Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre acţiunile disciplinare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, faţă de pârâtul procuror A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 11P din 10 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepţia nulităţii absolute a Rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021 dată în Lucrarea nr. x la data de 23 august 2021 şi a constatat nulitatea acţiunii disciplinare formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În esenţă, nulitatea reţinută s-a întemeiat pe două împrejurări:
(i) încălcarea principiului repartizării aleatorii;
(ii) starea de incompatibilitate a inspectorului-şef B..
Sub primul aspect, s-a reţinut că, în faţa instanţei disciplinare, pârâtul procuror, prin întâmpinare, dar şi în susţinerea excepţiei, prin avocat, a invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut fără constituirea pentru anul 2021 a echipelor de inspectori, cunoscând că pentru anul 2021 nu există un ordin de desemnare al echipelor inspectorilor judiciari, repartizarea aleatorie fiind astfel încălcată şi, pe cale de consecinţă, fiind afectată independenţa inspectorului judiciar desemnat în cauză.
De asemenea, s-a reţinut că Inspecţia Judiciară, prin reprezentant, nu a contestat acest aspect, dar a precizat că un astfel de ordin nu mai era necesar din moment ce repartizarea lucrării s-a făcut în sistem ECRIS, iar constituirea echipelor de inspectori se impunea a fi făcută doar dacă repartizarea se realiza prin sistemul ciclic.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a arătat că, indiferent de faptul că repartizarea lucrării ce face obiectul acţiunii disciplinare s-a făcut în sistem informatic, inspectorul-şef trebuia în primul rând să procedeze la emiterea unui ordin pentru constituirea echipelor de inspectori pentru că aceasta este o premisă a respectării principiului repartizării aleatorii a lucrărilor.
Deoarece sistemul de repartizare ECRISIJ nu era implementat printr-un act legal sau infralegal la momentul înregistrării şi repartizării lucrării ce face obiectul prezentei acţiuni disciplinare, s-a considerat că nu putea fi aplicat. Sistemul informatic ECRISIJ a fost introdus ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare abia prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, publicat în M. Of. nr. 591/11.06.2021, care a aprobat noul Regulament de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare.
Astfel, prin nerespectarea dispoziţiilor care obligau inspectorul-şef să emită un ordin pentru constituirea echipelor de inspectori, repartizarea Lucrării nr. 21-1813 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, prevăzut expres de dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dar şi de dispoziţiile art. 69 şi art. 73 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare, având drept consecinţă vicierea procesului de repartizare aleatorie, inclusiv a lucrării ce face obiectul acţiunii disciplinare şi afectarea principiului imparţialităţii inspectorilor judiciari.
Sub al doilea aspect, secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, B., a semnat şi a avizat procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 10 mai 2021, Rezoluţia nr. x/A din 13 mai 2021 de începere a cercetării disciplinare şi a confirmat Rezoluţia nr. 2456/B din 23 august 2021 de exercitare a acţiunii disciplinare, în condiţiile în care se afla în stare de incompatibilitate faţă de pârâtul A..
S-a reţinut că starea de incompatibilitate decurgea din însăşi declaraţia de abţinere formulată de inspectorul-şef în Lucrarea nr. 19-1863/2019, care a apreciat că nu mai poate fi imparţial, în condiţiile în care a formulat o plângere penală împotriva numitului A..
Motivul de incompatibilitate invocat se circumscrie cazului reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la existenţa unui proces penal între inspectorul-şef şi pârât cu cel puţin 5 ani înainte, caz care implică existenţa unei relaţii de duşmănie prezumată de lege.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut, contrar apărărilor Inspecţiei Judiciare, că soluţionarea plângerii penale de către secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie nu are nicio relevanţă sub aspectul stabilirii existenţei cazului de incompatibilitate în sarcina inspectorului-şef, din moment ce legiuitorul a instituit o prezumţie legală cu privire la existenţa unei stări de duşmănie, prin simplul fapt al existenţei unui proces penal, în ultimii cinci ani, declanşat ca urmare a formulării la data de 11 aprilie 2019 a unei plângeri penale de către inspectorul-şef împotriva pârâtului A..
Pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi la momentul formulării plângerii penale de către inspectorul-şef împotriva pârâtului A., respectiv 11 aprilie 2019, secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că domnul B. se afla în stare de incompatibilitate la momentul dispunerii, prin proces-verbal, a sesizării din oficiu a Inspecţiei Judiciare la data de 10 mai 2021, al avizării rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare şi al confirmării Rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021.
În ceea ce priveşte avizarea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că acesta nu era o condiţie de validitate a rezoluţiei respective, astfel că avizarea în stare de incompatibilitate nu a atras nulitatea acesteia şi a actelor subsecvente.
În schimb, referitor la nulitatea rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, s-a arătat că după finalizarea cercetării disciplinare, dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevăd că, atât rezoluţia de respingere a sesizării, cât şi cea prin care se dispune admiterea sesizării, exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare, sunt supuse confirmării inspectorului-şef.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat, astfel, că aceste dispoziţii instituie o condiţie de validitate a rezoluţiei prin care se dispune admiterea sesizării, exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare, nerespectarea acestei condiţii atrăgând nulitatea absolută a acesteia în condiţiile art. 174 şi următoarele C. proc. civ.. secţia a apreciat că actul de confirmare a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nu reprezenta o simplă formalitate, ci presupunea o analiză a legalităţii şi temeiniciei întregii proceduri disciplinare.
Pe cale de consecinţă, confirmarea de către inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a rezoluţiei prin care s-a exercitat acţiunea disciplinară faţă de pârâtul A., s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind principiul imparţialităţii care trebuie să guverneze întreaga activitate desfăşurată de către Inspecţia Judiciară, actul fiind lovit de nulitate absolută.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Împotriva hotărârii anterior menţionate, Inspecţia Judiciară a formulat recurs prin care a solicitat casarea Hotărârii nr. 11P a secţiei pentru procurori în materie disciplinară pronunţată la 10 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021, cu trimiterea cauzei la instanţa disciplinară, în vederea rejudecării.
Recurenta Inspecţia Judiciară a apreciat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, în motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei disciplinare este nelegală şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în cauză.
Inspecţia Judiciară consideră că, instanţa disciplinară, interpretând greşit dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, ale art. 69 şi art. 73 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, a reţinut că repartizarea Lucrării nr. 21-1813 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor şi, implicit, cu afectarea principiului imparţialităţii inspectorilor judiciari, prevăzut de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
În acest sens, precizează că, la sfârşitul anului 2020, Inspecţia Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare nu s-a mai efectuat prin metoda sistemului ciclic, prin cele două etape prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulament, respectiv unei echipe de inspecţie în ordinea numerelor alocate acestora, şi, apoi, unui inspector al echipei stabilite în prima etapă, în ordinea poziţiilor din echipă.
Astfel, împrejurarea că la începutul anului 2021 nu au mai fost constituite prin ordin al inspectorului-şef echipele de inspecţie, potrivit art. 69 din Regulament, nu a afectat repartizarea aleatorie a Lucrării nr. 21-1813, formată în baza procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 10 mai 2021, care s-a efectuat prin intermediul sistemului informatic ECRISIJ.
Inspecţia Judiciară consideră că nu se poate susţine că a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată şi transparentă, net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană desemnată.
Astfel, repartizarea Lucrării nr. 21-1813, contrar opiniei exprimate de instanţa disciplinară, s-a efectuat în mod aleatoriu, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
În al doilea rând, recurenta apreciază că hotărârea este nelegală, în sensul că instanţa disciplinară a reţinut în mod greşit că inspectorul-şef se afla în stare de incompatibilitate, "urmare a imparţialităţii declarate de către el însuşi într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A." şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerând că inspectorul-şef se afla în stare de incompatibilitate circumscrisă existenţei unei relaţii de duşmănie prezumată de lege, datorată unei plângeri penale formulate de acesta împotriva procurorului cercetat disciplinar, A..
Recurenta precizează că, la data de 12 aprilie 2019, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a întocmit un referat în cuprinsul căruia a arătat că se abţine de la soluţionarea unei cereri formulate în Lucrarea nr. 19-1863 întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat o plângere penală împotriva procurorului A. pe care a adresat-o secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În Lucrarea nr. 21-1813/x, inspectorul şef nu a formulat nicio declaraţie de abţinere, procedând la avizarea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare nr. 1463 din 13 mai 2021 şi la confirmarea Rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021.
