Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din data de 10 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării numitului A.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a admis cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse.
A dispus extrădarea şi predarea către autorităţile din Federaţia Rusă a numitului A., în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunilor de "participare la o asociaţie criminală creată în vederea comiterii de infracţiuni grave şi deosebit de grave’’, "contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanţelor narcotice, în proporţii mari, săvârşită de un grup organizat’’, "tentativă de comercializare ilegală a substanţelor narcotice săvârşită în grup organizat în proporţii mari’’, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 210 alin. (2); art. 229.1 alin. (4) lit. a) C. pen. art. 30 alin. (3); art. 228. 1 alin. (4) lit. a) şi d) din C. pen. al Federaţiei Ruse.
A constatat că persoana extrădată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a respins cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A.
În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de persoana extrădată A. prin încheierea din 13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin necontestare la 15.04.2022, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10.05.2022, până la data de 08.06.2022, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dispoziţie executorie.
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. proc. pen., a hotărât ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana extrădată A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemată.
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, a impus persoanei extrădate A. să nu depăşească limita teritorială a judeţului Suceava decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (4) C. proc. pen., supravegherea respectării de către persoana extrădată A. a obligaţiilor care îi revin acestuia pe durata controlului judiciar s-a hotărât că urmează a se realiza, în condiţiile legii, de către Poliţia mun. Rădăuţi sub coordonarea Biroului Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Suceava - Serviciul de Investigaţii Criminale.
La data rămânerii definitive a hotărârii, a dispus arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autorităţile din Federaţia Rusă.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a constatat că persoana extrădată A. a fost reţinută pentru 24 de ore prin ordonanţa din 22.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, şi arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 la 15.04.2022.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 din data de 23.10.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite A., persoană cu cetăţenie moldovenească şi rusă, în vederea extrădării, în baza difuziunii de urmărire internaţională din data de 19.02.2020, emisă de Interpol Moscova (referinţă caz BNC: x/2019, referinţă caz Secretariatul General Interpol 2020/x), fundamentată pe un mandat de arestare emis la data de 11.10.2019 de Tribunalul Districtual Tverskoy din oraşul Moscova.
Potrivit mesajului de urmărire internaţională, numitul A. este căutat, în vederea cercetării, pentru comiterea infracţiunilor de "participare la o asociaţie criminală creată în vederea comiterii de infracţiuni grave şi deosebit de grave’’, "contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanţelor narcotice, în proporţii mari, săvârşită de un grup organizat’’, "tentativă de comercializare ilegală a substanţelor narcotice săvârşită în grup organizat în proporţii mari’’, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 210 alin. (2); art. 229.1 alin. (4) lit. a) C. pen. art. 30 alin. (3); art. 228. 1 alin. (4) lit. a) şi d) din C. pen. al Federaţiei Ruse, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 ani.
Sub aspectul situaţiei de fapt s-a arătat că "din august 2012, subiectul a participat la comunitatea infracţională creată de cetăţeanul spaniol B.. Comunitatea infracţională se ocupa cu contrabanda de stupefiante (haşiş) la scară deosebit de mare. În perioada august 2012 până în anul 2017, subiectul a făcut contrabandă cu cannabis la scară deosebit de mare pe teritoriul Federaţiei Ruse (regiunea Moscova, oraşul Dmitrov). La data de 24.08.2017, subiectul, în calitate de membru al comunităţii infracţionale, a primit 885,4 grame de cannabis de la cetăţeanul moldovean C., pe care le-a transportat în locul special ascuns în autovehiculul x număr de înmatriculare x din Ucraina, prin punctul de control vamal Troebortnoe în Rusia. C. a sosit în oraşul Dmitrov, într-un garaj, a scos drogurile din locul ascuns menţionat anterior şi le-a predat subiectului. După aceea, subiectul a ascuns drogurile într-un loc secret deosebit, care a fost camuflat în cauciucul unei maşini, cu scopul de a fi transferat în continuare altor membri ai comunităţii infracţionale pentru o recompensă. Infracţiunea nu a fost finalizată din cauza activităţii poliţiei."
Prin încheierea din 23 octombrie 2021, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Suceava a dispus arestarea provizorie în procedura de urgenţă prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, faţă de persoana urmărită, măsura fiind ulterior menţinută, de către instanţă.
