Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Acţiunea disciplinară
1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, pentru faptul că înregistrează, în mod constant, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, întrucât, la 11.06.2021, figura cu 19 hotărâri neredactate în termen, dintre care 5 hotărâri de primă instanţă pronunţate în intervalul 15.05.2019 - 12.02.2021, şi 14 încheieri finale şi de cameră preliminară pronunţate în perioada 29.05.2019 - 10.02.2021.
2. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, întrucât pârâtul, în mod repetat, a amânat pronunţarea într-un număr semnificativ de dosare, pentru perioade mari de timp, determinând prelungirea procedurilor judiciare în mod nepermis de mult.
II. Hotărârea instanţei disciplinare
3. La termenul de judecată din 20 octombrie 2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 din C. proc. civ., a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.
4. Prin Hotărârea nr. 18J din 3 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, cu unanimitate, a admis acţiunile disciplinare conexate formulate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi, cu majoritate, în baza art. 100 lit. d)1) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "retrogradarea din gradul profesional de tribunal în gradul profesional de judecătorie" şi continuarea activităţii în cadrul Judecătoriei Buftea pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi şi lit. r) teza întâi din acelaşi act normativ.
A. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004
5. În raport cu probatoriul administrat, s-a reţinut săvârşirea de către judecător a faptei de nerespectare a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. pen., din motive imputabile, nejustificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
6. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a reţinut că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti, având în vedere următoarele: (i) în dosarul de cameră preliminară nr. x, prin încheierea finală din 24 mai 2019, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul x şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză, comunicarea încheierii către DNA, inculpaţi şi părţile civile; deşi împotriva încheierii respective au fost formulate contestaţii la 27 şi 28 mai 2019, iar, la 19 august 2020, DNA a depus la dosar cerere de urgentare a motivării, justificată prin faptul că, în raport cu data consumării infracţiunii, 23 ianuarie 2007, se apropie împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, judecătorul a redactat încheierea abia la 8 martie 2021, cu o întârziere de peste 20 de luni; prin urmare, abia ulterior acestei date încheierea a fost comunicată DNA, inculpaţilor şi părţilor civile, iar dosarul a fost înaintat, spre soluţionarea contestaţiilor, instanţei de control judiciar la 12 aprilie 2021; (ii) la 12 aprilie 2021, judecătorul figura cu următoarele hotărâri în care termenul legal de redactare era depăşit: 7 hotărâri judecătoreşti de fond (4 sentinţe penale pronunţate în septembrie - decembrie 2020 şi 3 pronunţate în februarie 2021); o hotărâre de declinare a competenţei de soluţionare a plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire/netrimitere în judecată pronunţată la 15 mai 2019 (în care termenul de redactare era depăşit cu 656 de zile); 24 de încheieri finale şi de cameră preliminară pentru care termenul legal de redactare a fost depăşit cu intervale de timp variind între 5 zile - 756 de zile (dintre care, în 11 situaţii, depăşirea este de 241 - 756 de zile); (iii) la 19 octombrie 2021, judecătorul figura, în continuare, cu 4 hotărâri pentru care era depăşi termenul legal de redactare, dintre acestea o hotărâre fiind pronunţată la 1 octombrie 2020 şi 2 hotărâri fiind pronunţate la 8 decembrie 2020, în cauze având ca obiect "instituire sechestru asigurător" şi "contestarea măsurii asigurătorii" (iv) este relevantă durata depăşirilor termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti, şi anume: în dosarul nr. x/2019, termenul de redactare era depăşit cu 756 de zile, cauza fiind şi soluţionată pe fond, ulterior; în dosarul nr. x/2018, termenul de redactare era depăşit cu 577 de zile; în dosarul nr. x/2019, termenul de redactare depăşit cu 466 de zile; în dosarul nr. x/2019, în privinţa încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, se înregistra o depăşire cu 419 zile a termenului legal, deşi cauza a fost soluţionată pe fond, ulterior, de un alt judecător, iar dosarul a şi fost înaintat în calea de atac; în dosarul nr. x/2018.1, încheierea din 18 decembrie 2020, prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra unui imobilul situat în Statele Unite ale Americii, nu era redactată, în condiţiile în care şi încheierea de cameră preliminară din 24 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ce face obiectul prezentei lucrări, a fost redactată abia în cursul verificărilor, cu întârziere de peste 20 de luni.
7. În ceea ce priveşte caracterul imputabil al faptei, având în vedere activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă, s-au reţinut următoarele: (i) numărul hotărârilor repartizate spre redactare pârâtului, deşi semnificativ, nu este cel mai mare la nivelul secţiei, iar alţi judecători cu volum de activitate comparabil fie nu înregistrează restanţe, fie înregistrează hotărâri neredactate în termen, dar numărul acestora şi/sau perioada de depăşire a termenului legal de motivare este cu mult mai redusă; (ii) volumul de activitate al judecătorului nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind şi durata în timp a acestor întârzieri; (iii) aspectele invocate în apărare, respectiv volumul de activitate ridicat şi probleme personale (familiale) care presupun deplasarea lunară la Piatra Neamţ, nu înlătură răspunderea disciplinară, ci constituie, eventul, elemente în circumstanţiere, avute în vedere la individualizarea sancţiunii.