Se arată prin cererea de recurs că existenţa unei declaraţii de abţinere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligaţie pentru inspectorul-şef de a se abţine în alte lucrări privind aceeaşi persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este opozabilă vreuna din situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege.
Inspecţia Judiciară face referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a Completului de 5 judecători, care, prin Decizia nr. 23 din 1 februarie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, reţine că simplul fapt al formulării unei plângeri penale nu reprezintă "eo ipso o cauză de incompatibilitate, întrucât o asemenea ipoteză prezintă riscul de a se transforma într-o modalitate, prin care părţile ar putea determina înlăturarea magistratului căruia îi este repartizată cauza".
Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. presupune existenţa unui proces penal între judecător, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. Incompatibilitatea judecătorului pentru un asemenea motiv este condiţionată de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa.
Astfel, se arată că, având în vedere condiţiile impuse de legiuitor pentru subzistenţa acestui caz de incompatibilitate, dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă.
Plângerea penală formulată de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, domnul judecător B., împotriva procurorului militar A., a format obiectul Dosarului penal nr. x/2019 al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, soluţionat prin ordonanţa de clasare din 11 iunie 2021, anterior confirmării rezoluţiei nr. 2456/B/25 august 2021, cu privire la care instanţa disciplinară a constatat nulitatea absolută.
În fine, recurenta a mai susţinut că, în mod greşit, instanţa disciplinară a apreciat că sancţiunea pentru confirmarea acţiunii disciplinare cu presupusa încălcare a dispoziţiilor legale şi regulamentare privind principiul imparţialităţii este nulitatea absolută.
În raport de dispoziţiile art. 176 C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, ce constituie excepţia, Inspecţia Judiciară a apreciat că pretinsa nulitate a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare privind activitatea de confirmare, s-ar circumscrie unei nulităţi condiţionate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existenţa unei vătămări determinate de nerespectarea condiţiilor legale ale actului de procedură.
Pentru argumentele anterior expuse, recurenta solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 11P din 10 noiembrie 2021 şi trimiterea cauzei la secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecăţii în Dosarul nr. x/2021.
4. Apărările intimatului
La data de 2 martie 2022, intimatul a transmis la dosar, note scrise prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Astfel, arată că unul dintre principiile care caracterizează procedura disciplinară cu privire la abaterile disciplinare ale magistraţilor este principiul imparţialităţii şi independenţei inspectorului judiciar, care este asigurat prin repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Legea 317/2004 şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de Inspecţie.
Având în vedere că, de la începutul anului 2021 până în prezent, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare nu a emis niciun ordin prin care să se fi constituit în cadrul direcţiilor Inspecţiei Judiciare echipe de inspecţie compuse din 3 inspectori judiciari, repartizarea Lucrării nr. x inspectorului judiciar C. încalcă principiul repartizării aleatorii reglementate de dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 317/2004 şi de dispoziţiile art. 69 din Regulamentul din 2018 de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare.
Intimatul arată că desemnarea echipelor de inspectori de către inspectorul şef la începutul fiecărui an, prin ordin, are loc în vederea repartizării aleatorii, indiferent de forma acesteia, ciclică sau informatică.
Intimatul susţine că superioritatea distribuirii aleatorii a lucrărilor de inspecţie prin metoda repartizării informatice faţă de repartizarea ciclică poate fi importantă din perspectivă statistică, dar în niciun caz nu poate reprezenta un argument pentru încălcarea sau nerespectarea dispoziţiilor regulamentare aplicabile. Mai arată că, de facto, recurenta Inspecţia Judiciară a susţinut că repartizarea informatică exclude actul de desemnare a echipelor de inspectori a inspectorului şef, fapt neprevăzut de vreo normă juridică ce izvorăşte dintr-o lege sau regulament.
De asemenea, observă că Dosarul nr. x nu cuprinde fişa în care se consemnează modul de efectuare a repartizării aşa cum este prevăzut de dispoziţiile art. 72 teza întâi din Regulamentul din 2018 de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare.
Consideră că imparţialitatea inspectorului judiciar nu mai poate fi prezumată, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare care reprezintă garanţii ale imparţialităţii inspectorului judiciar care efectuează cercetarea disciplinară şi, deci, actele întocmite de către inspectorul judiciar C. sunt lovite de nulitate absolută.