La data de 26.10.2021, autorităţile din Federaţia Rusă au înaintat Ministerului Justiţiei din România cererea de extrădare a persoanei urmărite A. formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse.
Cu adresa din data de 05.11.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosar adresa Ministerului Justiţiei din 04.11.2022 . Din adresa emisă de Ministerul Justiţiei rezultă că, în urma efectuării controlului de regularitate, realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-au constatat următoarele:
- persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean al Federaţiei Ruse;
- între România şi Federaţia Rusă se aplică dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13.12.1957;
- la cererea de extrădare au fost ataşate înscrisurile prev. de art. 36 din Legea nr. 302/2004, însoţite de traduceri în limba română/engleză.
Ca urmare a solicitării instanţei, prin adresa nr. x/01.04.2022, Ministerul Justiţiei a comunicat că Federaţia Rusă nu a denunţat Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris în 1957, aceasta fiind o convenţie deschisă, care nu condiţionează participarea unui stat de a avea calitatea de stat membru al Consiliului Europei, astfel că examenul de regularitate efectuat prin adresa nr. x/2022, datat 04.11.2021, îşi menţine valabilitatea.
Odată cu cererea de extrădare, au fost comunicate următoarele documente: ordonanţă de punere sub învinuire a numitului A.; ordonanţa privind dispunerea căutării învinuitului; ordonanţa privind dispunerea căutării internaţionale a învinuitului; hotărârea de luare a măsurii arestării, emisă la data de 11 octombrie 2019 de judecătorul din cadrul Judecătoriei raionale Tverskoy din oraşul Moscova; extras din C. pen. al Federaţiei Ruse; notă informativă; informaţii privind cetăţenia persoanei extrădabile.
Autorităţile judiciare din Federaţia Rusă au inclus în cuprinsul cererii de extrădare următoarele garanţii:
- procedurile legale împotriva lui A. nu au drept scop urmărirea acestuia pentru motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, la religia practicată, apartenenţa politică sau opiniile politice;
- în Federaţia Rusă, lui A. îi vor fi oferite toate posibilităţile pentru apărare, inclusiv asistenţa avocaţilor, acesta nu va fi supus la torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;
- termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, iar acesta nu beneficiază de imunitate în privinţa urmăririi penale;
- în conformitate cu art. 14 din Convenţia europeană de extrădare, A. va fi tras la răspundere penală doar pentru acele infracţiuni pentru care se solicită extrădarea şi, după încheierea dezbaterilor judiciare, în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare - după executarea pedepsei sau după eliberarea de executarea pedepsei, acesta va putea să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse;
- în calitate de cetăţean al Federaţiei Ruse, A. nu va fi extrădat unui stat terţ;
- în cazul extrădării în Federaţia Rusă, A. va fi deţinut într-o instituţie, luând în considerare standardele menţionate în Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 1950, iar funcţionarii Ambasadei României în Federaţia Rusă vor avea posibilitatea să îl viziteze în vederea controlului îndeplinirii garanţiilor menţionate (dosar fond).
La data de 17.11.2021, la dosar au fost comunicate cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse şi documentele anexate acesteia, în original.
La termenul din 26 noiembrie 2021, instanţa a procedat la ascultarea persoanei extrădabile, aceasta declarând că se opune extrădării sale către Federaţia Rusă, întrucât în această ţară nu sunt respectate legile şi prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, la termenul din 18.02.2022, persoana extrădabilă a declarat că înţelege să nu renunţe la regula specialităţii (declaraţii, dosar fond, vol. II). La termenul din 13.04.2022, aceasta a dat un supliment de declaraţie.
Persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare, arătând că a solicitat azil în România. A mai susţinut că, a transmis Ambasadei Federaţiei Ruse din România o cerere de renunţare la cetăţenia rusă, însă nu a primit niciun răspuns. De asemenea, a mai susţinut că, date fiind condamnările Federaţiei Ruse la CEDO în privinţa nerespectării dreptului la un proces echitabil, respectiv pentru apartenenţa la un anumit grup social, naţionalitate, referirile din actele de urmărire penală la numitul D. reprezintă serioase temeri cu privire la o eventuală condamnare pentru alte motive decât cele pentru care se solicită extrădarea. Totodată, persoana extrădabilă a criticat modalitatea de efectuare a urmăririi penale şi legalitatea dispunerii măsurii arestării de către judecătorul din cadrul Judecătoriei raionale Tverskoy din oraşul Moscova, faţă de lipsa informării sau citării persoanei extrădabile în faţa autorităţilor judiciare din Federaţia Rusă.
