exact momentul în care a fost angajat un evaluator ANEVAR, atât timp cât şi în şedinţa din data de 31.01.2008, tot un consilier (martorul EEEE.) şi nu un evaluator a întocmit un referat cu deficienţe ale unor rapoarte de evaluare .

Astfel, martorul CCCC. (declaraţie file x, d.i.) a precizat că "După ce raportul de evaluare era depus la secretariat, acesta era preluat de persoane anumit desemnate pentru a-l verifica dacă corespunde standardelor internaţionale. Ştiu că au fost 2 peroane care s-au ocupat cu această verificare, respectiv JJJJJ. şi HHHHH., dar nu mai ştiu dacă au lucrat împreună sau fiecare separat. După ce raportul de evaluare era verificat de colegii anterior menţionaţi, era avizat şi înaintat către noi, consilierii de dosar, moment în care introduceam dosarul pe ordinea de zi a CCSD pentru a fi supus aprobării."

Martorul SS. (declaraţie file x, d.i.) a arătat că "[…] era o persoană din cadrul secretariatului comisiei care avea atribuţii de verificare a rapoartelor de evaluare. Eu nu am avut o astfel de atribuţie, însă ştiu că se verifica dacă raportul de expertiză respectă standardele internaţionale. Se solicitau comparabile. Se verifica dacă obiectul expertizei coincide cu obiectul cererii. După primirea acestor rapoarte de evaluare şi verificarea acestora, considerând că dosarul era complet se introducea într-un tabel cu mai multe rubrici, tabel care ajungea pe ordinea de zi a comisiei centrale."

Martorul GGGG. a arătat că "[…] existau consilieri care aveau atribuţii în verificarea rapoartelor pe fiecare lege în parte. În momentul în care ulterior verificării se constatau anumite probleme, acestea erau consemnate într-un proces-verbal. Probabil că referatul astăzi prezentat, l-am încheiat urmare a unor date furnizate de consilierul cu atribuţii de verificare."

Martorul EEEE. a precizat că "[…] Nu am avut nici un fel de atribuţie în verificarea rapoartelor de evaluare întocmite de experţi. Ştiu că de la un moment dat a fost desemnată o persoană care avea ca atribuţie verificarea rapoartelor întocmite de experţii evaluatori."

Martorul QQ. a precizat că "După ce raportul de evaluare era depus de către evaluator, acesta, până la începutul anului 2008, era transmis consilierului căruia îi fusese repartizat dosarul pentru verificare iar, începând din 2008, în prima parte a anului a fost angajat un consilier evaluator (era un evaluator ANEVAR) care avea ca atribuţii verificarea rapoartelor de evaluare în ceea ce priveşte respectarea standardelor internaţionale de evaluare. Atunci când, fie consilierul, fie consilierul evaluator, în urma verificării raportului de evaluare, constata nereguli, evaluatorul care a întocmit raportul era chemat şi i se solicita să remedieze sau să dea explicaţii. După ce se constata că raportul de evaluare este în regulă acest raport era ataşat la întregul dosar şi era înaintat consilierului responsabil de dosar care, la rândul său, introducea toate datele necesare într-un tabel, tabel care era introdus pe ordinea de zi a CCSD. Atunci când, deşi întreprinsese toate demersurile, consilierul constata că sunt nereguli în dosar întocmea un referat în acest sens şi mergea cu acesta în şedinţa CCSD pentru susţinerea sa. În vederea verificării rapoartelor de evaluare, până la angajarea consilierului evaluator şi efectuarea verificării de către consilierii de dosar, ştiu că au fost trimise persoane la ANEVAR pentru cursuri pe evaluare. Nu cunosc ca la astfel de cursuri să fi fost trimişi şi vreunul sau membrii CCSD. […] îmi amintesc că ANEVAR ne-a comunicat că verificarea rapoartelor de evaluare se poate face tot de către un expert evaluator ANEVAR printr-un raport de verificare a evaluării."

Într-adevăr, ulterior şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28.02.2008, prin reglementări cu caracter secundar (Procedurile de lucru la nivelul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor aprobate prin Ordinul nr. 27/Z.I./24.07.2008 - file x, d.i.), la nivelul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a instituit o procedură filtru de verificare a activităţii desfăşurate de către un evaluator independent. Astfel, aşa cu susţin şi martorii anterior menţionaţi, era desemnat un consilier evaluator însărcinat cu verificarea conformităţii cu Standardele Internaţionale de Evaluare, care verifica şi aviza rapoartele de evaluare efectuate de evaluatori. Numai rapoartele de evaluare care erau considerate conforme Standardelor Internaţionale de Evaluare erau înaintate consilierului de dosar care le introducea, împreună cu dosarul, în tabelul ce ajungea pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În cazul rapoartelor de evaluare neconforme cu Standardelor Internaţionale de Evaluare consilierul evaluator făcea propunere fie de refacere a raportului de evaluare, fie de redistribuire către alt evaluator, în vederea reevaluării, în cazul în care neregulile nu erau remediate de evaluator.

Aşadar, atât înainte de a fi desemnat un consilier evaluator, cât şi după desemnarea acestuia, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea în atribuţii verificarea rapoartelor de evaluare, ci acestea cădeau fie în sarcina consilierului de dosar, fie în sarcina consilierului evaluator, iar în situaţia în care erau identificate nereguli în raportul de evaluare acestea erau consemnate într-un referat şi introdus pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa cum s-a reţinut anterior.

Prin actul de sesizare a instanţei de judecată s-a mai reţinut că inculpaţii - membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor deşi aveau obligaţia de a analiza dosarul şi în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, şi-au însuşit un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R. în care acesta aprecia că terenul nu putea fi restituit în natură, contrar celor stabilite de expertul tehnic S., prin raportul de expertiză tehnică judiciară, respectiv specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, conform cărora se putea retroceda fizic suprafaţa de 51.447,85 mp, aspect deosebit de important în ceea ce priveşte cuantumul final al despăgubirilor la care era îndreptăţit inculpatul H..

Deşi nu se arată în mod expres de unde rezultă atribuţia (obligaţia) Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a analiza dosarul şi în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, aceasta se deduce din secţiunea "Date privind cadrul legal nerespectat de inculpaţi", în care se reţine că "Comisia centrală va proceda la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. În situaţiile în care Comisia centrală apreciază că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, va desemna aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare şi, prin grija secretariatului, va transmite dosarele împreună cu documentaţia aferentă evaluatorului sau societăţii de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare.", conţinut ce se circumscrie dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor .

Însă, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii regulamentare vin în contradicţie cu dispoziţia Legii nr. 247/2005, forma în vigoare în lunile ianuarie - februarie 2008, care în titlul VII, art. 16 alin. (4) prevede că "Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură."

Or, din această dispoziţie legală rezultă fără niciun dubiu că atribuţia verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură îi revenea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nicidecum Comisiei Centrale, aşa cum susţine parchetul prin actul de sesizare a instanţei de judecată. De altfel şi din înscrisurile depuse la dosar de către inculpaţii F. şi D. rezultă că Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întocmea referate prin care se constata posibilitatea restituirii în natură a imobilului sau părţi din acesta şi propunea Comisiei Centrale emiterea unei decizii de restituire în natură a acelor terenuri, respectiv suprafeţe de teren.

În procesul-verbal al şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28.02.2008 nu s-a reţinut că pe ordinea de zi ar fi existat vreun referat privind posibilitatea restituirii în natură, chiar şi parţial, a terenului ce a făcut obiectul despăgubirilor (teren denumit Q.), referat de care Comisia Centrală să nu fi ţinut cont.

În atare situaţie, nefiind întocmit vreun referat de către Secretariatul Comisiei Centrale din care să rezulte că terenul ar fi putut fi restituit în natură chiar şi parţial, Curtea nu a putut reţine, aşa cum susţine parchetul, că membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi-au însuşit un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R., în care acesta aprecia că terenul nu putea fi restituit în natură, contrar celor stabilite de expertul tehnic S.. De altfel, temeinicia acestei susţineri a parchetului a fost analizată şi la situaţia de fapt, anterior expusă.

În final, procurorul în susţinerea acuzaţiei a mai susţinut că membrii Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor au încălcat dispoziţiile Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Decizia nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată a fi fost încălcată de inculpaţii membrii ai Comisiei Centrale, s-a hotărât:

"Art. 1. Ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este aleatorie.

Art. 2. Atât evaluatorul care efectuează lucrarea de specialitate, cât şi dosarul ce se înaintează evaluatorului, sunt stabilite în modul arătat la Art. 1.

Art. 4. În cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar. […]

Art. 6. Cererile înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor având ca obiect convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire în temeiul art. 29 alin. (1), (3) şi (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt analizate în ordinea înregistrării cererii."

Aşa cum s-a reţinut anterior, în aprecierea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale, analiza efectuată poate viza dispoziţii din legislaţia secundară numai în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează obligaţii prevăzute expres şi neechivoc în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.

În primul rând, Curtea a reţinut că Decizia nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi catalogată ca fiind "legislaţie secundară".

Pe de altă parte, verificând conţinutul Deciziei nr. 2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în raport cu dispoziţiile Titlului VII privind Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Curtea a constatat că legea nu prevede nicio atribuţie în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar nici în sarcina vreunei alte entităţi, care să vizeze ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi modalitatea de desemnare a evaluatorului, ceea ce înseamnă că domeniul de reglementare prin decizia invocată nu a fost reglementat prin lege, dar nici prin legislaţie secundară (hotărâri, norme de aplicare a legii).

Or, prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale s-a reţinut că nu este permisă raportarea la atribuţii sau îndatoriri de serviciu stipulate în sarcina funcţionarilor publici doar în acte de reglementare secundară, astfel că încălcarea Deciziei nr. 2/28.02.2008, invocată de parchet în cadrul acuzaţiei de abuz în serviciu, nu mai poate fi reţinută de către Curte. De altfel, şi temeinicia acestei susţineri a parchetului a fost analizată la situaţia de fapt, anterior expusă.

În actul de sesizare a instanţei de judecată, parchetul a mai reţinut, în esenţă, că inculpaţii au obţinut şi foloase proprii, prin aceea că au primit indemnizaţia de şedinţă reprezentând 50% din salariul de încadrare sau, după caz, din indemnizaţia lunară, conform art. 15 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deşi au ignorat şi au încălcat responsabilităţile ce le reveneau în calitate de membrii ai Comisiei Centrale, reprezentate de o activitate complexă de verificare şi analiză pentru a stabili o măsură de confirmare ori de dispunere a refacerii raportului de evaluare, specifică atribuţiei de emitere a deciziei.

Curtea a găsit vădit nefondată această susţinere a procurorului având în vedere, pe de o parte, cele anterior reţinute cu privire la atribuţia de "verificare şi analiză" a rapoartelor de evaluare de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar pe de altă parte, chiar dacă membrii Comisiei Centrale, în activitatea desfăşurată în această calitate, ar fi încălcat vreuna dintre atribuţiile de serviciu, aceştia ar putea fi traşi la răspundere penală sau disciplinară după caz, fără însă ca această încălcare să se răsfrângă asupra indemnizaţiei ce li se cuvine prin lege, în integralitatea ei, în condiţiile în care au participat la şedinţe, şi-au îndeplinit obligaţiile ce decurg din această calitate şi în condiţiile în care, în cadrul unei şedinţe, nu aveau pe ordinea de zi doar tabelul cu decizii ce urmau a fi emise în baza rapoartelor de evaluare, astfel cum rezultă din agendele de lucru ale şedinţelor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi din procesul-verbal al şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28.02.2008 .

În final, Curtea a reţinut că membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu aveau pregătirea şi nici calificarea de evaluatori şi cu atât mai mult nu aveau pregătirea şi calificarea pentru a fi verificatori ai evaluării efectuate de un specialist (expert evaluator). Pe cale de consecinţă, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu aveau nici atribuţii de verificare a rapoartelor de evaluare din perspectiva respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare, întrucât ar fi greu de motivat existenţa unei reglementări legale prin care unor persoane necalificate într-un domeniu de activitate să le fie dată prerogativa verificării lucrărilor efectuate de specialişti în acel domeniu şi apoi să le fie antrenată răspunderea pentru modalitatea în care şi-au îndeplinit această prerogativă.

Din interpretarea logică şi sistematică a legii, Curtea a reţinut că situaţiile în care, potrivit art. 16 alin. (7), membrii Comisiei Centrale puteau trimite dosarul pentru efectuarea unui nou raport de evaluare sunt acelea în care personalul de specialitate, din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale, cu atribuţii de verificare a raportului de evaluare învedera în cadrul unui referat neregulile ori neconformităţile acestuia sau, în funcţie de particularităţile fiecărui dosar, atunci când apreciau întemeiate obiecţiunile formulate de către persoana îndreptăţită, când lămuririle date de expert nu erau apreciate suficiente, etc. De altfel, chiar din probele administrate în cauză sub acest aspect şi analizate anterior rezultă că, în perioada în discuţie - februarie 2008, persoanele din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu atribuţii de verificare a raportului de evaluare erau fie consilierul căruia îi fusese atribuit dosarul, fie şeful serviciului, la rândul său consilier, iar aceştia au întocmit, atunci când a fost cazul, referate cu diverse neregularităţi şi cu propuneri, referate introduse pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În acest sens, Curtea a avut în vedere şi decizia nr. 301/A/08.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus achitarea apelanţilor inculpaţi KKKKK., LLLLL., OO., A., D., E., C. şi PP., membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea unor fapte identice cu cele deduse judecăţii în prezenta cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "Referitor atribuţiile lor de serviciu şi îndeplinirea acestora în mod defectuos, Înalta Curte constată că în acuzaţie se face trimitere la faptul că aceste atribuţii au fost exercitate, cel puţin la nivel teoretic, "prin încălcarea legii".

Astfel s-a susţinut că din dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborate cu art. 13 din aceiaşi lege, rezulta că membrii comisiei erau obligaţi fie să emită decizia de despăgubire în baza raportului de evaluare, fie să trimită dosarul la reevaluare, neexistând o altă variantă la nivel legal.

Înalta Curte constată că art. 13 din Legea 247/2005, în vigoare la momentul reţinerii infracţiunilor, prevedea că pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, se constituia în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care avea ca principală atribuţie, emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.

Conform art. 16 alin. (7) din Legea 247/2005, în baza raportului de evaluare întocmit de către experţii evaluatori, Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Înalta Curte reţine că atribuţia de serviciu în exercitarea căreia membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor decideau, potrivit art. 16 alin. (7) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, fie emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie trimiterea dosarului spre reevaluare, este cea rezultată din art. 13 din lege, respectiv "analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor".

Trebuie avut în vedere însă faptul că acuzaţia formulată prin rechizitoriu parchetului se întemeiază pe premisa existenţei unei atribuţii de serviciu de verificare a rapoartelor de evaluare din perspectivă tehnică, respectiv a corectitudinii metodelor de evaluare folosite, a comparabilelor utilizate, astfel că ar exista o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin aceea că inculpaţii nu au trimis dosarul spre reevaluare de către un alt evaluator, ci au dispus emiterea titlului de despăgubire în condiţiile în care rapoartele întocmite nu ar fi respectat Standardele Internaţionale de Evaluare, cu consecinţa supraevaluării imobilelor şi implicit a despăgubirilor. […]

Se poate constata că situaţia membrilor Comisiei Centrale este relativ identică cu circumstanţele în care organele judiciare folosesc cunoştinţele unui specialist pentru a verifica un aspect tehnico-ştiinţific, respectiv o expertiză sau o constatare tehnico ştiinţifică, cu alte cuvinte se apelează la cunoştinţele unui expert specializat într-un anumit domeniu.

Astfel expertiza se dispune când pentru constarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări în cauză este necesară şi opinia unui expert (art. 172 alin. (1) din C. proc. pen.).

Concluziile acestor experţi, materializate într-o expertiză judiciară, pot să fie corecte sau incorecte, în fond, dar acest lucru nu ar putea presupune, de plano, posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru faptul că s-a ţinut cont de concluziile expertului. Dimpotrivă în momentul în care se înlătură concluziile expertului, judecătorul sau procurorul este obligat să-şi motiveze această atitudine.

În cauza dedusă judecăţii membrii C. civ..S.D. în activitatea lor de analiză şi stabilire a cuantumului final al despăgubirilor, au ţinut cont de aceste opinii ale experţilor evaluatori, desemnaţi pentru fiecare dintre cele trei dosare de despăgubire.

Având în vedere cele menţionate anterior, Înalta Curte constată, că "analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor" la care membrii comisiei erau obligaţi conform art. 13 din lege, nu presupunea un examen de specialitate a raportului de evaluare, din perspectivă tehnică, întrucât, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu aveau pregătirea necesară pentru o astfel de analiză.

Astfel Înalta Curte constată că nu se poate reţine încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii KKKKK., LLLLL., OO., A., D., E., C. şi PP., având în vedere faptul că activitatea de analiză şi stabilire a cuantumului final al despăgubirilor, nu presupunea o verificare din perspectivă tehnică a rapoartelor de evaluare."

De altfel, chiar şi parchetul (Direcţia Naţională Anticorupţie) a dispus o soluţie de netrimitere în judecată într-o cauză similară (ordonanţa nr. 748/P/2015 din data de 15.05.2020 - file x, d.i.) reţinând aceleaşi argumente şi făcând trimitere la decizia anterior menţionată.

Parchetul, prin actul de sesizare, a mai reţinut, în esenţă, că inculpata A. s-a implicat în urgentarea soluţionării dosarului de despăgubiri al inculpatului H. întrucât a fost susţinută de ZZ. pentru acceptarea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, persoană aflată în anturajul inculpatului H., aşa cum rezultă din declaraţiile martorului cu identitate protejată AAA. şi ale martorului Y., condiţii în care este evident că inculpaţii membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au adoptat măsurile legale necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor, nu au analizat dosarul în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, nu au respectat ordinea aleatorie de soluţionare a dosarelor hotărând în schimb tratarea cu prioritatea a solicitării inculpatului H. deşi nu exista o stare excepţională temeinic motivată de a dispune astfel.

Curtea nu a putut reţine nici această susţinere a parchetului întrucât, aşa cum s-a reţinut atât la situaţia de fapt, cât şi la analiza acuzaţiei, anterior expuse, din probele administrate în cauză a rezultat fără putinţă de tăgadă că membrii Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au aplicat aceleaşi proceduri pentru toate dosarele, fără să facă vreo excepţie în cazul dosarului de despăgubire al inculpatului H., au respectat întocmai dispoziţiile legale şi procedurile institute în vederea soluţionării cererilor de acordare de despăgubiri, şi-au exercitat atribuţiile în limita prerogativelor legale.