8. În consecinţă, s-a reţinut că pârâtul a înregistrat în mod constant şi progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care este depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii de redactare a hotărârilor pronunţate. Din această perspectivă, se reţine un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor, aspect cu caracter determinant şi care, în condiţiile în care nu i se acordă importanţa cuvenită, poate conduce în timp la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activităţii de redactare a hotărârilor pronunţate sau chiar la un blocaj în desfăşurarea acesteia.
9. Volumul de activitate şi problemele personale invocate nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situaţia de fapt reţinută şi necontestată de către pârât, în condiţiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depăşite cu perioade mari de timp şi în dosare ce impuneau urgenţă dat fiind obiectul dedus judecăţii.
10. Sub aspectul laturii subiective, din modul în care pârâtul a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la termenul de redactare a hotărârilor pronunţate, rezultă că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu Ie-a urmărit, a acceptat producerea lor. Faptele săvârşite au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate mai sus, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora. Întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în cursul căilor de atac, prin inactivitatea pârâtului judecător, constând în redactarea cu întârziere sau în neredactarea hotărârilor pronunţate, părţile au fost lipsite de elementul esenţial al aducerii la cunoştinţă a conţinutului hotărârilor judecătoreşti sub aspectul considerentelor, indispensabile în aprecierea de către acestea a argumentelor pro şi contra exercitării unei căi de atac. Această situaţie s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, astfel încât a fost prelungit termenul de soluţionare a cauzelor, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
B. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004
11. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-au reţinut următoarele: (i) pârâtul judecător a amânat pronunţarea în mai multe dosare, după cum urmează: în dosarul penal nr. x/2016, a amânat pronunţarea de 18 ori consecutiv, aproximativ 3 luni şi jumătate; în dosarul penal nr. x/2017, a amânat pronunţarea de 29 de ori consecutiv, aproximativ 5 luni şi jumătate; în dosarul penal nr. x/2017, a amânat pronunţarea de 10 ori consecutiv, aproximativ 2 luni şi jumătate. La data finalizării cercetării disciplinare, sentinţa penală nr. 1133/01.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, care se află la originea sesizării, nu era încă redactată, hotărârile pronunţate în celelalte 2 dosare, fiind redactate pe parcursul verificărilor prealabile, respectiv sentinţa nr. 1548/31.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 fiind redactată la 10.06.2021, iar sentinţa nr. 1547/31.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 fiind redactată la 24.06.2021; (ii) şi în alte dosare, judecătorul a dispus amânarea pronunţării în mod repetat, după cum urmează: în perioada iunie- decembrie 2020, a dispus amânarea pronunţării în 44 de dosare dintr-un total de 270 de dosare pronunţate în aceeaşi perioadă, în 15 dintre acestea pronunţarea fiind amânată de cel puţin 3 ori; în dosarul nr. x/2017, s-a dispus amânarea pronunţării de 57 de ori consecutiv, din 24.09.2019 până la 12.02.2021; în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020, s-a dispus amânarea pronunţării de 11 ori consecutiv, din 30.06.2020 până la 14.09.2020; în dosarul nr. x/2020, s-a dispus amânarea pronunţării de 11 ori, din 06.10.2020 până la 07.12.2020; în dosarul nr. x/2016, s-a dispus amânarea pronunţării de 10 ori, din 06.10.2020 până la 04.12.2020; în dosarul nr. x/2020, s-a dispus amânarea pronunţării de 8 ori, din 11.08.2020 până la 14.09.2021; în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2018, s-a dispus amânarea pronunţării de 7 ori, din 20.10.2020 până la 07.12.2020, 17.11.2020 şi, respectiv, 08.12.2020; în dosarul nr. x/2017, s-a dispus amânarea pronunţării de 6 ori, în dosarul nr. x/2020, de 5 ori, în dosarul nr. x/2020, de 4 ori, iar, în alte 4 dosare, de 3 ori; (iii) relevantă este şi vechimea considerabilă a unora dintre celor 47 dosare în care judecătorul a amânat pronunţarea în mod succesiv, unele dintre acestea fiind înregistrate în cursul anilor 2016, 2017, 2018. Spre exemplu, toate cele trei dosare ce au făcut obiectul sesizării din oficiu sunt înregistrate în 2016, respectiv 2017; (iv) judecătorul a avut acelaşi mod de lucru şi în semestrul I al anului 2021, în sensul că a dispus amânarea de pronunţare în foarte multe dosare, cu titlu de exemplu fiind reţinute 4 dosare în care s-a dispus amânarea pronunţări de 9, 11 şi 13 ori.
12. Dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligaţia dea rezolva lucrările în termenele stabilite şi de a soluţiona cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora.
13. Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că judecătorul a încălcat dispoziţiile art. 391 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în condiţiile în care, din situaţia de fapt, necontestată, rezultă că judecătorul a uzat în mod repetat de instituţia amânării de pronunţare în foarte multe dintre cauzelor ce i-au revenit spre soluţionare, aceasta devenind o practică în activitatea pârâtului, nefiind utilizată cu titlu de excepţie.