În susţinerea opoziţiei la extrădare, persoana extrădabilă a depus înscrisuri.
Analizând actele dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune extrădarea şi predarea către autorităţile din Federaţia Rusă a numitului A.
Astfel, s-a arătat că persoana extrădabilă A. este căutată în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunilor de "participare la o asociaţie criminală creată în vederea comiterii de infracţiuni grave şi deosebit de grave’’, "contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanţelor narcotice, în proporţii mari, săvârşită de un grup organizat’’, "tentativă de comercializare ilegală a substanţelor narcotice săvârşită în grup organizat în proporţii mari’’, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 210 alin. (2); art. 229.1 alin. (4) lit. a) C. pen. art. 30 alin. (3); art. 228. 1 alin. (4) lit. a) şi d) din C. pen. al Federaţiei Ruse.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 26 mai 2019, în privinţa lui A., a fost dispusă ordonanţa de punere sub învinuire pentru infracţiunile de mai sus, la data de 3 septembrie 2019 a fost anunţat în căutare federală, iar la data de 20 septembrie 2019 a fost dat în urmărire internaţională. Totodată, organul de urmărire penală a solicitat judecătorului din cadrul Judecătoriei raionale Tverskoy din oraşul Moscova să aplice o măsura preventivă sub formă de arest împotriva lui A.
Prin hotărârea pronunţată la data de 11.10.2019 de Judecătoria raională Tverskoy din oraşul Moscova, s-a dispus măsura preventivă sub formă de arest, pe un termen de 2 luni de la momentul predării acestuia organelor de drept al Federaţiei Ruse în cazul extrădării sau din momentul reţinerii, reţinându-se că există riscul să se ascundă de organele de urmărire, să continue să desfăşoare activităţile criminale, poate lua măsuri pentru ascunderea şi distrugerea probelor, poate încerca să influenţeze martorii, să împiedice stabilirea adevărului în cauză.
După identificarea şi reţinerea persoanei urmărite A., prin ordonanţa nr. x/5/2021 din 22.10.2021, ora 21:40, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la data de 23.10.2021 a fost sesizată instanţa cu luarea măsurii arestării provizorii, în caz de urgenţă, prev. de art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată, şi continuarea procedurii de extrădare.
În raport de aceste aspecte, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 18 din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana extrădabilă A. este urmărită sub acuzaţia comiterii unei infracţiuni, aceasta fiind prinsă pe teritoriul României.
În continuare, Curtea de Apel Suceava a constatat că numitul A. nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 302/2004, întrucât nu are cetăţenie română, nu are domiciliul şi nici reşedinţa pe teritoriul României, nu i s-a acordat dreptul de azil în România şi nu beneficiază de statutul de refugiat pe teritoriul statului român.
Astfel, prin Hotărârea din 22.12.2021, pronunţată de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Rădăuţi s-a respins, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile de acordare a dreptului de azil.
Plângerea formulată de persoana extrădabilă împotriva hotărârii sus-menţionate a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 184 din data de 28.01.2022.
La data de 09.02.2022 persoana extrădabilă s-a adresat Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Rădăuţi cu o cerere de acces la o nouă procedură de azil, cererea sa fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin hotărârea din 11.02.2022.
Plângerea formulată de persoana extrădabilă împotriva hotărârii sus-menţionate a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 448 din data de 28.03.2022.
După respingerea acestei plângeri, persoana extrădabilă A. a formulat o altă cerere de acces la o nouă procedură de azil, cererea sa fiind respinsă, ca inadmisibilă. Prin sentinţa civilă nr. 614 din data de 21.04.2022 a Judecătoriei Rădăuţi a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de persoana extrădabilă A. împotriva hotărârii pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Rădăuţi.
Curtea a arătat că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi cetăţenii români, iar faptul că persoana extrădabilă a formulat o cerere de renunţare la cetăţenia rusă nu are nicio relevanţă cu privire la soluţionarea prezentei cereri de extrădare.