Cât priveşte legătura dintre inculpata A. şi numitul ZZ. invocată de parchet, Curtea a reţinut că martorul cu identitate protejată "AAA.", în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a precizat că inculpata A. şi ZZ. erau prieteni la nivelul anilor 2005-2006, ambii făcând parte din PNL, făcând totodată o apreciere proprie, subiectivă în sensul că "Având în vedere relaţia de prietenie dintre H. şi ZZ. pe de o parte şi ZZ. şi A., pe de altă parte, consider că acesta ar fi putut să-şi urgenteze şi faciliteze rezolvarea dosarului de la ANRP prin intermediul celor doi." Ulterior, în cadrul declaraţiei date în faţa Curţii, martorul a precizat că nu cunoaşte dacă între cei doi erau relaţii de prietenie între ei sau între familiile lor, însă ştie că aveau relaţii de colegialitate în cadrul partidului şi că nu are informaţii că s-ar fi purtat discuţii între dna A. şi domnii ZZ. şi H. cu privire la despăgubirea ANRP. Cât priveşte declaraţia martorului Y., invocată de parchet, Curtea a reţinut că acest martor, într-o singură declaraţie, a precizat că "Din câte cunosc, din cercul relaţional al domnului H. făcea parte şi ZZ.." Or, aceste susţineri ale martorilor sunt aprecieri generale, subiective ale martorilor şi nu fapte sau împrejurări legate de faptele deduse judecăţii de care să fi luat martorii la cunoştinţă direct sau indirect. Atât timp cât aceste aprecieri generale nu sunt susţinute de probe, Curtea nu a putut să le dea relevanţă în sensul acordat de parchet.

În concluzie, Curtea a constatat că nu este îndeplinită, din perspectiva laturii obiective, tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu pentru care inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. au fost trimişi în judecată, situaţie în care, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va dispune achitarea acestora întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea nu a putut reţine solicitarea inculpaţilor F., D., C. şi A. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, întrucât inculpaţii - membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi-au exercitat atribuţia prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin aceea că, în baza raportului de evaluare întocmit de inculpatul G. au procedat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, atribuţie apreciată de parchet ca fiind îndeplinită prin încălcarea legii, în sensul că ar fi trebuit ca dosarul să fie trimis spre evaluare întrucât raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea Standardele Internaţionale de Evaluare.

Cum dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prevăd că "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare"(respectiv pe de o parte, acţiunea desfăşurată de inculpaţi, dar incriminată de parchet, iar pe de altă parte, acţiunea ce trebuia realizată de inculpaţi, în opinia parchetului, pentru a fi îndeplinită cu respectarea legii) au fost administrate şi analizate probe pentru a stabili în concret, în speţa dedusă judecăţii, care dintre cele două acţiuni prevăzute de lege era cea care respecta legea şi totodată practica şi procedurile instituite în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor instituite de art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Or, în atare situaţie nu se poate reţine inexistenţa conduitei descrise de verbum regens al infracţiunii de abuz în serviciu pentru a fi în prezenţa cazului prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există.

Nici solicitarea inculpaţilor F., D., C., A. şi B. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen. nu poate fi reţinută de Curte atât timp cât, din analiza probelor administrate în raport cu dispoziţiile legale incidente, a constatat incidenţa cazului de împiedicare a exercitării în continuare a acţiunii penale prevăzut de teza I, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, care are prioritate faţă de cel prevăzut la teza a II-a. Chiar legiuitorul, prin ordinea în care au fost instituite în dispoziţia legală, a stabilit şi ordinea de prioritate a acestor cazuri. De altfel, este şi logic ca, în situaţia în care fapta nu e prevăzută de legea penală, să nu mergi mai departe cu analiza laturii penale a cauzei pentru a analiza latura subiectivă, respectiv pentru a constata existenţa vinovăţiei în săvârşirea unei "fapte nepenale".

Sunt însă şi situaţii în care se impune reţinerea ambelor teze, cum ar fi situaţia reţinută prin sentinţa penală nr. 399/29.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2014, depusă de inculpaţii MMMMM. la dosar, pentru a face distincţie între persoanele aflate în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte realizarea acţiunii ce reprezintă verbum regens al unei infracţiuni, dar care sunt pe poziţii diametral opuse din punct de vedere al laturii subiective. Or, în speţa dedusă judecăţii în prezenta cauză nu se regăseşte o astfel de situaţie, toţi inculpaţii, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind în aceeaşi situaţie atât din punctul de vedere al laturii obiective, cât şi din punct de vedere al laturii subiective.

În privinţa complicităţii expertului evaluator - inculpatul G., Curtea a reţinut următoarele:

Acuzaţia adusă inculpatului G. prin actul de sesizare a instanţei constă în aceea că, în calitate de expert evaluator în dosarul de despăgubire nr. x, prin întocmirea raportului de evaluare, la data de 15.02.2008 cu încălcarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, a Codului Deontologic al evaluatorilor şi a contractului de prestări servicii nr. x/2007 şi a anexei nr. 51 la acest contract încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a ajutat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea la data de 28.02.2008 a raportului de evaluare prin care a stabilit o valoare de piaţă a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp), echivalentul a 466.776.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 55.144.265 euro, echivalentul a 200.658.951 RON, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat cu această sumă şi la obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, în acelaşi cuantum, de către H., faptă reţinută de parchet ca fiind complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Potrivit rechizitoriului, complicitatea s-a realizat prin aceea că inculpaţii membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deşi aveau obligaţia legală de a adopta toate măsurile legale necesare aplicării dispoziţiilor privind acordarea de despăgubiri, "au acceptat un raport de evaluare întocmit de inculpatul G. în următoarele condiţii:

- au fost ignorate dispoziţiile art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 247/2005 conform cărora valoarea imobilelor (terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv şi care nu se pot restitui în natură), se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării, valoare ce se stabileşte potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare;

- au fost încălcate dispoziţiile cap V, art. 16 alin. (6)⁴ din Legea 247/2005 potrivit cărora evaluatorul trebuie să solicite de la bănci, notari publici, agenţii imobiliare, birouri de carte funciară sau de la alţi deţinători de informaţii, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare, deţinătorii acestora având obligaţia legală a comunicării de îndată şi în scris;

- inculpatul G. a încălcat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare pct. 5.2.1.1, 5.7, 5.11.5, 5.20, 9.2.1.1 potrivit cărora:

- tehnica comparaţiei vânzărilor pentru evaluarea terenului implică o comparaţie directă a terenului evaluat cu loturile similare de teren tranzacţionate recent pe piaţă şi pentru care există informaţii disponibile;

- în parcurgerea etapelor înscrise în analiza preliminară şi în culegerea şi selectarea informaţiilor solicitate în procesul de evaluare, evaluatorul se familiarizează cu informaţiile privind cererea şi oferta;

- pentru a realiza o comparaţie directă între o proprietatea comparabilă vândută şi proprietatea evaluată, evaluatorul ar trebui să ia în considerare posibile corecţii bazate pe diferenţele dintre elementele de comparaţie, corecţiile putând reduce sau restrânge diferenţele dintre fiecare proprietatea comparabilă şi proprietatea de evaluat.

- în orice analiză a informaţiilor comparabile este esenţial ca proprietăţile de la care au fost colectate informaţiile comparabile, să aibă caracteristici similare cu celelalte proprietăţi evaluate respectiv caracteristici similare, legale, fizice, de localizare şi utilizare;

- abordarea prin comparaţie a vânzărilor ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă în general, proprietatea este comparată cu proprietăţi similare vândute, tranzacţionate, pe o piaţă deschisă.

Deşi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau obligaţia legală să verifice dacă raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. respectă Standardele Internaţionale de Evaluare în sensul utilizării ca şi comparabile tranzacţiile certe ale unor proprietăţi similare vândute, au aprobat un raport de evaluare care s-a bazat exclusiv pe oferte de vânzare speculative publicate online sau în ziare ceea ce a dus în mod evident la denaturarea valorii de piaţă a terenului.

Totodată, inculpatul G. a încălcat concomitent şi punctele 1, 2.1, 4.0, 4.1.1, 4.1.2, 4.4.1 şi 5.3.4 din Codul deontologic al evaluatorilor, conform cărora rapoartele de evaluare trebuie să fie clare, să nu inducă în eroare; ca evaluatorii să respecte Standardele Internaţionale de Evaluare ca o necesitate de a aplica prevederile legii sau a reglementărilor ori a instrucţiunilor clienţilor; să nu redacteze şi să comunice un raport care conţine opinii şi analize false, nereale sau nepărtinitoare, să acţioneze legal, să respecte legile şi reglementările materiale, să fie obiectiv şi imparţial, să nu utilizeze informaţii esenţiale fără o verificare adecvată sau confirmare a veridicităţii informaţiilor din partea unei surse independente, să efectueze verificări şi investigaţii laborioase pentru a se asigura că datele analizei conţinute în evaluare sunt corecte şi credibile."

În primul rând, Curtea a constatat că inculpatul G. nu este trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni în calitatea sa de expert, ci pentru participaţie sub forma complicităţii la abuzul în serviciu săvârşit de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a fi în prezenţa complicităţii, ca formă a participaţiei penale, trebuie îndeplinite anumite condiţii specifice: a) comiterea de către autor a unei infracţiuni, condiţie de bază a existenţei sale; b) să existe o contribuţie din partea complicelui menită să înlesnească sau să ajute pe autor la săvârşirea infracţiunii; c) să existe o înţelegere (coeziune psihică) între complice şi autor.

Sub ultimul aspect, coeziunea psihică, este necesar ca prin activitatea sa complicele să contribuie la realizarea acţiunii întreprinse de autor sau să fi dorit acest lucru, ceea ce presupune ca acesta să cunoască ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el a înţeles să-l ajute.

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia concretă din speţă, pe de o parte, Curtea a apreciat, aşa cum s-a expus anterior la analiza acuzaţiei aduse membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, că în sarcina autorilor infracţiuni de abuz în serviciu nu poate fi reţinută comiterea acestei infracţiuni, nefiind îndeplinită tipicitatea acesteia şi, drept urmare, nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară de participaţie penală.

Pe de altă parte, acuzarea nu a reuşit, prin probele administrate în cauză, să demonstreze legătura subiectivă, conivenţa infracţională (coeziunea psihică) avută cu autorii infracţiunii şi nici intenţia frauduloasă de supraevaluare a imobilului, întrucât simpla concluzie că valoarea bunului este diferită decât cea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul de despăgubire nu este suficientă pentru caracterizarea complicităţii.

În declaraţia dată în faţa Curţii, inculpatul G. a arătat că "Nu îmi amintesc dacă lucrarea în dosarul H. am luat-o personal sau mi-a fost trimisă prin e-mail, însă ştiu că de fiecare dată când luam lucrările de la dl. HHHHH., acesta nu îmi făcea nicio sugestie sau vreo altă solicitare în vreun sens anume, cu excepţia unor situaţii rare când mi se spunea că o anumită lucrare este urgentă pentru că se află în proces cu ea. După preluarea lucrării din dosarul H., am lucrat identic cu toate celelalte lucrări […] Nu îmi mai amintesc data primirii lucrării şi nici data depunerii raportului de evaluare la ANRP, însă ştiu că şi pe această lucrare am lucrat exact ca şi la celelalte, respectiv în maxim 7-10 zile rapoartele erau finalizate. […] Cât timp am întocmit lucrarea nu am fost contactat de nicio persoană din ANRP, din secretariatul ANRP şi nici de vreun membru din CCSD. De altfel, pe aceştia din urmă nici nu-i cunoşteam. Nici dl. H. nu m-a contactat cât timp am întocmit lucrarea şi nici nu am fost recompensat în vreun fel pentru această lucrare. Nici după depunerea lucrării nu am discutat cu nimeni din conducerea ANRP şi nici cu membrii CCSD pe care aşa cum am arătat nu îi cunoşteam şi nu am purtat niciodată discuţii cu aceştia."

Niciuna dintre probele administrate în cauză nu relevă împrejurări care să infirme susţinerile inculpatului. Niciunul dintre martorii audiaţi nu a prezentat împrejurări din care să rezulte că inculpatul G. ar fi avut o înţelegere cu inculpaţii membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau cu inculpatul H., beneficiarul despăgubirilor, în sensul supraevaluării imobilului ce făcea obiectul despăgubirilor. Nici coinculpaţii nu au relevat o astfel de înţelegere cu inculpatul G.. Or, în atare situaţie, simpla concluzie la care a ajuns acuzarea că valoarea bunului este diferită (valoare stabilită prin raportul de control al Curţii de Conturi şi prin rapoartele de evaluare întocmite de specialişti şi experţi evaluatori) decât cea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul de despăgubire nu este suficientă pentru a se putea reţine forma de participaţie a complicităţii.

În continuare, Curtea a analizat punctual aspectele reţinute în rechizitoriu ca fiind vicii ale raportului de evaluare (vicii pe care, aşa cum susţine parchetul, membrii Comisiei Centrale ar fi trebuit să le sesizeze şi să trimită dosarul la reevaluare) pentru a verifica dacă, din însăşi modalitatea de realizare a evaluării, se poate deduce concluzia existenţei unei intenţii frauduloase de supraevaluare a terenului.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul G., cu bună ştiinţă, a ignorat dispoziţiile art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 247/2005 conform cărora valoarea imobilelor (terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv şi care nu se pot restitui în natură), se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării, valoare ce se stabileşte potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare, a încălcat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare şi a Codului deontologic atunci când a stabilit valoarea de piaţă a terenului, bazându-se exclusiv pe ofertele de vânzare publicate online.

În primul rând, Curtea a reţinut că este vorba de dispoziţiile art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Titlu I al Legii nr. 247/2005 (art. I pct. 21 şi 22), care prevăd că:

"(6) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.

(7) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare."

Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că dosarul de despăgubire formulat de inculpatul H. se referă şi la construcţii preluate în mod abuziv şi demolate, ci doar la imobilul teren cunoscut sub denumirea de fosta Q., situaţie în care Curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile alin. (6) ale art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificate prin Legea nr. 247/2005 invocate de parchet.

Din construcţia acuzaţiei reţinute în sarcina inculpatului G. se deduce că încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (7) din aceeaşi lege decurge din încălcarea Standardelor Internaţionale de Evaluare prin aceea că, atunci când a stabilit valoarea de piaţă a terenului, inculpatul G. s-a bazat exclusiv pe ofertele de vânzare publicate online şi nu pe tranzacţii cu proprietăţi imobiliare, încălcând astfel cerinţele prevăzute la pct. 5.2.1.1, 5.7, 5.11.5, 5.20, 9.2.1.1 potrivit cărora:

- tehnica comparaţiei vânzărilor pentru evaluarea terenului implică o comparaţie directă a terenului evaluat cu loturile similare de teren tranzacţionate recent pe piaţă şi pentru care există informaţii disponibile;

- în parcurgerea etapelor înscrise în analiza preliminară şi în culegerea şi selectarea informaţiilor solicitate în procesul de evaluare, evaluatorul se familiarizează cu informaţiile privind cererea şi oferta;

- pentru a realiza o comparaţie directă între o proprietatea comparabilă vândută şi proprietatea evaluată, evaluatorul ar trebui să ia în considerare posibile corecţii bazate pe diferenţele dintre elementele de comparaţie, corecţiile putând reduce sau restrânge diferenţele dintre fiecare proprietatea comparabilă şi proprietatea de evaluat.

- în orice analiză a informaţiilor comparabile este esenţial ca proprietăţile de la care au fost colectate informaţiile comparabile, să aibă caracteristici similare cu celelalte proprietăţi evaluate respectiv caracteristici similare, legale, fizice, de localizare şi utilizare;

- abordarea prin comparaţie a vânzărilor ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă în general, proprietatea este comparată cu proprietăţi similare vândute, tranzacţionate, pe o piaţă deschisă.

În vederea verificării acestei acuzaţii, în cursul cercetării judecătoreşti s-a încuviinţat pentru inculpaţi efectuarea unei expertize tehnice judiciare prin care să se stabilească dacă expertizele şi constatările tehnico ştiinţifice întocmite în cauză au respectat Standardele Internaţionale de Evaluare în vigoare la momentul întocmirii acestora, precum şi condiţiile legale prevăzute de art. 10 şi art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Astfel, au fost supuse verificării, pe lângă raportul de evaluare întocmit de inculpatul G. şi celelalte rapoarte pe care parchetul şi-a bazat acuzaţia, respectiv raportul întocmit de expertul VV. cu suplimentul aferent, raportul de evaluare/reevaluare întocmit de S.C. UU. şi raportul de constatare întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin raportul de expertiză tehnică depus la dosar, s-a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare, următoarele:

"La data evaluării (15.02.2008), standardele aplicabile în activitatea de evaluare a bunurilor erau: Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a VIII-a. Cu privire la respectarea acestora:

Raportul de evaluare întocmit de dl. evaluator G. se abate parţial de la prevederile Standardelor de Evaluare, în ceea ce priveşte elementele de formă.

In ceea ce priveşte elementele de conţinut, au fost identificate o serie de neconformităţi in aplicarea Standardelor de Evaluare. De asemenea, raportul conţine o serie de neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul asupra valorii, neconformităţi care au fost analizate şi prezentate în prezentul raport de verificare.

[…]

Raportul de expertiză întocmit de dl. expert VV. se abate de la prevederile Standardelor de Evaluare, atât în ceea ce priveşte elementele de formă, cât şi de conţinut. De asemenea, raportul conţine o serie de neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul asupra valorii, neconformităţi care au fost analizate şi prezentate în prezentul raport de verificare.

[…]

Raportul de reevaluare întocmit de S.C. UU. S.R.L. se abate parţial de la prevederile Standardelor de Evaluare, în ceea ce priveşte elementele de formă. In ceea ce priveşte elementele de conţinut, au fost identificate o serie de neconformităţi în aplicarea Standardelor de Evaluare. De asemenea, raportul conţine o serie de neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul asupra valorii, neconformităţi care au fost analizate şi prezentate în prezentul raport de verificare.

[…]

Raportul de constatare întocmit de specialiştii DNA, dl. SSSS. şi dl. TTTT., care priveşte strict evaluarea imobilului, se abate de la prevederile Standardelor de Evaluare, atât în ceea ce priveşte elementele de formă, cat şi de conţinut. Secţiunea analizată conţine o serie de neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul asupra valorii, neconformităţi care au fost analizate şi prezentate în prezentul raport de verificare."

Din această concluzie a echipei de experţi desemnate în cauză în vederea întocmirii expertizei rezultă că niciunul dintre rapoartele de expertiză sau de constatare tehnico ştiinţifică nu respectă întocmai Standardele Internaţionale de Evaluare.

În ceea ce priveşte raportul întocmit de inculpatul G. se poate lesne observa că acesta "se abate parţial de la prevederile Standardelor de Evaluare, în ceea ce priveşte elementele de formă", iar în ceea ce priveşte elementele de conţinut "au fost identificate o serie de neconformităţi in aplicarea Standardelor de Evaluare", în timp ce raportul de expertiză întocmit de expertul VV., precum şi raportul de constatare întocmit de specialiştii DNA se abat de la prevederile Standardelor de Evaluare, atât în ceea ce priveşte elementele de formă, cat şi de conţinut.

La analiza dezvoltată a raportului de expertiză, cu privire la raportul întocmit de inculpatul G. se reţine că "Raportul supus verificării conţine principalele elemente de formă şi conţinut prevăzute de Standardele de evaluare in vigoare la data evaluării, cu următoarele menţiuni:

Prezentarea proprietăţii imobiliare: prezentare foarte sumară, lipsind informaţii privind amplasamentul, caracteristicile fizice şi tehnice ale imobilului.

