asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 816 din 31 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 529 din 18 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2017.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei civile menţionate anterior, a declarat recurs recurenta A., înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021. Recurenta a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei care a pronunţat hotărârea casată în vederea rejudecării cererii de revizuire formulate. În subsidiar, solicită rejudecarea cererii de revizuire cu consecinţa admiterii acesteia aşa cum a fost formulată.
În continuare, recurenta prezintă istoricul raporturilor juridice deduse judecăţii în cauzele în care au fost pronunţate deciziile potrivnice în opinia recurentei- revizuente şi expune argumentele în susţinerea caracterului potrivnic al deciziilor atacate cu revizuire.
Apreciază că, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că între cele două cauze există identitate de obiect, cauză şi părţi, fiind îndeplinite cumulativ cerinţele art. 1201 din C. civ.. Menţionează că în cea de a doua cauză nu s-a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 12/F-cont din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5670 din 03 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, prin soluţia dispusă se aduce atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi hotărâri pronunţate. Pentru acest motiv, consideră că este întemeiată admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la 31 martie 2017, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2022, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 31 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
4. Poziţia părţilor
Recursul a fost comunicat intimatei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Argeş la 30 decembrie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosarul de recurs.
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, depusă la oficiul poştal la 28 ianuarie 2022 şi înregistrată la dosar la 02 februarie 2022. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată.
De asemenea, arată că acţiunea care a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere a fost promovată de către lichidatorul judiciar al societăţii B. S.R.L., respectiv, C.., şi, în consecinţă, recurenta consideră că nu poate avea calitate procesuală pasivă nici în prezentul dosar, având în vedere că nu a avut nicio calitate nici în dosarul nr. x/2017. Solicită instanţei de judecată respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Faţă de fondul cererii de revizuire, recurenta apreciază că sentinţa a cărei revizuire se cere nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 12 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2017, având în vedere că între cele două sentinţe nu există identitate de obiect, cauză sau de părţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele, lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Decizia care face obiectul prezentului recurs este pronunţată în soluţionarea unei revizuiri întemeiate în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi este supusă căii de atac a recursului, astfel cum prevede art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs a fost criticată soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul de declarare al căii de atac a fost respectat şi că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nr. 12F/cont din 15 ianuarie 2018 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, respectiv de la 03 noiembrie 2020.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temeiul juridic al cererii formulate de recurentei-revizuente), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre sentinţa civilă nr. 529 din 18 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2017 şi sentinţa nr. 12/F din 15 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speţă, ultima hotărâre, respectiv sentinţa civilă nr. 529 din 18 iunie 2018, a rămas definitivă ca urmare a respingerii ca tardiv a apelului formulat de revizuentă, prin decizia nr. 785/2018 din 6 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar hotărârile curţii de apel sunt definitive. Aşa fiind, în litigiile având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, calea de atac este numai a apelului, astfel că ultima hotărâre, respectiv sentinţa civilă nr. 529 din 18 iunie 2018, a rămas definitivă la data respingerii apelului, respectiv 6 decembrie 2018.
Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 6 decembrie 2018 şi, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 6 ianuarie 2019, într-o zi de duminică, zi nelucrătoare. Conform art. 181 alin. (2) din acelaşi cod, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, şi anume 7 ianuarie 2019 (luni). Astfel, Înalta Curte constată că revizuenta a formulat cererea la 2 decembrie 2020, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depăşirea termenului defipt de lege.
Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiţii, printre care şi cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanţei, privind neîntrunirea unei asemenea condiţii, nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanţiile procesuale conferite de lege.
Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care a decurs judecata iar susţinerea părţii cu privire la faptul că soluţia pronunţată în cauză ar implica anumite obligaţii pentru recurent nu constituie în niciun caz motiv de recurs şi nu poate fi primită.
În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 31 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.
Procesat de GGC - LM