De asemenea, persoana extrădabilă nu se bucură în România de imunitate de jurisdicţie (art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi nici nu a fost citat, din străinătate, în vederea audierii în faţa unei autorităţi judiciare române (art. 19 alin. (1) lit. d).
Curtea nu a identificat niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, sau facultative, prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004, şi nici de art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, privind prescripţia sau amnistia.
S-a reţinut că, persoana extrădabilă A. este căutată în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunilor de "participare la o asociaţie criminală creată în vederea comiterii de infracţiuni grave şi deosebit de grave’’, "contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanţelor narcotice, în proporţii mari, săvârşită de un grup organizat’’, "tentativă de comercializare ilegală a substanţelor narcotice săvârşită în grup organizat în proporţii mari’’, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 210 alin. (2); art. 229.1 alin. (4) lit. a) C. pen. art. 30 alin. (3); art. 228. 1 alin. (4) lit. a) şi d) din C. pen. al Federaţiei Ruse, iar în documentele care însoţesc cererea de extrădare sunt descrise detaliat toate circumstanţele factuale în care se presupune că ar fi fost săvârşite infracţiunile de care persoana extrădabilă este acuzată.
Curtea de apel a arătat că, în cadrul prezentei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate, astfel încât susţinerea persoanei extrădabile A., în sensul că nu a săvârşit faptele de care este acuzat nu poate fi analizată în acest cadru procesual.
Finalitatea procedurii de extrădare constă tocmai în posibilitatea persoanei extrădabile de a participa la ancheta penală desfăşurată faţă de aceasta pe teritoriul Federaţiei Ruse, în acest cadru ea având dreptul de a contesta acuzaţiile aduse şi de a beneficia, în acest sens, de garanţiile acordate de autorităţile judiciare ale statului solicitant privind respectarea, pe parcursul procedurilor judiciare, a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţie. Examinarea legalităţii procedurii emiterii mandatului de arestare de către autorităţile judiciare ruse, cât şi a legalităţii probatoriului administrat excedează competenţei autorităţilor judiciare ale statului solicitat, instanţele învestite cu cererea de extrădare fiind competente a statua exclusiv cu privire la condiţiile de fond şi de formă ale procedurii extrădării şi nu asupra chestiunilor de legalitate sau temeinicie a acuzaţiilor aduse persoanei solicitate.
În ce priveşte susţinerile persoanei extrădabile referitoare la neasigurarea de către Federaţia Rusă a garanţiilor unui proces echitabil, acestea au fost apreciate ca nefondate.
S-a arătat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, o decizie de extrădare sau expulzare poate ridica, în mod excepţional, o problemă în temeiul art. 6, în cazul în care persoana în cauză ar risca să sufere în statul solicitant o denegare flagrantă de justiţie. Expresia "denegare flagrantă de justiţie" a fost considerată sinonimă unui proces care contravine evident dispoziţiilor art. 6 sau principiilor enunţate de acesta. A fost menţionat că, în jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios european, denegarea flagrantă de justiţie depăşeşte simplele nereguli sau lipsa garanţiilor în cadrul procesului, care ar fi de natură să determine încălcarea art. 6, dacă ar avea loc în însuşi statul contractant. Încălcarea principiului echităţii procesului, garantat la art. 6, trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau chiar distrugerea esenţei însăşi a dreptului protejat de acest articol (Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit).
Prima instanţă a notat că, atunci când analizează dacă o extrădare sau o expulzare ar constitui o denegare flagrantă de justiţie, Curtea aplică acelaşi grad şi aceeaşi sarcină a probei ca atunci când examinează cauzele privind expulzarea sau extrădarea în temeiul art. 3. Prin urmare, reclamantului îi revine obligaţia de a prezenta elemente de probă care să poată dovedi că există motive serioase să se considere că, dacă ar fi expulzat din statul contractant, acesta ar fi expus unui risc real de a face obiectul unei denegări flagrante de justiţie.
