Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 650 din data de 14 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, prin sentinţa penală nr. 577 din data de 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (9 acte materiale) cu referire la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., fost primar al Mun. Paşcani, ulterior deputat în Camera Deputaţilor - Parlamentul României, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
În baza art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior în condiţiile art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia de primar ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii pe o durată de 10 ani.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 861 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 7 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen. anterior.
A făcut aplicarea art. 863 anterior cu referire la art. 5 C. pen. în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi:
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen. anterior.
În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, a formulat apel inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 101 din data de 28 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1968), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi cu referire la art. 5 C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 10 luni închisoare. A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. (1968) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1968) şi s-a redus termenul de încercare, stabilit în condiţiile art. 861 - 862 C. pen. (1968) cu referire la art. 5 C. pen., de la 7 ani şi 6 luni la 4 ani.
Împotriva sentinţei penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, solicitând în esenţă, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire.
De asemenea, a solicitat readministrarea probelor din cursul judecăţii în primă instanţă, în baza dispoziţiilor art. 461 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate şi Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani.
Înalta Curte, secţia penală, examinând cererea de revizuire formulată de inculpatul A., a subliniat limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 - 459 din C. proc. pen.
S-a reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă.
Prima instanţă a constatat că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând, în esenţă, să se constate incidenţa cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării fondului, respectiv Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate şi Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani, înscrisuri care, în opinia revizuentului, pot dovedi că acesta nu a încălcat atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar.
S-a reţinut că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or, în cauză, Înalta Curte, secţia penală a constatat că aspectele invocate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire respectiv că, prin raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale privind conflictele de interese şi incompatibilităţile aplicabile aleşilor locali şi nu au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul conflictelor de interese şi incompatibilităţilor, precum şi că studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor de legalitate, nu reprezintă fapte probatorii necunoscute instanţei, care să permită identificarea unei erori juridice şi înlăturarea ei. Conţinutul acestor înscrisuri nu afectează fondul cauzei penale şi nu privesc circumstanţe de care instanţa de fond nu avea cunoştinţă atunci când a pronunţat hotărârea în cauză, întrucât aceasta s-a pronunţat asupra tipicităţii faptei de conflict de interese, cunoscând aceste aspecte.
S-a constatat că, în realitate, ceea ce a solicitat revizuentul A. a fost readministrarea mijloacelor de probă în faţa altei instanţe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanţei, cu consecinţa unei reinterpretări a faptelor în legătură cu apărarea susţinută pe parcursul procesului penal şi care nu a fost confirmată în cele două cicluri procesuale anterioare.
În consecinţă, s-a apreciat că motivele menţionate de revizuentul A. nu fac dovada existenţei unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiaşi articol.
II. Împotriva sentinţei nr. 650 din data de 14 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, a formulat apel revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2022, sub nr. x/2022, primul termen de judecată fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 21 martie 2022, termen la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor fi reluate.
Prin motivele de apel formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei, revizuentul a solicitat admiterea apelului declarat şi, pe cale de consecinţă, să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate, apreciind că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.
Totodată, a susţinut că soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, este diametral opusă aspectelor reţinute în Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate.
Prin Raportul de evaluare întocmit de A.N.I. au fost analizate nu numai cele 9 acte juridice indicate în rechizitoriu, semnate de inculpat în calitate de primar, ci s-a realizat o analiză cu privire la respectarea regimului declarării averii, al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese de către A. în calitate de primar al municipiului Paşcani, pentru întreg mandatul 2008 - 2012, concluzionându-se că au fost respectate dispoziţiile legale privind conflictele de interese şi incompatibilităţile aplicabile aleşilor locali, nefiind identificate elemente de încălcare a legislaţiei.
S-a susţinut că nu a fost dovedită obţinerea unui folos material de către persoanele fizice/juridice, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, nefiind întocmit nici un raport de expertiză (sau un alt mijloc de probă) din care să rezulte că, în urma încheierii contractelor de concesiune/închiriere, societăţile comerciale ar fi obţinut orice fel de avantaje.