14. În consecinţă, judecătorul a gestionat defectuos timpul şi şedinţele de judecată, nu a studiat riguros cauzele şi nu a depus diligenţe în vederea realizării unui management riguros al fiecărei cauze cu care a fost învestit pentru ca derularea procedurii judiciare să se realizeze în aşa fel încât să asigure soluţionarea cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, conduita adoptată având consecinţe atât asupra dreptului recunoscut părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cât şi asupra volumului de activitate al judecătorului care a crescut. Întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă cât şi în cursul căilor de atac, prin modul în care judecătorul a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 391 din C. proc. pen., a fost prelungit termenul de soluţionare a cauzelor, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
15. În ceea ce priveşte apărările pârâtului referitoare la preluarea unui complet foarte încărcat, volumul ridicat de activitate, complexitatea cauzelor şi situaţiile personale care necesita deplasarea sa lunară într-o altă localitate pentru a-şi vizita copiii dintr-o căsătorie anterioară, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, problemele în plan personal, precum şi starea de oboseală cronică pe care a resimţit-o nu îl pot exonera pe acesta de răspunderea disciplinară, aceste împrejurări putând avea, eventual, caracterul unor elemente de circumstanţiere. De asemenea, nici volumul de activitate nu poate fi o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare, în condiţiile în care pârâtul a avut un volum de muncă comparabil cu al colegilor săi judecători, astfel cum rezultă din considerentele expuse cu privire la acest aspect în analiza abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
16. În consecinţă, instanţa disciplinară a reţinut caracterul imputabil al faptei săvârşite de pârât, aceasta nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
17. Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia judecătorului, sub forma intenţiei indirecte, rezultă din conduita adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor evidenţiate anterior, fapt ce a avut drept consecinţă prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, şi o încălcare a dispoziţiilor articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la durata rezonabilă a procesului. În acelaşi sens, vinovăţia pârâtului rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care aceasta a înţeles să gestioneze activitatea, deşi dosarele menţionate înregistrau o vechime considerabilă în sistem. Perioada şi motivele pentru care judecătorul a dispus amânarea pronunţării în cauzele exemplificate mai sus, frecvenţa cazurilor în care a apelat la acest procedeu, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia faţă de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu Ie-a urmărit, a acceptat producerea lor.
18. În concluzie, s-a reţinut că faptele imputate judecătorului concretizate în amânarea repetată a pronunţării într-un număr foarte mare de dosare pe perioade îndelungate de timp, ce au atins chiar peste 1 an, au un caracter imputabil, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile şi întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
C. Individualizarea sancţiunii disciplinare
19. La individualizarea sancţiunii, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, având în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptei săvârşite de pârâtul judecător, s-au reţinut următoarele: judecătorul a manifestat dezinteres faţă de consecinţele pe care faptele sale le-au avut asupra drepturilor părţilor şi a bunei funcţionări a activităţilor din cadrul instanţei; comportamentul manifestat de pârât este de natură a induce ideea unei funcţionări deficitare a sistemului judiciar, cu consecinţa directă a alterării opiniei publice cu privire la competenţa şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le aşteaptă de la magistraţii cărora le încredinţează apărarea drepturilor sale; gradul de vinovăţie în săvârşirea faptei este unul ridicat, având în vedere caracterul repetitiv atât al nerespectării termenelor de redactare a hotărârilor pe o perioadă foarte mare de timp, cât şi al amânărilor de pronunţare în cauzele penale ce i-au revenit spre soluţionare; modul de lucru adoptat a avut drept consecinţă încălcarea dreptului părţilor la un proces echitabil, respectiv facilitarea intervenţiei prescripţiei răspunderii penale; situaţia de fapt reflectă o conduită de încălcare flagrantă, cu caracter de continuitate şi pe o durată semnificativă de timp, a unor îndatoriri profesionale elementare, cu consecinţe grave asupra înfăptuirii actului de justiţie; având în vedere caracterul repetitiv al nerespectării dispoziţiilor legale şi regulamentare, pe o perioadă lungă de timp, consecinţele negative asupra drepturilor părţilor, atitudinea de dezinteres manifestată de judecător, se impune aplicarea unei sancţiuni mai severe şi care să îşi atingă scopul urmărit de legiuitor.
III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
20. În temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, pârâtul judecător a declarat recurs împotriva hotărârii menţionate la pct. II, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare şi susţinând, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza întâi şi lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, în sensul că s-a reţinut în mod greşit întrunirea elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare.
21. În cazul ambelor abateri disciplinare, se susţine că nu este îndeplinită latura subiectivă, faptele analizate nefiind imputabile magistratului, iar instanţa disciplinară a omis să motiveze latura subiectivă, nefăcând nicio referire la caracterul imputabil.
22. Se invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile nr. 20 din 28 ianuarie 2019 şi nr. 183 din 19 octombrie 2020), în care s-a reţinut că lipseşte caracterul imputabil al faptei analizate din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 în ipoteza în care soluţionarea cu întârziere a dosarelor/lucrărilor se datorează unor factori de ordin obiectiv, precum volumul de activitate, complexitatea cauzelor, condiţiile de desfăşurare a activităţii, modul în care magistratul a asigurat managementul cauzei, pregătirea profesională a personalului auxiliar, mijloacele materiale de care dispune judecătorul, atribuţiile extrajudiciare ale magistratului, dacă judecătorul îşi tehnoredactează singur hotărârile, fluctuaţia şi lipsa de personal. Prin raportare la această jurisprudenţă, se susţine că instanţa disciplinară nu a luat în considerare volumul mare de activitate, complexitatea acesteia şi insuficienţa resurselor umane.