Analiza datelor: analiza de piaţă şi analiza celei mai bune utilizări insuficient argumentate.

Metoda de evaluare: prezentare sumara, doar la nivel teoretic."

Sub acest ultim aspect, s-a reţinut "Conform GN 1 - evaluarea proprietăţii imobiliare: "pentru evaluarea terenului sunt utilizate mai multe metode. Aplicabilitatea lor diferă funcţie de tipul de valoare estimata şi de disponibilitatea informaţiilor. Pentru estimările valorii de piaţă, orice metodă aleasă trebuie justificată de informaţii de piaţă."

"Metodele de evaluare a terenului sunt: 1. Tehnica comparaţiei vânzărilor; 2. Tehnica parcelarii şi dezvoltării; 3. Repartizarea (alocarea); 4. Extracţia; 5. Tehnica reziduala a terenului; 6. Capitalizarea rentei funciare".

In raportul supus verificării este aplicată "abordarea prin comparaţii", în fapt tehnica comparaţiei vânzărilor, prin utilizarea a 3 (trei) terenuri ce au făcut obiectul unor oferte de vânzare din zona Militari - Virtuţii. Ca o prima constatare: nu se menţionează în raport care sunt motivele pentru care s-au ales pentru comparare doar cele trei terenuri oferite spre vânzare (practic ofertele 2-4) si nu toate cele patru terenuri identificate si prezentate in Tabelul centralizator (Anexa 2).

Conform GN1: "in orice analiză a informaţiilor comparabile este esenţial ca proprietăţile, de la care au fost colectate informaţiile comparabile, sa aibă caracteristici similare cu cele ale proprietăţii evaluate. Acestea includ caracteristici legale, fizice, de localizare şi utilizare, care sunt comparabile cu cele ale proprietăţii de evaluat"

Analizând caracteristicile informaţiilor comparabile utilizate, se constată că ele prezintă caracteristici mult diferite fata de caracteristicile terenului evaluat, după cum urmează:

- Din punct de vedere fizic: suprafaţa mult mai mică (terenul evaluat are suprafaţa de la 30 la 195 ori mai mare decât suprafeţele terenurilor comparabile),

- Din punct de vedere tehnic şi economic - posibilităţile de dezvoltare mult mai reduse.

Datorita acestor caracteristici diferite, consideram că aplicarea unor ajustări cantitative in special pentru elementul de comparaţie "suprafaţă teren" este dificil de cuantificat şi de justificat."

Din aceste constatări ale echipei de experţi rezultă că raportul întocmit de inculpatul G. conţine principalele elemente de formă şi conţinut prevăzute de Standardele de evaluare in vigoare la data evaluării, însă expertul a făcut o prezentare sumară a proprietăţii imobiliare şi a metodei de evaluare, precum şi o insuficientă argumentare a analizei de piaţă şi a analizei celei mai bune utilizări. Or, din aceste constatări nu rezultă că inculpatul G. a încălcat Standardele Internaţionale de Evaluare prin aceea că, la stabilirea valorii de piaţă a terenului supus evaluării, s-a bazat exclusiv pe ofertele de vânzare publicate online şi nu pe tranzacţii cu proprietăţi imobiliare, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

Împrejurarea că Standardele Internaţionale de Evaluare sunt respectate şi atunci când evaluarea unui imobil se face folosind tehnica comparaţiei vânzărilor, prin utilizarea unor imobile ce au făcut obiectul unor oferte de vânzare (comparabile) rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în faza cercetării judecătoreşti şi din înscrisurile administrate în cauză.

Astfel, martorul QQ., director al Direcţiei Fond Funciar, iar din decembrie 2007 director în cadrul Direcţiei de contencios şi secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe Legea nr. 10/2000, în declaraţia dată în faţa Curţii a precizat că "[…] între direcţia pe care o conduceam şi ANEVAR s-a purtat o corespondenţă cu privire la aspectul dacă este legală folosirea în cadrul evaluării a ofertelor de vânzare aflate pe piaţă, iar răspunsul acestora a fost în sensul că pot fi folosite astfel de date în evaluare." La întrebarea adresată de avocatul inculpatului F., dacă era o practică folosirea ofertelor de vânzare în rapoartele de evaluare, acelaşi martor a răspuns afirmativ.

Şi martora PPPP., expert evaluator în cadrul S.C. UU. S.R.L., societate care a întocmit rapoarte de evaluare la solicitarea A.N.R.P., vine să confirme (declaraţie file x, d.i.) că folosirea ofertelor de vânzare corespunde Standardelor Internaţionale de Evaluare.

Martorul OOOO., expert evaluator, verificator, director ANEVAR în anul 2008, în declaraţia dată în faţa Curţii a precizat că ANEVAR a purtat multe corespondenţe cu ANRP pe multe probleme, printre acestea numărându-se şi acelea vizând comparabilele folosite în procesul de evaluare, totodată arătând că "ofertele de vânzare-cumpărare s-au folosit şi se folosesc şi azi ca principala sursă de comparabile. Este posibilă şi folosirea combinat a comparabilelor, oferte de vânzare-cumpărare şi contracte de vânzare-cumpărare dacă sunt accesibile, însă evaluatorul trebuie să identifice dacă informaţiile din cuprinsul ofertelor şi contractelor de vânzare-cumpărare respectă condiţiile din definiţia valorii de piaţă. Valoarea de piaţă reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării între un vânzător hotărât şi un cumpărător hotărât într-o tranzacţie echilibrată după un marketing adecvat în care fiecare acţionează în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Cele mai accesibile şi verificabile surse sunt ofertele de vânzare. […] evaluarea care foloseşte drept comparabile ofertele de vânzare a fost şi este conformă cu standardele de evaluare în vigoare. […] în situaţia în care există o ofertă exagerată, evaluatorul are posibilitatea să o înlăture dacă o consideră ca atare, pe baza celorlalte oferte. Dacă este singura ofertă sau printre puţinele comparabile ce pot fi folosite şi este reţinută ca şi comparabilă, nu este exclus ca prin ajustarea acesteia să se ajungă la o marjă care să fie în intervalul valorii de piaţă." Martorul a mai precizat că la nivelul anilor 2007-2008 era o practică generalizată în sensul folosirii ofertelor de vânzare în evaluare, cum de altfel se folosesc şi în prezent.

În acelaşi sens sunt şi punctele de vedere exprimate de ANEVAR privind modul de interpretare a Standardelor de Evaluare şi depuse la dosar, în care se reţine că "[…] Elaborarea rapoartelor de evaluare prin utilizarea parţială sau exclusivă a ofertelor de piaţă având ca obiect bunuri imobile/mobile comparabile este conformă cu Standardele de evaluare adoptate de ANEVAR şi cu Standardele internaţionale de evaluare, valabile atât în prezent cât şi la date anterioare. […]", respectiv că "Utilizarea ofertelor ca informaţii comparabile este prevăzută atât în Standardele Internaţionale de Evaluare, cât şi în Standardele de evaluare adoptate până în prezent de către ANEVAR şi care includ Standardele Internaţionale de Evaluare. Prin urmare, utilizarea doar a ofertelor de vânzare este în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare şi reprezintă practica cea mai larg răspândită în aplicarea abordării prin piaţă, pe piaţa evaluării din România. […]" .

Martorul PP., la întrebarea avocatului inculpaţilor F. şi D. dacă are cunoştinţă ca ANEVAR să fi înştiinţat ANRP că utilizarea anunţurilor, respectiv ofertelor de vânzare în rapoartele de evaluare este conformă cu standardele internaţionale de evaluare, a arătat (declaraţie file x, d.i.) că "din câte îmi amintesc, a existat o corespondenţă cu ANEVAR pe marginea rapoartelor de evaluare, respectiv au fost cazuri în care au fost înaintate ANEVAR rapoarte de evaluare pentru verificare. Este posibil ca într-o astfel de situaţie să fi existat şi vreun răspuns din partea ANEVAR, însă nu îmi amintesc."

Declaraţia acestui martor se coroborează cu raportul întocmit de Direcţia pentru coordonarea şi Controlul Aplicării Legislaţiei din Domeniul Restituirii Proprietăţii Funciare şi supus aprobării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în şedinţa din data de 01.11.2007 în care se reţine că "[…] Rapoartele de evaluare întocmite de către S.C. NNNNN. S.R.L. au necesitat numeroase lămuriri din partea evaluatorului cu privire la o serie de aspecte cuprinse în aceste documente, fapt care a generat divergenţe de opinie atât între reprezentanţii Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi domnul OOOOO. - Directorul societăţii menţionate cât şi între evaluatori. Având în vedere aceste aspecte propunem înaintarea către ANEVAR - asociaţia profesională la care respectivul evaluator este afiliat, a două rapoarte de evaluare în scopul solicitării unui punct de vedere cu privire la metodele utilizate şi încadrarea acestora în Standardele Internaţionale de Evaluare." Acelaşi lucru rezultă şi din raportul întocmit de Direcţia pentru coordonarea şi Controlul Aplicării Legislaţiei din Domeniul Restituirii Proprietăţii Funciare şi supus aprobării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în şedinţa din data de 28.02.2008 în care se reţine că au fost solicitate puncte de vedere de la ANEVAR pe diverse probleme ivite în evaluare cu privire la metodele de evaluare şi comparabile, punctele de vedere exprimate de ANEVAR fiind expuse în raport, precum şi din adresele înaintate de ANEVAR către ANRP prin care îşi exprimă opinia respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare în cadrul întocmirii unor rapoarte de evaluare .

Respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare atunci când evaluarea unui imobil se face folosind tehnica comparaţiei vânzărilor, prin oferte de vânzare (tranzacţionare) rezultă şi din Decizia nr. 5623/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Tot metoda comparaţiei vânzărilor (având drept comparabile oferte de vânzare) a fost adoptată şi de expertul R. la întocmirea raportului de evaluare a terenului în suprafaţă de 11.240 mp din fosta Q., teren ocupat de STS, raport ce a stat la baza Deciziei nr. 6603 din data de 12.06.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. x/2008, prin care, printre altele, s-a constatat că apelanta reclamantă este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 11.240 mp situat în Bucureşti, str. x, în limitele valorii de 11.240.000 euro .

În final, Curtea a reţinut că, chiar şi unul dintre specialiştii DNA, respectiv SSSS., în raportul de evaluare întocmit în cadrul Expert Eval S.R.L., la data de 25.04.2007 a adoptat pentru evaluarea unui spaţiu comercial din Mun. Piatra Neamţ metoda comparaţiei în cadrul căreia a folosit drept comparabile oferte de vânzare .

Nu în ultimul rând este de observat că acelaşi mod de lucru (folosirea ofertelor de vânzare) rezultă şi din concluziile raportului de control al Curţii de Conturi pentru perioada 2007-2011, dar şi din copiile rapoartelor de evaluare depuse la dosar de inculpaţi, astfel că se poate susţine că exista o anumită practică în acea perioadă adoptată de toţi experţii evaluatori şi menţinută şi în prezent.

S-a mai reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul G. a încălcat dispoziţiile cap. V, art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora evaluatorul trebuie să solicite de la bănci, notari publici, agenţii imobiliare, birouri de carte funciară sau de la alţi deţinători de informaţii, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare, deţinătorii acestora având obligaţia legală a comunicării de îndată şi în scris.

O primă observaţie cu privire la această încălcare este aceea că dispoziţiile art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005 nu obligă evaluatorul să solicite informaţii, aşa cum a reţinut parchetul, ci pune la dispoziţia acestuia posibilitatea de a solicita date şi informaţii dacă apreciază că acestea îi sunt necesare în procesul de evaluare.

Astfel, conform art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005 "La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor astfel primite."

După cum se poate observa în această dispoziţie legală legiuitorul nu a folosit verbul "a trebui" şi nici nu a stabilit o obligaţie în sarcina evaluatorului, aşa cum se întâmplă în teza a II-a a alineatului în care se prevede că evaluatorii "au obligaţia ….".

Pe de altă parte, sub acest aspect sunt elocvente răspunsurile comunicate de unele dintre instituţiile enumerate în această dispoziţie legală cu privire la eventuale solicitări din partea evaluatorilor.

Astfel, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, prin adresa nr. x/31.07.2019, a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - S.I.I.J., printre altele că "Solicitările evaluatorilor autorizaţi, circumstanţiate temeiului legal menţionat mai sus (art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005), adresate notarilor publici, nu au putut fi soluţionate favorabil întrucât, potrivit atribuţiilor stabilite prin Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, nici notarii şi nici UNNPR nu deţin o evidenţă a tranzacţiilor imobiliare, în funcţie de locul situării imobilelor sau în funcţie de alte criterii cum ar fi…străzi, cvartale, zone ori regiuni […]."

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin adresa x/18.07.2019, a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - S.I.I.J. că baza de date PPPPP. privind tranzacţiile de vânzare-cumpărare a imobilelor a fost operaţionalizată în Bucureşti la data de 14.11.2016, iar potrivit art. 19 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, "Cărţile funciare, registrele de carte funciară şi dosarele de carte funciară pot fi consultate de cei interesaţi, sub supravegherea referentului." În continuarea adresei se arată că "În sensul reglementărilor menţionate mai sus, persoana interesată este persoana care justifică un interes legitim (ex. părţile actului juridic care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, proprietarul tabular sau mandatarul acestuia, moştenitorii proprietarului tabular, creditorul care a înscris un drept de ipotecă în favoarea sa, părţile unui litigiu care are ca obiect imobilul înscris în cartea funciară, persoană care a avut un drept real referitor la imobilul înscris în cartea funciară sau mandatarul acesteia). Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare în anul 2008, evaluatorii autorizaţi nu puteau obţine copii ale înscrisurilor existente în arhivele oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară, decât dacă justificau un interes legitim, în sensul celor arătate mai sus."

Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România a comunicat, cu adresa nr. x/04.11.2015, că a fost înfiinţată în anul 2011, astfel că "nu deţine o bază de date conţinând preţurile de tranzacţionare a terenurilor din perioada 2007-2008. Nici fosta organizaţie profesională a evaluatorilor, actualmente dizolvată, nu a deţinut o astfel de bază de date."

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, cu adresa nr. x/11.11.2015, a comunicat faptul că "nu deţine o evidenţă a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv a preţurilor de tranzacţie pentru imobilele situate pe raza administrativ teritorială a Municipiului Bucureşti"

Banca Naţională a României, prin adresa nr. x/20.10.2017, a comunicat "[…] se poate interpreta că textul invocat (art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005) nu putea reprezenta baza legală în temeiul căreia instituţiile de credit ar fi putut comunica evaluatorilor copii ale contractelor de vânzare-cumpărare de imobile încheiate de clienţi ai băncilor care nu aveau nicio legătură cu procedura administrativă desfăşurată conform legii nr. 247/2005."

Or, din toate aceste puncte de vedere rezultă că evaluatorul, inculpatul G., chiar dacă ar fi ales să solicite date şi informaţii în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (6)⁴ din Legea nr. 247/2005 de la instituţiile enumerate, nu ar fi obţinut în nici un caz contracte de vânzare-cumpărare imobile pentru a fi avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare.

Într-adevăr, atât specialiştii DNA, cât şi experţii evaluatori desemnaţi în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti au folosit la întocmirea rapoartelor de evaluare dispuse în cauză şi contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, dar acestea au fost obţinute nu doar prin solicitarea expertului evaluator, ci prin intermediul parchetului, respectiv instanţei de judecată.

În final, Curtea, trecând peste problemele de identificare întocmai a amplasamentului actual al terenului denumit "Q." întâmpinate de experţii topografi S. (faza de urmărire penală) şi QQQQQ. (faza cercetării judecătoreşti), precum şi de specialistul DNA, XXXX., chemaţi să identifice şi să delimiteze terenul, a reţinut că s-au făcut mai multe evaluări ale terenului în discuţie, evaluări care au ajuns la concluzii diferite în ceea ce priveşte valoarea de piaţă a acestuia.

Astfel, prin raportul de evaluare întocmit de către inculpatul G. în cadrul dosarului de despăgubire, s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă de 97509 mp este de 128.276.015 euro = 466.770.763 RON, respectiv o valoare de 1315,53 euro/mp.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp estimată la data de 15.02.2008 a fost de 73.131.750 euro (750 euro/mp), echivalentul a 266.111.812 RON (2729 RON/mp).

Prin raportul de expertiză şi suplimentul la acesta întocmit de expertul VV., s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp estimată la data de 15.02.2008 a fost de 58.378.642 euro (598,7 euro/mp), echivalentul a 212.317.933 RON (2177,4 RON/mp).

În anul 2013, în urma controlului Curţii de Conturi, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat reevaluarea terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp ce a făcut obiectul dosarului de despăgubire x, iar prin raportul de reevaluare întocmit de UU. s-a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp estimată la data de 15.02.2008 a fost de 96.884.940 euro, echivalentul a 352.544.920 RON, respectiv o valoare de 993,6 euro/mp.

Aşa cum s-a reţinut anterior, în cursul judecăţii în fond s-a efectuat o expertiză având ca obiect verificarea evaluării făcute prin cele trei rapoarte de evaluare şi prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică, în cadrul căreia comisia de experţi a constatat că raportul întocmit de inculpatul G. şi raportul întocmit de S.C. UU. S.R.L. se abat parţial de la prevederile Standardelor de Evaluare, în ceea ce priveşte elementele de formă, iar în ceea ce priveşte elementele de conţinut "au fost identificate o serie de neconformităţi in aplicarea Standardelor de Evaluare", în timp ce raportul de expertiză întocmit de expertul VV., precum şi raportul de constatare întocmit de specialiştii DNA se abat de la prevederile Standardelor de Evaluare, atât în ceea ce priveşte elementele de formă, cât şi de conţinut.

"Abătându-se de la prevederile Standardelor de Evaluare" atât în ceea ce priveşte elementele de formă, cât şi de conţinut, Curtea nu a putut avea în vedere valorile de piaţă stabilite prin aceste două lucrări pentru imobilul în discuţie, respectiv valoarea 73.131.750 euro (750 euro/mp) şi valoarea de 58.378.642 euro (598,7 euro/mp).

În evaluarea proprie, comisia de experţi, prin răspunsul la obiectivul 5 al expertizei, a concluzionat că valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă totală de 97.509 mp estimată la data de 15.02.2008 a fost de 82.882.650 Euro (850 Euro/mp), echivalentul a 301.593.387 RON.

După cum se poate constata, fiecare dintre specialiştii chemaţi să-şi spună opinia cu privire la valoarea de piaţă, la data de 15.02.2008, a imobilului teren în suprafaţă de 97.509 mp ce a făcut obiectul dosarului de despăgubire x a dat o valoare diferită, respectiv suma de 1315,53 euro/mp (inculpatul G.), suma de 993,6 euro/mp (UU.) şi suma de 850 Euro/mp (comisia de experţi desemnată în cursul cercetării judecătoreşti).