În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate şi lipsa de imparţialitate a inspectorului şef B. ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 46 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatul arată că aceasta a fost reţinută în mod corect de către secţia pentru procurori în materie disciplinară.
Incompatibilitatea inspectorului-şef raportată la persoana intimatului A. îşi are izvorul în faptul că inspectorul şef B. a formulat o plângere penală împotriva intimatului A.. De asemenea, în altă lucrare, inspectorul şef B. a întocmit referatul din 12 aprilie 2019 prin care a declarat că se abţine de la soluţionarea unei cereri "întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat plângere penală împotriva numitului A.".
Având în vedere lipsa de imparţialitate a acestuia şi recunoaşterea explicită prin cererea de abţinere formulată în dosarele anterioare, inspectorul-şef B., în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. proc. civ., era obligat să se abţină şi în prezenta cauză.
Intimatul face referire la Decizia nr. 23 din 01 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020 şi precizează că raţionamentul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi luat în considerare în cauza pendinte, întrucât nu intimatul A. a formulat plângere împotriva inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, ci tocmai invers, inspectorul şef a formulat plângere penală împotriva intimatului A.. Arată că, în cauză, nu este vorba de situaţia în care, prin formularea unei plângeri penale de către o parte din dosar, se tinde spre naşterea unei stări de incompatibilitate a magistratului.
Intimatul apreciază că incompatibilitatea în care se afla inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare se încadrează în dispoziţiile art. 42 pct. (6) teza întâi C. proc. civ.
Mai arată intimatul că orice act din procedura disciplinară întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 este lovit de nulitate absolută conform dispoziţiilor art. 176 pct. 4 şi 6 din C. proc. civ., şi nu de cea relativă, astfel cum greşit indică recurenta.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători:
Examinând hotărârea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru motivele şi argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Cu referire la primul motiv de nulitate, întemeiat pe faptul neconstituirii echipelor de inspectori la începutul anului 2021, Înalta Curte apreciază că această neregularitate de ordin regulamentar nu poate conduce, în speţă, la concluzia încălcării principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi a garanţiilor de imparţialitate a inspectorilor judiciari prevăzute la art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
Modul de repartizare a sesizărilor şi dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari este reglementat de dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că această repartizare se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii, fără a individualiza o metodă anumită, respectiv ciclică sau în sistem informatic.
Potrivit art. 73 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018 al inspectorului-şef, în vigoare la momentul repartizării dosarului disciplinar în cauză:
"Lucrările de inspecţie cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecţie în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea poziţiilor din echipă."
De asemenea, art. 69 alin. (1) din Regulament prevede că:
"În vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecţie, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcţii de inspecţie, prin ordin al inspectorului-şef, echipe de inspecţie, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcţii."
Sistemul informatic ECRIS este conceput pentru gestionarea documentelor şi informaţiilor aferente cauzelor la nivelul instanţelor şi parchetelor. Totodată, ECRIS este un instrument de management al informaţiei în sistemul judiciar, oferind o serie de date agregate şi sistematizate pentru practicienii din justiţie şi persoanele fizice şi juridice care apelează la serviciile justiţiei. În prezent, ECRIS este implementat la nivel naţional, fiind utilizat de către instanţele judecătoreşti, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul ECRIS reprezintă un instrument electronic ce oferă funcţionalităţi cheie care susţin fluxul dosarelor la nivelul instanţelor şi parchetelor, colectarea datelor statistice şi generarea anumitor rapoarte statistice predefinite, precum şi transferul electronic de date între instanţe, precum şi între acestea şi parchete.
Începând cu anul 2021, Inspecţia Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare s-a efectuat în sistem informatic, renunţându-se, astfel, la sistemul ciclic care prezuma existenţa echipelor de 3 inspectori.
Prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, publicat în M. Of. nr. 591/11.06.2021, care a aprobat noul Regulament de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, ECRISIJ a fost reglementat ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare.
Este adevărat că, la momentul repartizării prezentului dosar disciplinar, sistemul informatic ECRISIJ nu era reglementat prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare.
De asemenea, este adevărat că, în cauză, repartizarea nu s-a făcut prin metoda sistemului ciclic, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 69 alin. (1) şi art. 73 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.