23. În acelaşi sens, recurentul-pârât susţine că dispoziţiile legale ce reglementează cele două abateri disciplinare se aplică în corelaţie cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. o) şi art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora una dintre atribuţiile CSM este aceea de a aproba măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru parchete şi instanţe. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura resursele umane necesare funcţionării sistemului judiciar, recurentul invocă pct. 14 din Avizul nr. 2 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE - Strasbourg, 23 noiembrie 2001), pct. III din Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului de Miniştri privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 28/2020 şi nr. 121/2020 şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120/2021 referitoare la organizarea concursurilor de intrare în magistratură.
24. Subsumat aspectelor care infirmă caracterul imputabil al întârzierilor, recurentul-pârât expune apărările arătate în continuare.
25. În ceea ce priveşte situaţia posturilor, se arată că, în anul 2019, la secţia I penală, din totalul celor 40 de posturi de execuţie de judecător au fost efectiv ocupate 33 de posturi, în anul 2020, au fost efectiv ocupate 36 de posturi, iar, în anul 2021, au fost efectiv ocupate 34 de posturi. Totodată, se arată că, pe lângă atribuţiile de judecată, judecătorii secţiei penale supraveghează şi verifică activitatea unor compartimente auxiliare din cadrul instanţei, precum activitatea biroului de executări penale, activitatea de cooperare judiciară internaţională în materie penală şi ţinerea evidenţei şi analiza practicii de casare şi a practicii neunitare. În acest sens, se afirmă că, în 2019 şi 2020, recurentul a fost desemnat să îndeplinească atribuţii referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor şi înlocuirea preşedintelui secţiei, iar, în anul 2021, i-au repartizate atribuţii privind analiza practicii instanţelor de control judiciar şi a problemelor de drept care au condus la pronunţarea unor soluţii diferite, precum şi atribuţii referitoare la măsurile privind unificarea practicii.
26. În ceea ce priveşte volumul de activitate, se arată următoarele: (i) în anul 2019, recurentul a avut cel mai mare volum de activitate raportat la media/judecător (418 dosare rulate, 488 de cauze soluţionate, 488 de hotărâri în redactare, 114 şedinţe de judecată); potrivit Raportului de activitate, durata de soluţionare a cauzelor este determinată de complexitatea cauzelor, numeroasele cereri formulate în faza de urmărire penală cu privire la măsurile preventive sau asigurătorii, cât şi cereri formulate în faza de executare a hotărârilor penale, modalitatea în care sunt înaintate dosarele de urmărire penală solicitate de la unităţile de parchet sau dosarele de fond aflate la alte instanţe; potrivit aceluiaşi raport, întârzierile în redactarea hotărârilor sunt determinate de caracterul complex al cauzelor soluţionate şi de specificul activităţii desfăşurate, care implică realizarea serviciului de permanenţă în materia măsurilor preventive, care presupune urgenţă în redactare, şi se ajunge ca şi alte categorii de cauze să fie redactate peste termenul legal, ca urmare a redactării cu prioritate a cauzelor menţionate anterior; (ii) în anul 2020, recurentul a avut cel mai mare volum de activitate raportat la media/judecător (318 dosare rulate, 385 de cauze soluţionate, 385 de hotărâri în redactare, 114 şedinţe de judecată; (iii) în anul 2021, volumul de activitate al recurentului s-a situat peste media secţiei.
27. Referitor la complexitatea cauzelor, se arată că este determinată de următoarele elemente: numărul mare de participanţi; necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă; exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, mai ales în contextul unui număr mare de participanţi, care generează frecvent motive de amânare a cauzei, pe care de multe ori instanţa nu le poate înfrânge, putând dispune eventual doar aplicarea unor amenzi judiciare; elemente de extraneitate; introducerea procedurii de cameră preliminară, ca fază distinctă a procesului penal, care se soluţionează într-un termen de recomandare de maxim 60 de zile la instanţa de fond, respectiv la instanţa de control judiciar în cazul exercitării căilor de atac. Prin însumarea acestor termene, se observă, cel puţin la nivel teoretic, faptul că flecare cauză în materie penală ar putea fi prelungită cu o durată de 120 de zile, la nivel practic existând şi cauze complexe în care aceste termene sunt depăşite cu regularitate, având astfel consecinţe directe în ceea ce priveşte durata rezonabilă de soluţionare a cauzei.
28. În ceea ce priveşte factorii obiectivi, recurentul invocă parcurgerea procedurii de cameră preliminară, insuficienţa personalului, complexitatea deosebită a unor cauze, numărul mare de cauze în care părţile nu beneficiază de asistenţă juridică corespunzătoare, dificultăţi privind realizarea procedurilor de citare cu privire la părţi şi participanţi care nu au domiciliul pe teritoriul României, procedura de transfer a inculpaţilor care au afaceri judiciare la alte instanţe, durata mare de timp în care se efectuează expertizele judiciare încuviinţate de instanţe.