Pentru a verifica dacă există un risc de denegare flagrantă de justiţie, Curtea Europeană a luat în considerare consecinţele previzibile ale trimiterii reclamantului în ţara de destinaţie, luând în considerare situaţia generală din aceasta şi circumstanţele specifice cauzei persoanei respective. Existenţa unui astfel de risc trebuie apreciată, în special, ţinând seama de circumstanţele pe care statul în cauză le cunoştea sau ar fi trebuit să le cunoască la momentul expulzării.
Evaluând în aceste coordonate de principiu susţinerile persoanei extrădabile privitoare la condamnările Federaţiei Ruse la CEDO, în privinţa nerespectării dreptului la un proces echitabil, curtea de apel a constatat că acestea nu constituie motive rezonabile că acesta nu va beneficia în Federaţia Rusă de garanţii procesuale specifice dreptului la un proces echitabil, afirmaţiile sale fiind apreciate pur speculative.
Referitor la motivul de refuz prevăzut de art. 21 lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv existenţa unor motive serioase de a crede că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile pe motiv de apartenenţă la un anumit grup social, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nici acesta nu este incident în cauză.
Instanţa a menţionat că, susţinerile apărării nu pot fi analizate în abstract. Prin sintagma "motive serioase" trebuie să se înţeleagă nu doar simpla existenţă a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situaţie obiectivă pe care se bazează aceasta, iar temerea persoanei extrădabile ar putea fi considerată un "motiv serios" doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul pedepsirii pe motive de opinii politice ori de apartenenţă la un anumit grup social.
Curtea de Apel Suceava a reţinut că actele dosarului nu sprijină teza apărării, urmărirea penală având ca obiect infracţiuni de drept comun, iar autorităţile Federaţiei Ruse au oferit suficiente garanţii că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, religia practicată, naţionalitate sau opiniile politice.
De altfel, curtea de apel a constatat că nici apărarea nu a putut să facă trimitere decât la referirile din conţinutul actelor de urmărire penală la numitul D.. (despre care se reţine că era unul din liderii grupului infracţional organizat, că acesta ar fi avut o influenţă majoră în mediul criminal al Republicii Moldovei, a monopolizat sistemul energetic şi mass media din acest stat, a format şi condus E., dobândind o influenţă asupra autorităţilor statului moldovenesc în scopul îmbogăţirii personale), apreciind că acestea reprezintă serioase temeri cu privire la o eventuală condamnare pentru alte motive decât cele pentru care se solicită extrădarea. Or, Curtea a notat că din actul de punere sub învinuire înaintat la dosar de autorităţile judiciare ruse nu rezultă vreo legătură directă între persoana extrădabilă şi D.., în cuprinsul respectivei ordonanţe menţionându-se că în cadrul respectivei asociaţii criminale persoana extrădabilă îşi exercita atribuţiile la indicaţia conducătorului subdiviziunii structurale a asociaţiei criminale, F., astfel că referirea la numitul D. este doar una contextuală.
Curtea de apel a mai reţinut că decizia de extrădare poate să ridice o problemă din perspectiva art. 3 CEDO, atunci când există motive serioase şi dovedite de a crede că persoana în cauză va fi expusă unui risc real de a fi supusă torturii sau pedepselor inumane sau degradante, dacă va fi predată statului solicitant.
Prima instanţă a apreciat că, în cauză, nu există raţiuni serioase de a se crede că, în cazul predării către Federaţia Rusă, persoana extrădabilă A. ar risca să sufere astfel de tratamente, iar infracţiunile de care acesta este acuzat, chiar dacă ar fi găsit vinovat, nu sunt pasibile de pedeapsa capitală.
Cât priveşte împrejurarea invocată de persoana extrădabilă, prin declaraţia dată la data de 13.04.2022, în sensul că fiica sa ar fi fost supusă unor acte de persecuţie din partea autorităţilor din Federaţia Rusă (a susţinut că i s-a luat bursa, a fost privată de libertate, fără drept, o perioadă scurtă de timp şi a fost eliminată din competiţiile sportive), întrucât ar fi încercat să strângă probe care să dovedească nevinovăţia persoanei extrădabile, Curtea de Apel Suceava a reţinut că aceasta reprezintă într-adevăr o acuzaţie serioasă, însă nu este susţinută de nicio probă, persoana extrădabilă depunând la dosar doar acte de stare civilă, motiv pentru care a apreciat că aceste afirmaţii sunt pur speculative, dat fiind contextul politic actual din Federaţia Rusă.