Deşi este criticabil, din punct de vedere organizatoric-administrativ, faptul că sistemul ECRISIJ a fost implementat în fapt anterior modificării corespunzătoare la nivelul Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, în circumstanţele cauzei, neregularităţile de ordin infralegal constatate nu sunt de natură a afecta caracterul aleatoriu al repartizării efectuate prin sistemul informatic care funcţionează şi în prezent.
Raţiunea instituirii principiului repartizării aleatorii a lucrărilor înregistrate pe rolul Inspecţiei Judiciare, similar repartizării aleatorii a dosarelor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti, rezidă în preocuparea de a înlătura orice posibilitate reprobabilă de direcţionare a cauzelor către anumite persoane în considerarea unor interese incompatibile cu scopul procedurii disciplinare.
În acord cu susţinerile din memoriul de recurs, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată şi transparentă. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că repartizarea lucrărilor printr-un sistem informatic este o modalitate net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană. Repartizarea dosarului disciplinar prin sistemul informatic asigură un standard mai ridicat decât repartizarea ciclică, operaţiunea concretă de repartizare fiind înregistrată în sistem şi poate fi verificată ulterior.
Aplicarea strictă a prevederilor art. 69 alin. (1) şi art. 73 din Regulament ar fi presupus, repartizarea, în prima etapă, prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, către o echipă de 3 inspectori, iar în a doua etapă, repartizarea ciclică unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă.
Aşadar, respectarea literei Regulamentului presupunea, în etapa a doua, utilizarea în mod limitativ a metodei ciclice, fiind incompatibilă cu repartizarea în sistem informatic, ceea ce înseamnă că repartizarea prin sistemul ECRISIJ s-ar fi limitat la prima etapă.
Or, o asemenea soluţie nu este justificată de raţiuni care ar asigura un standard mai ridicat de aplicare în concret a principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
În consecinţă, Înalta Curte constată că repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecţie judiciară în sistem informatic nu a adus nicio vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale intimatului A..
Contrar celor reţinute în considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece nu există nicio dispoziţie legală sau infralegală care să prevadă în mod expres sancţiunea nulităţii pentru nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (1) şi art. 73 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.
Înalta Curte mai reţine că nici dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece utilizarea repartizării aleatorii a lucrării în sistem informatic sau ciclic nu poate fi considerată o condiţie extrinsecă rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că simpla nerespectare a literei normelor infralegale prevăzute de art. 69 alin. (1) şi art. 73 din Regulament nu constituie un caz de nulitate expresă (art. 175 alin. (2) C. proc. civ.) şi nici nulitate necondiţionată de vătămare prevăzut de art. 176 pct. 4 sau 6 din C. proc. civ., care să atragă nulitatea actelor întocmite de inspectorul judiciar şi subsecvent, nulitatea acţiunii disciplinare.
Se impune a fi menţionat, în acest context, că atât intimatul-pârât, cât şi secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii nu au constatat vreun viciu al repartizării efectuate prin sistemul informatic ECRISIJ, care să pună la îndoială caracterul aleatoriu al repartizării, astfel că, în privinţa imparţialităţii inspectorului judiciar care a efectuat cercetarea disciplinară, nu planează niciun dubiu.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de nulitate, constând în pretinsa incompatibilitate a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare la momentul întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu şi al confirmării rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că inspectorul-şef se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât între acesta şi pârâtul procuror A. ar fi existat un proces penal cu cel puţin 5 ani anterior confirmării rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare.
S-a avut în vedere că, la 11 aprilie 2019, inspectorul-şef ar fi formulat o plângere penală împotriva procurorului A., pe care a adresat-o secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., singurul reţinut de instanţa disciplinară, presupune existenţa unui proces penal între judecător, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.
Ipoteza existenţei unui "proces penal între judecător şi una dintre părţi" presupune că aceştia au o calitate procesuală în respectiva cauză, pe poziţii de adversitate, ceea ce ar justifica prezumţia de duşmănie care ar afecta imparţialitatea magistratului.
Potrivit art. 29 din C. proc. pen., participanţii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi alţi subiecţi procesuali.
Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi cod, subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată.
Astfel cum rezultă din Ordonanţa de clasare din 11 iunie 2021, în cauza penală ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2019 al secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inspectorul-şef B. nu a avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă în sensul art. 79 şi 84 din C. proc. pen., fiind doar autorul sesizării cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De asemenea, pârâtul procuror A. nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în dosarul anterior menţionat, întrucât prin Ordonanţa din 23 aprilie 2019 a fost începută urmărirea penală doar "in rem", conform art. 305 alin. (1) din C. proc. pen., pentru ca ulterior, la 11 iunie 2021, să se dispună clasarea cauzei.