Curtea a mai reţinut că, la nivelul lunii august 2007, expertul R. a întocmit un raport de expertiză prin care a evaluat terenul în suprafaţă de 11.240 mp deţinut STS, teren ce face parte din Q., reţinând valoarea de 1000 euro/mp, raport de expertiză ce a stat la baza Deciziei nr. 6603 din data de 12.06.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. x/2008, prin care, printre altele, s-a constatat că apelanta reclamantă T. este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 11.240 mp situat în Bucureşti, str. x, în limitele valorii de 11.240.000 euro .

Totodată, este de reţinut şi valoarea de 1285,20 euro/mp stabilită de expertul PPPP. pentru data de referinţă 20.06.2008 în cadrul expertizei de reevaluare întocmită de S.C. UU. la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pentru un teren în suprafaţă de 1535 mp situat în Bucureşti, str. x, în apropierea terenului ce face obiectul cauzei, astfel cum rezultă din copia raportului depus la dosar .

În plus, Curtea a avut în vedere şi declaraţia martorului OOOO., prin care, la întrebarea avocatului inculpaţilor D. şi F. dacă 10 rapoarte de evaluare cu privire la acelaşi imobil efectuate cu respectarea standardelor internaţionale pot avea 10 rezultate diferite, fără ca niciunul dintre ele să fie greşit, a precizat că "dacă se respectă standardele internaţionale, înseamnă că este vorba de aceiaşi termeni de referinţă, respectiv: obiect, data evaluării, scop, tipul evaluării şi cea mai bună utilizare. Rezultatele pot să nu fie aceleaşi, dar acestea se situează într-un interval rezonabil care poate atinge şi o diferenţă de 20-30%."

Or, atât timp cât nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă că inculpatul G. s-a înţeles cu vreunul dintre inculpaţii din prezenta cauză sau cu vreo altă persoană să supraevalueze imobilul pe care l-a avut de evaluat în cadrul dosarului de despăgubire x Curtea a reţinut că valoarea de piaţă stabilită de acest inculpat este expresia activităţii de evaluare desfăşurată în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare şi prin raportare la informaţiile avute pe piaţă la acel moment.

Nici diferenţa de valoare pe metru pătrat de teren dintre cea stabilită de inculpat la momentul februarie 2008 şi cea stabilită de expertul R. la momentul august 2007 pentru suprafeţe de teren alăturate ce provin din acelaşi teren denumit Q. nu este foarte mare, pe de o parte, încadrându-se în acea marjă de 20-30% despre care face vorbire martorul OOOO., iar pe de altă parte trebuie avut în vedere şi timpul scurs între cele două evaluări. Sub acest ultim aspect este de menţionat şi declaraţia martorului R. prin care a arătat că "Ţin minte că la nivelul anului 2000 am făcut o evaluare tot informativă şi atunci terenul a fost evaluat undeva la 74 de dolari pe metru pătrat. În anul 2006, în urma evaluării informative efectuate de mine, am constatat o valoare de 474 euro/mp, însă la acel moment creşteau preţurile aproape zilnic, fiind terenuri în anumite zone, cum ar fi Kiselef şi Primăverii, unde 1 mp de teren ajunsese la 5.000 sau 8.000 euro. […]"

În final, Curtea a reţinut că în practica judiciară sunt des întâlnite situaţii în care experţii să aibă puncte de vedere diferite şi să formuleze concluzii diferite, uneori chiar total contradictorii, fără însă a se aprecia că vreunul dintre aceştia comite vreo infracţiune.

În concluzie, având în vedere şi împrejurarea că inculpatul G. nu este trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni în calitatea sa de expert, ci pentru participaţie sub forma complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpaţilor membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reţinut că nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă administrat în cauză conivenţa infracţională dintre inculpaţi (autori şi complice), nu s-a dovedit nici intenţia frauduloasă de a supraevalua imobilul ce a făcut obiectul dosarului de despăgubiri înregistrat la A.N.R.P. sub nr. x şi nici că valoarea de piaţă a imobilului suspus evaluării stabilită de inculpatul G. este una supraevaluată.

În atare situaţie, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G. întrucât fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.

În privinţa complicităţii beneficiarului despăgubirilor, inculpatul H., Curtea a reţinut următoarele:

Acuzaţia adusă inculpatului H. prin actul de sesizare a instanţei constă în aceea că, începând cu anul 2006 şi până la data de 15.01.2008, a sprijinit şi înlesnit nerespectarea prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin depunerea la dosarul de despăgubire nr. x şi, anterior, la emiterea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8427 din 09.07.2007, respectiv a avizului de legalitate a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti din 07.09.2007 a mai multor înscrisuri (adeverinţa medicală nr. x şi fără număr din 15.01.2008, expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R. cu nr. x, prin care s-au justificat necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară şi o identificare greşită a terenului în scopul acreditării ideii de imposibilitate de restituire în natură şi de urgenţă în soluţionarea dosarului), ceea ce a asigurat un cadru aparent legal procedurii de despăgubire şi care, împreună cu acceptul său dat supraevaluării făcute de evaluatorul G., au creat membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor premisele necesare aprobării raportului de evaluare, întocmit în condiţii nelegale, producând bugetului de stat un prejudiciu de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, sumă de care H. a beneficiat în mod necuvenit.

Aceasta este descrierea faptei la secţiunea "În drept" a actului de sesizare, iar în cuprinsul rechizitoriului s-a mai menţionat că participaţia inculpatului H. la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, a constat în aceea că prin depunerea a două adeverinţe medicale (295/321/14.03.2007 şi FN/15.01.2008) la dosarul nr. x C. civ./2007 al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a expertizei extrajudiciare nr. 12/2006, întocmite de către expertul R., care a fost folosită pentru fundamentarea Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a avizului de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, în data de 07.09.2007 (toate înscrisurile fiind întocmite pro causa), a asigurat aparenţa de legalitate a procedurilor de despăgubire prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Această din urmă precizare vine să lămurească acuzaţia adusă inculpatului în condiţiile în care Curtea nu a înţeles şi nici parchetul nu a explicat care ar fi fost sprijinul şi înlesnirea nerespectării prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, începând cu anul 2006 în condiţiile în care dosarul de despăgubire a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor în data de 12.09.2007 şi înregistrat, aşa cum susţine parchetul, la data de 10.12.2007 sub nr. x

Din modalitatea în care se reţine că inculpatul H. ar fi depus expertiza extrajudiciară nr. 12/2006, întocmită de către expertul R., care a fundamentat Dispoziţia nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi avizul de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, în data de 07.09.2007 ("toate înscrisurile fiind întocmite pro causa") rezultă că aceasta nu ar fi fost o procedură legală, însă Curtea a constatat că nu s-au adus acuzaţii şi nici măcar nu s-au efectuat cercetări cu privire la persoanele implicate în procedura emiterii dispoziţiei de către primar şi cea a acordării avizului de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi nici cu privire la procedura în sine şi dacă era permis ca persoanele interesate să depună expertize extrajudiciare cu privire la imobilele revendicate.

Cu privire la expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R. şi depusă la dosarul de revendicare în baza Legii nr. 10/2001, aşa cum s-a reţinut anterior la situaţia de fapt, Curtea a reţinut că, potrivit procedurilor legale, persoana care solicita restituirea unui teren trebuia să depună la dosar, în etapa în care acesta se afla în faza administrativă, o expertiză topografică cu privire la amplasamentul imobilului, expertiză ce era analizată în cadrul Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastru, acesta fiind motivul pentru care inculpatul H. a hotărât contactarea unui expert în vederea întocmirii expertizei. Contactarea expertului R. s-a făcut la îndrumarea avocatului Y. (care alături de martora W. au fost avocaţii care au reprezentat-o pe cesionara T.) şi în considerarea faptului că acesta mai întocmise expertize în dosarele civile în care T. avusese calitatea de reclamant, prin care identificase şi evaluase terenul pentru care se solicita despăgubirea, împrejurări ce rezultă din declaraţia inculpatului H., precum şi cele ale martorilor R. şi Y..

Astfel, în mod constant inculpatul H. a precizat că avocatul Y. a fost cel care s-a ocupat de toate demersurile necesare şi toate formalităţile necesare în vederea valorificării drepturilor litigioase cumpărate, împrejurare ce se coroborează cu declaraţia martorului expert R., în care a precizat că Y., în numele inculpatului H., i-a cerut să întocmească raportul de expertiză, respectiv că onorariul de expertiză l-a stabilit personal şi i l-a comunicat lui Y., împrejurare ce rezultă în esenţă şi din declaraţia dată în faţa Curţii, dar şi din susţinerile martorului Y., care la urmărire penală, în cadrul confruntării cu inculpatul H. (proces-verbal de confruntare, file x, dup), a precizat că este posibil ca să-i fi transmis inculpatului H. cuantumul onorariului solicitat de expertul R., iar în faţa Curţii (declaraţie file x, d.i.) a arătat că inculpatul H. i-a solicitat să-l pună în contact cu expertul, dar nu mai ştie dacă el l-a contact pe expert, dacă el a făcut primul contact cu expertul în condiţiile în care a mai discutat şi el cu acesta.

Necesitatea depunerii de către persoana interesată a unui raport de expertiză extrajudiciară la solicitarea Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastru din cadrul P.M.B. rezultă din declaraţia martorei FFFF. în care arată că "[…] În vederea întocmirii raportului prin care se făcea propunerea, dosarul era înaintat către Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastru din cadrul PMB pentru a întocmi o notă de reconstituire. În această notă de reconstituire se stabilea suprafaţa de teren, limitele acesteia, precum şi faptul că terenul era liber sau afectat de construcţii de utilitate publică sau că acesta era în proprietate publică a statului. Această notă de reconstituire se întocmea şi uneori şi în baza unor expertize. Atunci când direcţia evidenţă imobiliară nu putea să stabilească posibilitatea restituirii, solicita părţilor interesate (notificatorii) să întocmească expertize extrajudiciare care erau avute în vedere la întocmirea notei de reconstituire. După întocmirea acestei note, dosarul era predat unui consilier juridic care verifica toate aspectele menţionate anterior, precum şi nota de reconstituire şi făcea propunerea către comisia de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii 10/2001", declaraţie care se coroborează şi cu declaraţia martorei JJ. în care arată că "Uneori, nota de reconstituire era însoţită şi de un raport de expertiză pe care îl dispuneau tot cei de la evidenţa proprietăţii."

Cât priveşte susţinerea parchetului în sensul că, prin expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R., s-a făcut o identificare greşită a terenului în scopul acreditării ideii de imposibilitate de restituire în natură, aşa cum s-a reţinut şi anterior la situaţia de fapt, nu poate fi primită de Curte având în vedere, pe de o parte, declaraţia expertului S. (care a întocmit expertiza judiciară în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie şi pe baza căreia parchetul a reţinut că expertul R. ar fi ajuns la o concluzie eronată), care în faţa instanţei de judecată (declaraţie file x, d.i.) a precizat că "[…] Timpul alocat întocmirii expertizei de o săptămână a fost cam scurt, astfel că m-am bazat în efectuarea acesteia, aşa cum am arătat, pe actele depuse la dosar şi pe zborul fotogrametric. Printre actele aflate la dosar, am găsit şi un alt raport de expertiză întocmit de specialistul DNA, dl. expert XXXX. şi un alt raport de expertiză întocmit de dl. R.. […] Nu am avut la dispoziţie planul de reţele şi nici planul cu amplasamentul terenului şi, întrucât termenul a fost prea scurt, nu am putut solicita de la instituţiile deţinătoare aceste planuri. După întocmirea expertizei, din curiozitate, am consultat raportul întocmit de expertul XXXX. şi am constatat că existau unele diferenţe între raportul de expertiză întocmit de mine şi cel întocmit de expertul DNA, în sensul că eu am identificat în plus amplasamentul metroului. […] Aşa cum am arătat, ar fi fost util în întocmirea expertizei planul parcelar pentru a identifica exact vechiul amplasament al fostei ferme Q. însă nu am avut timpul necesar de a solicita punerea la dispoziţie a acestui plan care, cred, că se alfa la arhivele naţionale. Pentru o astfel de solicitare, ar fi fost nevoie de cel puţin 30 de zile. La momentul întocmirii expertizei m-am bazat pe toate materialele pe care le-am avut la dispoziţie la acel moment, însă este posibil ca, dacă aveam la dispoziţie planul parcelar şi planul de reţele, să fi fost altul rezultatul. […] Am stabilit prin expertiză că anumite insule erau libere de construcţii, astfel că am apreciat că acele zone puteau fi restituite în natură, însă, dacă aş fi avut la dispoziţie şi planul de reţele, ar fi putut influenţa negativ această constatare. […] Dacă aş fi pus în situaţia de întocmi o nouă expertiză cu aceleaşi obiectiv, dar cu un timp suficient, pe lângă materialele consultate, aş mai studia şi planul cu amplasamentul terenului, precum şi planul de reţele pentru a observa şi identifica cu precizie amplasamentul terenului, precum şi dacă acesta este afectat de construcţii sau instalaţii. Până şi în actul de proprietate identificarea terenului era destul de sumară. […] având la dispoziţie titlul de proprietate care nu menţiona foarte clar vecinătăţile, am identificat terenul pe linia cu pomi, ştiind că acolo a fost o fermă. Deci, identificarea terenului este posibil să fie greşită, neavând la dispoziţie, un plan, o schiţă sau alte elemente de identificare.[…] nu am avut la dispoziţie această sentinţă (sentinţa civilă nr. 870/03.12.1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ - fila x, d.i.) iar dacă o aveam, concluziile raportului ar fi fost altele, dat fiind faptul că era o hotărâre judecătorească care se baza, probabil, pe un raport de expertiză. […]", iar pe de altă parte, având în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul R. în dosarul civil nr. x/2001 (depus în copie şi la dosarul de restituire constituit la Primăria Municipiului Bucureşti - file x, dup) în care se reţine "Total suprafaţă ocupată în prezent = 57.636 mp; Total suprafaţă restituită 51.662 mp; Total suprafaţă liberă (între liniile de c.f., pe după blocuri, între STS şi Semănătoarea) = 51.113 mp teren ce are dezavantajul că este greu de folosit, are reţele în subteran (STS, Metrou, Semănătoarea)", precum şi sentinţa civilă nr. 870/03.12.1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamantul V. (autorul vânzătoarei T.) a suprafeţei libere de teren de 51.662 mp din suprafaţa totală de 16 ha şi 18 mp, fosta Q..

Referitor la susţinerea parchetului în sensul că prin depunerea la dosarul de despăgubire a adeverinţei medicale nr. x şi a celei fără număr din 15.01.2008, s-a justificat necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară, Curtea a apreciat-o ca fiind vădit nefondată.

Astfel, cele două înscrisuri medicale (adeverinţele medicale nr. x şi fără număr din 15.01.2008 - file x, vol. 9) au fost eliberate de persoane îndrituite a elibera astfel de acte medicale, respectiv medici, diagnosticul menţionat în acestea nu a fost contestat nici măcar de parchet, fiind confirmat atât de inculpatul H. prin declaraţiile date, dar mai ales de martorul RR., medicul care a eliberat adeverinţa din data de 15.01.2008, prin declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faza cercetării judecătoreşti, în care a arătat că "[…] Referitor la adeverinţa medicală eliberată la data de 15.01.2008 declar că a fost scrisă de către mine pentru pacientul H., în urma unui consult medical. Menţionez că, în conformitate cu afecţiunile constatate, respectiv hipertensiune arterială şi aritmie extrasistolică, consider că acestea existau la momentul consultaţiei, dar nu reprezintă o afecţiune gravă.", situaţie în care nu se poate reţine că aceste acte medicale ar "justifica necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară".

Cât priveşte susţinerea parchetului în sensul că diagnosticul pus inculpatului prin adeverinţele depuse la cererea de soluţionare cu prioritate a cererii de despăgubiri nu putea fi încadrat în situaţie excepţională care să justifice soluţionarea cu prioritate a cererii sale, Curtea a reţinut că aceasta a fost analizată la situaţia de fapt prin prisma probelor administrate în cauză, situaţie în care nu va mai fi reluată.

Or, din cele anterior expuse, Curtea a constatat că aşa zisele acte de complicitate reţinute de parchet ca fiind comise de inculpatul H. pentru a sprijini şi înlesni nerespectarea prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu îmbracă haina vreunui ilicit, cu atât mai mult nu îmbracă haina ilicitului penal.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut şi în cazul inculpatului G., nici inculpatul H. nu este trimis în judecată pentru comiterea vreunei infracţiuni în calitate de autor legat de modalitatea în care s-a desfăşurat întreaga procedură de acordare de despăgubiri, ci pentru participaţie sub forma complicităţii la abuzul în serviciu săvârşit de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aşa cum s-a reţinut şi anterior, pentru a fi în prezenţa complicităţii, ca formă a participaţiei penale, trebuie îndeplinite anumite condiţii specifice: a) comiterea de către autor a unei infracţiuni; b) să existe o contribuţie din partea complicelui menită să înlesnească sau să ajute pe autor la săvârşirea infracţiunii; c) să existe o înţelegere (coeziune psihică) între complice şi autor.

Or, prin probele administrate în cauză şi analizate anterior, nu s-a făcut dovada coeziunii psihice între inculpatul H. şi inculpata A. (aşa cum s-a reţinut anterior) sau ceilalţi inculpaţi membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată, prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada comiterii de către autori (membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) a infracţiunii de abuz în serviciu (nu este îndeplinită tipicitatea acesteia în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective), aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, drept urmare, nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară de participaţie penală.

În concluzie, pentru toate considerentele anterior expuse, Curtea a reţinut că fapta pentru care inculpatul H. a fost trimis în judecată, complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, nu întruneşte condiţiile de tipicitate pentru a fi infracţiune şi, pe cale de consecinţă, nu este prevăzută de legea penală, situaţie în care, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Inculpatul H. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

Cu privire la această acuzaţie, prin actul de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut că inculpatul H., în perioada martie 2008 - august 2008, a dispus transferul şi a schimbat suma de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON, cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni, în conturile societăţilor JJJ., MMM. S.R.L şi EEE. S.A., pentru ca apoi să le transforme în acţiuni la Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A, S.C. OOO. S.A. şi EEE. S.A., în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite şi a ascunderii adevăratei dispoziţii asupra acţiunilor dobândite.

Deşi la descrierea faptei în secţiunea "În drept" a actului de sesizare (anterior expusă) nu se arată în mod expres din ce infracţiune provin sumele de bani ce se pretinde că au fost "spălate", în cuprinsul rechizitoriului se reţine că "Din materialul probator administrat în cauză, constând în sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, declaraţiile martorilor, extrase de cont, contracte de împrumut şi vânzare-cumpărare, documente de corespondenţă şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că inculpatul H. în urma săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., din care a obţinut în mod nelegal suma de 69.897.373 euro, prin operaţiuni succesive financiar-bancare şi comerciale, folosindu-se de contracte fictive şi societăţi interpuse, a transferat şi disimulat sumele de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON cu scopul de a se ascunde provenienţa ilicită a fondurilor şi a disimula adevărata natură a dispoziţiei şi proprietăţii bunurilor dobândite din folosul infracţional." .