Nici faptul că persoana extrădabilă a efectuat stagiul militar în Transnistria nu s-a considerat că ar constitui un argument solid pentru a se putea concluziona că extrădarea ar fi solicitată în alt scop decât cel indicat în cerere, chiar în contextul acţiunilor militare declanşate de Federaţia Rusă în Ucraina, în condiţiile în care, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă perioada scurtă a acestui stagiu militar efectuat cu mult timp în urmă, respectiv între anii 1994 - 1996. În plus, Curtea a apreciat că susţinerea persoanei extrădabile este neplauzibilă, în contextul în care Federaţia Rusă a mai fost implicată în acţiuni militare în ultimii ani, fără a proceda în aceeaşi manieră cu varianta expusă de persoana extrădabilă (extrădarea ar fi solicitată în scopul mobilizării sale), iar pe de altă parte, însăşi persoana extrădabilă a arătat, în declaraţia dată la 13.04.2022, că statul solicitant recrutează persoane care au doar cetăţenie rusă.
Aşadar, Curtea de Apel Suceava a constatat lipsa indiciilor privind nerespectarea garanţiilor de procedură şi standardele de protecţie a drepturilor fundamentale, apreciind că nu se poate constata că autorităţile judiciare din Federaţia Rusă ar nesocoti garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a dreptului la apărare al persoanei extrădabile, în condiţiile în care aceasta a ratificat Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950.
Instanţa a subliniat că, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziţia la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condiţiile pentru extrădare; or, în cauză, numitul A. nu a formulat obiecţii la identitate, iar opoziţia sa la extrădare bazată pe motivele sus-amintite s-a considerat că nu este întemeiată.
Curtea de Apel Suceava a constatat îndeplinită în cauză şi condiţia referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004.
Infracţiunile de care este acuzat persoana extrădabilă A. au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani, introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani, tentativa la trafic de droguri de risc, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.
În raport de acestea, s-a constatat şi îndeplinirea condiţiei referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, ţinând seama că pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse pentru faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă este de 20 ani închisoare, alternativ cu detenţiunea pe viaţă în cazul unora dintre infracţiuni.
Totodată, Curtea a constatat că nu există niciun motiv să se creadă că viaţa sau libertatea persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante, întrucât din cererea de extrădare rezultă că autorităţile judiciare din Federaţia Rusă au acordat suficiente garanţii în ceea ce priveşte dreptul acestuia la un proces echitabil, iar instanţa nu are motive rezonabile să considere că aceste garanţii nu ar corespunde realităţii. De asemenea, persoana extrădabilă nu a dovedit în niciun fel că situaţia sa concretă ar duce la o nerespectare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil.
Prin hotărârea atacată s-a precizat că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federaţia Rusă de o instanţă de judecată care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare
Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale, întrucât termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit nici potrivit legislaţiei statului solicitant şi nici conform legislaţiei române, autorităţile din Federaţia Rusă precizând în mod expres că nu s-a împlinit termenul de prescripţie în privinţa persoanei extrădabile.
Analizând, în continuare, din oficiu, motivele opţionale de refuz al extrădării, reglementate de art. 22 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava a constatat că faptele pentru care s-a solicitat extrădarea nu fac obiectul unui proces penal în curs şi nici nu pot face obiectul unui astfel de proces în România, iar predarea sa nu este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitatea deosebită pentru persoana extrădabilă, din cauza vârstei sau stării de sănătate, având în vedere că aceasta nu a susţinut că suferă de vreo afecţiune medicală.
În consecinţă, întrucât nu există niciun impediment la extrădare, nu sunt incidente motive obligatorii sau facultative de refuz a extrădării, iar necesitatea prezentării persoanei urmărite în faţa autorităţilor judiciare din Federaţia Rusă este impusă de procedurile judiciare de urmărire penală împotriva sa pentru infracţiuni comise pe teritoriul acestui stat, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării numitului A.
În ce priveşte solicitarea formulată de persoana extrădată privind amânarea predării, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 3202/2004, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Curtea de apel a apreciat că motivele invocate nu justifică amânarea predării.