29. De asemenea, se invocă factori imputabili părţilor, apărătorilor acestora, martorilor, experţilor sau altor participanţi la procesul penal menţionăm, precum: exercitarea cu rea-credinţă sau uneori abuzivă a drepturilor procesuale, neplata onorariilor pentru experţi şi refuzul acestora de a depune rapoartele de expertiză, cererile de amânare formulate în vederea angajării unor apărători sau ca urmare a imposibilităţii de prezentare a acestora etc.
30. Totodată, sunt invocaţi factorii subiectivi, şi anume: vechimea dosarelor în stoc, aplicarea necorespunzătoare a dispoziţiilor procedurale, nesancţionarea conduitei culpabile a părţilor şi participanţilor la proces, comunicarea cu întârziere a relaţiilor solicitate de instanţă de la diverse instituţii, redactările peste termenul legal.
31. În ceea ce priveşte circumstanţele personale, recurentul invocă: (i) evaluarea activităţii profesionale prin calificativul "foarte bine", vechimea de 8 ani în funcţia de judecător, interesul permanent pentru formarea profesională continuă, onestitatea, integritatea, profesionalismul; (ii) faptul că îşi redactează şi tehnoredactează toate hotărârile; (iii) faptul că preferă să redacteze mai întâi hotărârea, îndeosebi în dosarele foarte complexe, pentru a fi sigur că dispozitivul este complet şi corespunzător motivat; (iv) faptul că a utilizat modul de lucru prevăzut de modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 130/2021, în sensul că motivează şi tehnoredactează mai întâi considerentele şi pronunţă hotărârea in integrum.
32. Pentru criticile expuse, recurentul judecător solicităm admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară.
IV. Apărările formulate de intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară
33. Reclamanta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul A..
34. În esenţă, se arată că sunt neîntemeiate susţinerile recurentului referitoare la faptul că instanţa disciplinară ar fi omis să motiveze latura subiectivă a celor două abateri disciplinare, deoarece caracterul imputabil al încălcării dispoziţiilor legale referitoare la respectarea termenelor în care se efectuează lucrările a fost analizat în hotărârea recurată, ca element constitutiv al fiecăreia din cele două abateri ce au făcut obiectul acţiunilor disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară.
35. Totodată, se argumentează că întemeiat a reţinut instanţa disciplinară că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare analizate, neputând fi primite apărările recurentului-pârât referitoare la factorii obiectivi şi subiectivi, care nu pot conduce la concluzia unei culpe scuzabile şi înlăturarea caracterului imputabil al faptelor analizate.
V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
36. Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Completului de 5 judecători, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii în materie disciplinară, analiza Înaltei Curţi vizează atât temeinicia, cât şi legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78, nr. 92/2019 - pct. 48).
A. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004
37. Conform art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "neredactarea (...) hotărârilor judecătoreşti (...), din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
38. Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară presupune neîndeplinirea obligaţiei de redactare a hotărârilor judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca neîndeplinirea obligaţiei menţionate să fie imputabilă judecătorului.
39. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu contestă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în hotărârea atacată şi expusă la pct. 6 din prezenta decizie, care reflectă nerespectarea termenului de redactare de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. pen., fiind constatate, spre exemplu, în cazurile cele mai serioase, depăşiri cuprinse între 241 şi 756 de zile în cazul a 11 încheieri finale, întârzierea de 656 de zile în cazul unei hotărâri de declinare a competenţei, întârzieri cuprinse între 4 şi 13 luni în cazul a 6 hotărâri judecătoreşti ori o întârziere de circa 22 de luni în cazul încheierii de cameră preliminară din 24 mai 2019, pronunţată în dosarul asociat x/2018, ceea ce face dovada încălcării, în mod repetat, a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
40. Contrar criticilor din recurs, se constată că instanţa disciplinară a expus în cuprinsul hotărârii considerentele pentru care a reţinut existenţa laturii subiective a abaterii disciplinare, analizând caracterul imputabil al faptei, în lipsa unor criterii prevăzute de lege, în raport cu activitatea profesională, volumul de activitate al judecătorului în perioada de referinţă, conform celor expuse la pct. 7 din prezenta decizie, apreciind că acestea nu reflectă existenţa unor factori obiectivi ori subiectivi care să înlăture caracterul imputabil al faptei.
41. Astfel, sub aspectul laturii subiective, întemeiat s-a reţinut vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, judecătorul prevăzând rezultatul faptelor sale pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, dovadă în acest sens fiind faptul că nu contestă situaţia de fapt şi consecinţele produse în privinţa temporizării procedurilor judiciare, prin durata întârzierilor în redactare, iar, în apărare, se rezumă la invocarea unor factori obiectivi şi subiectivi prin care tinde să confere conduitei sale conotaţia unei culpe scuzabile de natură a înlătura caracterul imputabil al faptei.
42. În contextul considerentelor ulterioare prin care se va răspunde criticilor din recurs referitoare la factorii obiectivi şi subiectivi invocaţi de recurentul-pârât în susţinerea caracterului neimputabil al faptei, se reţine că modul în care pârâtul a înţeles să îşi îndeplinească atribuţia de redactare a hotărârilor judecătoreşti îi este imputabil, nefiind identificate cauze care să circumscrie conduita sa unei culpe scuzabile.
