Şedinţa publică din data de 03 mai 2022
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. , cu privire la sentinţa penală nr. 131 din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022, petentul A. a solicitat să se constate că a fost arestat în perioada 2 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018, dată la care a fost pronunţată hotărârea Tribunalului din Ancona de predare statului belgian în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare, iar această perioadă nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată.
Examinând contestaţia la executare prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat că, prin sentinţa penală nr. 131/14 iulie 2021 pronunţată de aceeaşi instanţă, în baza art. 165, art. 166 şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată lui A. prin hotărârea nr. 583/2020 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Leuven, Belgia, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418 şi art. 419 alin. (1) din C. pen. belgian, tentativă de furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 şi art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi participare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 323, art. 324 alin. (1) şi (3) din C. pen. belgian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 din C. pen., tentativă la infracţiunea furt calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 şi art. 229 din C. pen., infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 şi art. 229 din C. pen. şi infracţiunea de constituire a unui grup penal organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România. În baza art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de 5 ani închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Belgia, respectiv cu începere din 26 noiembrie 2018 la zi.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că prin sentinţa nr. 583/2020 din 17 martie 2020 a Tribunalului de primă instanţă Leuven, rămasă definitivă la 25 august 2020, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418-419 din C. pen. belgian, tentativă la infracţiunea de furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 şi art. 485 din C. pen. belgian şi furt simplu cu circumstanţe agravante, prev de art. 461 alin. (1), (46)3 alin. (1), (46)7 alin. (1) şi (2), art. 484 şi art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi participare la un grup infracţional asociat, prev. de art. 322, art. 323, art. 324 alin. (1) şi (3) din C. pen. belgian, reţinându-se că, în perioada 5-6 februarie 2018, A. a intrat cu camionul într-o clădire, având intenţia să o distrugă, iar în urma coliziunii a rezultat decesul numitului B.. De asemenea, acesta a săvârşit mai multe tentative la infracţiunea de furt calificat, în dauna magazinelor C., D. şi E. şi a furat, prin efracţie, un camion din cadrul societăţii F.. În perioada 16 noiembrie 2017-6 februarie 2018 a fost conducătorul unei asociaţii criminale, care avea ca scop săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie.
Instanţa a reţinut că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, chiar dacă condamnatul execută pedeapsa de 5 ani închisoare în Penitenciarul Oradea, întrucât deducerea unor perioade suplimentare ca urmare a constatării că persoana condamnată a fost arestată în temeiul aceluiaşi mandat de executare sau ca urmare a acordării unor reduceri de pedeapsă de către statul emitent, presupune parcurgerea aceleiaşi proceduri a recunoaşterii, care este dată în competenţa curţii de apel care a recunoscut hotărârea de condamnare şi a dispus executarea pedepsei în România, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Persoana condamnată a depus la dosar încheierea nr. x/10 ianuarie 2022 pronunţată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova din care ar rezulta că pedeapsa ce o execută ar fi mai mică de 5 ani. Instanţa a reţinut că înscrisul priveşte o altă procedură, în cuprinsul acestei încheieri menţionându-se că petentul execută pedeapsa de 5 ani închisoare şi, conform susţinerilor acestuia, ar fi executat 3 ani şi 7 luni închisoare; aşadar, instanţa a constatat că încheierea nu se referă la executarea pedepsei în perioade diferite celor reţinute în sentinţa de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia.
Deopotrivă, instanţa a efectuat o nouă verificare, solicitând autorităţilor emitente să confirme perioada arestării petentului în vederea executării mandatului european de arestare, iar din răspunsul de la fila x a rezultat că petentul a fost deţinut în Italia în perioada 26 noiembrie 2018 - 11 ianuarie 2019 (data predării către autorităţile belgiene), această perioadă fiind avută în vedere şi în sentinţa de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia.
Având în vedere cele expuse anterior, constatând că nu sunt date sau probe din care să rezulte că petentul ar fi executat o altă parte din pedeapsa recunoscută, în afara celei deduse prin hotărârea de recunoaştere, instanţa a respins contestaţia la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie condamnatul A..
În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul condamnat A. a arătat că nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada în care a fost arestat provizoriu, respectiv 02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018.
Analizând hotărârea contestată, în raport de susţinerile contestatorului condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestatorul condamnat A. a solicitat, în esenţă, deducerea perioadei în care s-a aflat în arest, respectiv 02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018, din pedeapsa a cărei recunoaştere s-a dispus.
Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cuprinde situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de codamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, prin sentinţa penală nr. 131/14 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în baza art. 165, art. 166 şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată lui A. prin hotărârea nr. 583/2020 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Leuven, Belgia, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418 şi art. 419 alin. (1) din C. pen. belgian, tentativă de furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 şi art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi participare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 323, art. 324 alin. (1) şi (3) din C. pen. belgian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 din C. pen., tentativă la infracţiunea furt calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 şi art. 229 din C. pen., infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 şi art. 229 din C. pen. şi infracţiunea de constituire a unui grup penal organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România. În baza art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de 5 ani închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Belgia, respectiv cu începere din 26 noiembrie 2018 la zi.
Înalta Curte constată că, în susţinerea contestaţiei la executare, s-a făcut referire la încheierea nr. 54/10 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova, prin care a fost admisă în parte plângerea formulată de petent şi s-a stabilit termen pentru reanalizarea regimului de executare la data de 26 aprilie 2022.
În cuprinsul acestei încheieri s-a reţinut că, prin plângerea formulată, petentul A. a contestat modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, acesta arătând că a executat 3 ani şi 7 luni închisoare din pedeapsă.
Analizând actele dosarului, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a apreciat că regimul de executare a pedepsei închisorii a fost corect stabilit de comisia din cadrul penitenciarului, în conformitate cu art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 254/2013. Astfel, s-a reţinut că pedeapsa pe care o execută petentul este de 5 ani închisoare, iar faţă de natura şi modul de comitere a faptei, de cuantumul pedepsei şi de persoana condamnatului nu se impune includerea petentului, de la prima analiză, pe cale de excepţie, într-un regim de executare inferior celui corespunzător pedepsei. Având însă în vedere perioada rămasă de executat din pedeapsă, judecătorul a apreciat că se impune reducerea termenului stabilit de comisie (26.12.2022) pentru reanalizarea situaţiei petentului sub aspectul regimului de executare a pedepsei.
Relativ la cele ce precedă, întrucât înscrisul invocat de contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare nu se referă la executarea, în stare de arest, a perioadei a cărei deducere o solicită (02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018), ci la o plângere prin care se contestă modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, instanţa constată că motivele formulate de acesta sunt nefondate.
În plus, trebuie subliniat că prima instanţă a solicitat autorităţilor din Belgia să confirme perioada arestării petentului în vederea executării mandatului european de arestare, iar din răspunsul comunicat rezultă că A. a fost deţinut în Italia în perioada 26 noiembrie 2018 - 11 ianuarie 2019, această perioadă fiind avută în vedere şi în sentinţa de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03 mai 2022.