Totodată, apelantul A. a considerat că instanţa de fond care a dispus condamnarea sa a reţinut o situaţie de fapt greşită, fiind încălcate prevederile Constituţiei României, adăugând la lege, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor privind infracţiunea de conflict de interese. Pentru a se reţine infracţiunea de conflict de interese în sarcina inculpatului, trebuia dovedit că acţiunile sale (semnarea contractelor de concesiune/închiriere) au avut o urmare certă, concretizată în obţinerea unui folos material, neexistând la dosar niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoanele menţionate în cuprinsul articolului art. 2531 alin. (1) din C. pen. de la 1968 ar fi obţinut în concret vreun folos de natură materială.
S-a arătat că, spre deosebire de Studiul de oportunitate ataşat cererii de revizuire (în care se stabilea o redevenţă de 219 euro/an), Studiul de oportunitate luat în considerare de către organele judiciare prezintă numeroase nereguli.
În concluzie, apelantul-revizuent A. a susţinut că, în calitate de primar al mun. Paşcani, nu a făcut altceva decât să semneze contractul de concesiune nr. x/23.11.2009 în baza celor stabilite prin H.C.L. nr. 170/26.10.2009, neatacată în contencios administrativ, redevenţa pentru concesionarea terenului de 110 mp fiind calculată pe baza unei formule de calcul prevăzută de lege şi, în mod concret, nu a fost realizat niciun folos material pentru inculpatul A. sau pentru altă/alte persoane (fizice sau juridice), nefiind pus în executare respectivul contractul de concesiune.
Examinând apelul declarat de revizuentul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din perspectiva art. 21 şi art. 129 din Constituţie, precum şi art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legiuitorul reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul acesteia, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În acest context, caracterul aparte stabilit de legiuitor pentru căile extraordinare de atac, inclusiv pentru revizuire, este determinat şi de principiul respectării autorităţii de lucru judecat care are importanţă fundamentală în ordinea juridică naţională, precum şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut că atingerea adusă acestui principiu prin legislaţia naţională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestuia să i se aducă derogare doar daca o impun motive elocvente (cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 7 iulie 2009, paragraful 99).
Având în vedere caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în condiţii procedurale stricte, prin raportare la dispoziţiile art. 452 şi următoarele din C. proc. pen., revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, prin care s-a rezolvat fondul cauzei, doar pentru motivele expres reglementate de legiuitor. Fiind o cale de atac de retractare, revizuirea permite instanţei să revină asupra propriei hotărâri, prin intermediul său fiind constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive, care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal.(Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Decizia nr. 333 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 2 noiembrie 2021).
Conform art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen.
Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea conflictului juridic de drept penal şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Prin raportare la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei duble condiţionări, respectiv ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Cu privire la acest caz de revizuire, doctrina şi jurisprudenţa au statuat că nu poate fi considerată o faptă sau împrejurare nouă, solicitarea de suplimentare a probatoriului sau de readministrare a probelor în vederea dovedirii unor împrejurări de fapt preexistente care au fost deja invocate în primul ciclu procesual ori care, deşi cunoscute, nu au fost invocate cu titlu de apărări, fiind inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte stabilite anterior.
Verificând, din prisma criticilor formulate, actele şi lucrările dosarului, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. a) - d) din C. proc. pen.
Însă, prin raportare la dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că aspectele invocate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire respectiv că, prin Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale privind conflictele de interese şi incompatibilităţile aplicabile aleşilor locali şi nu au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul conflictelor de interese şi incompatibilităţilor, precum şi că Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor de legalitate, nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea, deoarece nu reprezintă fapte probatorii necunoscute instanţei, care să permită identificarea unei erori juridice şi înlăturarea ei.
Astfel, în acord cu prima instanţă, se reţine că argumentele invocate de apelantul revizuent A. în susţinerea cererii de revizuire reprezintă doar mijloacele de probă care se doresc a fi readministrate în faţa altei instanţe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanţei, cu consecinţa unei reinterpretări a faptelor în legătură cu apărarea susţinută pe parcursul procesului penal.