43. Pentru aceste considerente, precum şi pentru considerentele ulterioare în care apărările pârâtului sunt analizate cu referire la cele două abateri disciplinare imputate, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine caracterul imputabil al nerespectării în mod repetat a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. pen., şi îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
B. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004
44. Conform art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor (...) din motive imputabile".
45. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, de asemenea necontestată prin criticile din recurs, în hotărârea recurată sa reţinut, în esenţă, că judecătorul a utilizat instituţia procedurală a amânării de pronunţare într-un mod excesiv de natură a conduce la încălcarea imperativului de soluţionare cu celeritate a cauzelor şi a determina în mod nepermis de mult durata procedurilor judiciare.
46. Probatoriul administrat relevă, în esenţă şi fără dubiu, că judecătorul a amânat pronunţarea în unele dosare de 5, 6, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 18, 29 sau 57 de ori pe perioade cuprinse între 2 luni şi jumătate şi 5 luni şi jumătate, iar, în perioada iunie - decembrie 2020, a dispus amânarea pronunţării în 44 de dosare dintr-un total de 270 de dosare pronunţate în aceeaşi perioadă, în 15 dintre acestea pronunţarea fiind amânată de cel puţin 3 ori.
47. Modul în care judecătorul a uzitat de procedura amânării de pronunţare relevă o utilizare excesivă, contrară obligaţiei impuse prin dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, în sensul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora.
48. Mai mult decât atât, modul în care pârâtul a procedat reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 391 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., care prevăd că pronunţarea hotărârii se poate face "la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor", iar, "în situaţii excepţionale (...) raportat la complexitatea cauzei, (...) instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile".
49. Situaţia de fapt expusă reliefează o nesocotire repetată şi într-o modalitate exagerată a dispoziţiilor procedurale, întrucât numeroasele amânări de pronunţare (de la 5 la 57 de ori) pe perioade cuprinse între 2 luni şi jumătate şi 5 luni şi jumătate constituie o încălcare exagerată reperelor temporale "nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor" sau "o singură dată pentru cel mult 15 zile".
50. În aceste condiţii, în mod corect a fost reţinută existenţa laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, constatându-se întemeiat că amânarea pronunţării a devenit o practică în activitatea judecătorului, aşa cum rezultă din circumstanţele de fapt expuse rezumativ în precedent şi detaliat în hotărârea atacată, demonstrând lipsa unui studiu riguros al cauzelor respective şi având drept consecinţă temporizarea procedurilor judiciare şi atingerea adusă dreptului părţilor de a beneficia de soluţionare cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat prin dispoziţiile art. 391 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
51. În ceea ce priveşte caracterul imputabil al faptei imputate, se reţine că, în speţă, factorii obiectivi şi subiectivi invocaţi de recurentul-pârât în apărarea sa nu sunt de natură a conferi conduitei imputate un caracter justificat, neimputabil magistratului. Sub acest aspect, criticilor din recurs şi apărărilor pârâtului li se va răspunde prin considerentele expuse în continuare, având în vedere că aspectele invocate de pârât în justificarea faptelor sale sunt aceleaşi în privinţa ambelor abateri disciplinare analizate.
52. Sub aspectul laturii subiective, se constată, cu titlu prealabil, că susţinerile pârâtului în sensul că în hotărârea disciplinară nu este analizat acest element constitutiv al abaterii disciplinare sunt nefondate, instanţa disciplinară realizând analiza acestui element şi prezentând argumentele pentru care a reţinut existenţa sa.
53. În deplin acord cu instanţa disciplinară, se reţine că circumstanţele cauzei relevă vinovăţia judecătorului, sub forma intenţiei indirecte, deoarece, din modalitatea în care a înţeles să procedeze, rezultă că magistratul a avut reprezentarea atât a caracterului ilicit al faptelor sale - încălcarea în mod repetat şi excesiv a dispoziţiilor procedurale - cât şi a urmărilor produse - temporizarea procedurilor judiciare în cauze cu vechime considerabilă şi atingerea adusă drepturilor părţilor de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil - consecinţe pe care nu le-a urmărit în mod direct, dar a acceptat producerea lor, prin faptul că nu şi-a adaptat conduita la dispoziţiile legale şi raţiunile avute în vedere la edictarea acestora.
C. Apărările recurentului-pârât în privinţa caracterului neimputabil al faptelor
54. Prin cererea de recurs, tinzând să demonstreze caracterul justificat şi neimputabil al faptelor ce îi sunt imputate, recurentul-pârât invocă factori obiectivi şi subiectivi (evaluarea activităţii profesionale, vechimea în funcţia de judecător, interesul permanent pentru formarea profesională continuă, onestitatea, integritatea, profesionalismul; faptul că îşi redactează şi tehnoredactează toate hotărârile, adoptarea modului de redactare a hotărârilor prevăzut de modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 130/2021) în privinţa ambelor abateri disciplinare analizate, motiv pentru care acestor apărări li se va răspunde prin considerentele arătate în continuare.
55. În ceea ce priveşte volumul de activitate, se reţine că, din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă că un volum de activitate foarte apropiat sau chiar mai mare comparativ cu cel al recurentului-pârât a fost înregistrat şi de alţi judecători din cadrul secţiei.