Sub acest aspect, s-a reţinut că persoana extrădabilă a susţinut că, dată fiind situaţia politico-militară din Ucraina, cât şi relaţiile comunicate de Interpol Moscova, în sensul că autorităţile din Federaţia Rusă o vor prelua pe cale aeriană, neexistând date dacă vor tranzita sau nu Ucraina, predarea sa în această modalitate i-ar pune în pericol viaţa.
Instanţa a reţinut că, din informaţiile existente în spaţiul public rezultă că urmare a escaladării conflictului armat din Ucraina, România a decis închiderea spaţiului său aerian pentru toate aeronavele înregistrate în Federaţia Rusă, ulterior măsura fiind adoptată la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, companiile europene suspendându-şi zborurile spre şi deasupra teritoriului Federaţiei Ruse.
Cu toate acestea, s-a arătat că predarea persoanei extrădate nu poate avea consecinţe grave pentru aceasta, întrucât Ucraina şi-a închis spaţiul său aerian pentru toată aviaţia civilă, statul solicitant având posibilitatea utilizării curselor aeriene, prin survolarea spaţiului aerian al altor state care nu au impus asemenea restricţii, cu escală la aeroporturile din Republica Turcia, Emiratele Arabe Unite/Dubai.
Totodată, s-a precizat că trimiterea apărării la soluţia adoptată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (depusă în extras la dosar fond, vol. III) nu poate fi primită, în condiţiile în care cele două persoane nu se află în aceeaşi situaţie, iar în cauza respectivă instanţa supremă a dispus respingerea cererii de extrădare, şi nu amânarea predării persoanei solicitate, cum greşit s-a susţinut.
Cu privire la luarea măsurii arestării provizorii, Curtea de apel a notat că, potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea extrădării.
De asemenea, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.
A fost reţinut că, în soluţionarea prezentei cererii de extrădare, s-a dispus măsura arestului provizoriu faţă de persoana extrădabilă A., de la data de 23.10.2021 până la data de 15.04.2022, respectiv pe o perioadă de 175 zile, astfel că în cauză nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, decât pentru perioada rămasă de 5 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul procedurii, perioadă care a fost apreciată ca insuficientă pentru a asigura soluţionarea definitivă a cauzei, având în vedere formularea în cauză a opoziţiei la extrădare, soluţia fiind supusă contestaţiei în termen de 5 zile de la pronunţare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care se dispune extrădarea persoanei solicitate, durata măsurii arestării provizorie nu poate depăşi 180 zile, luând în considerare că, în cauză, durata arestării provizorii a atins 175 zile, Curtea a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de persoana extrădată A. prin încheierea din 13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin necontestare, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09.05.2022, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a hotărârii, apreciind că această măsură se impune pentru a asigura buna desfăşurare a procedurii de faţă, pentru a evita riscul de fugă a persoanei extrădate.
La data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea de Apel Suceava a dispus arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autorităţile din Federaţia Rusă.
Curtea a reţinut că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare, situaţie oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.
Instanţa a precizat că aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluţionării cererii de extrădare şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării, la rămânerea definitivă a hotărârii. În această ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăşi soluţia dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, iar predarea, ca o consecinţă directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Având în vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare duratei pedepselor şi măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române, Curtea a constatat că persoana extrădată A. a fost reţinută pentru 24 de ore prin ordonanţa din 22.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, şi arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 la data de15.04.2022.
Împotriva acestei sentinţe penale, la data de 10.05.2022, a declarat contestaţie, în termenul legal, persoana extrădabilă A.
Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată întemeiată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în M. Of. nr. 89 din 14 mai 1997, transpusă în prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată. În consecinţă, extrădarea contestatorului A., la solicitarea autorităţilor judiciare din Federaţia Rusă, este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 18 - 60 cuprinse în Capitolul I - Extrădarea pasivă, din Titlului II al legii speciale menţionate.
În acest context normativ, cu titlu preliminar, sub aspectul apărărilor contestatorului persoană extrădabilă privind vinovăţia sa, Înalta Curte notează, în acord cu instanţa de fond, că, în cadrul prezentei proceduri speciale, instanţa de judecată nu are competenţa de a verifica apărările persoanei extrădabile pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor presupuse fapte penale, după cum nu are nici atributul să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară străină, instanţele învestite cu cererea de extrădare pasivă fiind competente a statua exclusiv asupra condiţiilor de fond şi de formă ale procedurii extrădării.
