Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 100/2022

Şedinţa publică din data de 23 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia civilă nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat şi a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă împotriva Sentinţei civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins ca inadmisibilă acţiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30 iulie 2017 emisă de pârâtă.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021. Recurentul nu a depus, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

Prin memoriul de recurs, recurentul solicită admiterea recursului, casarea Deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi admiterea acţiunii. Astfel, solicită obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă să îi plătească daune morale de 100.000 mii de euro (o sută de mii de euro) şi anularea adresei nr. x/2017 emisă de intimată.

3. Apărările părţilor

Intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii arătând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Actele normative referitoare la taxele judiciare de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru corespunzătoare.

În speţă, prin adresa emisă la data de 7 octombrie 2021, s-a pus în vedere recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, pentru soluţionarea recursului declarat.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul a formulat cerere de reexaminare, prin care a susţinut că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 270 din Legea nr. 53/2003, întrucât acţiunea sa este un litigiu de muncă.

Prin încheierea din 13 decembrie 2021 din Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petent. Instanţa a reţinut că litigiul are ca obiect o cerere prin care se solicită anularea unui act administrativ, fiind, deci, un litigiu de contencios administrativ în sensul art. 8 din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi care nu constituie un litigiu de muncă. Prin urmare, în mod corect, s-a pus în vedere recurentului achitarea taxei judiciare de timbru stabilite în cuantum de 50 RON.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că, în cauză, petentul a formulat două cereri de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 15 octombrie 2021, petentul a formulat o primă cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, înregistrată în Dosarul asociat nr. x/2021 Prin încheierea din 17 ianuarie 2022, Înalta Curte a respins cererea constatând că partea nu a depus actele doveditoare solicitate, deşi petentul a fost înştiinţat despre obligativitatea de a depune la dosar înscrisurile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privitoare la veniturile sale. Înalta Curte a reţinut că analiza asupra necesităţii acordării ajutorului public judiciar nu se face pe temeiul unor simple afirmaţii, ci avându-se în vedere existenţa unor dovezi, a unor înscrisuri, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât să se justifice acordarea ajutorului public judiciar în forma solicitată de parte.

La data de 20 mai 2022, recurentul A. a depus o nouă cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru având conţinut similar cu prima cerere formulată.

Faţă de această nouă solicitare, Înalta Curte constată, pe de o parte că, s-a pronunţat deja asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru formulate de recurent în Dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte, cea de-a doua cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru a fost formulată cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de art. 33 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit art. 33 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării".

Din analiza acestui text de lege rezultă că partea interesată poate formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în termen de 5 zile de la data comunicării taxei datorate. Verificând respectarea acestui termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON prin adresa comunicată la data de 12 octombrie 2021, conform dovezii aflate la dosarul de recurs. Prin urmare, termenul de 5 zile prevăzut de art. 33 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 18 octombrie 2021.

Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea de recurs nici până în prezent, deşi i-a fost comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 RON datorată pentru soluţionarea recursului declarat, astfel cum rezultă din adresa de la dosarul de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerinţă fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, sub sancţiunea nulităţii.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reţine, de asemenea, că una dintre regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac. Din această perspectivă, calea de atac exercitată în prezenta cauză, respectiv, recursul formulat împotriva unei decizii definitive, respectiv împotriva Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apare ca fiind inadmisibilă.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.

GGC - NN