În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a reţinut că expresia fapte sau împrejurări vizează probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011, www.x.ro).
Dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. se referă la faptele probatorii noi, în sensul că au rămas necunoscute instanţei, la momentul soluţionării cauzei, iar nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor vizând împrejurări deja avute în vedere şi verificate (decizia nr. 96/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Ipoteza contrară ar avea drept consecinţă, transformarea revizuirii într-un alt grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, însă această situaţie ar afecta principiul securităţii raporturilor juridice ca element fundamental al supremaţiei dreptului.
Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Totodată, acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, Hotărârea din 24 iulie 2003, paragraful 52).
Verificând actele şi lucrările dosarului, pentru a identifica, în mod concret, caracterul nou şi necunoscut al faptelor sau împrejurărilor invocate de către revizuent, se constată că prin cererea de revizuire nu au fost relevate împrejurări noi, în sensul avut în vedere de dispoziţia legală, ci au fost aduse critici atât probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, cât şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză.
Astfel, aspectele invocate au fost cunoscute şi analizate de către instanţele de judecată la momentul soluţionării cauzei. Referitor la Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani, se constată că, încă din cursul urmăririi penale, au fost depuse la dosarul cauzei atât Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani în care este menţionată o redevenţă de 1021 euro/an, cât şi Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Paşcani, cu o redevenţă de 219 euro/an .
Totodată, contrar susţinerii apelantului revizuent A., potrivit căreia în ceea ce priveşte Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate, acesta a fost ataşat pentru prima dată la prezentul dosar (având ca obiect "conflict de interese - revizuire") - fila x motive de apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi constată că, în cursul judecării cauzei în apel, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei, Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenţiei Naţionale de Integritate, ca urmare a încuviinţării probei cu înscrisuri de către instanţa de control judiciar (Anexa 1, dosar apel).
Or, în condiţiile în care toate aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute de către instanţele ordinare, fiind aduse în discuţie chiar de către inculpat şi au fost analizate atât în fond, cât şi în apel, se constată că revizuentul A. nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi să aibă aptitudinea de a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare.
Prin urmare, se constată că, în mod corect, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, în privinţa înscrisurilor, conţinutul acestora nu afectează fondul cauzei penale şi nu privesc circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la momentul soluţionării cauzei, întrucât s-a pronunţat asupra tipicităţii faptei de conflict de interese, cunoscând aceste aspecte.
Totodată, se constată că, în cuprinsul cererii de revizuire, s-a susţinut că nu a fost dovedită obţinerea unui folos material de către persoanele fizice/juridice, nefiind întocmit nici un raport de expertiză (sau un alt mijloc de probă) din care să rezulte că, în urma încheierii contractelor de concesiune/închiriere, societăţile comerciale ar fi obţinut orice fel de avantaje. Apelantul revizuent A. a considerat că instanţa de fond care a dispus condamnarea sa a reţinut o situaţie de fapt greşită, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor privind infracţiunea de conflict de interese, în sensul că trebuia dovedit că acţiunile sale (semnarea contractelor de concesiune/închiriere) au avut o urmare certă, concretizată în obţinerea unui folos material, neexistând la dosar niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoanele menţionate în cuprinsul articolului art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior, ar fi obţinut vreun folos de natură materială.
Din perspectiva acestor susţineri, Înalta Curte - Completul 5 Judecători constată că revizuentul urmăreşte o reinterpretare a faptelor în legătură cu apărarea susţinută în cursul procesului penal. Însă, criticile formulate în legătură cu motivarea soluţiei pronunţate în cauză, modul în care au fost apreciate mijloacele de probă, aspectele care privesc întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, nu sunt faptele sau împrejurări noi, de natură a conduce la identificarea unei erori judiciare.
Prin urmare, în condiţiile în care motivele menţionate de apelantul revizuent A. nu fac dovada existenţei unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanţa de fond, reţine că aspectele invocate de revizuent nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire.
Pentru considerentele anterior expuse, întrucât faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu pot conduce, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să determine revizuirea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 650 din data de 14 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 650 din data de 14 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2022.
Procesat de GGC - LM