Din această concluzie şi din modalitatea de descriere a faptei de spălarea banilor pe parcursul rechizitoriului, Curtea a reţinut că banii ce se presupune a fi fost spălaţi provin din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dedusă judecăţii prin acelaşi act de sesizare şi analizată în cele ce preced.

Aşa cum s-a expus în cele ce preced, prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada comiterii de către autori (membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) a infracţiunii de abuz în serviciu şi, drept urmare, nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară de participaţie penală. Totodată, aşa zisele acte de complicitate reţinute ca fiind comise de inculpatul H. pentru a sprijini şi înlesni nerespectarea prevederilor legale de către autori (preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) nu îmbracă haina vreunui ilicit, cu atât mai mult nu îmbracă haina ilicitului penal. Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici intenţia frauduloasă din partea inculpatului expert de a supraevalua imobilul ce a făcut obiectul dosarului de despăgubiri înregistrat la A.N.R.P. sub nr. x, cum nici nu s-a făcut dovada certă că valoarea de piaţă a imobilului suspus evaluării stabilită de inculpatul G. este una supraevaluată, situaţie în care nu se poate vorbi, aşa cum reţine parchetul, de obţinerea în mod nelegal a unei sume de 69.897.373 euro.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, "Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni."

Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 este prefigurat de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002, potrivit căruia, prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea.

În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor se poate observa cu uşurinţă că aceasta are ca situaţie premisă existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni. Fără această situaţie premisă, infracţiunea de spălare a banilor nu poate fi concepută, fiindcă ar fi lipsită de obiectul ei material.

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia concretă din speţă, astfel cum a fost reţinută anterior, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălarea banilor întrucât nu s-a făcut dovada comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu (infracţiune din care parchetul a reţinut că ar proveni banii "spălaţi") şi nici nu s-a făcut dovada certă că valoarea de piaţă a imobilului suspus evaluării stabilită de inculpatul G. este una supraevaluată, situaţie în care nu se poate vorbi, aşa cum reţine parchetul, de obţinerea în mod nelegal a unei sume de 69.897.373 euro, lipsind astfel situaţia premisă a laturii obiective a infracţiunii de spălarea banilor.

În consecinţă, Curtea a constatat că fapta de spălarea banilor astfel cum a fost reţinută de parchet în sarcina inculpatului H. nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunită latura obiectivă a acestei infracţiuni, situaţie în care, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Solicitarea inculpatului H. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor nu a fost reţinută de Curte atât timp cât, din analiza probelor administrate în raport cu dispoziţiile legale incidente, a constatat incidenţa cazului de împiedicare a exercitării în continuare a acţiunii penale prevăzut de teza I, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, care are prioritate faţă de cel prevăzut la teza a II-a. Aşa cum a reţinut şi anterior la inculpaţii membri ai Comisiei Centrale, Curtea a apreciat că prin ordinea în care au fost instituite în dispoziţia legală, chiar legiuitorul a stabilit şi ordinea de prioritate a acestor cazuri. De altfel, este şi logic ca, în situaţia în care fapta nu e prevăzută de legea penală, să nu mergi mai departe cu analiza laturii subiective a cauzei pentru a constata existenţa vinovăţiei în săvârşirea unei "fapte nepenale".

În ce priveşte măsurile preventive, instanţa de fond a constatat că, prin ordonanţa de reţinere nr. 215/P/2015 din data de 13.07.2015 s-a dispus reţinerea inculpatului B. pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 13.07.2015, ora 15:40 şi până la data de 14.07.2015, ora 15:40.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 14.07.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2015 s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. şi s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii preventive a controlului judiciar .

Prin ordonanţa de reţinere nr. 215/P/2015 din data de 03.07.2015 s-a dispus reţinerea inculpatului H. pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 03.07.2015, ora 00:15 şi până la data de 04.07.2015, ora 00:15.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 03.07.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H., măsură prelungită, respectiv menţinută până la data de 21.10.2015, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 1415/21.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins contestaţia DNA declarată împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

În atare situaţie, Curtea a constatat că inculpatul B. a fost reţinut pentru 24 de ore, de la 13.07.2015 la 14.07.2015, iar inculpatul H. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 03.07.2015 la 21.10.2015.

Tot sub aspectul măsurilor preventive, Curtea a reţinut că, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 15 din 18.09.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 29 noiembrie 2017, Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicţionale prevăzute în cuprinsul acestuia. Hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăşi, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate".

Curtea a avut în vedere considerentele aceleiaşi Decizii, în care s-a arătat că:

"33. Potrivit dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestite cu judecarea cauzei.

34. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii reţine că sintagma "instanţa de judecată învestită cu judecarea cauzei" se referă doar la instanţa penală învestită cu judecarea cauzei în primă instanţă sau apel ori, eventual, cu o cale extraordinară de atac."

Totodată, s-a mai reţinut că:

"53. […] pronunţarea unei hotărâri de achitare nu atribuie implicit şi un caracter nelegal măsurii preventive privative de libertate dispuse în cauza respectivă. Caracterul nelegal al măsurii preventive dispuse în cauză trebuie stabilit doar de către organele judiciare penale enumerate în dispoziţiile art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., prin actele procesuale menţionate în acesta.

54. Caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate nu poate fi dedus din soluţia pronunţată în soluţionarea conflictului de drept penal de către instanţa învestită cu soluţionarea în fond a cauzei, ci trebuie constat de organele competente prin raportare la prevederile legale aplicabile în materie.

55. Concluzionând, achitarea reclamanţilor dispusă în procesul penal nu echivalează automat cu nelegalitatea măsurii arestării preventive, întrucât nelegalitatea privării de libertate trebuie stabilită prin hotărârile instanţelor penale."

În atare situaţie, Curtea a analizat dacă măsura preventivă a arestării preventive a inculpatului H. este legală în pofida faptului că faţă de acest inculpat a dispus achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în cauză, toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, prezentate în cele ce preced, au relevat probe, în accepţiunea dispoziţiilor art. 223 C. proc. pen., din care a reieşit suspiciunea rezonabilă că inculpatul H. ar fi săvârşit infracţiunile imputate lui, pentru care s-a dispus ulterior trimiterea în judecată, standardul probatoriului pentru luarea unei măsuri preventive privative de libertate, ca şi cel necesar prelungirii, respectiv menţinerii aceleiaşi măsuri fiind mult mai scăzut decât cel necesar pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Din acest ultim punct de vedere, prevederile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. fac referire la constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, interpretând dispoziţiile art. 5 paragraful 1 din Convenţie, a stabilit că "faptele care dau naştere la bănuieli care justifică arestarea persoanei în cauză nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca acelea necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie; acestea au a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reţinute. Absenţa inculpării sau a trimiterii în judecată a acestei persoane nu presupune, în mod necesar, că o privare de libertate pentru existenţa unor bănuieli legitime de săvârşire a unei infracţiuni nu ar fi conformă scopului dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c); existenţa acestui scop trebuie privită independent de realizarea lui, pentru că textul discutat nu impune ca poliţia sau autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzaţie completă, sau în momentul arestării, sau pe timpul reţinerii provizorii, care este limitată în timp." (cauza Murray contra Regatului Unit, 28.10.1994).

Arestarea preventivă a inculpatului H. a fost astfel luată, prelungită şi menţinută în condiţiile prevăzute de lege până la înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar, prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin încheierea nr. 1415/21.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Ulterior acestui moment, Curtea a administrat nenumărate probe (reaudierea martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, audierea unor noi martori propuşi de inculpaţi, administrarea probei cu înscrisuri, dar şi efectuarea unor expertize tehnice ştiinţifice) pentru dezlegarea pricinii şi aflarea adevărului, probe care au condus la soluţia de achitare pentru ambele fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

În consecinţă, Curtea, deşi a pronunţat o soluţie de achitare a inculpatului H., a constatat totuşi că măsura arestării preventive luate faţă de acest inculpat a fost luată, prelungită şi menţinută cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind astfel legală.

Asupra laturii civile, Curtea a reţinut că, prin adresa nr. x din 24.08.2015, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în dosarul nr. x/2015, pentru un prejudiciu total de 69.897.373 euro (echivalentul a 254.458.830), sumă actualizată cu rata inflaţiei la care se adaugă daune interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare începând cu data ieşirii din patrimoniul statului a sumei de bani şi până la data achitării efective.

Faţă de soluţia pe care a pronunţat-o cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu (autorat şi complicitate) reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor, respectiv achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Curtea a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva inculpaţilor.

Cu privire la măsurile asigurătorii, Curtea a reţinut că, prin ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 14.08.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatei A. (imobil în suprafaţă de 128,49 mp, situat în Bucureşti şi terenul aferent în suprafaţă de 155,77mp, cu o valoare de impunere de 312.359,19 RON; imobil, in suprafaţă de 64,86 mp, situat în Bucureşti, bulevardul x, cu o valoare de 86.000 euro; suma de 6873,24 USD deţinută la I. în contul x suma de 115.000 USD deţinută la I. în contul x).

Prin ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 27.07.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului B. (cota parte de 1/2 din terenul în suprafaţă de 1.783,86 mp situat în extravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, intabulat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Iaşi, amplasat în cvartalul 177 şi clădirii suprafaţă de 319,16 mp, cu o valoare de aproximativ 500.000 RON).

Prin ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului C. (teren în suprafaţă de 1470 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x, şi teren în suprafaţă de 378 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, având destinaţia de drum de acces la terenul descris anterior, cu o valoare de 30.000 euro; teren în suprafaţă de 1127 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x, şi teren în suprafaţă de 378 mp, situat în intravilanul comunei Feleacu, jud. Cluj, având destinaţia de drum de acces la terenul descris anterior, drept de proprietate înscris în C.F. nr. x Feleacu, nr. topografic x,(în cotă de 1/4 parte), cu o valoare de 20.000 euro; imobil situat în mun. Cluj Napoca, str. x, apt 13, suprafaţă construită 59,39 mp, la o valoare de impozitare de 102171 RON; teren intravilan în suprafaţă de 210 mp, situat în mun. Cluj, str. x, apt. 1, în cotă parte de 1/2, preţ 8597 RON/ha, autoturism x, carte de identitate x capacitate cilindrică x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2011, la o valoare de 30000 euro; suma de 2.090 RON deţinută la I. în contul x).

Prin ordonanţele nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului D. (clădire şi teren aferent în suprafaţă de 315 mp, situat în str. x, Bucureşti, cotă parte 1/2, având o valoare de impunere de 3.005.466,34 RON; apartament situat în Piteşti, în suprafaţă de 80,29 mp, având o valoare de 40000 euro; clădire şi teren aferent, în suprafaţă de 126,18 mp, situate în Piteşti în cotă parte 1/2, având o valoare de 17500 euro; autoturism x nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2009, cotă parte de 1/2, având o valoare de 15000 euro; autoturism x, nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2001, având o valoare de 5000 euro; suma de 1403 USD, deţinută la I. şi suma de 1099,60 euro, deţinută la J. sucursala Bucureşti).

Prin ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 22.07.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatei F. (clădire şi teren aferent în suprafaţă de 315 mp, situat în str. x, Bucureşti, cotă parte 1/2, având o valoare de impunere de 3.005.466,34 RON; autoturism x, nr. de înmatriculare x, serie motor x, serie şasiu x, an de fabricaţie 2009, cotă parte de 1/2, având o valoare de 15000 euro; F.:

Prin ordonanţa nr. 215/P/2015 din data de 24.07.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului E. (cota parte din imobilul înscris în cartea funciară cu nr. x- teren intravilan cu o suprafaţă de 1015 mp, situat în localitatea Săcele, str. x, jud. Braşov).

Prin ordonanţele nr. 215/P/2015 din datele de 20.07.2015, 23.07.2015 şi 14.08.2015 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului H. (ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albă-argintie inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie, având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare albastră, este autentic, din cuarţ şi oţel, având preţul estimativ de 349 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare grena inscripţionat "x", având dispuse alte 3 cadrane miniaturale, cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie, având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare grena ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cronograf, din oţel având preţul estimativ de 4.592 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", având dispuse alte 2 cadrane miniaturale, cel din partea de jos cu menţiunea "x"x", pe rama exterioară a ceasului cu menţiunea "x", cu curea de culoare neagră ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cu complicaţii, cu rezervă de mers, din oţel, având preţul estimativ de 5.292 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", având dispuse alte 2 cadrane miniaturale, cel din partea de jos cu menţiunea "1846", cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare galbenă, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a acestuia existând gravate menţiunile "x", pe partea laterală a ceasului cu menţiunea "NO 1010", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare galbenă, curea ce prezintă urme de uzură, este autentic, automatic cu complicaţii, din aur galben, având preţul estimativ de 22.900 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare neagră inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor metalic de culoare galbenă, pe partea din spate a ceasului cu menţiunea gravată "750", cu curea metalică de culoare galbenă, este autentic, automatic, cu carcasa şi brăţara din aur galben, cu pietre pe cadran, cu seriile între anse x şi x, având preţul estimativ de 9.861 euro; ceas rotund, din metal de culoare galbenă, cu cadranul de culoare albă inscripţionat "x", cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare galbenă, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a acestuia existând gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare galbenă, cureaua fiind inscripţionată "x", este un ceas autentic, automatic, cu carcasa din aur galben, având preţul estimativ de 9.635 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albastru închis inscripţionat "x", având dispus un cadran miniatural, cu capacul mecanismelor parţial metalic de culoare argintie, iar partea din centru a acestuia din material transparent, pe partea metalică a capacului existând gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră cu elemente metalice de culoare argintie, cureaua fiind inscripţionată "x", este un ceas autentic, automatic cronograf, cu carcasa din oţel, având preţul estimativ de 4.731 euro; ceas rotund, din metal de culoare argintie, cu cadranul de culoare albă inscripţionat "x", având dispuse două cadrane miniaturale, cu capacul mecanismelor metalic de culoare argintie având gravate menţiunile "x", cu curea de culoare neagră, curea ce prezintă urme de uzură, este un ceas autentic, din oţel, automatic cronograf, având preţul estimativ de 4.930 euro; teren extravilan, situat în comun Snagov, în cotă parte de 4,55% din totalul de109.919.8 mp, înscris în cartea funciară nr. x a comunei Snagov, în valoare de 300.000 euro; suma de 3.200 RON, identificată la percheziţia domiciliară; suma de 7,999.5 dolari aflate în contul nr. x deschis la K.; suma de 939.5 RON aflate în contul nr. x, deschis la K.; un număr de 205 opere de artă, în valoare totală de 1.919.750 euro; un număr de 130 de obiecte de cult şi pietre semipreţioase, în valoare de 2.005.920 euro şi 338.460 lire sterline).

Aşa cum s-a reţinut anterior, Curtea a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva inculpaţilor, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., care prevede că "În caz de achitare a inculpatului […], în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, […], instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă."

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen. "În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

Or, cum în cauză au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, iar acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată ca urmare a dispunerii achitării inculpaţilor în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Curtea a constatat ca fiind incidente dispoziţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen., anterior enunţate, situaţie în care a menţiut sechestrele asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor, urmând ca acestea să înceteze de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, aşa cum se prevede în mod expres în dispoziţiile legale invocate.

Referitor la cheltuielile judiciare, s-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020, când au avut loc şi dezbaterile în fond, a admis în parte cererea comisiei de experţi şi a dispus majorarea onorariului provizoriu acordat pentru efectuarea expertizei cu suma de 36.750 RON, fără însă să se dispună şi achitarea acestuia.

În atare situaţie, Curtea, în baza art. 273 C. proc. pen., a dispus ca suma de 36.750 RON, reprezentând diferenţa dintre onorariul definitiv stabilit de instanţa de judecată pentru expertiza întocmită de experţii L., M. şi N. şi cel provizoriu achitat deja, să fie virată de către Departamentul Economico - Financiar al Curţii de Apel Bucureşti, din fondul special alocat în acest sens, în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia atât timp cât în speţă nu se regăseşte niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 275 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor în fond, inculpata F. a solicitat obligarea statului la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat pe parcursul procesului penal la care a fost supusă, în baza art. 276 alin. (5) şi (6) C. proc. pen.

Conform art. 276 alin. (5) şi (6) C. proc. pen. "(5) În caz de achitare, persoana vătămată sau partea civilă este obligată să plătească inculpatului şi, după caz, părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de persoana vătămată sau de partea civilă.

(6) În celelalte cazuri instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile."

Cum acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată nu se poate reţine o culpă a părţii civile atât timp cât nu s-a dispus asupra acţiunii formulate de aceasta. Nici culpa persoanei vătămate - Statul Român nu poate fi reţinută şi, pe cale de consecinţă, nu se poate considera că cheltuielile judiciare făcute de inculpata F. au fost provocate de persoana vătămată având în vedere natura infracţiunilor deduse judecăţii şi modul de sesizare a organului de urmărire penală în prezenta cauză, respectiv sesizare din oficiu şi nu la plângerea formulată de persoana vătămată.

Dispoziţiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen. nu pot fi aplicabile în speţă atât timp cât nu s-a dispus o soluţie cu privire la acţiunea civilă.

Astfel fiind, Curtea, în baza art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatei F. de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare.

Tot în cadrul dezbaterilor, avocaţii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii G. şi E. au solicitat majorarea onorariilor cuvenite acestora.

Curtea a reţinut că doamnele avocat O. şi P. au fost desemnate avocaţi din oficiu pentru cei doi inculpaţi în decursul anului 2016, când în vigoare era Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperare judiciară internaţională în materie penală din 2015.

Prin dispoziţiile art. 10 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperare judiciară internaţională în materie penală din 2015 (în vigoare la data eliberării delegaţiilor) se prevede în mod expres că, cuantumul onorariilor stabilite prin protocol reprezintă limita maximă a onorariilor cuvenite avocaţilor.

Or, în atare situaţie, cererile de majorare a onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu, formulate de doamnele avocat O. şi P. sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

Pe cale de consecinţă, s-a stabilit că onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. (avocat P.), în cuantum de 880 RON (360 RON aferent camerei preliminare şi 520 aferent judecăţii în fond), onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul E. (avocat O.), în cuantum de 520 RON (astfel cum sunt ele prevăzute de dispoziţiile Protocolului privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu din anul 2015, în vigoare la data eliberării delegaţiilor, în lipsa oricărui temei legal pentru majorarea acestora), precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatele A. şi F. (avocat O.), în cuantum de 150 RON pentru fiecare inculpată, se vor achita din fondurile Ministerului Justiţiei.

La stabilirea onorariilor parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatele A. şi F. (avocat O.), Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu din anul 2015, respectiv a avut în vedere, pe lângă timpul necesar studierii dosarului şi complexitatea cauzei, faptul că a răspuns pentru cele două inculpate doar la termenul de judecată din data de 08.10.2016 (primul termen după desemnare), când au răspuns şi avocaţii aleşi, ulterior asigurând asistenţa juridică doar pentru inculpatul E..

Împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, s-au formulat următoarele apeluri:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat admiterea apelului penal formulat şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaţilor A., B., C., D., E., F., H. şi G. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În motivele scrise şi în susţinerile orale, Parchetul a arătat, în esenţă, că acuzaţia adusă inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. vizează două aspecte, pe de o parte încălcarea dispoziţiilor legale de către aceştia în calitate de preşedinte, vicepreşedinte şi membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, pe de altă parte, soluţionarea cererii de despăgubire în regim de urgenţă, deşi nu erau îndeplinite condiţiile.

Referitor la activitatea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a susţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut că nu există o încălcare a unor dispoziţii din legislaţia primară, necesară pentru ca infracţiunea de abuz în serviciu să subziste, astfel cum a fost aceasta reconfigurată în urma deciziei nr. 405 din 2016 a Curţii Constituţionale, din punctul de vedere al acuzării, sunt încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1) şi alin. (2), precum şi art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, subliniindu-se faptul că în art. 13 din Legea nr. 247/2005 se prevede că, pentru analiza şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se înfiinţează C. civ..S.D., care are ca atribuţii să dispună emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire şi să ia alte măsuri legale în vederea aplicării Legii nr. 247/2005.

Totodată, dispoziţiile art. 14 al aceluiaşi act normativ prevăd că, pentru îndeplinirea atribuţiilor, comisia emite decizii, iar prevederile art. 16 alin. (7) arată că se va proceda fie la emiterea deciziei, fie la trimiterea dosarului pentru reevaluare, în cazul în care se constată anumite inadvertenţe în documentaţia respectivă.

S-a învederat că apărarea inculpaţilor, conform căreia aceştia doar aprobau listele, fără a avea între atribuţii şi obligaţia de a verifica dosarele, aspect ce rezultă şi din declaraţiile martorilor şi din procesele-verbale ale comisiei, confirmă în opinia acuzării, sub aspectul laturii subiective, faptul că inculpaţii şi-au asumat faptul că nu îşi îndeplinesc în mod corect atribuţiile de serviciu, neanalizând documentaţia din spatele dosarelor.

O altă susţinere a inculpaţilor, criticată de parchet, o reprezintă faptul că obligaţia de verificare a dosarelor cădea în sarcina personalului ANRP, căruia îi erau repartizate dosarele, arătându-se că C. civ..S.D. a fost înfiinţată tocmai pentru analiza şi stabilirea finală a cuantumului despăgubirilor, prin urmare, nu se poate susţine că atribuţia de verificare a documentaţiei revenea personalului ANRP care întocmea dosarele, anterior introducerii lor pe ordinea de şedinţă a comisiei şi precizându-se că membrii comisiei erau remuneraţi pentru atribuţiile prevăzute de lege, aşa încât, dacă legiuitorul ar fi urmărit ca toate aceste atribuţii şi responsabilităţi să fie ale personalului ANRP, nu ar mai fi înfiinţat o altă comisie.

Referitor la tratarea dosarului apelantului intimat inculpat H. ca un caz special, având în vedere afecţiunile medicale descrise în cuprinsul adeverinţelor înaintate comisiei, respectiv hipertensiune arterială şi aritmie extrasistola, în opinia acuzării, acestea nu au natura unor boli grave, astfel încât să justifice urgentarea dosarului de obţinere a dispoziţiei de despăgubiri.

Întreaga conduită a apelantului intimat inculpat H., precum şi celeritatea cu care comisia a aprobat cererea de despăgubire, nu poate conduce decât la concluzia că între inculpat şi membrii comisiei a existat o înţelegere în vederea aprobării solicitării.

Mai mult, sub acelaşi aspect, s-a arătat că martora CCCC. a declarat în faţa primei instanţe că de dispoziţia privind urgentarea dosarelor de restituire profitau doar primii beneficiari, nu şi cesionarii de drepturi litigioase, apreciindu-se că scopul legii a fost ca cei care au suferit abuzuri în trecut să poată să se bucure în timpul vieţii de despăgubirile oferite de statul român prin ANRP, şi, în niciun caz, acest beneficiu nu aparţinea cesionarilor de drepturi litigioase.

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat veridică declaraţia martorului OO. care a susţinut că toate dosarele în care exista o astfel de cerere de urgentare erau gestionate în aceeaşi manieră, fără a se face o diferenţă între bolile înscrise pe adeverinţele medicale, declaraţie care, în opinia acuzării, nu este sinceră, martorul OO. fiind inculpat şi condamnat în mai multe dosare privind ANRP, în calitate de membru al C. civ..S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Prin urmare, comparând declaraţia martorei CCCC., în calitate de angajat al ANRP, neavând niciun interes personal cu privire la cauză, cu declaraţia martorului OO., s-a susţinut că depoziţia acestuia din urmă trebuie înlăturată, ca fiind nesinceră.

În ceea ce priveşte complicitatea intimatului inculpat G., s-a precizat că acuzaţia constă în faptul că, în calitate de expert, a supraevaluat terenul ce făcea obiectul cererii de retrocedare prin întocmirea raportului de evaluare la data de 15 februarie 2008, fără să respecte dispoziţiile din Legea nr. 247/2005, standardele internaţionale de evaluare, codul deontologic al evaluatorilor, contractul de prestări servicii nr. x/2007 încheiat cu ANRP şi nici anexa 51, semnată chiar în ziua în care a efectuat expertiza.

Apelantul a susţinut că intimatul inculpat a supraevaluat terenul cu suma de peste 47.000.000 de euro, precizând că a comparat suma rezultată din raportul de expertiză întocmit de acesta, de 129.000.000 euro, cu valoarea stabilită pentru teren de către comisia de experţi, prin expertiza realizată în cadrul primei instanţe - 82.000.000 euro, apreciind această din urmă expertiză ca fiind cea mai relevantă, fiind analizate atât lipsurile, cât şi plusurile celorlalte rapoarte de evaluare.

Referitor la conivenţa infracţională între membrii comisiei şi intimatul inculpat G., s-a susţinut că aceasta rezultă din faptul că, întocmind raportul de expertiză prin încălcarea normelor la care trebuia să se supună în calitate de expert, acesta a prevăzut şi a acceptat că va da un ajutor comisiei, din care nu făceau parte şi experţi evaluatori, forma de vinovăţie cu care a săvârşit fapta fiind intenţia indirectă, la fel ca în cazul membrilor comisiei.

Sub acelaşi aspect, s-a menţionat şi că intimatul inculpat G., în aceeaşi zi în care a semnat anexa prin care i se solicita să evalueze acest teren de peste 90.000 m², a efectuat şi inspecţia terenului şi a finalizat raportul de expertiză, cu toate că, din propria declaraţie, rezultă că pentru întocmirea unui astfel de raport sunt necesare 7-10 zile pentru finalizare. Mai mult decât atât, grăbindu-se să întocmească raportul, pentru a fi cât mai repede aprobat de membrii comisiei, intimatul inculpat a uitat să listeze din publicaţii terenurile comparabile, motiv pentru care, în ziua următoare, respectiv 16 februarie 2008, a listat terenurile de comparaţie şi le-a ataşat expertizei.

Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere că, în momentul în care se aproba cererea de urgentare pentru un caz de despăgubire apreciat special, repartizarea către evaluatori nu mai era aleatorie, ci o repartizare directă.

Cu privire la raportul de expertiză realizat în cursul judecăţii în prima instanţă, s-a precizat că se reţine că evaluarea întocmită de intimatul inculpat conţine o serie de neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul asupra valorii terenului, învederându-se că, într-adevăr, respectivele neconformităţi au afectat valoarea finală, având în vedere faptul că în raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a fondului, terenul a fost evaluat la suma de 82 de milioane de euro.

Totodată, făcând referire la declaraţia martorului RRRRR., conform căreia între rapoartele de expertiză efectuate de diverşi experţi poate exista o diferenţă în proporţie de 20%, 30%, s-a arătat că între evaluarea întocmită de intimatul inculpat G. şi celelalte rapoarte de expertiză efectuate în cauză, în special cel întocmit de comisia de experţi numită de prima instanţă, rezultă o diferenţă de peste 40%, apreciindu-se că este dovedită, dincolo de orice îndoială, conivenţa infracţională şi supraevaluarea terenului în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat G..

Cu privire la apelantul intimat inculpat H., a precizat că acuzaţia vizează faptul că prin toate demersurile efectuate, acesta a înlesnit săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către membrii comisiei, sens în care s-a folosit în primul rând de o expertiză care a avut la bază un plan pe scara 1:1000 al fostei bănci BB., plan cunoscut doar de către expertul R., care susţine că l-a avut la momentul efectuării expertizei. Totodată, apelantul intimat inculpat s-a folosit de două adeverinţe medicale, una din anul 2007, purtând şi număr, iar cealaltă din luna ianuarie 2008, fără număr, pentru a crea o aparenţă de legalitate deciziei pe care urma să o pronunţe Comisia centrală şi că acesta a acceptat supraevaluarea terenului efectuată de intimatul inculpat G..

Prin urmare, în opinia acuzării, toate demersurile menţionate anterior reprezintă acte de complicitate anterioară la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, precizându-se că nu este necesar ca actele de complicitate anterioară să conţină elemente de natură penală sau să reprezinte fapte nelegale, ci pot să constea în orice fel de fapte, întrucât, atât timp cât conduc la săvârşirea infracţiunii de către autor, complicitatea este dovedită.

S-a mai solicitat să se aibă în vedere declaraţia martorei W., din care rezultă că apelantul intimat inculpat H. i-a lăsat de înţeles faptul că o să obţină despăgubirile de la ANRP, dar nu i-a comunicat în mod concret la ce persoană urma să apeleze, precum şi faptul că, cu ocazia confruntării efectuate în faza de urmărire penală între H. şi Y., acesta din urmă, în calitate de avocat al inculpatului la momentul săvârşirii faptei, a recunoscut că nu ar fi formulat niciodată o cerere de urgentare "fără susţinerea potrivită la ANRP".

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, pentru care instanţa de fond a pronunţat achitarea, reţinând cu nu există infracţiunea premisă, s-a apreciat că această infracţiune subzistă, precizându-se că circuitul financiar întocmit de către apelantul intimat inculpat H. ulterior obţinerii sumei de bani este descris pe larg în rechizitoriu, nefiind contestat nici de inculpat, nici de instanţa de fond.

Partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei apelate şi, procedând la o nouă judecată să se admită acţiunea civilă formulată în cauză, în sensul obligării inculpaţilor la plata sumei de 69897373 euro (echivalentul a 254.458.830 RON), actualizată cu rata inflaţiei la care se adaugă daune interese moratorii, sub forma dobânzii penalizatoare, începând cu data ieşirii din patrimoniul statului a acesteia şi până la data plăţii efective, apelul nefiind motivat în fapt sau în drept.

Inculpatul H. a solicitat admiterea apelului penal formulat şi schimbarea temeiului de achitare, din art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., precum şi respingerea acţiunii civile.

În motivele scrise şi în susţinerile orale s-a susţinut, în esenţă, că pentru a fi incident temeiul de achitare invocat nu este necesar să nu existe nicio modificare în realitatea înconjurătoare, ci este suficient ca fapta care i se impută inculpatului să nu fie cea descrisă în norma de incriminare. Din această perspectivă, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, s-a apreciat că simpla lipsă de coeziune fizică între pretinşii autori şi pretinsul complice ar trebui să fie suficientă, fără să fie necesară o analiză suplimentară.

S-a arătat că sunt două componente care i se impută inculpatului H.. Pe de o parte, faptul că ar fi folosit adeverinţe medicale, aspect cu privire la care nici măcar acuzarea nu pretinde că ar reprezenta unul dintre elementele constitutive, având în vedere susţinerile reprezentantului Ministerului Public. În concret, faptul că adeverinţele medicale relevau o situaţie reală şi au fost emise de persoane îndreptăţite, nu poate fi contestat. În schimb, dacă ceea ce adeverinţele medicale relevau erau afecţiuni medicale severe, aceasta este o problemă care excede problematicii analizei existenţei sau inexistenţei faptei.

Pe de altă parte, cea de-a doua componentă priveşte depunerea expertizei extrajudiciare întocmite de expertul R., care a fundamentat decizia Primarului Municipiului Bucureşti, învederându-se că apelantul intimat inculpat H. nu putea să aibă vreo legătură cu C. civ..S.D., întrucât acel moment este situat cu mult timp înainte ca dosarul să ajungă pe rolul comisiei. S-a arătat, totodată, că inculpatul era ţinut prin normele interne să depună la Direcţia de evidenţă imobiliară şi cadastrală un asemenea document, aspect dovedit în primă instanţă şi care n-a fost pus la îndoială niciodată, până în prezent.

S-a mai arătat că însăşi expertul pe ale cărui concluzii Direcţia Naţională Anticorupţie îşi fundamentează acuzaţiile a susţinut în faţa instanţei de fond că nu îşi mai poate menţine concluziile, astfel că orice modalitate de a analiza acţiunile apelantului intimat inculpat H. conduce la concluzia că faptele care i se impută acestuia, în ceea ce priveşte complicitatea la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, nu pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Cu privire la acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, s-a precizat că elementul de disimulare şi ascundere lipseşte cu desăvârşire din starea de fapt descrisă, deşi textul de lege prevede aceste elemente, precizându-se că apelantul intimat inculpat H. a dat declaraţie privind identitatea beneficiarului real la unitatea bancară, ceea ce întăreşte transparenţa acestui aspect. S-a mai arătat că a fost reconstituit un posibil circuit al sumelor de bani, ceea ce relevă încă o dată caracterul transparent, menţionându-se şi seriozitatea contractelor de împrumut, dovedită prin faptul că, în perioada 2008-2011, s-au efectuat restituiri ale sumelor de bani.

În cauză au declarat apeluri şi inculpaţii C., D., F. şi G., însă instanţa de apel nu va mai expune cererile şi motivele invocate, întrucât aceştia şi-au retras apelurile formulate.

La data de 16.12.2021, s-a depus la dosarul cauzei adresa transmisă în format electronic de către numiţii L., M. şi N. (experţi tehnici judiciari care au fost desemnaţi de către instanţa de fond în comisia de expertiză care a efectua expertiza tehnică judiciară în primul ciclu procesual), prin care s-a solicitat încuviinţarea onorariului definitiv al comisiei de experţi la suma totală de 78.000 RON.

În susţinerea cererii, aceştia au arătat că lucrarea efectuată de ei a fost una complexă şi a presupus întocmirea a patru rapoarte de verificare a unor rapoarte de evaluare/de expertiză/de constatare, precum şi întocmirea unui raport de evaluare şi s-a concretizat într-un volum de 200 de pagini, fără anexe. Au indicat, totodată, cauze similare în cadrul cărora au fost încuviinţate onorarii chiar mai mari pentru lucrări de expertiză mai simple decât cea efectuată în prezenta cauză.

S-a precizat, totodată, că aceştia au fost în imposibilitatea de a-şi prezenta poziţia faţă de dispoziţia instanţei de fond, întrucât minuta sentinţei penale din data de 23.10.2020 nu le-a fost comunicată şi nu au reuşit să consulte dosarul, deşi au încercat în repetate rânduri, însă acesta nu a fost disponibil pentru studiu la arhivă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.12.2020, sub numărul x.

Prin încheierea penală din data de 01.04.2021 s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii C., D. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea penală din data de 09.09.2021 s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.09.2021, în temeiul art. 100 alin. (2) C. proc. pen. s-a încuviinţat proba testimonială constând în reaudierea martorilor QQ., KK. şi LLL. solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CAsaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi administrarea probei cu înscrisuri, respectiv decizia civilă nr. 6603/12.06.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. x/2008, solicitată de inculpatul apelant H., fiind menţinute şi măsurile asigurătorii dispuse în cauză faţă de inculpaţi.

Inculpaţii prezenţi în faţa instanţei de apel au arătat că nu doresc să mai dea declaraţii în faţa acestei instanţe.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul prevăzută şi pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2008 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul H. pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi inculpatul G. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpatei A. i s-a imputat faptul că aceasta, în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G. în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit a Standardelor Internaţionale de Evaluare.

Inculpatului C. i s-a imputat faptul că acesta, în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 a aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G. în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit a Standardelor Internaţionale de Evaluare.

În sarcina inculpaţilor B., D., E. şi F. s-a reţinut faptul că aceştia, în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 au aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G. în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit a Standardelor Internaţionale de Evaluare.

În sarcina inculpatului G. s-a reţinut faptul că acesta, în calitate de expert evaluator în dosarul de despăgubire nr. x, prin întocmirea raportului de evaluare, la data de 15.02.2008, cu încălcarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, a Codului Deontologic al evaluatorilor şi a contractului de prestări servicii nr. x/2007 şi a Anexei nr. 51 la acest contract, încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a ajutat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea, la data de 28.02.2008 a de evaluare prin care a stabilit o valoare de piaţă a terenului în suprafaţă de 97.509 mp de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp), echivalentul a 200.658.951 RON, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat cu această sumă şi la obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, în acelaşi cuantum de către H..

În sarcina inculpatului H. s-a reţinut că acesta, începând cu anul 2006 şi până la data de 15.01.2008, a sprijinit şi înlesnit nerespectarea prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin depunerea la dosarul de despăgubire nr. x şi, anterior, la emiterea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8427 din 09.07.2007, respectiv a avizului de legalitate a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti din 07.09.2007 a mai multor înscrisuri (adeverinţa medicală nr. x şi fără număr din 15.01.2008, expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R. cu nr. x, prin care s-au justificat necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară şi o identificare greşită a terenului în scopul acreditării ideii de imposibilitate de restituire în natură şi de urgenţă în soluţionarea dosarului), ceea ce a asigurat un cadru aparent legal procedurii de despăgubire şi care, împreună cu acceptul său dat supraevaluării făcute de evaluatorul G., a creat membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor premisele necesare aprobării raportului de evaluare, întocmit în condiţii nelegale, producând bugetului de stat un prejudiciu de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, sumă de care acesta a beneficiat în mod necuvenit.

De asemenea, în sarcina inculpatului H. s-a reţinut că în perioada martie 2008- august 2008 a dispus transferul şi a schimbat suma de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON, cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni, în conturile societăţilor JJJ., MMM. S.R.L. şi EEE. S.A., pentru ca apoi să le transforme în acţiuni la Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A., S.C. OOO. şi EEE. S.A., în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite şi a ascunderii adevăratei dispoziţii asupra acţiunilor dobândite.

Cu privire la apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelantul critică soluţia de achitare, dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu privire la toţi inculpaţii, arătând că aceasta este consecinţa aprecierii greşite a unor probe administrate în cauză şi a interpretării eronate a dispoziţiilor legale incidente.

1. Din lecturarea motivelor de apel depuse la dosarul cauzei, rezultă că acuzaţia adusă inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F., membri ai Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor vizează încălcarea de către aceştia a dispoziţiilor legale sub două aspecte: aprobarea raportului de evaluare întocmit de inculpatul G. cu nesocotirea Standardelor internaţionale şi soluţionarea cu prioritate a dosarului de despăgubire al inculpatului H., învederându-se că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că aceştia nu aveau atribuţii de serviciu prevăzute în legislaţia primară vizând verificarea rapoartelor de evaluare din perspectiva reţinută prin actul de sesizare al instanţei.