Cazul de incompatibilitate prevăzut de 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de strictă interpretare, nefiind incident în situaţia sesizării prin denunţ, atunci când nici autorul sesizării şi nici persoana indicată ca autor al faptei nu dobândesc calitatea de părţi sau subiecţi procesuali principali.
Înalta Curte apreciază că formularea unei declaraţii de abţinere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligaţie pentru inspectorul-şef de a se abţine în alte lucrări privind aceeaşi persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este incidentă vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege. În cauza soluţionată definitiv prin Decizia civilă nr. 111 din 13 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, invocată în hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a reţinut ca motiv de nulitate a sesizării împrejurarea că inspectorul şef a emis rezoluţia după ce i se încuviinţase cererea de abţinere, fără ca instanţa să procedeze la un examen propriu cu privire la existenţa situaţiei de incompatibilitate.
În concluzie, cazul de incompatibilitate reglementat de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ. nu este aplicabil în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, având în vedere şi Decizia nr. 381/2018 a Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, Înalta Curte va admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea continuării judecării acţiunii disciplinare, în Dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate,
Admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 11P din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.
Casează hotărârea atacată.
Trimite cauza secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecăţii în Dosarul nr. x/2021
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2022.
Opinia separată vizează motivul de casare privitor la sancţiunea nulităţii absolute aplicate rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare emise cu încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare referitoare la repartizarea aleatorie.
În esenţă, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acţiunii disciplinare urmare a nulităţii rezoluţiei de exercitare a acesteia, confirmată de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare, pentru încălcarea principiului imparţialităţii sub două aspecte: nerespectarea principiului repartizării aleatorii şi starea de incompatibilitate în care se afla acesta la momentul confirmării exercitării acţiunii disciplinare, raportat la persoana cercetată disciplinar.
Apreciem că, în mod corect, instanţa disciplinară a constatat că sancţiunea pentru exercitarea acţiunii disciplinare cu încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind repartizarea aleatorie, este nulitatea absolută.
Rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare reprezintă, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă şi, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicţiei disciplinare.
Prin urmare, fiind un act formal esenţial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraţilor trebuie avute în vedere condiţiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerinţele instituite de Legea nr. 317/2004, de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare şi de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie. Pe de altă parte, reprezentând un act de învestire a instanţei disciplinare, regularitatea sa este supusă exigenţelor C. proc. civ., ca o garanţie a unei corecte derulări a procedurii judiciare. În aceste condiţii, rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulităţii, validitatea acţiunii disciplinare înseşi depinzând de validitatea acestui act procesual.
În funcţie de aspectul la care se referă, condiţiile de validitate sunt de fond (numite şi condiţii intrinseci) şi de formă (numite şi condiţii extrinseci). Condiţiile de fond sunt cele care privesc conţinutul actului juridic, iar condiţiile de formă sunt cele care se referă la exteriorizarea voinţei, printre condiţiile de "formă exterioară", numărându-se şi respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare cu privire la distribuirea aleatorie a lucrărilor. Încălcarea prevederilor legale referitoare la cerinţele legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiţionată a acestuia în condiţiile art. 176 din C. proc. civ.
Verificând dispoziţiile legale incidente în cauză, în ceea ce priveşte respectarea principiului repartizării aleatorii, se reţine că acesta a fost instituit ca garanţie a obligaţiei de imparţialitate recunoscută de legiuitor şi în materia cercetării disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară, potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care dispune în sensul că "Inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial."
Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din lege, "Modul de repartizare a sesizărilor şi dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii."
Principiul repartizării aleatorii nu funcţionează in abstracto, ci se concretizează prin anumite proceduri menite să îl facă operaţional la nivelul fiecărei instituţii judiciare în raport de specificul acesteia, proceduri care, pentru a funcţiona în regim de legalitate, trebuie să fie statuate prin actele normative infralegale care reglementează funcţionarea respectivei instituţii, respectiv prin regulamentele de organizare şi funcţionare care conferă suportul legal de aplicare a unui algoritm de repartizare aleatorie, în mod concret, în funcţie de activităţile în raport de care aceasta este competentă.
