Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021. Recurentul nu a depus, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.
În cererea de recurs, recurentul arată că în cauza nr. x/2021 a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă. Pentru judecarea acestei cereri, instanţa i-a pus în vedere petentului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
Împotriva modului de stabilire a acestei taxe, recurentul a formulat cerere de reexaminare, prin care a susţinut că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, raportându-se la considerentele sentinţei civile nr. 68/2019, pronunţate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018, în care recurentul a fost parte, în contradictoriu cu intimata Universitatea "B." din Ploieşti, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 1293 din 22 octombrie 2019 Curţii de Apel Ploieşti. În această sentinţă s-a reţinut că noţiunea de obligaţie poate fi una generală (pur formală sau opţională pentru partea căreia i se opune) ceea ce l-a determinat pe recurent să susţină că obligaţia sa de a timbra cererea de strămutare este una opţională şi, în consecinţă, acţiunea sa nu poate fi anulată pe motiv că nu a ataşat la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea din 5 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Recurentul arată că soluţia de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru i-a fost comunicată prin intermediul serviciilor poştale la data de 25 octombrie 2021 (adică, la 5 zile după judecarea cauzei), în lipsa sa şi nefiind legal citat pentru termenul din 20 octombrie 2021.
Având în vedere toate acestea, apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În concluzie, solicită desfiinţarea hotărârii nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a putea timbra cererea de strămutare şi de a avea acces la justiţie şi la judecarea pe fond a cauzei. Invocă în acest sens dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
3. Apărările părţilor
Intimata Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei netimbrării recursului. C., de asemenea, respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere că cererea iniţială de strămutare a fost anulată ca netimbrată.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti prin întâmpinare.
Actele normative referitoare la taxele judiciare de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru corespunzătoare.
În speţă, prin adresa emisă la data de 23 noiembrie 2021, s-a pus în vedere recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, pentru soluţionarea recursului declarat.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul a formulat cerere de reexaminare prin care a susţinut că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, raportându-se, de asemenea, la considerentele sentinţei civile nr. 68/2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018. Prin încheierea din 31 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a admis cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petent. Înalta Curte a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 şi că taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată în vederea soluţionării cererii de recurs din dosarul nr. x/2021, este în cuantum de 20 RON.
Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea la data judecării recursului, deşi i-a fost comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 20 RON datorată pentru soluţionarea recursului declarat, astfel cum rezultă din adresa de la dosarul de recurs.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că, în cauză, petentul nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (2) - (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.
De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerinţă fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, sub sancţiunea nulităţii.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reţine, de asemenea, că una dintre regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac. Din această perspectivă, calea de atac exercitată în prezenta cauză, respectiv, recursul formulat împotriva unei decizii definitive, respectiv împotriva încheierii nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apare ca fiind inadmisibilă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.
Procesat de GGC - LM