În concret, motivele de apel ale parchetului vizează exclusiv critici privind greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond, concluzionându-se că, în opinia acuzării Comisia avea obligaţia legală prevăzută de art. 13 alin. (1), art. 14 şi art. 16 alin. (7) din Legea nr. x de a verifica legalitatea dosarului de despăgubire pe baza actelor dosarului şi analizei făcute de aparatul din subordine care trebuia să vizeze toate condiţiile impuse de lege, iar în lipsa unor astfel de verificări, ar fi trebuit să amâne luarea unei decizii până la momentul verificării respectării tuturor condiţiilor de legalitate.

Cu privire la cea de-a doua condiţie ilicită reţinută în sarcina membrilor Comisiei (soluţionarea cu prioritate a dosarului de despăgubire al inculpatului H.), apelantul a arătat că "la acest moment nu poate fi subsumată infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României".

Procedând la verificarea sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel invocate şi având în vedere mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, din faza de urmărire penală, din cursul judecării fondului, precum şi cele din cursul judecării apelului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că soluţia de achitare dispusă de către instanţa de fond cu privire la inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută şi pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2008 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:

Aşa cum am arătat anterior, acuzaţia formulată de Ministerul Public cu privire la inculpaţii membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - A., B., C., D., E. şi F. - constă în faptul că aceştia, în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 28.02.2008 au aprobat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul G. în dosarul de despăgubire nr. x, prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafaţă de 97.509 metri pătraţi de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp) echivalentul a 466.770.763 RON, prin supraevaluarea acestuia cu 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, prejudiciind bugetul de stat cu această sumă, cu consecinţele prevăzute de art. 309 C. pen. şi facilitând obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite de către H. în acelaşi cuantum, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Deciziei nr. 2 din 28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, implicit a Standardelor Internaţionale de Evaluare.

Audiaţi în cauză toţi inculpaţii au contestat existenţa unei atribuţii de serviciu vizând verificarea raportului de evaluare din punct de vedere ştiinţific, invocând, pe de o parte, lipsa unei prevederi exprese în acest sens, iar, pe de altă parte, lipsa unei reglementări a situaţiilor în care trebuiau să trimită dosarul pentru reevaluare. Totodată, aceştia au susţinut că niciunul dintre membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea competenţe profesionale pentru a analiza fondul rapoartelor de expertiză, neavând calitatea de expert evaluator, această verificare fiind făcută de către consilierul angajat din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Articolul 13/2 din Legea nr. 78/2000 arată că în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

De asemenea, potrivit art. 309 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu constă în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea acestuia în mod defectuos de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Prin expresia "îndeplineşte actul în mod defectuos" se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât trebuia să fie efectuată sau în condiţiile în care nu se impunea îndeplinirea actului, astfel cum acestea rezultă dintr-o lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă. Defectuozitatea în îndeplinire poate privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare, etc.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Decizia nr. 405/15.06.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate nu arată în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se comite infracţiunea, apreciind că acestea nu sunt enunţate cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât să fie capabil să prevadă, într-o manieră rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.

Totodată, aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul deciziei, la paragraful nr. 88, Curtea Constituţională a reconfigurat dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen., limitând sfera actelor abuzive numai la cele prin care au fost încălcate atribuţiile de serviciu stipulate explicit în lege, ordonanţă a Guvernului sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului, scoţând din sfera incriminării actele nelegale sau defectuoase comise prin încălcarea atribuţiilor de serviciu stipulate doar în acte normative care constituie legislaţia secundară sau care sunt stipulate în detaliu în aceste acte, în condiţiile în care norma de drept primar este echivocă sau cu o aplicabilitate extrem de generală.

Prin urmare, la fel ca şi instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina criticile apelantului din perspectiva acestei decizii de contencios administrativ, urmând a analiza dacă există prevăzută în lege o atribuţie de serviciu de verificare a rapoartelor de evaluare în sensul susţinut de parchet şi dacă modul în care au acţionat inculpaţii se poate circumscrie unei încălcări a legii.

Astfel, aşa cum am arătat anterior, parchetul susţine că inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., în calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aveau ca atribuţii de serviciu analizarea întregului dosar de despăgubire şi a raportului de evaluare din perspectiva respectării cerinţelor art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, între acestea numărându-se şi verificarea respectării standardelor internaţionale în vigoare cu ocazia întocmirii raportului de evaluare.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 13 din Legea nr. 247/2005, în vigoare la momentul reţinerii infracţiunilor, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, se constituia în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care avea ca principală atribuţie emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcţiona, potrivit dispoziţiilor art. 14, pe baza prevederilor Legii nr. 247/2000 şi a regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, care se aproba prin decizie a primului ministru, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Comisia Centrală emitea decizii sub semnătura preşedintelui acesteia, ce urmau a fi luate cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi, în şedinţe desfăşurate în prezenţa a minim 7 membri.

Articolul 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 prevedea că, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei, ce reprezenta titlul de despăgubire, fie la retrimiterea dosarului spre evaluare.

Raportat la textele legale invocate, Înalta Curte consideră că, în mod corect instanţa de fond a apreciat că, din dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 rezultă două posibilităţi în sarcina Comisiei Centrale, fie să emită decizia ce reprezenta titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare, fie să trimită dosarele spre reevaluare, fără ca textul legal să precizeze, în concret, în ce condiţii se poate alege una dintre cele două variante.

Înalta Curte reţine totodată că, din dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 rezultă că, nici pentru a ocupa o funcţie de conducere în cadrul ANRP, nici pentru a fi membru în Comisia Centrală nu se impunea vreo condiţie specială, de studii de specialitate în ceea ce priveşte evaluarea imobilelor, împrejurare faţă de care, în acord cu instanţa de fond, apreciază că, dacă legiuitorul ar fi înţeles să instituie în sarcina acestora atribuţia de a verifica din punct de vedere ştiinţific rapoartele de evaluare întocmite de evaluatori, ar fi prevăzut-o în mod expres şi ar fi impus, totodată, condiţii de numire în calitatea de membri ai Comisiei Centrale, cel puţin similare celor pe care le-a impus pentru evaluator.

Spre deosebire de membrii Comisiei Centrale, Legea nr. 247/2005 prevedea în mod explicit, în articolele 3 lit. d), 16 alin. (5)-(6)/5 obligaţii în sarcina evaluatorilor, aspect ce rezultă şi din dispoziţiile art. 16.12 şi 16.13 din Normele de punere în aplicare a legii, precum şi din declaraţiile martorului OOOO., fost preşedinte ANEVAR.

Astfel, putea fi evaluator doar persoana fizică sau juridică, cu experienţă semnificativă în domeniu, competenţă în evaluare pe piaţa proprietăţilor imobiliare, care cunoştea şi putea aplica în mod corect metodele şi tehnicile recunoscute, necesare efectuării unei evaluări conforme cu Standardele Internaţionale de Evaluare.

Având în vedere lipsa totală de expertiză a membrilor Comisiei Centrale în ceea ce priveşte activitatea de evaluare, rapoartele de evaluare erau verificate de către un consilier însărcinat cu verificarea conformităţii Standardelor Internaţionale de Evaluare, fiind înaintate Comisiei doar cele care corespundeau acestor standarde.

Verificarea rapoartelor de evaluare de către consilierul de dosar din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost confirmată de martorii TT., QQ., CCCC., SS. şi EEEE. care au arătat că, în cadrul secretariatului Comisiei existau persoane anume desemnate cu atribuţii în verificarea rapoartelor de evaluare din punct de vedere al respectării standardelor internaţionale, iar în situaţia în care aceştia constatau existenţa unor nereguli, era chemat evaluatorul care a întocmit raportul, pentru a le remedia. Doar atunci când rapoartele erau întocmite în mod corect erau depuse la dosarul de retrocedare şi înaintate Comisiei.

Din declaraţiile martorilor menţionaţi anterior rezultă şi faptul că, ulterior şedinţei din data de 28.02.2008 în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost angajate, în calitate de consilieri evaluatori, persoane care aveau calitatea de evaluatori în cadrul ANEVAR, care verificau rapoartele de evaluare întocmite în cadrul dosarelor de despăgubiri din punctul de vedere al respectării standardelor internaţionale şi le avizau pe cele conforme acestora. Rapoartele conforme erau înaintate, împreună cu dosarul de despăgubire Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cele neconforme erau trimise evaluatorilor care le-au întocmit sau redistribuite altor evaluatori pentru remedierea neconformităţilor constatate.

Se constată astfel că atribuţia verificării rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul dosarelor de despăgubire aparţinea, fie consilierului de dosar, fie consilierului evaluator, însă, în nici un caz, nu aparţinea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Rapoartele de evaluare, conforme cu standardele internaţionale, erau avizate de persoanele menţionate anterior şi înaintate Comisiei, împreună cu dosarele de despăgubire, iar cele neconforme erau însoţite de un referat întocmit de aceleaşi persoane, în care erau consemnate neregulile identificate în cuprinsul rapoartelor de evaluare.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu aveau nici pregătirea şi nici calificarea de evaluatori şi, cu atât mai mult nu aveau pregătirea şi calificarea de a verifica evaluările efectuate de specialişti - experţi evaluatori, împrejurare faţă de care, a apreciat că aceştia nu aveau atribuţii de verificare a rapoartelor de evaluare din perspectiva respectării Standardelor Internaţionale de evaluare.

În susţinerea acestei concluzii este şi Decizia nr. 4109/15.09.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerentele căreia instanţa supremă a reţinut următoarele: "Contractul cadru de prestări servicii al evaluatorului autorizat, persoană fizică sau juridică, se încheie, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 527/2006 a Guvernului României, între evaluator şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, presatorul având obligaţia, printre altele, să asigure serviciile de evaluare a proprietăţilor imobiliare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare (art. 6 punctul 3 din contractul-cadru), iar beneficiarul de a face plata serviciului prestat în termen de cel mult 30 de zile de la data prezentării facturii confirmată cu "bun de plată" de responsabilul de contract. Cum a reţinut şi prima instanţă, echipa de control a Curţii de Conturi a României a constatat, în mod întemeiat, că au fost emise titluri de despăgubire pe baza unor rapoarte de evaluare care nu au respectat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a terenurilor, cu toate că în fişa postului consilierului cu atribuţii în activitatea de verificare a Standardelor Internaţionale de Evaluare este prevăzută atribuţia specifică, conform căreia acesta "primeşte rapoartele de evaluare, le verifică sub aspectul respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare, formulând observaţii când este cazul şi le transmite în vederea ataşării la dosarele în curs de soluţionare şi ţine evidenţa acestora."

S-a susţinut în motivele de apel formulate de parchet că, în lipsa unor verificări care să vizeze toate condiţiile impuse de Standardele Internaţionale de Evaluare, membrii Comisiei ar fi trebuit să amâne luarea unei decizii până la momentul verificării respectării tuturor condiţiilor prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală putea să procedeze, în baza raportului de evaluare întocmit, fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că membrii Comisiei Centrale puteau trimite dosarul pentru efectuarea unui nou raport de evaluare atunci când la dosarul de despăgubire exista un referat întocmit de către personalul de specialitate abilitat să verifice raportul de evaluare din care să rezulte neregulile sau neconformităţile raportului de evaluare, ori atunci când se apreciau ca întemeiate obiecţiunile formulate de către persoana îndreptăţită sau se apreciau ca insuficiente lămuririle date de expert.

Din referatele aflate la filele x ale volumului 16 rezultă că, atunci când persoanele abilitate au reţinut nereguli cu privire la rapoartele de evaluare efectuate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a trimis aceste rapoarte la reevaluare. În dosarul de restituire al inculpatului H. nu a fost întocmit un astfel de referat, prin urmare membrii comisiei şi-au exercitat atribuţiile cu respectarea legii.

Referitor la cea de-a doua conduită ilicită reţinută în sarcina membrilor Comisiei, respectiv faptul că au admis solicitarea de soluţionare cu urgenţă a dosarului de despăgubire al inculpatului H. cu toate că acesta nu suferea de afecţiuni medicale grave, Înalta Curte reţine că cererea de soluţionare cu prioritate a dosarului de despăgubiri al inculpatului H. a fost înregistrată la ANRP la data de 21.09.2007, fiind invocate motive medicale, la cerere fiind anexată şi adeverinţa medicală emisă în data de 14.03.2007.

Cererea inculpatului H. a fost introdusă în şedinţa Comisiei din data de 13.12.2007, împreună cu alte 113 cereri, Comisia aprobând un număr de 113 cereri şi amânând cererea formulată de inculpatul H..

În şedinţa din data de 31.01.2008, Comisia a aprobat 294 de cereri din totalul de 295 cereri care fuseseră pe ordinea de zi, printre care şi pe cea a domnului H.. Ulterior amânării soluţionării cererii de prioritate, inculpatul H. completase cererea depusă iniţial cu o adeverinţă medicală mai recentă, emisă la data de 15.01.2008, care dovedea o afecţiune medicală actuală, pentru care s-au aprobat şi anterior şi ulterior, în nenumărate rânduri, astfel de cereri, aspect ce rezultă din tabelul cu cereri de prioritate soluţionate în şedinţele CCSD, filele x.

De altfel, şi în şedinţa din 31.01.2008, în care a fost aprobată cererea inculpatului H. Comisia a aprobat şi alte cereri de prioritate întemeiate pe un diagnostic identic cu cel al inculpatului H., aspect ce rezultă din tabelul cu cereri de prioritate soluţionate în şedinţa respectivă.

Adeverinţele medicale depuse de inculpatul H. nu au fost dovedite ca fiind false, acestea fiind emise de cadre medicale competente, fiind semnate şi parafate de medici care le-au emis, iar realitatea afecţiunilor medicale înscrise în aceste adeverinţe a fost confirmată în faţa instanţei de fond de către medicul RR., audiat în calitate de martor.

Prin urmare, în mod corect a apreciat instanţa de fond că inculpatul H. nu a beneficiat în soluţionarea dosarului său de despăgubire de vreun tratament preferenţial din partea membrilor Comisiei, cererea acestuia de prioritate fiind soluţionată în mod similar cu celelalte cereri de prioritate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că soluţionarea cererii de prioritate nu este reglementată de lege, ci de Dispoziţia nr. 2/2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, care nu pot fi catalogate ca fiind legislaţie primară şi nici domeniul de reglementare prin decizia invocată nu a fost reglementat prin lege sau prin legislaţie secundară (hotărâri, norme de aplicare a legii).

De altfel, chiar şi apelantul a arătat în motivele de apel formulate că, la acest moment această conduită ilicită imputată inculpaţilor nu poate fi subsumată infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

2. Cu privire la netemeinicia soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. faţă de inculpatul G. susţinută de parchet, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului G. s-a reţinut faptul că acesta, în calitate de expert evaluator în dosarul de despăgubire nr. x, prin întocmirea raportului de evaluare, la data de 15.02.2008, cu încălcarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, a Standardelor Internaţionale de Evaluare, a Codului Deontologic al evaluatorilor şi a contractului de prestări servicii nr. x/2007 şi a Anexei nr. 51 la acest contract, încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a ajutat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea, la data de 28.02.2008 a de evaluare prin care a stabilit o valoare de piaţă a terenului în suprafaţă de 97.509 mp de 128.276.015 euro (1315,53 euro/mp), echivalentul a 200.658.951 RON, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat cu această sumă şi la obţinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, în acelaşi cuantum de către H..

Se constată deci, că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni în calitate de expert, ci pentru participaţie sub forma complicităţii la abuzul în serviciu săvârşit de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 48 C. pen., complicele este persoana care, cu intenţie directă sau indirectă înlesneşte sau ajută în orice mod (material ori moral) la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va primi, dobândi sau transforma bunurile provenite din aceasta ori că va înlesni valorificarea lor sau că va da ajutor făptuitorului pentru a îngreuna ori zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Pentru a exista complicitatea este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi săvârşit de altcineva o infracţiune, să existe o contribuţie materială sau psihică din partea complicelui care a folosit în orice mod la săvârşirea infracţiunii comise de altul şi să existe o înţelegere (coeziune psihică) între autor şi cel ce ajută, ceea ce presupune că cel din urmă să fi voit ca activitatea sa să contribuie la realizarea acţiunii autorului şi să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el înţelege să o sprijine.

Prin urmare, câtă vreme în sarcina inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită tipicitatea acesteia, este evident că nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară de participaţie penală.

Totodată, analizând starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului G. prin prisma consideraţiilor mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că, probele administrate în cauză nu dovedesc existenţa unei legături subiective, a unei coeziuni psihice între acesta şi inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

Astfel, din declaraţiile date de inculpatul G. pe tot parcursul procesului penal, coroborate cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi ale martorilor audiaţi în cauză nu a rezultat existenţa unor împrejurări din care să rezulte că acesta ar fi avut vreo înţelegere cu membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau cu inculpatul H., în sensul de a evalua imobilul ce făcea obiectul despăgubirii.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că, în lipsa altor probe, simpla concluzie că valoarea bunului stabilită prin raportul de control al Curţii de Conturi şi prin rapoartele de evaluare întocmite de specialişti şi experţi evaluatori este diferită, respectiv mai redusă, decât cea stabilită prin raportul de evaluare întocmit de către inculpatul G., nu este suficientă pentru a se putea reţine forma de participare a complicităţii.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond, în urma unei analize riguroase a tuturor aspectelor invocate ca vicii ale raportului de evaluare întocmit de inculpatul G. şi care trebuiau a fi sesizate şi de către membrii Comisiei Centrale, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestuia existenţa unei intenţii frauduloase de supraevaluare a terenului.

Dispoziţiile legale care reglementează modul de calcul al despăgubirilor sunt prevăzute în art. 10 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora "valoarea terenurilor...care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare".

Astfel, inculpatului G. i s-a imputat în actul de sesizare că, datorită experienţei vaste pe care o avea în domeniul evaluării imobilelor în cadrul procedurilor de despăgubire conform Legii nr. 247/2005 şi a cunoaşterii modului de lucrul al Comisiei Centrale, a prevăzut şi a acceptat faptul că raportul său va fi aprobat chiar şi dacă exprima o valoare supraevaluată a terenului în cauză ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 247/2005, care prevedeau obligativitatea respectării standardelor internaţionale la întocmirea raportului de evaluare.

Acestuia i s-a reproşat faptul că a stabilit valoarea de piaţă a terenului exclusiv pe baza unor oferte de vânzare publicate on-line şi nu pe tranzacţii cu proprietăţi imobiliare, încălcând dispoziţiile punctelor 5.2.1.1, 5.7, 5.11.5, 5.20, 9.2.1.1 din Standardele Internaţionale de Evaluare.

Pentru a verifica aceste acuzaţii, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în cadrul căreia au fost verificate atât raportul de evaluare întocmit de inculpat, cât şi rapoartele pe care parchetul şi-a bazat acuzaţia - cel întocmit de expertul VV., cel întocmit de S.C. UU. şi cel întocmit de specialişti Direcţiei Naţionale Anticorupţie - din concluziile acesteia rezultând că niciunul dintre acestea nu au respectat întocmai Standardele Internaţionale de Evaluare, abătându-se parţial de la aceste prevederi, atât cu privire la elementele de formă, cât şi la cele de conţinut şi conţineau neconformităţi care ar fi putut influenţa rezultatul valorii.