Extrădarea contestatorului A., se solicită în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunii de "participare la o asociaţie criminală creată în vederea comiterii de infracţiuni grave şi deosebit de grave’’, "contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanţelor narcotice, în proporţii mari, săvârşită de un grup organizat’’, "tentativă de comercializare ilegală a substanţelor narcotice săvârşită în grup organizat în proporţii mari’’, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 210 alin. (2), art. 229.1 alin. (4) lit. a) C. pen., art. 30 alin. (3) şi art. 228. 1 alin. (4) lit. a) şi d) din C. pen. al Federaţiei Ruse.
Înalta Curte constată îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004, infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă A. având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002 şi tentativa la trafic de droguri de risc, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, iar faţă de cele anterior reţinute se constată îndeplinită şi cerinţa referitoare la gravitatea pedepsei, instituită prin art. 26 din Legea nr. 302/2004.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit nici potrivit legislaţiei statului solicitant şi nici conform legislaţiei române, fiind satisfăcute şi cerinţele reglementate de dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Însă, în dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că are aplicabilitate motivul facultativ de refuz al extrădării prev. de art. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevede că "extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".
În calitate de parte contractantă la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, România trebuie să se conformeze obligaţiei consacrate de art. 1, respectiv, aceea de a recunoaşte oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile şi libertăţile definite în Titlul I al Convenţiei.
Examinând toate informaţiile pertinente, referitoare atât la situaţia particulară a persoanei extrădabile, cât şi la cea obiectiv existentă în statul solicitant, se identifică date care atestă existenţa unui risc semnificativ de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant şi/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante.
La 15 martie 2022, Federaţia Rusă a iniţiat procedura de retragere din Consiliul Europei. În acest context, se remarcă o negare a jurisdicţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului, organul judiciar al Consiliului Europei care oferă protecţie în caz de încălcare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţie, ceea ce reclamă o prudenţă crescută în aprecierea consecinţelor pe care ar putea să o aibă extrădarea în Federaţia Rusă.
În aceeaşi ordine de idei, a existenţei unor date ce susţin incertitudinea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale în statul solicitant, se evidenţiază Rezoluţia Parlamentului European din 07.04.2022 referitoare la intensificarea represiunii în Rusia (2022/2622 (RSP), care s-a fundamentat printre altele, pe declaraţia Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 24 martie 2022 prin care îşi exprimă aprecierea pentru activitatea curajoasă a jurnaliştilor şi a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a celor din Federaţia Rusă şi Belarus, declaraţia Reprezentantului pentru libertatea mass-media al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din 03.03.2022 privind încălcarea gravă a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea mass-media în Rusia în contextul atacului militar al ţării împotriva Ucrainei; declaraţia Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului privind ultimele evoluţii din Rusia şi Ucraina.
În jurisprudenţa instanţei supreme s-a arătat că, din interpretarea textului de lege prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situaţia persoanei extrădabile riscă să fie substanţial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc; dispoziţia legală indicând, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente. În acest context, odată relevat caracterul sistemic al condiţiilor inumane sau degradante de detenţie preventivă, la fel ca şi cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng, în mod inevitabil şi asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în aşteptarea procesului (decizia nr. 275 din 03.05.2022, ICCJ, secţia penală).
Cât priveşte starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile, se constată mai întâi, că persoana extrădabilă a fost reţinută 24 de ore prin ordonanţa din 22.10.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, aceasta fiind, apoi, arestată provizoriu de la 23.10.2021 până la 15.04.2022 (încheierea din 13.04.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Va respinge cererea de extrădare nr. x din data de 29.10.2021 formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse.
Va constata că persoana extrădabilă A. a fost reţinută de la data de 22.10.2021 până la data de 23.10.2021 şi arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 până la data de 15.04.2022.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Respinge cererea de extrădare nr. x din data de 29.10.2021 formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse.
Constată că persoana extrădabilă A. a fost reţinută de la data de 22.10.2021 până la data de 23.10.2021 şi arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 până la data de 15.04.2022.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.
GGC - ED