Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia civilă nr. 238 din 7 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a Deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.
3. Apărările părţilor
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus note scrise prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
4. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
La data de 22 februarie 2022, recurentul A. a depus la dosar punct de vedere prin care precizează că a achitat taxa judiciară de timbru şi susţine că raportul este nul, deoarece în cauză este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, care nu necesita întocmire raport conform procedurii prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 600 RON reprezentând cheltuieli cu deplasarea la instanţa de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte reţine că împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
În cauză, recurentul a formulat calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 238 din 7 iunie 2021 în Dosarul nr. x/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, care este o hotărâre definitivă.
Aşadar, prezentul dosar are ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii judecătoreşti pentru care nu se prevede nicio cale de atac şi, din acest motiv, recursul va fi privit ca inadmisibil.
Argumentele de inadmisibilitate privesc încălcarea dispoziţiilor generale în materia căilor de atac, respectiv legalitatea şi unicitatea căii de atac, prevăzute de art. 457 şi 460 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea recurentului de acordare de cheltuieli de judecată în cuantum de 600 RON, Înalta Curte o va respinge, constatând că recurentul nu este îndreptăţit sa primească cheltuielile de judecată solicitate, în raport cu soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză şi faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Pentru toate motivele expuse mai sus, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 238 din 7 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 238 din 7 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.
GGC - NN