Cu privire la raportul întocmit de inculpatul G. s-a reţinut că expertul a făcut o prezentare sumară a proprietăţii imobiliare şi a metodei de evaluare, argumentând insuficient analiza de piaţă şi analiza celei mai bune utilizări.

Nici în cuprinsul şi nici în concluziile raportului de expertiză întocmit în primă instanţă nu s-a reţinut că inculpatul G. a încălcat Standardele Internaţionale de Evaluare atunci când a stabilit valoarea de piaţă a terenului evaluat raportându-se exclusiv la oferte de vânzare publicate on-line şi nu la tranzacţii cu proprietăţi imobiliare, cum s-a susţinut în rechizitoriu.

Aceeaşi concluzie se desprinde, de altfel, şi din declaraţiile martorilor QQ., PPPP., OOOO. şi PP. coroborate cu punctele de vedere exprimate de ANEVAR şi cu raportul întocmit de Direcţia pentru coordonare şi Controlul Aplicării Legislaţiei din Domeniul Restituirii Proprietăţii Funciar, din care a rezultat că, datorită folosirii frecvente a ofertelor de vânzare în rapoartele de evaluare, între diferite direcţii din cadrul ANRP şi ANEVAR s-a purtat o corespondenţă cu privire la legalitatea acestei practici, răspunsul ANEVAR fiind acela că folosirea ofertelor de vânzare este legală şi este conformă cu Standardele Internaţionale de Evaluare.

În sprijinul acestei concluzii sunt şi considerentele deciziei nr. 562/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depusă la filele x, volumul. 17, dosar instanţă, precum şi din copiile rapoartelor de evaluare depuse la dosar de către inculpaţi (întocmite inclusiv de specialiştii DNA), concluziile raportului de control al Curţii de Conturi pentru perioada 2007-2011, ceea ce dovedeşte existenţa, în perioada respectivă, a unei practici adoptate de o mare parte a experţilor evaluatori.

Prin urmare, câtă vreme persoane de specialitate asupra cărora nu planează nicio suspiciune cu privire la o intenţie de supraevaluare a terenului, respectiv atât specialişti DNA, cât şi experţi independenţi desemnaţi, au procedat într-un mod similar inculpatului G., raportându-se exclusiv la oferte de vânzare, apreciem că această metodă intră în marja de apreciere a fiecărui expert, neputând demonstra, prin ea însăşi, o intenţie frauduloasă.

Totodată, Înalta Curte constată că Standardele Internaţionale de Evaluare permit folosirea pentru evaluare a ofertelor de vânzare cu condiţia indicării datelor care să permită verificarea realităţii ofertei (datele de contact ale vânzătorului, nume, număr de telefon), ori în cauză ofertele selectate respectau aceste exigenţe, textul permiţând inclusiv folosirea ofertelor agenţiilor imobiliare.

Cu privire la nerespectarea de către inculpatul G. a dispoziţiilor art. 16 alin. (6)/4 din Legea nr. 247/2005, conform căruia, la cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, Înalta Curte constată că acesta nu instituie nici o obligaţie în sarcina evaluatorului, ci un drept de a se adresa acestor instituţii, în sarcina cărora însă, textul impune obligaţia de a da curs unei eventuale asemenea solicitări.

Concluzionând, în raport de toate consideraţiile mai sus arătate, Înalta Curte constată că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G., soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond cu privire la acesta este legală şi temeinică, fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată nefiind prevăzută de legea penală.

3. Cu privire la netemeinicia soluţiilor de achitare dispuse în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. faţă de inculpatul H. se constată că, în sarcina acestuia s-a reţinut că, începând cu anul 2006 şi până la data de 15.01.2008, a sprijinit şi înlesnit nerespectarea prevederilor legale de către preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin depunerea la dosarul de despăgubire nr. x şi, anterior, la emiterea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. x din 09.07.2007, respectiv a avizului de legalitate a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti din 07.09.2007 a mai multor înscrisuri (adeverinţa medicală nr. x şi fără număr din 15.01.2008, expertiza extrajudiciară întocmită de expertul R. cu nr. x, prin care s-au justificat necorespunzător realităţii o stare de sănătate precară şi o identificare greşită a terenului în scopul acreditării ideii de imposibilitate de restituire în natură şi de urgenţă în soluţionarea dosarului), ceea ce a asigurat un cadru aparent legal procedurii de despăgubire şi care, împreună cu acceptul său dat supraevaluării făcute de evaluatorul G., a creat membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor premisele necesare aprobării raportului de evaluare, întocmit în condiţii nelegale, producând bugetului de stat un prejudiciu de 69.897.373 euro, echivalentul a 254.458.830 RON, sumă de care acesta a beneficiat în mod necuvenit.

Analizând sentinţa apelată, Înalta Curte constată că, pentru a pronunţa soluţia de achitare, instanţa de fond a realizat o analiză amănunţită atât a dispoziţiilor legale invocate de parchet, cât şi a aspectelor de fapt reţinute în sarcina inculpatului H..

Astfel, pe de o parte, instanţa de fond a constatat că inculpatul H. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea vreunei infracţiuni în calitate de autor legat de modalitatea în care s-a desfăşurat întreaga procedură de acordare de despăgubiri, ci pentru participaţie sub forma complicităţii la abuzul în serviciu săvârşit de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aşa cum am arătat şi în cadrul analizei situaţiei juridice a inculpatului G., pentru a fi în prezenţa complicităţii, ca formă a participaţiei penale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi săvârşit de altcineva o infracţiune, să existe o contribuţie materială sau psihică din partea complicelui care a folosit în orice mod la săvârşirea infracţiunii comise de altul şi să existe o înţelegere (coeziune psihică) între autor şi cel ce ajută, ceea ce presupune că cel din urmă să fi voit ca activitatea sa să contribuie la realizarea acţiunii autorului şi să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el înţelege să o sprijine.

Din probele administrate în cauză şi analizate anterior, nu a rezultat existenţa unei coeziuni psihice între inculpatul H. şi inculpata A. sau ceilalţi inculpaţi membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nici nu s-a făcut dovada comiterii de către autori (membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) a infracţiunii de abuz în serviciu (nefiind îndeplinită tipicitatea acesteia în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective), aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, astfel că nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară de participaţie penală.

Pe de altă parte, cu privire la cele două înscrisuri medicale - adeverinţa medicală nr. x şi adeverinţa fără număr din 15.01.2008 - în mod corect a reţinut instanţa de fond că au fost eliberate de medici, adică de persoane care aveau competenţa de a elibera astfel de acte medicale, iar diagnosticul menţionat în aceste adeverinţe medicale nu a fost contestat nici măcar de parchet.

La dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că diagnosticul menţionat nu ar fi fost real sau corect, ci, dimpotrivă, doar declaraţiile inculpatului H. şi ale martorului RR., care confirmă atât realitatea şi corectitudinea menţiunilor înscrise în cele două adeverinţe medicale cât şi legalitatea depunerii acestora de către inculpat.

Referitor la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către expertul R., folosit şi pentru fundamentarea Dispoziţiei nr. 8427/09.07.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a avizului de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti în data de 07.09.2007 (toate înscrisurile fiind întocmite pro causa), Înalta Curte reţine că acesta a fost depus la solicitarea Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, aspect observat de altfel şi de către instanţa de fond, care a reţinut totodată şi faptul că nici măcar nu s-au efectuat cercetări cu privire la persoanele implicate în procedura emiterii dispoziţiei de către primar şi cea a acordării avizului de legalitate de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, cu privire la procedura în sine sau dacă era permisă depunerea de către persoanele interesate a unor expertize extrajudiciare cu privire la imobilele revendicate.

Totodată, în mod corect a reţinut instanţa de fond că susţinerea parchetului, potrivit căreia prin această expertiză extrajudiciară a fost identificat în mod greşit terenul în scopul susţinerii ideii imposibilităţii de restituire în natură, este nefondată, împrejurare ce rezultă din declaraţia martorului S., expert, din raportul de expertiză întocmit de expertul R. în dosarul civil nr. x/2001, precum şi din sentinţa civilă nr. 870/03.12.1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că aşa zisele acte de complicitate reţinute în sarcina inculpatului H. pentru a sprijini şi înlesni nerespectarea prevederilor legale de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu se circumscriu vreunui ilicit, cu atât mai mult ilicitului penal.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că pentru a putea fi reţinută complicitatea nu este necesar ca activitatea de înlesnire sau ca ajutorul dat autorului să constituie prin ele însăşi o infracţiune, acestea putându-se menţine în limitele legalităţii dacă ar fi disociate complet de activitatea infracţională a autorului, apreciind însă, în mod întemeiat, că nu este aplicabil în speţa de faţă, raportat la inexistenţa coeziunii psihice între inculpatul H. şi autorii infracţiunii de abuz în serviciu.

Referitor la infracţiunea de spălarea banilor, Înalta Curte reţine că acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, formulată împotriva inculpatului H., vizează faptul că în perioada martie 2008 - august 2008 ar fi dispus transferul şi ar fi schimbat suma de 9.577.000 euro, 10.010.000 dolari şi 3.828.623 RON, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în conturile societăţilor JJJ., MMM. S.R.L. şi EEE. S.A., pentru ca mai apoi să le transforme în acţiuni la Compania de Construcţii Căi Ferate - CCCF Bucureşti S.A., S.C. OOO. şi EEE. S.A., în scopul ascunderii şi disimulării originii lor ilicite şi a ascunderii adevăratei dispoziţii asupra acţiunilor dobândite.

Din lecturarea rechizitoriului şi a sentinţei apelate, Înalta Curte reţine că banii ce se presupune că ar fi fost spălaţi de inculpatul H. provin din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave dedusă judecăţii şi care a fost analizată anterior.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 "constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni."

Având în vedere modul cum este configurat obiectul juridic al infracţiunii, aceasta nu are un obiect material principal, însă poate avea un obiect material adiacent reprezentat de bunurile rezultate din săvârşirea infracţiunii principale şi care sunt supuse actelor de spălare, în sensul art. 2 lit. c) din lege, adică "activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum şi documentele juridice sau instrumentele sub orice formă, inclusiv electronică sau digitală, care atestă un titlu ori un drept sau interese cu privire la acestea". Sunt, prin urmare, cuprinse în această categorie şi "documentele juridice" şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii, de asigurări, şi care atestă un drept sau interese cu privire la acestea.

Bunurile/valorile trebuie să provină din săvârşirea de infracţiuni, să fie produs al infracţiunilor respective, iar nu instrumente care au servit la comiterea acesteia. Dacă bunurile provin dintr-o altă faptă ilicită, cum ar fi un contract civil cu cauză ilicită, sau dintr-o contravenţie, spre exemplu, acestea nu reprezintă obiect material al infracţiunii de spălare a banilor.

Situaţia premisă în cazul acestei infracţiuni constă în preexistenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni anterioare, cunoscută în limbajul juridic sub mai multe denumiri: de regulă, infracţiunea predicat, infracţiune principală sau infracţiunea primară, în lipsa acestei situaţii infracţiunea de spălare a banilor neputând fi concepută.

Analizând situaţia de fapt din cauză prin prisma consideraţiilor teoretice expuse anterior Înalta Curte constată că în cauză nu s-a dovedit comiterea de către membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în calitate de autori, a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel că, nu se poate vorbi nici de complicitate ca formă secundară a participaţiei penale, nefiind dovedită nici intenţia frauduloasă a inculpatului G. de a supraevalua imobilul revendicat în dosarul de despăgubiri şi nici faptul că valoarea de piaţă a acestui imobil stabilită de inculpatul expert este una supraevaluată.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălarea banilor de vreme ce nu s-a făcut dovada comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu şi nici nu s-a dovedit că valoarea de piaţă a imobilului evaluat de inculpatul G. este una supraevaluată, astfel că nu se poate vorbi, aşa cum susţine parchetul de obţinerea în mod nelegal a sumei de 69897373 euro, lipsind situaţia premisă a laturii obiective a infracţiunii de spălarea banilor.

Faţă de starea de fapt şi de consideraţiile anterior expuse cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului H., Înalta Curte apreciază că atât soluţiile de achitare dispuse faţă de acesta de către instanţa de fond, cât şi temeiul juridic în baza căruia au fost dispuse - art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sunt întemeiate, neimpunându-se nici condamnarea acestuia, aşa cum a solicit parchetul, nici modificarea temeiului juridic al soluţiilor de achitare, respectiv reţinerea dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen., aşa cum a solicitat inculpatul H..

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit art. 16 C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, sau dacă a fost pusă în mişcare nu poate fi exercitată dacă - a) fapta nu există şi b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. se pot reţine în situaţia în care din probele administrate în cauză rezultă că fapta nu există în materialitatea ei, deoarece aceasta nu a fost comisă, în literatura juridică de specialitate arătându-se că această cauză se va reţine şi în ipoteza existenţei unui dubiu cu privire la săvârşirea unei infracţiuni (in dubio pro reo) - Mihail Udroiu, Sinteze de procedură penală - Partea generală - Ediţia 2. Volumul I, pagina 195.

Dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se reţin în cazul în care fapta există în materialitatea ei, însă lipseşte trăsătura esenţială a infracţiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală (tipicitatea obiectivă sau subiectivă).

Articolul 15 alin. (1) C. proc. pen. prevede tipicitatea drept primă trăsătură esenţială a infracţiunii, ce rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă comisă, direct sau indirect, de o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

O faptă concretă este tipică atunci când corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv. Articolul 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. vizează cazurile în care lipseşte tipicitatea obiectivă a faptei, putând fi reţinută atunci când fapta nu a fost incriminată în legislaţia penală a statului român, ori a fost prevăzută de norma de incriminare şi a intervenit ulterior dezincriminarea, fie când ea constituie o faptă civilă ori o contravenţie, fie când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de factură obiectivă sau când subiectul activ nu întruneşte cerinţele speciale prevăzute de lege.

Or, în speţă, în mod corect instanţa de fond a constatat că infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit nu întruneşte condiţiile de tipicitate pentru a fi infracţiune întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unei coeziuni psihice între inculpatul H. şi inculpaţii autori ai infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, respectiv membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nici comiterea de către aceştia din urmă a infracţiunii de abuz în serviciu (nefiind îndeplinită tipicitatea acesteia în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective).

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălarea banilor raportat la împrejurarea că nu s-a făcut dovada comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, infracţiune din care parchetul susţine că ar proveni banii "spălaţi" şi nici nu s-a dovedit că valoarea de piaţă a imobilului evaluat de inculpatul G. este una supraevaluată, astfel că nu se poate vorbi, aşa cum susţine parchetul de obţinerea în mod nelegal a sumei de 69897373 euro, lipsind situaţia premisă a laturii obiective a infracţiunii de spălarea banilor.

Referitor la apelul formulat de partea civilă Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de fond de nesoluţionare a acţiunii civile exercitate de partea civilă este consecinţa soluţiei de achitare în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. ce a fost pronunţată în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu (autorat şi complicitate).

Astfel, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen. "în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), i) şi j), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Prin urmare, câtă vreme instanţa de apel a menţinut atât soluţia de achitare a inculpaţilor cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu (autorat şi complicitate), cât şi temeiul juridic în baza căruia a fost dispusă, este evident că apelul părţii civile este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Cu privire la cererea de majorare a onorariului formulată de experţii L., M. şi N., Înalta Curte reţine că, în vederea lămuririi naturii juridice a acesteia, în şedinţa publică din data de 16.12.2021, instanţa de apel a solicitat experţilor să comunice dacă solicitarea formulată are natura juridică a unei cereri de majorare a onorariului sau a unei cereri de apel şi să precizeze data şi modalitatea în care au luat cunoştinţă de minuta sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. (dosar apel)

La data de 3.02.2022, s-a depus la dosarul cauzei răspunsul comisiei de experţi, în cuprinsul căruia aceştia au arătat că adresa depusă la data de 16.12.2021 este o cerere de majorare a onorariului, reiterând totodată susţinerile formulate în cuprinsul cererii iniţiale şi solicitând instanţei de apel interpretarea şi soluţionarea în mod favorabil a cererii formulate, astfel încât aceasta să nu fie respinsă din motive procedurale ce depăşesc sfera de competenţă profesională a acestora.

Procedând la analizarea cererii de majorare a onorariului formulată de experţii L., M. şi N., Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală apelată s-a dispus virarea de către Departamentul Economico-Financiar al Curţii de Apel Bucureşti în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare a sumei de 36.750 RON, reprezentând onorariul definitiv cuvenit celor trei experţi.

Pentru a dispune în acest mod, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020 a fost admisă în parte cererea comisiei de experţi, dispunându-se majorarea onorariului provizoriu acordat pentru efectuarea expertizei cu suma de 36.750 RON, fără a se dispune însă şi achitarea acestuia.

Din lecturarea încheierii de şedinţă din data de 24.09.2020 rezultă că, la termenul de judecată din data respectivă, instanţa de fond a admis în parte cererea privind majorarea onorariului cuvenit pentru efectuarea expertizei formulată de comisia de experţi şi a stabilit onorariul definitiv pentru expertiza efectuată în cauză în cuantum de 48.750 RON, a luat act că s-a achitat cu titlu provizoriu suma de 12.000 RON, astfel că a mai rămas de plată suma de 36.750 RON.

Potrivit art. 408 C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.

De asemenea, conform art. 409 lit. e) C. proc. pen., pot face apel "martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora."

Înalta Curte constată că cei trei experţi nu au înţeles să formuleze apel în prezenta cauză, în adresa depusă la dosar la data de 03.02.2022 de către aceştia precizându-se, în mod clar, că adresa depusă la data de 16.12.2021 este o cerere de majorare a onorariului.

Prin urmare, nefiind exercitată calea de atac a apelului de către cei trei experţi, cererea de majorare a onorariului formulată este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa apelată, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi inculpatul H. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Va constata că, prin încheierile penale din data de 01.04.2021, respectiv 09.09.2021, s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii C., D., F. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., va menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză faţă de inculpaţi.

Va fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea de majorare a onorariului formulată de experţii judiciari L., M. şi N..

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe apelanta parte civilă şi apelantul inculpat H., la plata sumelor de câte 300 RON, precum şi pe apelanţii inculpaţi C., D., F. şi G., la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi H., C., D., F. şi G., precum şi pentru intimaţii inculpaţi A., E. şi B., în cuantum de 1253 RON fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi inculpatul H. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Constată că, prin încheierile penale din data de 01.04.2021, respectiv 09.09.2021, s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii C., D., F. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 201/F din 23.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză faţă de inculpaţi.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de majorare a onorariului formulată de experţii judiciari L., M. şi N..

Obligă pe apelanta parte civilă şi apelantul inculpat H., la plata sumelor de câte 300 RON, precum şi pe apelanţii inculpaţi C., D., F. şi G., la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi H., C., D., F. şi G., precum şi pentru intimaţii inculpaţi A., E. şi B., în cuantum de 1253 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2022.