56. Spre exemplu, potrivit Raportului privind activitatea desfăşurată de secţia I penală a Tribunalului Bucureşti în anul 2019 (dosar nr. x/2022, filele x): 14 judecători au participat la un număr total cuprinse între111 şi 146 de şedinţe (comparativ cu cele 141 de şedinţe ale recurentului-pârât); 14 judecători din cadrul secţiei au rulat un număr de cuprins între 814 şi 1043 de dosare (comparativ cu cele 925 de dosare rulate de pârât); 19 judecători din cadrul secţiei au soluţionat un număr de dosare cuprins între 508 şi 598 de dosare (comparativ cu cele 559 dosare soluţionate de recurentul-pârât); 19 judecători din cadrul secţiei au avut în redactare un număr cuprinse între 423 şi 504 hotărâri (comparativ cu 463 de hotărâri în redactarea recurentului-pârât).
57. Potrivit Raportului privind activitatea desfăşurată de secţia I penală a Tribunalului Bucureşti în anul 2020 (dosar nr. x/2022, filele x): 16 judecători au participat la un număr total cuprinse între 100 şi 162 de şedinţe (comparativ cu cele 137 de şedinţe ale recurentului-pârât); 19 judecători din cadrul secţiei au rulat un număr cuprins între 821 şi 1264 de dosare (comparativ cu cele 954 de dosare rulate de recurentul-pârât); 20 judecători din cadrul secţiei au soluţionat un număr de dosare cuprins între 506 şi 659 de dosare (comparativ cu cele 562 de dosare soluţionate de recurentul-pârât); 17 judecători din cadrul secţiei au avut în redactare un număr cuprinse între 411 şi 547 de hotărâri (comparativ cu 438 de hotărâri în redactarea recurentului-pârât).
58. De altfel, apărările recurentului-pârât referitoare la volumul de activitate în raport cu media la nivelul secţiei sunt neîntemeiate, întrucât media mult inferioară faţă de valorile înregistrate de pârât ori de către judecătorii menţionaţi în paragrafele precedente "se datorează în principal împrejurării că o parte dintre judecători (...) nu şi-au desfăşurat activitatea în tot cursul anului 2021, încetându-şi activitatea prin promovare, pensionare sau transfer ori au fost repartizaţi la secţia I penală în cursul anului 2020", aşa cum se menţionează expres în Rapoartele de activitate pe anii 2019 şi 2020.
59. Totodată, este de observat faptul că datele expuse anterior demonstrează lipsa de veridicitate a susţinerii din recurs în sensul că potrivit datelor statistice, în anii 2019 şi 2020, recurentul-pârât a avut cel mai mare volum de activitate dintre judecătorii secţiei, fiind edificator faptul că alţi judecători din cadrul secţiei au înregistrat valori mult superioare pârâtului.
60. În sensul celor prezentate, se reţine că volumul de activitate reprezintă o constantă la nivelul secţiei cu care se confruntă toţi judecătorii, diferenţele de volum dintre judecători fiind determinate în principal de perioada efectivă în care magistratul îşi desfăşoară activitatea în cursul anului în cadrul secţiei, astfel că nu poate constitui o cauză de exonerare de răspundere disciplinară în contextul situaţiei de fapt, necontestate de către recurentul-pârât.
61. Sub acest aspect, în mod corect s-a reţinut şi în hotărârea atacată că, la nivelul secţiei, există judecători cu volum de activitate comparabil cu cel al pârâtului, dar care fie nu înregistrează restanţe, fie au întârzieri în redactare care, însă, nu se ridică la nivelul celor înregistrate de pârât sub aspectul numărului şi/sau duratei întârzierii, acest aspect fiind reliefat şi de înscrisurile depuse în probaţiune referitoare la evidenţele privind restanţele în redactare (dosar nr. x/2022, filele x).
62. De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile din recurs invocate în susţinerea lipsei caracterului imputabil al faptei, respectiv - parcurgerea procedurii de cameră preliminară, numărul redus de personal în raport de volumul de activitate al secţiei complexitatea deosebită a unor cauze, numărul mare de cauze în care părţile nu beneficiază de asistenţă juridică corespunzătoare, dificultăţi procedurale, conduita părţilor care conduce la tergiversarea cauzelor - întrucât şi acestea reprezintă realităţi cu care se confruntă toţi judecătorii secţiei şi, în general, întregul sistem judiciar, nefiind elemente particulare situaţiei judecătorului vizat de prezenta procedură disciplinară de natură a înlătura răspunderea disciplinară. Sub acest aspect, invocarea în recurs a jurisprudenţei Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a apreciat că au existat asemenea factori obiectivi de natură a conduce la concluzia neîndeplinirii caracterului imputabil al unor fapte analizate din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 nu poate conduce, în speţă, la o altă concluzie decât cea reţinută de instanţa disciplinară, întrucât evaluarea condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare este specifică fiecărei situaţii particulare în funcţie de circumstanţele specifice. Spre exemplu, este de observat că, faţă de Deciziile nr. 20 din 28 ianuarie 2019, nr. 183 din 19 octombrie 2020 şi nr. 30 din 3 februarie 2020, deosebirea principală faţă de prezenta cauză este dată de faptul că, prin hotărârile respective, a fost analizată îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 în situaţii specifice funcţiei de procuror.