Or, la nivelul Inspecţiei Judiciare, principiul repartizării aleatorii era reglementat prin dispoziţiile art. 69-78 din Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare emis de Inspectorul-şef, potrivit cărora, în esenţă, "în vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecţie, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcţii de inspecţie, prin ordin al inspectorului-şef, echipe de inspecţie, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcţii" (art. 69), "Lucrările de inspecţie cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecţie în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea poziţiilor din echipă. "(art. 73), "Lucrările de inspecţie cu grad de complexitate ridicat se repartizează după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecţie stabilite în ordinea numerelor alocate echipelor; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează către doi dintre membrii echipei stabilite potrivit lit. a), desemnaţi ciclic, în ordinea poziţiilor ocupate în cadrul echipei. (2) În cazul în care echipa stabilită potrivit alin. (1) lit. a) este alcătuită dintr-un singur inspector, aceasta se completează, pentru fiecare lucrare repartizată, cu un inspector desemnat aleatoriu, dintre ceilalţi inspectori de la direcţia de inspecţie competentă. "(art. 77); "Lucrările de inspecţie având ca obiect verificările prevăzute la art. 741 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se efectuează de toţi membrii unei echipe de inspectori constituite potrivit art. 69 alin. (1). (2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se repartizează aleatoriu prin metoda ciclică, în ordinea numărului alocat echipelor de inspecţie" (art. 78).
Prin urmare, procedura de repartizare aleatorie reglementată la nivelul Inspecţiei Judiciare în perioada 2018-2021 presupunea numirea unor echipe de inspectori, repartizarea făcându-se la nivelul acestor echipe, apoi, în funcţie de complexitatea lucrării, desemnându-se unul sau doi inspectori în vederea soluţionării lucrării. Repartizarea ciclică era reglementată în mod expres în cazul procedurii de evaluare a erorii judiciare.
Potrivit celor rezultate din dosarul cauzei, începând cu sfârşitul anului 2020, la nivelul instituţiei a fost dezvoltată şi implementată aplicaţia ECRISIJ în baza căreia lucrările au început a fi repartizate pe fiecare inspector, astfel că, la începutul anului 2021, nu s-au mai alcătuit echipele de trei inspectori prevăzute de regulamentul în vigoare.
Ulterior, prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare emis de Inspectorul-şef a fost reglementată la nivel normativ şi astfel formalizată, utilizarea aplicaţiei ECRISIJ. Astfel, potrivit art. 46 din ordinul menţionat, "(1) Repartizarea aleatorie a sesizărilor şi dosarelor disciplinare se efectuează prin sistemul ECRISIJ. (2) Orice incident privind repartizarea aleatorie se comunică, de îndată, Compartimentului pentru tehnologia informaţiei prin intermediul şefului direct al utilizatorului care a constatat incidentul. După constatarea incidentului, coordonatorul IT va informa, de îndată, inspectorul-şef şi va propune modalitatea de remediere. (3) Pentru evidenţa incidentelor în utilizarea aplicaţiei ECRISIJ se constituie la nivelul Compartimentului pentru tehnologia informaţiei mapa de incidente în utilizarea ECRISIJ. (4) Incidentele în operarea ECRISIJ, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care nu pot fi remediate din aplicaţie, vor fi consemnate de utilizatorii care le-au produs în procese-verbale, avizate de coordonatorul Compartimentului pentru tehnologia informaţiei şi depuse în mapa de incidente. (5) Constatarea şi soluţionarea incidentelor sau problemelor tehnice de funcţionare ale ECRISIJ se realizează de personalul Compartimentului pentru tehnologia informaţiei şi se consemnează într-un proces-verbal care va fi depus în mapa de incidente. (6) În caz de avarie a ECRISIJ, atribuirea numărului dosarului se face prin alocarea unei plaje de numere care să pornească de la un număr mai mare decât ultimul număr atribuit electronic. Fiecare dosar înregistrat se notează într-un registru de avarie. (7) Înregistrarea de noi dosare în ECRISIJ se realizează numai după preluarea în sistemul electronic a tuturor numerelor din registrul de avarie. (8) În ipoteza prevăzută la alin. (6), repartizarea sesizărilor şi dosarelor disciplinare se face în sistem ciclic, pe direcţii de inspecţie, în ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari."
