Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2022
Asupra contestaţiei de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu aplicarea art. 156 alin. (1) şi art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Arad:
S-a scăzut suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenţie faţă de cele dispuse prin sentinţa penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 48/2018 a Curţii de Juri din Departamentul Val D'oise pronunţată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) un număr de 90 de zile (acordate pentru bună conduită şi activităţile condamnatului în detenţie în perioada 21.06.2020-21.06.2021- reducere a pedepsei dispusă prin Ordonanţa judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux- Franţa din data de 16.07.2021)
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 154/PI/2021 din 20.07.2021 emis în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara şi dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, care în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., rămâne în sarcina statului.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004 şi art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-au reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată, persoana condamnată A. a arătat că a fost condamnat de către statul francez, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor din culpă. Din această pedeapsă a executat un număr de 2.924 zile din data de 21.04.2016 până în data de 21.02.2021, deducerea fiind făcută de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală nr. 145/PI din 18.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Persoana condamnată a susţinut că la data de 16.07.2021 a mai primit din partea Judecătoriei Meaux din Franţa un număr de 90 de zile câştigate datorită comportamentului foarte bun avut în detenţie, în perioada 21.06.2020 până la data de 21.06.2021.
A arătat că solicită prin contestaţia la executare formulată deducerea, din durata pedepsei de 15 ani închisoare, a celor 90 de zile câştigate pe lângă cele 2.924.
Analizând cererile condamnatului, Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, respectiv s-a admis cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 48/2018 a Curţii de Juri din Departamentul Val D'oise pronunţată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018, prin care persoanei condamnate A., în prezent deţinut în Centrul Penitenciar din Poitiers -Vivone, i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de omucidere din culpă prevăzută de 221-1 din C. pen. francez (având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen.).
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenţie, aplicată prin sentinţa penală nr. 48/2018 a Curţii de Juri din Departamentul Val D'oise pronunţată în data de 01.06.2018 şi rămasă definitivă la data de 21.06.2018.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a constatat că persoana condamnată A. are recunoscute ca executate în Franţa din pedeapsa de 15 ani închisoare un număr de 2.924 zile, de la data 21.04.2016 până la data 21.02.2021 (din care 760 zile detenţie provizorie; 980 zile detenţie; 900 zile credit de reducere a pedepsei; 284 zile reducere suplimentară a pedepsei).
S-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., 2.924 zile executate din 21.04.2016 până în 21.02.2021 şi perioada executată de la data de 21.02.2021 până la zi.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Din înscrisul tradus, comunicat de autorităţile judiciare din Franţa a rezultat că persoanei condamnate A. i-a fost redus suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare un număr de 90 de zile acordate pentru bună conduită şi activităţile condamnatului în detenţie în perioada 21.06.2020-21.06.2021- reducere a pedepsei dispusă prin Ordonanţa judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux-Franţa din data de 16.07.2021.
Ordonanţa Tribunalului Judiciar din Meaux-Franţa a fost emisă la data de 16.07.2021, respectiv ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 145/PI din 18.06.2021 de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 48/2018 a Curţii de Juri din Departamentul Val D'oise pronunţată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) şi ca urmare cele 90 de zile scăzute suplimentar prin Ordonanţa Tribunalului Judiciar din Meaux- Franţa din 16.07.2021 nu au fost avute în vedere când s-a recunoscut pedeapsa de 15 ani şi s-au scăzut perioadele executate/recunoscute ca executate în Franţa.
S-a reţinut că Legea 302/2004 cuprinde în Titlul VI, dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Art. 156 alin. (1) din Titlul VI al Legii 302/2004 cu denumirea marginală "Legea care guvernează executarea" prevede:
"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.
Art. 166 alin. (16) din Titlul VI al Legii 302/2004 cu denumirea marginală "Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti" prevede:
"16) În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Curtea de apel a reţinut că în cauză, în condiţiile art. 477 C. proc. pen., nu mai sunt valabile raţionamentele Deciziei nr. 15/2015 din 22 mai 2015 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din care reiese că, "după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată."; deoarece după pronunţarea acestei decizii, legiuitorul a modificat conţinutul art. 144 alin. (1) (actualmente art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, introducând suplimentar obligaţia de a scădea din pedeapsa ce urmează a fi executată în România de către condamnat şi "numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
S-a reţinut că reducerea suplimentară a pedepsei pentru bună conduită şi activităţile condamnatului în detenţie acordată de autorităţile judiciare din Franţa produce aceleaşi consecinţe juridice asupra restului de pedeapsă neexecutat ca şi prevederile art. 551 alin. (1) din Legea 254/2013, prin care în legislaţia naţională au fost acordate reduceri de pedeapsă ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare.
De altfel, s-a observat că şi prin sentinţa penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, prin care a fost recunoscută pedeapsa de 15 ani pronunţată de autorităţile judiciare din Franţa s-au recunoscut şi s-au avut în vedere zilele de reducere suplimentară a pedepsei acordate de autorităţile din Franţa, până la pronunţarea sentinţei de recunoaştere.
În continuare, Curtea de apel a constatat că nu are competenţa materială de a se pronunţa pe cererea de liberare condiţionată, formulată verbal de condamnat, această cerere urmând a fi formulată în condiţiile art. 587 C. proc. pen. la judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu aplicarea art. 156 alin. (1) şi art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A..
II. Împotriva sentinţei penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021 formulat contestaţie persoana condamnată A..
Prin contestaţia formulată de persoana condamnată, a susţinut că a mai executat 1 an de închisoare din pedeapsa aplicată, care este de 12 ani, iar nu de 15 ani închisoare.
În drept, a fost invocat motivul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestaţia formulată de persoana condamnată A., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul persoana condamnată A. se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind invocată în esenţă o solicitare de micşorare a cuantumului pedepsei în a cărei executare se află.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Din analiza conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator A. şi a lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 145/PI din 18.06.2021 de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 48/2018 a Curţii de Juri din Departamentul Val D'oise pronunţată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) şi transferării persoanei condamnate, a fost emisă Ordonanţa judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux-Franţa la data de 16.07.2021, prin care persoanei condamnate A. i-a fost redus suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare un număr de 90 de zile acordate pentru bună conduită şi activităţile condamnatului în detenţie în perioada 21.06.2020-21.06.2021 (conform înscrisului de la dos. fond).
Înalta Curte constată că la dosar nu există un act judiciar ulterior transferării persoanei condamnate, care să ateste o altă reducere de pedeapsă de către statul francez, astfel cum impune textul de lege sus-menţionat, iar, pe de altă parte, din conţinutul informaţiilor înaintate de autoritatea străină rezultă că durata acordată pentru bună conduită şi activităţile condamnatului în detenţie în perioada 21.06.2020-21.06.2021 este cea de 90 de zile de închisoare, care a fost scăzută prin sentinţa contestată în prezenta cauză.
De altfel, susţinerile persoanei condamnate se referă în fapt la cuantumul pedepsei de 15 ani închisoare, recunoscută de instanţa română, care ar fi în realitate de 12 ani închisoare, aspect ce excedează prezentului cadru procesual, al căii de atac împotriva unei contestaţii la executare.
Prin raportare la informaţiile transmise de autoritatea judiciară franceză şi la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, Curtea de apel a reţinut că nu sunt incidente prevederile legii referitoare la reducerea de pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul după transferarea sa într-un penitenciar din România.
În raport de cele arătate, constatând că în cauză nu există temeiuri care să justifice scăderea din pedeapsă a unei alte perioade decât cea deja dedusă prin hotărârea primei instanţe, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2022.