63. Criticile din recurs referitoare la atribuţiile ce revin Consiliului Superior al Magistraturii în privinţa schemelor de personal şi la sarcina statelor de a asigura finanţarea şi asigurarea resurselor necesare instanţelor nu pot primi relevanţa propusă de recurent, întrucât, fără a nega dificultăţile inerente sistemului judiciar care nu pot fi remediate în pofida măsurilor permanente adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii şi de celelalte instituţii ale Statului Român, angajarea răspunderii disciplinare, aşa cum s-a arătat în precedent, reprezintă o chestiune particulară analizată în fiecare caz în parte atât în raport cu circumstanţele individuale, cât şi prin prisma realităţilor existente la nivelul instanţei/parchetului în care îşi desfăşoară activitatea magistratul.
64. În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe faptul că în perioada de referinţă recurentul-pârât a fost desemnat să îndeplinească şi alte atribuţii decât cele aferente activităţii de judecată, şi anume repartizarea aleatorie a cauzelor şi înlocuirea preşedintelui secţiei ori de câte ori este nevoie, se constată că, aşa cum se menţionează în Rapoartele privind activitatea desfăşurată de secţia I penală a Tribunalului Bucureşti în anii 2019 şi 2020, recurentul-pârât era desemnat să îndeplinească activităţile respective împreună cu alţi judecători din cadrul secţiei. Aceeaşi este situaţia şi în privinţa atribuţiilor corelative compartimentului executări penale ori analizei practicii instanţelor de control judiciar, atribuţii îndeplinite de pârât împreună cu alţi 9 judecători. În consecinţă, aspectele respective, reţinute în mod corect şi în hotărârea atacată, nu reprezintă situaţii particulare exclusiv pârâtului şi nu pot constitui cauze de înlăturare a răspunderii disciplinare.
65. Aspectele personale invocate de recurent - experienţa şi pregătirea profesională, vechimea în funcţia de judecător, probleme personale (familiale) - nu sunt apte prin ele însele şi în contextul analizat să reprezinte cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, ci elemente de circumstanţiere în procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare. De altfel, se cuvine a fi menţionat faptul că este de dorit ca existenţa unor probleme personale care să impieteze de o asemenea manieră în activitatea unui magistrat să nu fie invocată pentru prima dată în procedura disciplinară, fiind deosebit de util pentru funcţionarea adecvată a sistemului judiciar ca, în prealabil, astfel de probleme să fie aduse la cunoştinţa instituţiei încă de la momentul apariţiei lor pentru a forma obiectul unei evaluări obiective din partea organelor de conducere în scopul identificării şi implementării unor măsuri de prevenire a unor eventuale consecinţelor previzibile inadecvate actului de justiţie.
D. Individualizarea sancţiunii disciplinare
66. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare, Înalta Curte nu împărtăşeşte aprecierea instanţei disciplinare, reţinând că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv şi preventiv, poate fi atins şi prin aplicarea sancţiunii constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004.
67. În acord cu instanţa disciplinară, se reţine că abaterile săvârşite de către magistrat prezintă, prin prisma caracterului repetitiv al nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la termenul de redactare a hotărârilor judecătoreşti şi la amânarea de pronunţare, precum şi prin consecinţele produse asupra drepturilor părţilor ca urmare a temporizării procedurilor judiciare, o gravitate care justifică aplicarea unei sancţiuni mai severe decât cea mai uşoară dintre sancţiunile prevăzute de lege ("avertismentul"), care ar fi aplicabilă în virtutea principiului gradualităţii regimului sancţionator.
68. Se apreciază că scopul procedurii disciplinare poate fi atins prin aplicarea celei de-a doua sancţiuni ca severitate în ordinea reglementată de art. 100 din Legea nr. 303/2004, opţiune justificată, în primul rând, de circumstanţele profesionale reprezentate de volumul de activitate al pârâtului în perioada de referinţă, care se situează în apropierea valorile maxime în cadrul secţiei, pregătirea şi experienţa profesională reflectată în evaluarea pozitivă a activităţii, faptul că face parte dintr-un mic grup de judecători din cadrul secţiei care îndeplinesc şi alte atribuţii în afara celor specifice activităţii de judecată, iar, în al doilea rând, de circumstanţele personale ale magistratului, care s-a transferat în luna decembrie 2018 de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Bucureşti, situaţie care, în contextul relaţiilor de familie, a făcut necesară deplasarea lunară la Piatra Neamţ, împrejurări de natură a impieta asupra eficienţei activităţii magistratului.
69. Sancţiunea aplicată se consideră a fi de natură să îl determine pe judecător să îşi adapteze conduita profesională la standardele profesiei, în acord cu imperativul împlinirii aşteptărilor pe care societatea, în general, şi justiţiabilii, în particular, le au în relaţia cu autoritatea judecătorească, circumscrise criteriilor de calitate asociate actului de justiţie specific statului de drept.
*******
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, va fi admis recursul declarat de A., va fi casată în parte hotărârea atacată şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, va fi aplicată pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi şi lit. r) teza întâi din aceeaşi lege, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate în ceea ce priveşte admiterea acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 3 noiembrie 2021, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Casează în parte hotărârea atacată.
În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, aplică domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi şi lit. r) teza întâi din aceeaşi lege.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2022.
Procesat de GGC - LM