Este evident, în aceste condiţii, că utilizarea aplicaţiei ECRISIJ a devenit legală doar la momentul adoptării regulamentului care schimba procedura de repartizare aleatorie, în perioada ianuarie- iunie acesta fiind utilizată fără acoperire în plan normativ şi cu încălcarea legislaţiei anterioare care prevedea o altă modalitate de funcţionare a principiului repartizării aleatorii.
Ca atare, nu se poate aprecia că principiul repartizării aleatorii a fost respectat de facto pe motiv că legea nu distinge cu privire la modalităţile în care acesta este implementat, câtă vreme regulamentul în vigoare la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare reglementa o altă modalitate de implementare a acestui principiu, neregăsit în algoritmul de calcul în baza căruia aplicaţia informatică funcţionează în prezent, iar utilizarea aplicaţiei, în forma în care aceasta a fost concepută, nu avea, la rândul său, suport legal. Doar formalizarea aplicării ei printr-o normă legală are ca efect recunoaşterea şi garantarea că algoritmul utilizat pune în aplicare, la nivelul instituţiei judiciare, principiul repartizării aleatorii.
Faţă de aceste considerente, în opinie minoritară, considerăm că, în mod corect, prin hotărârea atacată, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că încălcarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a lucrării răstoarnă prezumţia de legalitate a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare şi, constatându-se existenţa unei încălcări a unei dispoziţii legale cu privire la o condiţie extrinsecă a unui act, sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluţiei anterior menţionate.
În legătură cu natura sancţiunii juridice aplicabile, potrivit jurisprudenţei în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare este un act procesual a cărui regularitate este supusă cenzurii instanţei sesizate, împreună cu actele anterioare din procedura administrativă disciplinară, instanţa disciplinară fiind competentă să examineze validitatea actului de sesizare a instanţei şi validitatea actelor anterioare pe care acesta se întemeiază, aplicarea dispoziţiilor art. 174 şi art. 176 din C. proc. civ. fiind corect constatată, raportat la natura actului examinat şi la dispoziţiile de trimitere ale art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (a se vedea Decizia nr. 150 din 10 septembrie 2018).
În acelaşi sens, s-a statuat că: Acţiunea disciplinară, fiind un act procesual civil emis de o parte din proces (reclamantă), este supusă sancţiunii anulării, dacă a fost întocmită cu încălcarea dispoziţiilor legale; în cazul de faţă, dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 174 şi următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură sunt aplicabile pe deplin. Legalitatea acţiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile şi procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută şi nu mai pot fi refăcute, evident că însăşi acţiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă şi civilă, în acelaşi timp, este nulă absolut. Cu referire la susţinerile reprezentantului Inspecţiei Judiciare, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit existenţa unei urmări vătămătoare, se constată că această nulitate nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, fiind o nulitate expresă [art. 176 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Cerinţele legale extrinseci actului de procedură (rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare), a cărui nulitate a fost constatată, sunt prevăzute de dispoziţiile legale şi regulamentare ce au fost indicate în precedent, iar potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie. Or, o astfel de dovadă nu a fost făcută de către Inspecţia Judiciară. Instanţa disciplinară constată că încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrărilor ce fac obiectul acţiunii disciplinare în dosarul analizat a condus la constatarea nulităţii acţiunii disciplinare pentru încălcarea dispoziţiilor legale menţionate (a se vedea Decizia nr. 170 din 5 octombrie 2020 pronunţată de Completul de 5 judecători).
Având în vedere cele expuse anterior, se constată că încălcarea normelor legale cu privire la repartizarea aleatorie a lucrărilor de cercetare disciplinară reprezintă un caz de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, având în vedere că rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, confirmată de Inspectorul Şef, reprezintă actul de sesizare a instanţei de disciplină, iar efectele asupra carierei magistratului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulităţii absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfăşurării activităţii unei entităţi publice cu atribuţii de analiză, verificare şi control, în ceea ce priveşte activitatea şi conduita magistraţilor, respectiv a instanţelor şi parchetelor.
Faţă de aceste considerente, hotărârea atacată prin care s-a constatat nulitatea acţiunii disciplinare este legală şi temeinică, în opinia separată, recursul urmând a fi respins.
GGC - NN